20 AUGUST 1944. OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU ÎNCEPE

rumap2m

În interiorul postului de observație de avangardă al Frontului al 2-lea Ucrainean, dislocat pe înălțimea numită cota 195,0 domnește o tăcere încordată. Aici se află reprezentantul Cartierului General al Comandamentului Suprem Mareșalul Uniunii Sovietice S. K. Timoșenco, mareșalul de aviație S. A. Hudeakov, comandantul Frontului generalul de armată R. Ia. Malinovskii, generali și ofițeri din grupele operative. Ei au sosit aici încă în seara zilei de 19 august 1944.

Noaptea spre 20 august a fost una răcoroasă, spre dimineață a căzut o rouă abundentă, și prin văi se așternea ceața, prevestind o zi limpede și frumoasă. În această noapte a fost adus la cunoștință ordinul despre trecerea în ofensivă a trupelor Frontului al 2-lea Ucrainean, și toți – de la soldat pînă la general – așteptau cu încordare zorii zilei, cînd vor răsuna primele salve ale ”zeului războiului – ale artileriei, iar mai apoi va urma ordinul: ”Înainte!”

Ora șase și zece minute. Un bubuit răsunător s-a răspîndit în această dimineață asupra sectorului spargerii liniei principale a apărării germano-române. Patru mii de tunuri și aruncătoare de mine de diferite calibre au anunțat că ofensiva sovietică a început. Peste malul drept al rîului Bahlui, care separa pozițiile ambelor părți, se ridica o perdea cenușie din fum și praf, acoperind contururile Dealului Mare. Una după alta răsunau salvele aruncătoarelor de mine de gardă. De la postul de observație se vedea bine cum săgețile lor de foc într-o fracțiune de secundă se desprindeau de la pămînt și trasînd iute parabole, se înfigeau în pozițiile inamicului. Tunurile, efectuînd trageri prin ochire directă, nimiceau țintele de pe prima linie, rupînd în bucăți rețelele de sîrmă ghimpată.

Ciocanul de foc cu toată masa de tunuri și aruncătoare de mine, ca un uragan, zdrobea pozițiile defensive germano-române. O oră și jumătate s-a zguduit pămîntul și s-a încins aerul din cauza detunăturilor obuzelor și minelor.

Și încă nu a dovedit să amuțească canonada artileriei, cum în acțiune a întrat armata a 5-a de aviație. Grup după grup treceau renumitele Il-uri, se întorceau de asupra pozițiilor inamice, întrau în picaj, dispărînd pe o clipă în norii de praf și fum. Peste 200 de avioane de asalt ”striveau” inamicul doar în fîșia, în care trebuiau să atace unitățile armatei a 27-a.

Pregătirea de artilerie a fost petrecută într-un mod strălucit. Unii soldați romani și germani rămași în viață, povesteau, fiind deja prizonieri, că în urma ciocanului de foc ei au rămas pur și simplu dezorientați și demoralizați.

Nemaivorbind de pierderile imense în forțe umane și tehnică, avute în perioada pregătirii de artilerie, trupele germano-române au pierdut și o mulțime de posturi de comandă și de observație, ceea ce nu putea să nu provoace pierderea conducerii trupelor, mai ales în verigile companie-batalion-regiment. Unitățile se aflau într-o stare foarte gravă de șoc, iar acesta era momentul cel mai potrivit, ca sovieticii să înceapă atacul.

La ora șapte și patruzeci de minute unitățile de infanterie ale Frontului al 2-lea Ucrainean s-au ridicat din tranșee și în urma tancurilor de susținere a infanteriei s-au năpustit înainte. După ele urma artileria de susținere.

În timp ce soldații Frontului al 2-lea Ucrainean înaintau deja spre pozițiile inamicului, tovarășii lor de arme din Frontul al 3-lea Ucrainean încă așteptau ca artileria lor să deschidă focul asupra pozițiilor germano-române.

Acest moment a sosit în aceeași dimineață, la ora opt fix. Aici, pe micul platou Chițcani, la sud de Tiraspol, erau dislocate peste 3,5 mii de tunuri și aruncătoare de mine. Ele au efectuat trageri asupra pozițiilor dușmanului timp de o oră și 45 de minute. La ora 8 și 35 de minute artileriștii Frontului al 3-lea Ucrainean au mutat tirul în adîncimea apărării inamice. În același timp infanteriștii, care se aflau în prima tranșee, au deschis un foc intens din arme și automate și au ridicat în fața tranșeelor momîi pregătite dinainte, strigînd ”Ura!”. Aceasta era o demonstrație falsă de atac, pe care inamicul a luat-o de atac real și a deschis focul din punctele de tir supraviețuite. Infanteria lui s-a grăbit să iasă din blindaje și să-și ocupe locurile pe prima linie. Și atunci artileria sovietică din nou și-a mutat aici tirul mistuitor al tuturor gurilor de foc.

