VLADISLAV GROSUL: ”PROBLEMA TRANSNISTREANĂ ASTĂZI POATE FI SOLUȚIONATĂ DOAR PRINTR-O CONFEDERAȚIE”

 

Despre necesitatea dezvoltării ştiinţei moldoveneşti, în general, şi a istoriei, în special, despre vulnerabilitatea statalităţii moldoveneşti, precum şi despre singura cale de unificare a celor două maluri ale Nistrului, într-un interviu pentru NOI.md a relatat doctorul habilitat în istorie, profesorul, academicianul Academiei Slave Internaţionale, colaboratorul ştiinţific principal al Institutului Istoriei Ruse a AŞR, Vladislav Grosul.

Tatăl lui Vladislav Grosul – Iachim Grosul este numit „Lomonosov din Moldova”, el a stat la baza creării Academiei de Ştiinţe a RSSM în 1961, pe care a şi condus-o pînă în 1976. Vladislav Iachimovici de asemenea a activat la Chişinău pînă în anul 1971. De aceea, el ştie nu doar din auzite despre crearea şi dezvoltarea ştiinţei moldoveneşti.

Însă actuala ştiinţă istorică, ce lucrează deschis împotriva statalităţii Moldovei, îl indignează pe Vladislav Iachimovici. El consideră că foarte multe probleme ale acestei ţări ar putea fi soluţionate printr-o gestionare eficientă de către politicienii interesaţi în dezvoltarea acestui stat.

– Vladislav Iachimovici, sînteţi unul dintre moldovenii , care trăiesc de mulţi ani la Moscova. Putem să spunem că lucrurile apropiate se văd de la distanţă? Cum vi se pare situaţia din Moldova astăzi?

– Dintr-o parte, desigur, se vede mai bine, cu atît mai mult cu cît am multe rude şi cunoscuţi ce trăiesc în Moldova. Şi desigur, ca şi orice moldovean, îmi fac griji pentru soarta patriei mele.

Astăzi, republica se află într-o situaţie dificilă: şi din punct de vedere economic, şi social, dar mai ales – politic, deoarece se decide soarta acestui stat – va exista sau nu în continuare.

Asemenea situaţii au mai fost în istorie nu o dată, dar statalitatea moldovenească are tradiţii multiseculare – de la mijlocul secolului XIV, oricît nu au încercat să o distrugă, ea era creată din nou.

Nu există niciun popor în Europa (iar eu sînt specialist în istoria europeană), care ar dori să-şi anuleze statalitatea. Am fost recent în Muntenegru. E un stat mic, cu o populaţie de cîteva ori mai mică decît în Moldova. În special, acolo locuiesc sîrbii, care au plecat în munţi pe timpul jugului Otoman şi vorbesc limba sîrbă.

Totodată, ei şi-au scris propria constituţie, iar limba au numit-o muntenegreană. La întrebarea de ce muntenegrenii şi-au numit limba muntenegreană, ei au răspuns: „Noi vrem să vedem viitorul Muntenegrului, de aceea trebuie să cultivăm conştiinţa naţională a conaţionalilor noştri”.

În ceea ce priveşte Moldova, aceasta prezintă o excepţie, cînd cetăţenii ţării activează deschis pentru distrugerea statalităţii republicii sale. Nu există un alt exemplu de acest fel în Europa. Dimpotrivă. Catalonii vor să desfăşoare un referendum şi să creeze statul Catalonia la nord-estul Spaniei. Scoţienii luptă pentru statalitatea lor, există o mişcare a corsicanilor pentru separarea de Franţa şi crearea unui stat.

În Moldova totul e invers. Deşi eu nu aş generaliza, desigur: sondajele sociologice desfăşurate în republică în ultimii ani au relevat o cotă de 10-15% a susţinătorilor unirii cu România. Iar majoritatea populaţiei se pronunţă împotriva unirii. Problema este că minoritatea agresivă a venit la putere şi îşi promovează propria politică.

– În opinia unor istorici moldoveni, statalitatea RM în actualele frontiere este artificială. Însă dacă urmăm logica exemplului invocat de Dvs. cu Muntenegrul, atunci cerinţele Transnistriei, de exemplu, sînt la fel de echitabile şi Moldova în general, nu ar trebui să existe.

– Statalitate artificială – ce înseamnă aceasta? În actualele frontiere, Republica Moldova există din 1940, adică de peste 70 de ani. Organismul nu poate exista artificial 70 de ani. Desigur, sînt probleme, iar problemele de frontieră sînt controversate, deseori, cu toate acestea republica moldovenească s-a format şi s-a dezvoltat destul de reuşit în componenţa URSS. Moldova avea facilităţi şi trăia chiar mai bine decît Rusia. Oamenii nu fugeau de aici, ci dimpotrivă veneau încoace, iar în Moldova era cea mai mare densitate a populaţiei din fosta URSS.

