CARE ERA LIMBA BĂȘTINAȘILOR DIN MOLDOVA DE EST? MĂRTURII DIN TITLURILE TIPĂRITURILOR DIN SEC. XVIII-XX

0_screen
Episcopul cărturar Amfilohie Hotiniul pe la sfîrşitul veacului al XVIII-lea a desfăşurat o largă activitate culturală. De la el ne-au rămas următoarele opere:

Gramatică teologhicească, scoasă în limba moldovenească, de pe bogoslovia lui Platon, arhiepiscopul de Moscova şi de pe alte cărţi bisericeşti”, Iași, 1795.

Deobşte Gheografie pe limba moldovenească scoasă de pe gheografia lui Вufier, după orînduiala care acum mai pe urmă s-au aşezat în Academie dela Parizi”, Iași, 1795.

Gramatica de la învăţătura fizicii, scoasă de pe limba italienească, pre limba moldovenească intru care se cuprinde tot ceea ce omul voeşce a şti şi a învăţa, în cerui şi pre pămînt, din lucrurile cele mai cunoscute şi mai trebuincioase. Anul — 7796 Aprilie”.( Această lucrare a rămas în manuscris).

Prefaţa acestui manual de fizică sună astfel:
„Iubite cetitoriu, toţi dascălii şi învăţătorii zic şi scriu, că ore care nu poartă griji să aibă iubire şi dragoste cătră patria sa, adecă pentru ţara şi pâmîntul şi limba, în care s-au născut, păcătueşce intocma ca şi cel ce trece cinstea părinţilor săi. După cum ziceŢiţeron şi Ulisâ cel preînţelept, şi Ovideo cel minunat, nu şciu
cu ce dulceaţă să hrănesc, cei ce nu pomenesc de patria sa şi altele.
Deci şi eu pentru datoria aceasta vrînd a fi oariş-ce mulţămitoarea,şi neavînd alta cu ce să mă arăt, am pus puţină ostineală cu toată prostia me de am tălmăcit această cărticică numită gramatica învăţăturilor fizicii de pe limba italienească pe’limba moldovenească, care socotesc a fi de folos celor întăi tineri îmvăţători, ce călătoresc pe drumul învăţăturilor, apoi că zăbovindu-se mai întăi, cu cetire, au şi cu învăţătura la aceasta, vor ave multă cunoştinţă încă şi şciinţâ şi dinpreună uşurinţă şi înţelegerea vorbitor celor ce-i învaţă, fiindcă întru adîncimea învăţăturilor sunt mulţi cuvinte şi tălmăciri, cu greu a se deprinde, şi a se înţelege, dintru întăi, că alti cuvinti sint dintru întăi obicinuite prin învăţături a să seri şi a se înţelege puterea lor pe limba streină, fiind foarte cu greu altor limbi, care n-au cuvinte în destul, ca să poată de odată a zice şi a cunoaşce tîlcul şi puterea aceluiaşi cuvînt.

Alte denumiri de cărți, tipărite în Basarabia:

Cu mila lui Dumnezeu.
Smeritul Gavriil exarh Mitropolit Chişinăutiu şi Hotinului:
Tuturor celor ce vor ceti această Predislovie şi păstorească a noastră învăţătură, blagoslovenie cerească le cerem de la începătoriul Păstorilor, şi mîntuitorul nostru Iisus Hristos.
Sîlindu-ne după păstorească noastră datorie a aduce în cea mai bună stare Bisericile din Oblastia Basarabiei, noi, cu părere de rău am luat sama, ca unele dintr-însele nu au nici Mineile cele de pe toată luna, care pentru săvîrşirea Dumnezeeştii slujbe neapărat sînt trebuincioase, nici măcar Mineiul cel de obşce, după care în lipsa celorlalte, s-ar putea săvîrşi Slujba Bisericească. Căci măcar că slujbele de obşce în limba moldovenească s-au şi alăturat la sfîrşitul cărţii, ce să cheamă Anfologhioru însă afară de aceasta, că de acest feliu de cărţi să afla acum foarte prea la puţine biserici, şi însăşi slujbele de obşce într-însele sînt atît de nepline încît după dînsele nici o slujbă bisericească nu să poate a să săvîrşi deosebit cu toată slujba ce să face Ia Priveghiere.
Şi pre lîngă aceasta într-însele nu să află slujbele de obşce, a cinstitei cruci, a Maicii Domnului, a îngerilor, a Mergătoriului înainte, a mărturisitorilor, acelor fără de arginţi, şi ale altora.
Pentru a depărta o aşa de mare ca aceasta lipsă în cele mai de trebuinţă bisericeşti cărţi, noi ca o datorie a noastră am socotit a împărtăşi acum mai întîiu bisericile cu Mineiul de obşce, ce să întrebuinţară pre Ia bisericile pravoslavnice din Rosia: Şi pentru aceasta dar tălmăcindu-l de pre limba slovenească pre cea moldovenească, l-am tipărit în Exarhiceasca tipografie a Basarabiei, ce să află în Răşădenţia Mitropoliei noastre”.
”Mineile”, 1819

Scurtă russască gramatică, cu tălmăcire în limba moldovenească pentru ucenicii Seminarei Chişinăului şi ale altor scoale den Basarabia, cu adăogirea cuvintelor şi a dialogurilor, ce se întrebuinţază mai adesăori în limba rusască şi moldovenească. Chişinău. În tipografia mitropoliei Chişinăului anul 1819”.

