OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU. 23-24 AUGUST 1944

Această postare face parte dintr-un șir de articole despre operațiunea Iași-Chișinău (20-29 august 1944):
Începutul se află aici:
1. PREGĂTIREA OPERAȚIUNII IAȘI-CHIȘINĂU (I) https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/06/25/pregatirea-operatiunii-iasi-chisinau-i/
2. PREGĂTIREA OPERAȚIUNII IAȘI-CHIȘINĂU (II) https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/06/28/pregatirea-operatiunii-iasi-chisinau-ii/
3. PLANURILE OPERATIVE ALE FRONTURILOR AL 2-LEA ȘI AL 3-LEA UCRAINENE PENTRU OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU (I) https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/07/02/planurile-operative-ale-fronturilor-al-2-lea-si-al-3-lea-ucrainene-pentru-operatiunea-iasi-chisinau-i/
4. PLANURILE OPERATIVE ALE FRONTURILOR AL 2-LEA ȘI AL 3-LEA UCRAINENE PENTRU OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU (II) https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/07/09/1342/
5. 20 AUGUST 1944. OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU ÎNCEPE https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/07/10/20-august-1944-operatiunea-iasi-chisinau-incepe/
6. OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU. 21 AUGUST 1944 https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/07/21/operatiunea-iasi-chisinau-21-august-1944/
7. OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU. 22 AUGUST 1944 https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/07/28/operatiunea-iasi-chisinau-22-august-1944/

Scopul principal al acțiunilor militare ale trupelor Frontului al 2-lea Ucrainean în zilele de 23 și 24 august 1944 era formarea frontului intern al încercuirii grupării chișinăuiene germane și desfășurarea unei ofensive energice spre Sud către ”Poarta Focșanilor”. Prin aceasta se forma frontul extern al încercuirii și se îndeplinea sarcina ulterioară a operațiunii. Pecum este binecunoscut, ”Poarta Focșanilor” a fost puternic fortificată încă pînă la război, iar apoi și în decursul lui, și nu fără temei trezea îngrijorarea comandamentului sovietic. De aceea el lua măsuri, ca trupele sovietice să pună stăpînire pe această linie înainte ca acolo să se retragă unitățile inamice.

Această idee și-a găsit exprimarea în ordinul comandantului Frontului al 2-lea Ucrainean, transmis armatelor în seara zilei de 22 august. În el se spunea, că rolul principal în închiderea încercuirii în jurul grupării chișinăuiene a inamicului este acordat corpului al 18-lea de tancuri și armatei a 52-a. Ele trebuiau către sfîrșitul zilei de 23 august să pună stăpînire pe trecerile peste Prut de la Cotu Morii pînă la Fălciu, să împingă spre rîu unitățile inamice, care se retrăgeau în fața lor și să devină o stăvilă de neclintit în calea unităților germane, care vor încerca să străbată din punga de la Chișinău spre Vest. Armata a 4-a de gardă urma să atace de-a lungul malului stîng al Prutului. Aceste acțiuni, în legătură neîntreruptă cu ofensiva trupelor Frontului al 3-lea Ucrainean, provocau încercuirea unui mare grup de unități inamice mai la Sud-Vest de Chișinău.

În același ordin deja își căpătase formele sale ideea unei lovituri adînci spre Sud cu scopul de a pătrunde rapid în regiunile centrale ale României. În corespundere cu aceasta, armata a 27-a trebuia să înainteze în direcția Bîrlad. Tot încolo se îndreptau și unitățile armatei a 6-a de tancuri, care acționau în primul eșalon al Frontului. Armata a 7-a de gardă și grupul mecanizat și de cavalerie continua ofensiva de-a lungul rîului Siret, protejînd gruparea principală a Frontului din Vest. Forțele principale ale armatei a a 5-a de aviație erau îndreptate spre susținerea acțiunilor armatei a 6-a de tancuri, ale corpului al 18-lea de tancuri, ale armatelor a 27-a și a 52-a. Loviturile avioanelor de asalt trebuiau să se năpustească asupra coloanelor în retragere ale inamicului.

