GRUPUL DE ARMATE ”UCRAINA DE SUD”. 22 AUGUST 1944

rumap2m

Continuare. Începutul îl găsiți aici:
1. 20 AUGUST 1944: O ZI NEAGRĂ PENTRU GRUPUL DE ARMATE ”UCRAINA DE SUD” https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/07/14/20-august-1944-o-zi-neagra-pentru-grupul-de-armate-ucraina-de-sud/
2. GRUPUL DE ARMATE ”UCRAINA DE SUD”. 21 AUGUST 1944 https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/07/27/grupul-de-armate-ucraina-de-sud-21-august-1944/

Toată noaptea spre 22 august nu au încetat luptele, iar dimineața în sfîrșit hotărîrea a fost luată. Comandamentul grupului de armate a dat armatei a 6-a prin radio ordinul spre a fi transmis în toate unitățile despre retragerea grăbită a trupelor peste Prut. Începutul retragerii era stabilit pentru orele 19.30!

Acesta a fost ultimul ordin, dat armatei a 6-a, însă el a sosit prea tîrziu, și nu se mai dispunea de timp pentru a fi îndeplinit. Deoarece ordinul despre retragere în prima jumătate a zilei se transmitea în statele-majore ale corpurilor și ale diviziilor, el deja dovedise să se învechească. În sectorul ofensivei sale rușii rar dacă întîlneau vre-o rezistență. Aproape nestingherite ele înaintau mai departe, spre Bîrlad și Galați, întorcînd totodată forțe semnificative spre Sud-Est și Sud-Vest.

Acum spărturile adînci de pe flancurile armatei a 6-a nu o amenințau doar pe ea, începutul încercuirii de proporții imense a forțelor germane se contura foarte limpede. Pentru ieșirea la timp pe linia Prutului avea însemnătate fiecare oră. Cine va dovedi mai repede să ajungă la rîu, pe malul căruia putea fi format un nou front, – coloanele mecanizate și de tancuri sovietice sau diviziile de infanterie germane, echipate în general cu mijloace de tracțiune animală?

Această zi a fost la fel de amară și sîngeroasă, ca și cele precedente. La început, a cîta oară, comandantul armatei, generalul Fretter-Pico împreună cu statul-major a fost nevoit să părăsească cartierul general din Tarutino, care a fost în curînd cucerit de tancurile inamicului. Statul-major al armatei s-a mutat la Comrat, însă seara inamicul a ajuns și aici, și statul-major și-a schimbat locul în împrejurimile de Sud-Est ale orașului Bîrlad. Ca urmare comandamentul armatei a 6-a nu influența nicidecum evenimentele care aveau loc.

În Vest corpul al 4-lea a dat o lovitură mai la Sud de Iași, în primul rînd pentru a păstra pentru armata a 6-a trecerile peste Prut de lîngă localitățile Costuleni și Zberoaia. Însă, necătînd la luptele neîncetate duse de diviziile stoarse de puteri, către seară podurile au fost pierdite, iar localitățile Costuleni și Ungheni, împreună cu trecerile care se aflau acolo au nimerit în mînile inamicului.

În Est corpul al 30-lea, epuizat în lupte, din nou a fost silit să se retragă. Acolo s-a creat o situație foarte periculoasă pentru flancul drept al armatei a 6-a, care era practic descoperit pe un spațiu întins.

Acolo tot încă mai rezistau cu o tărie disperată trupele germane. Grupele de luptă adunate în mare grabă și pur și simplu soldații, care și-au pierdut unitățile respingeau loviturile care cădeau asupra lor din toate părțile. Rămășițele regimentelor, batalioanelor și companiilor pe tot parcursul aceste zile încinse de vară ripostau atacurilor, se retrăgeau, căutau linii noi de apărare, ocupau poziții undeva printre dealuri și păduri, apărau localitățile, se retrăgeau din nou, se agățau de orice movilă de pămînt, găsită în calea lor. Toatul s-a amestecat – tancurile inamicului – focul artileriei – atacurile din aer – morții și răniții! Peste tot se auzea doar bubuit de bătălie, totul era învăluit de fum și praf… Morți de oboseală, sleiți pe puteri în lupte, soldații, care nu închideau un ochi de trei zile, din nou dădeau înapoi, purtînd cu ei tovarășii lor răniți.

Pedestrași, tanchiști, artileriști, căruțași, geniști – toți s-au amestecat în această gloată, care se retrăgea, calea lor în amurgul ce se lăsa greu era luminată doar de lumina rachetelor de diferite culori lansate în întunericul nopții de august și de flăcările purpurii ale satelor ce ardeau.

Cînd ultimele rămășițe ale unităților corpului al 30-lea s-au întîlnit cu divizia a 306-a de infanterie, ele – împreună cu detașamentele temporare formate din militarii unei unități de deservire tehnică a aviației și subunitățile unei brigăzi de tunuri de asalt – au mai reușit încă să respingă un atac al inamicului pe o poziție de baraj în apropierea satului Romanovo. Însă cînd apărătorii au fost ocoliți pe la flancuri, ei au hotărît să răzbată spre Vest, în frunte cu un tun autopropulsat. Consumînd tot combustibilul, seara tîrziul mașina s-a oprit într-o vale lungă, lîngă ea s-au așezat să se odihnească soldații. Cînd s-a întunecat, din toate părțile au năvălit rușii. După acest atac divizia a 306-a a încetat să mai existe.