Au mai fost la noi şi „mari economişti”, care afirmau că Moldova hrăneşte Rusia. Dar haideţi să comparăm: către finele anilor 80 ai secolului trecut, salariu mediu în Moldova era la fel ca şi în Rusia, şi constituia aproape 200 de ruble. Iar astăzi, salariul mediu în Rusia este de peste trei ori mai mare decît în Modova. Cum să înţelegem acest lucru: anterior Moldova hrănea Rusia, iar acum nu se poate hrăni pe ea însăşi? Sute de mii de moldoveni pleacă la Moscova, lucrează acolo şoferi de autobuze, constructori. De aceea, afirmaţia că Moldova hrănea Rusia nu este corectă şi nu corespunde realităţii.

De ce au apărut problemele cu Transnistria şi Găgăuzia? Acest lucru nu este întîmplător – totul s-a început cu acele legi lingvistice, cînd Tiraspolului, de exemplu, unde erau doar 17% de moldoveni, îi era impusă limba română. Desigur, acest fapt a stîrnit nemulţumirea oamenilor. Dacă atunci ar fi fost ascultată opinia locuitorilor din Transnistria, atunci tragedira putea fi evitată.

În toate ţările civilizate se ţine cont de părerea cetăţenilor. De exemplu, în Finlanda locuiesc 7-8% de suedezi, iar în ţară sînt două limbi de stat: suedeza şi finlandeza. Este o abordare civilizată. În Moldova însă se acţionează după principiul: eu fac cum vreau şi nu ţin cont de nimeni.

Încă în anul 1988 se vorbea că trecerea la grafia latină este degetul de care Moldova va fi trasă în România. Asta deoarece limba formează conştiinţa naţională. Apropo, alfabetul latin nu are niciun avantaj faţă de cel chirilic în cazul dat. Dimpotrivă, alfabetul chirilic, din punct de vedere fonetic, deserveşte mai bine limba moldovenească decît cel latin. Iar pentru popor cel mai important lucru este pronunţarea. Grafia latină este mai potrivită pentru limba moldovenească din punct de vedere morfologic. Însă morfologia este importantă pentru specialişti.

Eu cred că pentru a evita divizarea, la începutul anilor 90 puteau fi legiferate două limbi şi două alfabete, şi problema ar fi fost aplanată. Astăzi, problema transnistreană nu poate fi soluţionată doar prin legislaţia lingvistică, deoarece s-au adunat mai multe contradicţii. De aceea, în primul rînd, astăzi trebuie să fie declarat clar: Moldova nu pleacă nicăieri, mai ales în România. Este cea mai importantă problemă, care în anul 1988 nu era pusă atît de direct – atunci oamenilor li se spunea că este vorba doar de chestiuni istorico-ştiinţifice şi lingvistice.

În al doilea rînd, problema transnistreană astăzi poate fi soluţionată doar prin confederaţie. Moldova trebuie să se unească cu Transnistria – este o uniune a două state în aceleaşi frontiere. Peste un timp oarecare, cînd spiritele se vor mai potoli, cele două state se pot apropia şi mai mult, vor putea stabili contacte în economie şi alte domenii. Însă trbeuie să existe un interes, trebuie să vină oameni cu o gîndire mai largă, de stat, care vor putea soluţiona aceste divergenţe.

Acelaşi lucru se referă şi la găgăuzi. Ei înţeleg perfect că nu vor pleca pe Lună, ei trebuie să ajungă la o înţelegere aici. Însă cum pot ei să se înţeleagă dacă, astăzi, în Moldova este promovată o politică, pe care o vedem în decizia Curţii Constituţionale (fără precedent în istoria mondială) privind limba de stat, cînd în loc să apere Constituţia, CC a încălcat cel puţin şase articole ale Legii Supreme.

În acest caz, putem vorbi despre faptul că statalitatea Republicii Moldova se află în pericol. Judecătorii CC sînt jurişti profesionişti şi înţeleg foarte bine ce fac. De aceea, eu consider că ei trebuie, pur şi simplu, demişi şi traşi la răspundere.

– Astăzi, în Moldova este foarte greu să delimitezi ştiinţa de fals şi manipulare a opiniei publice. Putem spune că istoria ca ştiinţă în republică, de asemenea, pledează împotriva statalităţii RM?

– Astăzi, istoria moldovenească, din păcate, este cu mult mai politizată, decît în perioada sovietică. De aceea, acum savanţii istorici sînt pur şi simplu plătiţi de peste hotare şi li se spune ce să facă. Şi ei fac. Eu cunosc situaţia, deoarece merg foarte des în România,în claitate de membru al Comisiei istoricilor din Rusia şi România.

Eu ştiu de politică este promovată acolo, ce rol joacă în această politică umaniştii moldoveni. Ei deseori, îndeplinesc o muncă murdară, neagră. Ei aduc cartuşele şi sînt trimişi pe cîmpul minat. Din păcate, în Moldova nu putem vorbi despre istorie ca ştiinţă adevărată. Desigur, sînt istorici, care nu sînt influenţaţi de acest curent şi încearcă să lucreze pentru statalitatea moldovenescă. Însă ei nu sînt susţinuţi de sus, sus nu au nevoie de asemenea istorici.