Toate năzuințele comandantului trupelor Frontului al 3-lea Ucrainean generalului F. I. Tolbuhin erau îndreptate spre aceea, ca să înainteze cît mai rapid spre Prut armatele din centrul Frontului și să formeze acolo un front trainic. Un rol important în aceste acțiuni trebuiau să-l joace corpurile motorizate și unitățile armatei a 57-a; corpul al 7-lea motorizat, care era subordonat comandantului armatei a 37-a, se afla în fața infanteriei la o distanță de o zi de marș, iar corpul al 4-lea de gardă mecanizat se afla puțin în urma lui, mai spre stînga, protejînd armata a 37-a din partea de Vest. Ambele corpuri au primit sarcina, ca spre sfîrșitul zilei de 23 august să ajungă la Prut, să cucerească acolo trecerile peste rîu și nici într-un caz să nu permită trecerea nemților de la Nord și Nord-Est.

Armata a 46-a continua să îndeplinească operațiunea sa proprie, care avea ca scop formarea inelului extern al încercuirii, asigurarea forțelor principale ale Frontului din Sud, precum și zdrobirea trupelor armatei a a 3-a române în regiunea cursurilor inferioare ale Dunării și Prutului.

Deci, ambii comandanți ai Fronturilor cereau de la subalternii săi să accelereze înaintarea grupurilor de asalt în direcția Huși. În același timp comandantul Frontului al 2-lea Ucrainean a îndreptat gruparea sa mai puternică în direcția Focșani cu scopul de crea frontul extern al încercuirii, însă mai ales spre a desfășura ofensiva în adîncul României.

În tabăra germano-română domnea confuzia și groaza. Conștientizînd pericolul încercuirii, comandamentul grupului de armate ”Ucraina de Sud” lua măsuri disperate pentru a retrage trupele sale de la Sud-Vest de Chișinău peste Prut. Pentru a obține acest lucru el se stăruia cu orice preț să păstreze în mînile sale trecerile peste Prut de la Cotu Morii, Leușeni, Leova și Fălciu. Această sarcină a fost încredințată ”grupului generalului Mieth”, care a fost trecut din subordonarea armatei a a 8-a în cea de a 6-a. El era dator, precum se menționează în jurnalul acțiunilor militare al grupului de armate ”Ucraina de Sud”, să rețină înaintarea trupelor Frontului al 2-lea Ucrainean mai la Nord de Huși, să formeze poziții fortificate în zona podurilor și să asigure trecerea armatei a 6-a, care se îndrepta spre acest oraș. Micul oraș Huși, situat la răscrucea drumurilor și în apropierea trecerilor peste Prut a devenit un fel de centru de atracție pentru o masă imensă de trupe – și sovietice și germano-române.

Al doilea grup al armatei a 8-a germane – așa-numitul ”grupul Kirchner”, izolat în întregime de ”grupul Mieth”, încerca să formeze o nouă poziție defensivă pe linia Bacău – Adjud – Bîrlad.

Unitățile armatei a 7-a de gardă au înfrînt rezistența nemților în sectorul fortificat Tîrgu Frumos și din mers au forțat rîul Siret. În urma acțiunilor hotărîte ale armatei linia defensivă foarte întărită a inamicului – sectorul fortificat Tîrgu Frumos -a fost străpuns și cucerit cu prețul unor eforturi minime. Doar pe sectorul rîului Siret cu o lungime de 18 km trupele sovietice au pus stăpînire pe 92 de cazemate întregi, și doar 4 au fost nimicite de focul artileriei și 2 au fost aruncate în aer.

