Notă editorială: Dacă nu este specificat altfel, toate menţiunile cu privire la „Antonescu” se referă la Generalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului român.
Iunie 1941
1 Forţele germane termină cucerirea Cretei.
8 Forţele Marii Britanii şi Franţei libere invadează Siria şi Libanul, pentru a le scoate de sub controlul forţelor Guvernului francez de la Vichy in colaborare cu germanii.
12 Conducătorul Statului, Generalul Ion Antonescu, se întâlneşte cu Hitler la München, pentru a discuta contribuţia României la apropiatele ostilităţi împotriva Uniunii Sovietice.
14 Statele Unite ale Americii îngheaţă capitalurile germane şi italiene din America.
17-18 La Galaţi şi Roman, Inspectorul de Jandarmerie C.Z. Vasiliu îi informează pe ofiţeri cu privire la planul lui Antonescu de „curăţire a terenului”, o politică menită să-i înlăture pe evrei din zonele rurale şi să-i concentreze pe evreii de la oraşe în ghetouri.
18 Turcia încheie un acord cu Germania, prin care se promite solemn neutralitatea Turciei.
19 Generalul Ilie Şteflea răspândeşte către comandanţii Armatei Române de pe câmpul de luptă ordinul „confidenţial” emis de Antonescu privind modul de tratare a evreilor („jidani”) şi a comuniştilor.
cca 20 Sunt emise ordine către poliţie şi unităţile militare pentru a-i împuşca pe ostaticii evrei ca represalii pentru activitate partizană sau alte acţiuni cu caracter anti-românesc.
cca 20 Vasiliu ordonă ca evreii să fie trataţi cu „cea mai mare vigilenţă”, din cauza presupuselor legături cu comunismul şi a pretinsului comportament ostil.
22 Germania şi aliaţii ei declanşează Operaţiunea „Barbarossa”, invadarea Uniunii Sovietice. România declară război Uniunii Sovietice.
23 Armatele a 11-a germană, a 3-a şi a 4-a române trec Prutul şi intră în Basarabia.
28 Forţele armate germane asediază oraşul Minsk.
27-30 Pogromul de la Iaşi culminează cu uciderea a aproximativ 10.000 de evrei din oraş de către forţele române de poliţie şi militare, cu o contribuţie a forţelor germane, şi cu îmbarcarea altor câteva mii în două „trenuri ale morţii”, în care majoritatea acestora îşi vor găsi sfârşitul.
Iulie 1941
3 Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri şi ministru al Afacerilor Externe, Mihai Antonescu, le spune funcţionarilor publici şi ofiţerilor militari că înlăturarea evreilor din teritoriile proaspăt recucerite trebuie să se realizeze prin deplina purificare etnică.
5 Forţele germane ajung la Nistru, în timp ce forţele române înaintează către Chişinău.
8 Operaţiunea românească de „curăţire a terenului” este ordonată printr-o directivă telefonică cu caracter secret de către Preşedinţia Consiliului de Miniştri pentru Biroul II (Spionaj) al Cartierului General. În ziua următoare, contra-spionajul şi unităţile de jandarmerie au raportat omorârea de evrei în oraşul Bălţi, la nord de Chişinău.
10 Forţele române şi germane trec fluviul Nistru în „Transnistria”, în Ucraina de sud-est.
12 Mihai Antonescu ordonă recent-numitului Guvernator al Basarabiei, Generalul Constantin Voiculescu, să asigure „curăţirea terenului” de comunişti şi evrei.
13 Trupele sovietice părăsesc Chişinăul, după ce au minat şi dinamitat cea mai mare parte a clădirilor.
16-17 Trupele române îşi fac intrarea în Chişinău şi încep vânătoarea şi uciderea de evrei, numărul celor omorâţi ajungând la aproximativ 10.000 în primele zile din timpul ocupaţiei.
18 Antonescu ordonă ca toţi evreii să fie duşi la muncă grea, unul din zece fiind executat prin împuşcare, pentru fiecare tentativă de evadare.
18 Colonelul Dumitru Tudose, adjunctul şefului de stat-major al Armatei a 4-a, este numit comandant de garnizoană (militară) al Municipalităţii Chişinău.