Pregătirea de artilerie a fost completată de loviturile armatei a 17-a de aviație. La fel ca și pe Frontul al 2-lea Ucrainean, avioanele de asalt au ”prelucrat” cum se cuvine tranșeele, pozițiile de foc ale artileriei, posturile de comandă și de observație, nodurile de rezistență ale inamicului. Calea pentru atac în fața infanteriștilor și tanchiștilor Frontului al 3-lea Ucrainean era deschisă.

Dar să ne întoarcem pe Frontul al 2-lea Ucrainean. Aici ofensiva lua amploare tot mai mult și mai mult, și toate gîndurile și atenția comandamentului Frontului erau îndreptate spre rîul Bahlui, care urma să fie forțat de către unitățile armatei a 27-a. Acest rîu, împreună cu lunca sa largă și mlăștinoasă reprezenta un obstacol natural serios, și de aceea, cît de repede va fi el depășit, depindea în mare parte introducerea în termen în spărtură a armatei a 6-a de tancuri. Această armată trebuia să pună cît mai repede stăpînire pe Dealul Mare, ca inamicul să nu dovedească să-l transforme într-o poziție defensivă și mai puternică. Cu toate că Cartierul General a indicat orientativ, ca armata de tancuri urma să fie introdusă în luptă în a doua zi a operațiunii, comandamentul frontului lua toate măsurile, ca acest lucru să fie înfăptuit chiar din prima zi.

Către orele 11 diviziile de infanterie din primul eșalon al armatei a 27-a comandată de general-locotenentul S. G. Trofimenko au zdrobit rezistența inamicului pe un sector de 20 de kilometri la nord-vest de Iași, s-au apropiat de rîul Bahlui și l-au forțat din mers, punînd stăpînire, printre altele, pe două poduri. Însă aceste poduri nu puteau asigura pe deplin trecerea armatei a 6-a de tancuri, care trebuia să fie introdusă în spărtură pe 4 rute diferite. De aceea în urma infanteriei și tancurilor care acționau împreună cu ea, în lunca rîului au întrat geniștii și pontonierii, unul după altul se apropiau tractoarele, încărcate cu componenetele pontoanelor și podurilor, pregătite din timp.

Primind prin radio raportul despre forțarea reușită a rîului Bahlui, comandantul Frontului generalul Malinovskii a ordonat, ca armata a 6-a de tancuri să fie introdusă imediat în spărtură. Apariția numeroaselor tancuri sovietice pe cîmpul de luptă a fost o surpriză totală pentru inamic. Împotriva lor a fost întreprins un contraatac – în luptă a întrat elita armatei române – divizia de tancuri ”România Mare”, care făcea parte din grupul generalului Kirchner. Însă ea nu a fost în stare să stăvilească iureșul armatelor sovietice și nu după multă vreme comandantul armatei a 4-a era nevoit să raporteze: ”Prima divizie română de tancuri se află într-o situație foarte grea și se retrage în dezordine”.

Către sfîrșitul zilei tanchiștii sovietici s-au apropiat de a treia linie defensivă a inamicului, care era situată pe Dealul Mare. Astfel, în direcția loviturii principale sarcina zilei a fost îndeplinită.

Destul de reușit acționa armata a 52-a comandată de general-locotenentul K. A. Koroteev. Ea a spart apărarea germană pe un sector de 12 kilometri și încă pînă a se întuneca deja ducea lupte la marginea de nord-vest a orașului Iași.

În ritmuri rapide se desfășura ofensiva și în sectorul Frontului al 3-lea Ucrainean. De-acum peste 45 de minute după începutul atacului inamicul a pierdut tranșeele sale de pe prima linie. Ca ritmurile accelerate ale ofensivei să fie păstrate, să fie lărgit frontul și exploatat succesul inițial, era nevoie cît mai repede, ca în luptă să între unități noi, mai ales cele de tancuri și mecanizate. Aceasta este o lege a ofensivei și comandantul Frontului F. I. Tolbuhin a ordonat comandantului armatei a 37-a general-locotenentului M. N. Șarohin să grăbescă introducerea celui de-al doilea eșalon al corpurilor de infanterie și să ieie măsuri grabnice pentru introducerea cît mai rapidă a corpului al 7-lea mecanizat. Însă acest lucru nu era chiar atît de ușor de înfăptuit. Toate drumurile, pe care trebuiau să treacă tancurile, erau îmbîcsite cu trupe de infanterie și unitățile lor auxiliare. Situația care s-a creat preocupa foarte mult comandamentul Frontului. Generalul Tolbuhin a fost nevoit să ordoneze generalului Șarohin, ca rutele pentru trecerea corpului al 7-lea mecanizat să fie eliberate, iar comandantului corpului – să introducă imediat unitatea sa în spărtură. Însă în prima zi acest lucru așa și nu a fost înfăptuit.