Acțiunile armatei a 7-a de gardă au permis introducerea în spărtură a grupului mecanizat și de cavalerie, care împreună cu infanteria în noaptea spre 24 august a cucerit orașul Roman. A doua zi acest grup a forțat rîul Bistrița și a pus stăpînire pe orașul Bacău. Armata a 40-a, trecînd la ofensivă în a doua jumătate a zilei de 23 august, a doua zi deja lupta în orașul Piatra-Neamț.

Desfășura rapid ofensiva sa și armata a 6-a de tancuri, care înainta cu un ritm de 40-50 de km pe zi. Ea a pus stăpînire pe multe localități, printre care și pe orașul Bîrlad, în care mai tîrziu au întrat unitățile armatei a 27-a.

Linia frontului se muta tot mai mult și mai mult spre Sud. În seara zilei de 24 august unitățile de avangardă ale corpului al 5-lea de gardă de tancuri s-a apropiat de orașul Tecuci. Zdrobind rezistența disperată a inamicului, tanchiștii sovietici au ieșit la șoseaua Tecuci-Focșani, tăind căile de retrgere a dușmanului spre Sud.

Către sfîrșitul zilei de 24 august pe flancul drept și în centrul Frontului al 2-lea Ucrainean s-a format o situație, care permitea înaintarea rapidă și continuă spre Sud-Vest și Sud, în adîncul României. Trupele armatelor a 7-a de gardă și a 40-a au depășit linia fortificată de pe rîul Siret și au ajuns la rîul Bistrița. Grupul mecanizat și de cavalerie comandat de generalul Gorșkov acționa peste Siret, și înaintînd pe malul drept al rîului spre Sud, zdrobea rezistența inamicului. Armata a 6-a de tancuri a pătruns departe spre Sud și a pus stăpînire pe Tecuci, căpătînd posibilitatea de a forța rîul Siret în zona cursului său inferior și de a ataca Focșanii. În direcția loviturii principale a Frontului al 2-lea Ucrainean rezistența inamicului a fost zdrobită definitiv.

Altfel evoluau evenimentele pe flancul stîng al Frontului, unde trupele corpului al 18-lea de tancuri, armatele a 4-a de gardă și a 52-a au terminat încercuirea grupării inamice, realizînd joncțiunea cu trupele Frontului al 3-lea Ucrainean. În zorii zilei de 23 august corpul al 18-lea de tancuri a întrat în luptă în zona Hușilor cu unitățile armatei a 6-a, care se retrăgeau. Nemții se apărau cu disperare, ceea ce în situația lor este de înțeles. Însă tancurile mergeau cu îndărătnicie înainte. În urma lor, se apropia și armata a 52-a. Către dimineața zilei de 24 august ea de asemenea a ajuns în împrejurimile orașului Huși.

În fața armatei sovietice se aflau unitățile răzlețite ale trupelor germano-române zdrobite lîngă Iași și cele ce se retrăgeau din regiunea Chișinăului. Ele erau concentarte în zona Hușilor și în pădurile de la Sud-Vest de oraș. Aici s-au adunat rămășițele a 3 divizii germane și 4 românești. Ele se stăruiau să organizeze în grabă apărarea orașului și să asigure trecerea tovarășilor săi de pe malul stîng al Prutului.

Apărarea germano-română avea un caracter haotic, însă forțele ei erau întărite necontenit de unitățile armatei a 6-a germană, care reușeau să se strecoare pe malul drept. De aceea depășirea apărării inamice necesita de eforturi foarte mari ale soldaților sovietici.

Tanchiștii au început lupta pentru Huși încă pînă la sosirea infanteriei. Puțin mai tîrziu au început să asalteze orașul și unitățile armatei a 52-a. La orele 12 a fost efectuată o pregătire de artilerie, care a durat 15 minute, începută de salvele aruncătoarelor de mine reactive. După ea trupele sovietice au trecut la atac din partea de Nord-Est și Sud-Vest. Tancurile s-au năpustit în oraș. Între soldații germani și români, care au inundat centrul orașului a pornit panica, ei au început să fugă, aruncînd armele și echipamentul. Cercul se strîngea tot mai tare în jurul lor. Către seară rezistența apărătorilor a fost înfrîntă, și garnizoana orașului a încetat să existe. Odată cu pierderea Hușilor germano-românii au pierdut și ultima cale pe care se puteau retrage spre Sud-Est.