18 Compania 23 de Poliţie, care participase la pogromul de la Iaşi, este rânduită în Basarabia.
19 Guvernatorul Voiculescu se mută în Cartierul său General din Chişinău; comandantul de garnizoană Tudose soseşte şi el în oraş.
19 Forţele germane din Chişinău solicită încetarea crimelor comise la întâmplare asupra evreilor din cauza fricii de epidemie, un risc favorizat de cadavrele neîngropate, împrăştiate prin tot oraşul.
24 Voiculescu ordonă internarea evreilor în lagăre şi ghetouri şi grăbirea înfiinţării unui ghetou în Chişinău; de asemenea, ordonă organizarea muncii silnice pentru evrei, inventarierea proprietăţilor evreieşti şi înregistrarea evreilor din mediul urban.
26 Comandamentul Militar (Garnizoană) al Municipalităţii Chişinău îşi asumă responsabilitatea pentru paza şi administrarea ghetoului.
27 Comandantul Jandarmeriei Militare, Marele Pretor Ioan Topor, transmite mai departe către Ministerul de Interne şi către prefecturile din Basarabia, instrucţiunile lui Antonescu, potrivit
cărora nici unui evreu nu i se va permite să se deplaseze dintr-o localitate în alta.
31 Hermann Goring îl însărcinează pe Reinhard Heydrich cu pregătirea „Soluţiei finale”.
August 1941
1 250 de bărbaţi şi 200 de femei din ghetoul aflat în Chişinău sunt selectaţi pentru muncă, în apropiere de Visterniceni, acolo unde un total de 411 sunt executaţi.
1 Tudose autorizează Comitetul Evreiesc al Ghetoului să aloce locuinţe, să înfiinţeze o brutărie, să organizeze o piaţă de produse alimentare şi să înfiinţeze un spital în ghetou.
5 Preşedinţia Consiliului de Miniştri (Antonescu) ordonă tuturor evreilor să poarte Steaua lui David în teritoriile de la răsărit de Nistru.
6 Sunt emise ordine pentru confiscarea aparatelor de radio de la evreii ghetoizaţi.
7 Autorităţile române înlătură 500 de bărbaţi şi 25 de femei evreice din ghetou, pentru muncă forţată la Ghidighici, acolo unde majoritatea acestora sunt executaţi.
8 Ministerul de Interne ordonă ca evreii să nu poarte Steaua lui David.
10 Inspectoratul Regional de Poliţie basarabean emite un ordin prin care le cere evreilor să poarte Steaua lui David.
12 Comandantul de Garnizoană Tudose raportează că el a curăţat oraşul de evrei şi a încheiat izolarea acestora în ghetoul din Chişinău.
16 186 de evrei din Tighina sunt duşi în ghetoul din Chişinău.
20 Forţele germane încep asedierea Leningradului.
20 Prefectul judeţului Lăpuşna raportează că nici un evreu nu se mai află în comunele din judeţ sau în oraşul Călăraşi, iar 11.329 de evrei sunt internaţi în ghetoul din Chişinău.
22 Inspectoratul Regional de Poliţie Basarabean, cu sediul în Chişinău, investighează un zvon potrivit căruia evreii pun la cale declanşarea unor incendii, pentru a acoperi posibile tentative de evadare.
24-25 Voiculescu dispune revizuirea procedurilor de pază, pentru a se asigura că nici unui evreu nu i se permite ieşirea din ghetou.
27 Voiculescu îi cere lui Tudose să înăsprească procedurile de securitate chiar mai mult şi să investigheze incidentele de neglijenţă în serviciu.
29 Tudose ordonă restrângerea perimetrului ghetoului până pe 2 septembrie, cu scopul de a reduce numărul locuitorilor non-evrei şi numărul bisericilor aflate înlăuntrul ghetoului.
30 În urma eforturilor depuse de România, pentru a începe transferul în masă al evreilor peste fluviul Bug, Acordul de la Tighina, încheiat între Germania şi România, încredinţează României administraţia Transnistriei şi prevede că deportările vor începe după încheierea operaţiunilor militare.