Între timp luptele se mutau tot mai departe și mai departe spre vest. Toate încercările aliaților germano-români de a restabili situația sau măcar de a opri pe o vreme trupele sovietice nu s-au încununat cu succes.

În decursul primei zile armatele a 37-a și a 46-a au spart apărarea inamicului pe un front de 40 de kilometri în lărgime și 12 kilometri în adîncime. Nu a îndeplinit sarcina doar armata a 57-a. Unitățile ei au reușit să pună stăpînire doar pe prima linie de tranșee a inamicului și pe linia de cale ferată între Hagimus și lacul Botna. Aici ea a fost nevoită să respingă contraatacurile înverșunate ale tancurilor germane. Se vede, că aici loviturile artileriei și aviației nu au fost suficiente, și forțele principale ale inamicului au reușit să evite pierderi grave.

Imensa bătălie, care a început în dimineața zilei de 20 august pe ambele Fronturi a continuat și noaptea. Iar în statele-majore, posturile de comandă și de observație ale ambelor părți aveau loc discuții aprinse despre totalurile zilei. Ele erau destul de impunătoare. Statul-major al grupului de armate ”Ucraina de Sud” considera, că situația care s-a creat în sectorul grupului de armate Wohler, ce se apăra în fața Frontului al 2-lea Ucrainean, era gravă. Și doar comandamentul suprem german încă nu-și dădea seama despre amploarea catastrofei care avea să urmeze și, precum mărturisește nota din jurnalul acțiunilor militare al grupului de armate ”Ucraina de Sud”, ordona ca ”în orice împrejurări… să fie zdrobit inamicul, care se află la sud de rîul Bahlui”.

Însă era prea tîrziu! Comandamentului german nu-i rămînea altceva de făcut decît să retragă trupele pe ”poziția Traian”, care era situată pe Delul Mare și să concentreze acolo rezervele.

În linii generale în prima zi a operațiunii trupele Frontului al 2-lea Ucrainean au obținut un succes remarcabil: au spart apărarea dușmanului pe un front cu o lărgime de peste 30 de km, au înaintat în adîncime cu 16 km și au cucerit din mers pozițiile inamice de pe malul drept al rîului Bahlui. Cinci divizii din primul eșalon au fost practic nimicite, iar 3000 de soldați și ofițeri au fost făcuți prizonieri. Introducerea iscusită în spărtură a armatei a 6-a de tancuri, efectuată la mijlocul primei zile ale ofensivei, a creat premise destul de serioase pentru exploatarea rapidă a succesului.

Comandantul Frontului al 2-lea Ucrainean a însărcinat armata a 27-a să încheie spargerea pozițiilor defensive germano-române de pe Dealul Mare și să acorde ajutor armatei a 6-a pentru ca această să străbată spre spațiul operațional. Sarcina armatei a 52-a consta într-aceea, ca să pună stăpînire pe orașul Iași și să desfășoare ofensiva în direcția Huși. Îndeplinirea acestei sarcini era înlesnită de faptul, că în dimineața zilei de 21 august pe flancul drept al armatei întra în luptă corpul al 18-lea de tancuri.

Lărgimea sectorului în care acționa Frontul al 2-lea Ucrainean pe 21 august urma să se mărească în urma trecerii în ofensivă a armatei a 7-a de gardă comandată de general-colonelul M. S. Șumilov și întrarea în luptă a grupului de cavalerie și mecanizat comandat de generalul S. I. Gorșkov. Ideea comandantului Frontului era, că odată cu trecerea în ofensivă a unităților menționate armata a 27-a nu mai avea grijă să-și asigure flancul său drept și putea să-și concentreze forțele asupra pătrunderii în spațiul operațional. Șeful statului-major a luat măsuri, ca în dimineața zilei de 21 august rezervele Frontului să fie concentrate în sectorul spargerii.

Noi sarcini au primit și unitățile Frontului al 3-lea Ucrainean. De la ele se cerea, ca să continuie ofensiva în mod energic, să încheie spargerea apărării inamice. Din dimineața lui 21 august în luptă erau introduse corpurile al 7-lea și al 4-lea de gardă mecanizate. În decursul zilei gruparea de șoc a Frontului trebuia să zdrobească definitiv grupul de armate ”Dumitrescu”.

Reclame

Un gând despre „20 AUGUST 1944. OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU ÎNCEPE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s