Concomitent cu luptele pentru Huși o parte din forțele corpului al 18-lea de tancuri desfășura ofensiva spre Sud. Către orele 16 brigada a 170-a de tancuri a ieșit la Prut la Vest de satul Leova. Puțin mai tîrziu la rîu a ajuns și brigada a 110-a de tancuri. Ea a stabilit legătura cu unitățile de tancuri ale Frontului al 3-lea Ucrainean și astfel au terminat încercuirea grupării chișinăuiene a inamicului.

În aceste zile cu toate forțele își desfășura ofensiva și armata a 4-a de gardă. În seara zilei de 23 august comandantul Frontului a ordonat comandantului armatei să formeze un detașament din unitățile corpului al 78-lea de infanterie pentru a cuceri trecerea peste Prut în zona satului Leușeni. Însă acest detașament nu a reușit pe deplin să împiedice nemților să treacă pe malul drept. O parte din corpul al 7-lea german a reuit să se strecoare pe malul de vest și pe neașteptate a atacat unitățile armatei a 52-a. Însă acest fapt deja nu mai putea avea o mare însemnătate pentru desfășurarea de mai departe a acțiunilor militare. Trupele Frontului al 2-lea Ucrainean au îndeplinit sarcina lor de încercuire a grupării chișinăuiene germano-române.

În seara zilei de 24 august la radio a fost citit ordinul lui Stalin. ”Trupele Frontului al 2-lea Ucrainean, – se spunea în acest ordin, – în urma unei ofensive fulgerătoare a unităților de tancuri, a cavaleriei și infanteriei, au zdrobit gruparea inamică la Sud de Iași și astăzi, 24 august, au pus stăpînire pe orașele Roman, Bacău, Bîrlad și Huși – puncte strategice importante ale apărării inamice, care protejau calea spre regiunile centrale ale României”.

Acum să vedem cum mergeau treburile pe Frontul al 3-lea Ucrainean.

Unitățile corpului al 68-lea de infanterie al armatei a 57-a au cucerit orașul și cetatea Bender. Iar departe la Asfințit corpul al 7-lea mecanizat a ajuns cătrea ameaza zilei de 23 august la Prut puțin mai la Est de Huși. Spre seară tanchiștii corpului au cucerit podul peste rîu de la Leușeni, tăind astfel grupării chișinăuiene germane calea spre malul drept al Prutului.

A doua zi tanchiștii sovietici au întors frontul spre Nord-Est și au întrat în luptă cu unitățile armatei a 6-a germană, care încercau să-și croiască drum spre trecerile peste rîul Prut. Corpurile mecanizate sovietice, apărînd un sector cu o întindere de 50 de km, au reușit să creeze centre de rezistență doar pe drumurile principale. Spațiile dintre ele erau doar patrulate de tancuri și infanteriști. În asemenea situație unele grupuri ale nemților reușeau să se strecoare și să ajungă la rîu. Însă asemenea cazuri erau o excepție. Forțele principale ale armatei a 6-a au rămas în încercuire.

În noaptea spre 23 august, cînd a început retragerea nemților din regiunea de la Nord de Chișinău, imediat a trecut la ofensivă armata a 5-ea de asalt, comandată de general-locotenentul N. E. Berzarin. În urma unei iscusite manevre de ocolire și a unui atac direct, unitățile acestei armate, susținute de trupele armatei a 4-a de gardă, în dimineața zilei de 24 august au pus stăpînire pe orașul Chișinău – capitala RSS Moldovenești.