31 Voiculescu raportează Preşedinţiei Consiliului de Miniştri cu privire la degradarea condiţiei celor ghetoizaţi; Inspectoratul Regional de Poliţie Chişinău raportează cu privire la condiţiile sanitare şi la pericolul iminent de declanşare a tifosului. Sfârşitul lunii august: Antonescu dispune reluarea acţiunilor de deportare a evreilor din Basarabia în Transnistria.
Septembrie 1941
1 Germania ordonă evreilor din al Treilea Reich să poarte Steaua lui David.
2 Marele Pretor Topor dă instrucţiuni Legiunii de Jandarmerie din Tighina să pregătească mutarea evreilor dincolo de Nistru, cu un ritm de 1.000/zi, începând de la 6 septembrie; ordine ulterioare amână declanşarea operaţiunii.
3 Ministerul de Interne ordonă ca evreii din Basarabia şi Bucovina să poarte Steaua lui David; Antonescu anulează ordinul în ziua următoare.
3 O lege specială extinde sfera de aplicare la Basarabia a tuturor legilor româneşti şi a decretelor cu privire la confiscarea proprietăţii evreieşti şi legalizează în mod retroactiv toate actele îndeplinite de autorităţile civile şi militare în provincie, cu începere din data de 22 iunie.
6 Evreii cu vârste mai mari de 6 ani din teritoriile ocupate de germani sunt obligaţi să poarte Steaua lui David.
7 Colonelul Eugen Dumitrescu îl înlocuieşte pe Tudose în calitate de comandant al Garnizoanei Chişinău; Dumitrescu rămâne în post până pe 15 noiembrie.
7 Şeful Inspectoratului de Jandarmerie Chişinău, T. Meculescu, primeşte ordinul să înceapă deportarea evreilor din Basarabia pe 12 septembrie, pornind de la lagărul de tranzit din Vertujeni.
12 Viitura produsă pe Nistru conduce la amânarea începutului deportărilor.
15 Voiculescu avertizează că acei comandanţi militari de ghetouri şi lagăre care nu reuşesc să restrângă mobilitatea evreilor vor fi aspru pedepsiţi.
18 Comandantul de garnizoană Dumitrescu solicită excepţii care le vor permite evreilor să iasă din ghetou în anumite împrejurări; Voiculescu respinge această solicitare pe data de 24 septembrie.
22 Voiculescu emite ordine suplimentare pentru a restrânge drastic accesul în şi din ghetou.
25 Poliţia Regională basarabeană raportează faptul că populaţia ghetoului depăşeşte 11.000 de oameni.
29 Forţele germane şi complicii locali ucid 33.771 de evrei la Babi Iar din Kiev.
Octombrie 1941
1 Voiculescu revocă decizia lui Dumitrescu din 26 septembrie prin care le permite evreilor să fie citaţi în afara ghetoului de către organele judiciare române.
6 Antonescu declară Consiliului de Miniştri că doar 10.000 de evrei se mai află în Basarabia şi că aceştia vor fi deportaţi dincolo de Nistru, aceasta fiind o chestiune de câteva zile.
7 Voiculescu ordonă ca toţi evreii care execută muncă silnică pentru autorităţile germane să fie întorşi în ghetou.
7-8 Prin oraşul Chişinău circulă zvonuri potrivit cărora pe 8 octombrie vor începe deportările; civilii şi soldaţii dau năvală în ghetou pentru a cumpăra sau, altfel, a-şi însuşi bunurile aparţinând evreilor.
7-8 Preşedintele Comitetului Evreiesc al Ghetoului face apel la Ion Antonescu, la Mihai Antonescu şi la Voiculescu pentru o amânare a „evacuării” ghetoului şi pentru a suspenda deportarea planificată pentru ziua de 8 octombrie; Dumitrescu re-direcţionează apelurile pe 9 octombrie.