Între timp diviziia a 13-a de tancuri, împuținată și ea foarte mult în lupte, pierzînd toate tancurile sale, a efectuat un marș forțat, a ieșit la rîul Prut, cu scopul de a ocupa acolo două mici platori pentru unitățile armatei a 6-a, care trebuiau să sosească acolo. Diviziile, care stăteau lîngă Nistru evident nu conștientizau toată gravitatea situației, că în această a treia zi a ofensivei inamicul prin unitățile sale mecanizate și blindate și-a întins încă și mai departe capetele cleștelor sale spre Sud-Est și Sud-Vest și, că pericolul pentru armata a 6-a de a fi încercuită era foarte clar. Diviziile au primit ordinul comandantului corpului să se retragă și trebuiau să părăsească pozițiile lor bine întărite, asupra cărora inamicul încă nu și-a îndreptat atacurile sale.

(Din cartea lui Alex Buchner ”Ostfront 1944: Tscherkassy, Tarnopol, Krim, Witebsk, Bobruisk, Brody, Jassy, Kischinew”) http://www.amazon.de/Ostfront-1944-Tscherkassy-Tarnopol-Kischinew/dp/3895551015

Anunțuri

4 gânduri despre „GRUPUL DE ARMATE ”UCRAINA DE SUD”. 22 AUGUST 1944

    • Astă iarnă cînd au susținut Maidanul, nu le trecea prin cap că săritul în sus se poate termina și astfel:


      Interesant, au protestat ei oare împotriva juntei, cînd aceasta a cucerit prin violență puterea la Kiev? Eu de așa ceva n-am auzit.
      Prin acordul lor tacit au devenit complici ai uzurpatorilor de la Kiev. Ei au sprijinit junta criminală, așa că acum nu pot spune: ”Pe noi nu ne privește!”. Așa-i într-un stat fascist, acolo nu te poți da cu fundul la gard, ci vrai, nu vrai, ești nevoit să fii părtaș al criminalilor.

      Apropo, în Bucovina nu protestează împotriva mobilizării doar ”românii”, dar și ucrainenii:

      Clipuri de acestea apar în fiecare zi, dar în decursul zilei sînt șterse regulat.

      Trebuie să lămurim, că nici ”românii”, nici ucrainenii nu protestează împotriva războiului fratricid, ei doar nu vor ca la război să fie luați copiii și rudele lor. Adică, separatiștii să fie uciși în continuare, însă nu de fiii și soții lor.

  1. Vezi tu Obidine tată ce au făcut imperialii ruşi cu popoarele şi teritoriile pe care aceste popoare le locuiau din moşi strămoşi? I-au amestecat şi i-au învrăjbit. De aceea se omoară unii pe alţii. Dacă de la început Hruşciov nu le-ar fi dat cu toptanul ucrainenilor teritorii cu populaţii neucrainene, de la ruşi, Zona Harkov – Doneţk – Lugansk, de la tătari – Crimeea, de la polonezi Liovul şi de la români Bugeacul, Nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, teritorii care niciodată nu au aparţinut Ucrainei ci vecinilor, nu s-ar fi întîmplat asemenea grozăvii.
    Nici RSSM-ului nu trebuia să-i dea zona transnistreană, că niciodată această zonă nu a aparţinut Principatului Moldovei. Astfel că nu aveau să se întîmple grozăviile războiului din 1992. Nici moldovenii şi nici mercenarii cazaci care au luptat în armata lui Smirnov nu sunt vinovaţi pentru acele lupte. Vinovaţi sunt cei ce au făcut acele împărţeli nenorocite care i-au făcut pe unii să se simtă stăpîni pe nişte teritorii care nu le-au aparţinut niciodată.
    Normal ar fi ca ucrainenii să se simtă stăpîni pe ce a aparţinut cîndva ducatului Lituaniei sau Poloniei din care s-a desprins cîndva Ucraina, de la Piotr Velikii încoace şi să înapoieze ruşilor ce-i al ruşilor, tătarilor ce-i al tătarilor, moldovenilor ce-i al moldovenilor şi să-şi ia Transnistria lor, că nimeni nu rîvneşte la teritoriul de dincolo de Nistru care de drept ar trebui să revină la Ucraina.
    Eu nu-i condamn pe naţionaliştii ucraineni că vor să-şi consolideze statul lor, dar să fie naţionalişti la ei acasă, nu pe pămînturi străine, ruseşti, tătăreşti, poloneze sau române. Îmi pare bine că şi Jirinovski gîndeşte ca mine.

    • De ce în loc să ne învățăm a trăi omenește între noi, trebuie să dăm vina pe cineva, că a amestecat popoarele?
      Pentru a trăi omenește între ele, popoarele numaidecît trebuie să se afle în ”cuști” separate?

      De n-ar fi fost, de pildă, imperialiștii romani, care s-au amestecat cu dacii, precum ne învață legenda, azi n-ar fi existat nici poporul, care se numește român.

      Am citit în cartea ex-președintelui ucrainean L. Kucima ”Ucraina nu este Rusia”, că, vezi bine, nu Ucraina a acapartat teritorii străine, ci încă Ucrainei i s-au luat teritorii ce-i aparțin pe drept. El avea în vedere Kubanul, și bucăți bune din regiunile Rusiei învecinate cu Ucraina.
      Așa că, în opinia lor, ei încă au fost nedreptățiți cu pămînturile.
      Naționalismul ucrainean este un lucru spurcat, cu toate că cu el se lupta pe timpurile URSS, au fost comise un șir de greșeli, pentru care acum plătesc și ucrainenii și rușii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s