Evenimentele se desfășurau conform planului și pe flancul stîng al Frontului al 3-lea Ucrainean. În seara de 22 august soldații sovietici au pus stăpînire pe Cetatea Albă. Pe 23 august armata a 46-a a terminat încercuirea armatei a 3-a română, flancul drept al armatei a ieșit la trecerile peste Dunăre. Astfel, diviziile române s-au pomenit a fi împinse spre mare. Iar pe 24 august armata a 3-a română a încetat să mai opună rezistență și a depus armele. Pentru sovietici căile spre Dunăre, spre porturile și podurile ei erau deschise.

În felul acesta, pe 24 august a luat sfîrșit prima etapă a operațiunii strategice a Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainene – spargerea apărării și încercuirea grupării germano-române de lîngă Iași și Chișinău. 18 divizii (a 9-a, a 15-a, a 62-a, a 79-a, a 106-a, a 161-a, a 257-a, a 258-a, a 282-a, a 294-a, a 302-a, a 306-a, a 320-a, a 335-ea, a 370-a, a 376-a, și a 384-a de infanterie, a 153-a de instrucție) s-au pomenit a fi încercuite de către trupele sovietice pe un teritoriu cu o suprafață de 3 mii de km pătrați.

Seara reprezentantul Cartierului General al Comandamentului Suprem al Forțelor Armate Sovietice mareșalul S. K. Timoșenco a trimis cu această ocazie un raport special Comandantului Suprem I. V. Stalin. ”Astăzi este ziua înfrîngerii totale a trupelor germano-române în Basarabia și pe teritoriul României la Vest de rîul Prut, – raporta el. – Gruparea principală germană este încercuită și se nimicește. Observînd comandarea iscusită pe scară largă a trupelor din parte lui Malinovskii și Tolbuhin, voința lor neclintită de a pune în practică ordinul dvs, mă consider dator să vă rog să faceți un demers către Prezidiumul Sovietului Suprem al URSS ca să li se acorde gradul militar ”Mareșal al Uniunii Sovietice”… Cred, că această acțiune a guvernului le va da o asemenea forță, în fața căreia nu va rezista nici o ”Poartă a Focșanilor”.

Odată cu cucerirea de către trupele Frontului al 2-lea Ucrainean a orașelor Roman, Bacău, Bîrlad și ieșirea lor la Tecuci gruparea încercuită a pierdut definitiv căile pe care se putea retrage spre Vest și Sud-Vest. Între frontul extern și cel intern al încercuirii s-a format un spațiu cu o lărgime de circa 80 de km. Acest fapt oferea condiții favorabile pentru lichidarea grupării. În același timp ocuparea orașelor, care stăteau în calea mișcării ulterioare a forțelor principale ale Frontului al 2-lea Ucrainean în adîncul României oferea posibilități pentru atingerea scopurilor finale ale operațiunii.

Înaintarea rapidă a unităților Frontului al 3-lea Ucrainean și a Flotilei militare Dunărene spre delta Dunării asigura lichidarea grupării încercuite din partea de Sud și în același timp crea premize pentru desfășurarea ofensivei spre Sud.

Succesul armatelor sovietice în prima etapă a operațiunii era total. Pentru inamic lovitura nimicitoare a ambelor Fronturi a fost neaștepată, iar planul operațiunii nu a fost ghicit. Despre aceasta mărturisesc convingător depunerile generalilor germani. Astfel, unul din comandanții de divizie capturați a declarat: ”Ofensiva rusă a fost petrecută cu iscusință. În primele trei zile eu, fiind comandant de divizie, nicidecum nu presupuneam, că rușii au de gînd să ne încercuiască. Însă s-a dovedit, că ei nu numai că aveau de gînd, ci și au îndeplinit acest lucru. Și nu doar eu nu am ghicit intențiile comandamentului rus, ele nu au fost ghicite nici de comandamentul corpului al 30-lea, și nici de comandantul armatei a 6-a”.