8 Primul convoi de deportaţi, numărând 1.640 de evrei, părăseşte ghetoul.
8 Germania începe construcţia centrului de exterminare Birkenau, Ia Ausclnvitz.
9 Preşedintele Comunităţii Evreieşti din Bucureşti, Wilhelm Filderman, face apel la Antonescu pentru a pune capăt deportărilor care aveau loc în Basarabia şi Bucovina; el trimite trei apeluri suplimentare, atunci când au fost declanşate deportările din ghetoul aflat în Chişinău.
10 Meculescu emite instrucţiuni formale în detaliu pentru deportarea evreilor care se mai aflau în ghetoul din Chişinău şi în Basarabia de sud, cu data de începere pe 12 octombrie.
12 Meculescu emite un calendar revizuit al deportărilor, cu data de începere pe 14 octombrie.
14 Un convoi format din 992 de evrei din ghetou este deportat, aceştia fiind puşi să meargă pe jos.
15 Germania declanşează prima deportare în masă a evreilor germani către Est.
15 Prefectura Poliţiei din Chişinău solicită clarificări privind modul de tratare al evreilor convertiţi la creştinism.
16 Un convoi de 852 de evrei ghetoizaţi este deportat pe jos.
18 Un convoi de 1.154 de evrei ghetoizaţi este deportat pe jos.
19 Antonescu remite presei o usturătoare scrisoare deschisă, în răspuns la apelurile lui Filderman.
20 Un convoi de 500 de evrei ghetoizaţi este deportat pe jos. Antonescu îi ordonă lui Voiculescu să nu-i deporteze pe creştinii convertiţi de mai mult timp, pe evreii căsătoriţi cu creştini şi pe evreii care sunt „buni români”.
24 Un convoi de 508 evrei ghetoizaţi este deportat pe jos.
25 Un convoi de 272 de evrei ghetoizaţi este deportat pe jos.
25 Inspectoratul Regional de jandarmerie din Chişinău (Meculescu) cere legiunii de jandarmerie din Lăpuşna şi Companiei 23 de Poliţie să grăbească ritmul deportărilor.
26 Un convoi de 784 de evrei ghetoizaţi este deportat pe jos.
27 Compania 23 de Poliţie înlocuieşte Batalionul 20 de Mitraliere, ca unitate responsabilă pentru paza ghetoului. Procurorul-şef al judeţului Lăpuşna transmite Biroului Procurorului General din Chişinău un raport cu privire la evadările din ghetou şi alte situaţii de corupţie (furturi, violuri etc.).
27 O coloană de 700 de evrei ghetoizaţi este deportată pe jos.
28 Voiculescu aprobă ca evreii grav bolnavi să rămână ghetoizaţi în Chişinău, până când starea de sănătate li se îmbunătăţeşte.
28 Guvernul Basarabiei însărcinează Direcţia de Românizare să inventarizeze proprietăţile confiscate din ghetou şi să ancheteze furturile şi abuzurile.
29 Un convoi de 1.004 evrei ghetoizaţi este deportat pe jos.
30 Un convoi de 882 de evrei ghetoizaţi este deportat pe jos.
31 Ultima deportare semnificativă din 1941, fiind compusă din 257 de evrei, părăseşte pe jos ghetoul; Dumitrescu îi raportează lui Voiculescu că au fost deportaţi, în total, 10.225 de evrei ghetoizaţi.
Noiembrie 1941
4 Ministrul Franklin Mott Gunther, diplomat de carieră al Statelor Unite aflat la Bucureşti, raportează Secretarului de Stat cu privire la acţiunile de deportare.
15 Dumitrescu este eliberat din postul de comandant al Garnizoanei Municipiului Chişinău.
18 Voiculescu raportează Preşedinţiei Consiliului de Miniştri: „În Basarabia chestiunea evreiască a fost rezolvată”. Acesta precizează faptul că doar 118 evrei se mai află în ghetou.
24 Germania înfiinţează un ghetou în Theresienstadt, la aproximativ 97 km de Praga.
24-28 Secretarul-general al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, Ovidiu Vlădescu, călătoreşte cu o echipă de anchetatori la Cernăuţi, în Bucovina, şi la Chişinău, pentru a investiga situaţia din ghetouri, în special cu privire la evadaţi şi declarata corupţie oficială.