Înţeleg în ce condiţii grele sînt nevoiţi să activeze savanţii moldoveni, printre care au fost şi vor fi întotdeauna cercetători talentaţi. Ei încearcă să lucreze aici, însă salariul lor e foarte mic, ei primesc de cîteva ori mai puţin decît la Moscova.

Desigur, în aceste condiţii materiale dificile, ei sînt nevoiţi să caute granturi de peste hotare. Iar în ceea ce priveşte istoricii, atunci ei, de asemenea, găsesc bani peste hotare, de aceea, sînt nevoiţi să scrie aşa cum vrea nenea de peste hotare. Nu vreau să spun că toţi istoricii sînt duşmani de moarte ai RM, însă situaţia este de aşa natură, încît despre o adevărată ştiinţă istorică în Moldova putem vorbi cu mari rezerve.

– În unul dintre recentele discursuri, dvs. aţi menţionat că locul Moldovei este în uniunea cu Estul, dar nu cu Vestul. De ce?

– Eu nu sînt împotriva Occidentului, eu în general, sînt specializat pe Occident, pe ţările balcanice. Eu cred că, din punt de vedere economic, Moldova are legături puternice, în primul rînd, cu Rusia. Aceasta este o piaţă bună de desfacere, pe care Moldova o pierde şi acest fapt constituie o lovitură puternică atît asupra economiei, cît şi asupra bunăstării populaţiei. Anterior, în fiecare magazin din Moscova vedeam vinuri, conserve moldoveneşti. Acum, practic, nu le văd. Eu cred că vinul moldovenesc nu îşi va găsi locul în Occident, nu va reuşi. Şi conservele la fel.

La baza bunăstării ţării stă economia, iar ea a fost distrusă. Cîte eforturi au fost făcute pentru crearea zonei industriale a Chişinăului! Am trăit aici din 1944, sub ochii mei, Chişinăul era restabilit, se dezvolta, se transforma într-un oraş european modern cu o industrie foarte bine dezvoltată. Unde e acea industrie? Acolo lucrau cel puţin 100 de mii de angajaţi, iar acum aceşti oameni sînt nevoiţi să-şi caute de lucru în lumea întreagă.

–Tatăl Dvs. a pus bazele ştiinţei moldoveneşti. Astăzi ea se află în situaţie dificilă. Ce direcţie,în opinia Dvs. ar fi mai potrivită pentru o aşa ţară mică, care nu are suficiente finanţe, pentru a susţine proiecte ştiinţifice majore? Poate, în general, să renunţăm la ştiinţă?

– Tatăl meu a fost preşedinte al Academiei de Ştiinţe din Moldova. Ţin minte foarte bine că la mijlocul anilor 70, din fiecare rublă investită ieşeau trei ruble. Atunci, anual erau efectuate calcule – ce aport aduce ştiinţa în economie. De exemplu, ştiinţa moldovenească vitivinicolă a salvat viile moldoveneşti de dăunători, ele nu se mai îmbolnăvesc. Acesta este un aport major în economie, deoarece Moldova ocupa locul întîi după producţia de materie primă vinicolă.

Academicianul Vitalie Postolati a elaborat un sistem, ce permitea economisirea energiei electrice cu 8%. Numai această invenţie răscumpăra întreaga ştiinţă moldovenească. Dar cum Modova a ieşit în cosmos? Anume în Moldova a fost elaborată hrana pentru cosmonauţi, a fost construită fabrica de produse alimentare pentru cosmonauţi. Au fost şi realizări importante în domeniul chimiei, biologiei, pe timpul sovietic au fost create circa patruzeci de soiuri noi de plante.

În realitate, astăzi, în Moldova ştiinţa trebuie dezvoltată mai mult ca în orice altă ţară. Deoarece ţara noastră nu dispune de resurse minerale, ea are nevoie de aplicarea multor inovaţii. Cum să utilizăm deşeurile din agricultură, de exemplu, sîmburii de la fructe? Rezultatele cercetărilor de acest fel ar putea fi aplicate în medicină, în cosmetică, în industria prelucrătoare. Însă cu aceasta trebuie de ocupat.

–Cum ar trebui să fie sistemul de activitate ştiinţifică în Moldova pentru ca aceasta să fie rentabilă?

– Ştiinţa trebuie organizată, trebuie găsite căi optime de depistare a inovaţiilor. Însă eu nu văd un interes din partea business-ului moldovenesc în implementarea noilor tehnologii. În SUA, de exemplu, în ştiinţă investeşte mai mult business-ul decît statul şi acolo ştiinţa are un nivel înalt de rentabilitate. Însă business-ul moldovenesc vrea doar să obţină rezultate imediate. La etapa iniţială, acest lucru este condiţionat de acumularea capitalului primar, de boala creşterii antreprenoriatului. Însă acest lucru trebuie analizat. Pînă cînd business-ul nu este interesat de realizările ştiinţifice, de acest lucru trebuie să se ocupe statul, care trebuie să primească şi dividendele. Dacă savanţii moldoveni pleacă peste hotare şi obţin acolo succes, înseamnă că ei nu sînt atît de proşti şi slabi şi pot lucra în folosul Moldovei.