27 Forţele sovietice recuceresc oraşul Rostov-pe-Don.
Decembrie 1941
1 Vlădescu raportează, pe baza dovezilor cu privire la vastele probleme din administraţia ghetoului din Chişinău, evadări şi corupţie.
2 Antonescu aprobă înfiinţarea formală a unei comisii de anchetă şi ordonă ca Voiculescu să depună un raport complet cu privire la situaţie.
6 Forţele sovietice lansează un contraatac masiv în regiunea Moscova.
6 Comisia de anchetă îşi începe activitatea la Chişinău; ea îşi depune raportul, în două părţi, în primele zile ale lunii ianuarie 1942.
9 Inspectorul General de Jandarmerie Vasiliu raportează că un total de 108.002 evrei din Basarabia şi Bucovina au fost deportaţi în Transnistria.
10 Antonescu ordonă suspendarea altor deportări, până în primăvara anului 1942.
Ianuarie 1942
20 Heydrich prezidează Conferinţa de la Wannsee, cu privire la punerea în aplicare a „ Soluţiei finale „.
Februarie 1942
6 Inspectoratul Regional basarabean de Poliţie din Chişinău pune la dispoziţia lui Voiculescu listele tuturor evreilor care rămân în ghetou şi temeiul pe care fiecare individ a fost în măsură să evite deportarea.
Martie 1942
11 Voiculescu recomandă Consiliului de Miniştri ca deportările să fie reluate.
17 Voiculescu repetă recomandarea făcută în data de 11 martie, arătând că 425 de evrei se mai află în Basarabia şi că prezenţa acestora nu este pe placul populaţiei locale.
29 Directorul Inspectoratului Basarabean de Jandarmerie din Chişinău cere ca evreii căsătoriţi cu creştini şi evreii care s-au convertit la creştinism după 1939 să fie cuprinşi în planurile actualizate de deportare.
30 Antonescu aprobă reluarea deportărilor din Basarabia.
Aprilie 1942
8 Inspectoratul Regional de Poliţie Chişinău (Siguranţa) raportează că 341 de evrei din toate categoriile se află în Chişinău, dintre care 177 sunt ghetoizaţi, 57 se află în spitalele de psihiatrie, 11 sunt în unităţile de muncă şi restul deţin certificate speciale de scutire.
Mai 1942
6 Voiculescu aprobă un plan depus de Meculescu, pentru o acţiune de deportare semnificativă pe data de 20 mai.
12 Ofensiva sovietică eliberează Harkovul din Ucraina.
20 Jandarmeria din judeţul Lăpuşna deportează, cu ajutorul trenurilor, 156 de evrei ghetoizaţi în Chişinău şi 48 de pacienţi evrei ai spitalului de psihiatrie de la Costiugeni.
23 Jandarmeria transnistreană de la Vradievka confirmă primirea a 206 evrei deportaţi din Chişinău, trei zile mai înainte.
Iunie 1942
5 Forţele germane încercuiesc Sevastopolul. Statele Unite declară război Bulgariei, Ungariei şi României.
25 Voiculescu raporteză Preşedinţiei Consiliului de Miniştri că ultimii evrei din ghetou au fost transportaţi în Transnistria. Cinci zile mai târziu, acesta consemnează închiderea oficială a ghetoului.
August 1942
21 Voiculescu raportează Preşedinţiei Consiliului de Miniştri (Antonescu) că înainte de reînceperea deportărilor din primăvară, fuseseră deportaţi 55.867 de evrei din Basarabia; după reluare, pe 20 mai 1942, fuseseră deportaţi 204 evrei, urmaţi de alţi 27 pe 10 iulie 1942; el adaugă că, atunci când a depistat alţi 25 de evrei, îi va deporta şi pe aceştia.
RADU IOANID şi BREWSTER CHAMBERLIN
Sursă: PAUL A. SHAPIRO
Ghetoul din Chişinău, 1941-1942, O istorie documentară a Holocaustului în interiorul frontierelor contestate ale României, Bucureşti, 2016.
RĂZBOIUL PENTRU TRECUT / ВОЙНА ЗА ПРОШЛОЕ 