Tipic bisericesc, adunat în scurt pentru cea mai lesne învăţătură celor ce nu-l şciu şi îndreptarea printr-însul ce cuprinde în sine acestea: care, după care, şi cum se cuvine slujitorilor bisericeşti a ceti şi a cînta… s-au tălmăcit moldoveneşte de pre cel slovenesc şi s-au tipărit în duhovniceasca tipografie a Bessarabiei în Chişinău, anul 1821„.
„Tipicul”, 1821

Bucoavnă, adică începătoare învăţătură pentru cei ce voesc a învăţa carte moldoveneşte. S-au tipărit în duhovniceasca tipografie a Basarabiei în Chişinău. Anul 1822”.

Instrucţiea Bisericilor mai gios însemnate. S-au tipărit la preasfîntut Sinod la anul 1820. Iară de pre cea slavenească s-au tălmăcit pe limba moldovenească, şi s-au tipărit în duhovniceasca tipografie a Bessarabiei în Chişinău, la anul 1827

Aşezâmîntul pentru ocîrmuirea Oblastiei dinpreună statul lui, tălmăcit pe limba moldovenească şi s-au tipărit în duhovniceasca tipografie din Chişinău, 1828, Aprilie 27 zile

Datoriile călugărilor a unora cătră alţii, în viaţa lor cea de obşce. S-au tipărit ruseşce la Sanct Petersburg în tipografia Preasfîntului Sinod la 1816 în luna August, iară de pre cea rusască s-au tălmăcit pe limba moldovenească şi s-au tipărit în duhovniceasca tipografie a Bessarabiei în Chişinău, la anul 1841 în luna lui August

Fabule alcătuite în limba moldovenească de d. Ioan Sîrbu”. Chişinău, în tipografia lui Popov. 1851

Bucoavnă ‘adică Începătoare învăţătură pentru cei ce voesc a învăţa carte moldovenească. Sau tipărit în tipografia Casii Arhiereşti în Chişinău, anul 1861

Bucoavna de la 1861 a fost retipărită în anul 1863, însă cu text paralel rusesc. Titlul cărţii este:

Bucoavnă adică începătoare învăţătură pentru cei ce voesc a învăţa carte Slavoneşce şi Moldoveneşce. S-au tipărit în tipografia Casii Arhiereşci în Chişinău, 1863 anul”.

Dicţionar în scurt pentru convorbiri ruso-moldoveneşti”, 1899

Pilde şi anecdoturi, tălmăcite pe limba moldovenească”, 1906

Vieţile sfinţilor pe limba moldovenească, întocmite pe temeiul cărţilor „Vieţile sfinţilor” ale sf. Dimitrie al Rostovului, tălmăcite pe limba rusască şi tipărite în tipografia sinodală din Moscova, cu depliniri, însemnări lămuritoare şi cu chipurile sfinţilor”, Cartea întîia. Ediţia Sfatului Frăţimii Nascerii lui Hristos din Eparhia
Chișinăului. Adaos la jurnalul „Luminătorul”. Chişinău, tipografia eparhială. 1909„.

din precuvîntarea acestei cărți:
”„Potrivit cu orînduirea Preasfîntului Sinod de la 25 noiemvrie a anului 1906 cu N 13,197, Eparhiei Chisinăului i s-a dat voie să deschidă din nou tipografia, cea închisă pe o vreme, şi să tipărească în ea pe limba moldovenească cu buchii slavoneşti, cărţi bisericeşci: evangheliile, psaltirea, ciaslovul, mineele, slujbile sfintelor şi celelalte, ce se întrebuinţează la slujbele dumnezeeşci. Dacă s-au început acest lucru în anul arătat, s-au ivit prilejul a scoate pe limba moldovenească şi jurnalul bisericesc „Luminătoriul”, cu cuprinderea de cuvinte şi povestiri pentru viaţa morală… Cu ajutorul lui Dumnezeu, acum s-au sfîrşit cu tipărirea pe limba moldovenească cartea întîia a „Vieţilor Sfinţilor”, pe luna lui Ianuarie, care cuprinde pe rînd cele dintîi 15 zile,— şi aceasta este făgăduitul adaos pentru toţi înscrişii la jurnalul „Luminătorul” pe anul Trecut 1908”

Agiutatorul moldovenilor în vremea învăţăturei limbei russascâ. Cartea întîia pentru cetirea pe limba russască şi moldovenească. Pentru moldoveni din Bassarabie, care sî sîlesc a învăţa limba russască”. Chişinău, 1911

Rusesc-moldovenesc şi moldovenesc-rusesc cuvîntelenic. Au alcătuit fost învăţători Gheorge Codreanu”, 1912

Alte titluri, cîteva din care se află și în această listă, le puteți găsi aici

Din dragoste către adevăr și pentru a avea o imagine completă, trebue să spunem că în Basarabia s-au tipărit și două cărți care purtau următoarele titluri:”Abecedâ rumânâ, compusâ pentru scolele elementare de Ioannu Doncevu. Kişineu, Tipografie lui Akimu Popovu. 1865” și ”Cursulu primitivu de Limba rumânâ. Compus pentru sholele elementare şi IV clase gimnasiale de Ioannu Doncevu. Kişineu. Tipografie lui Akimu Popovu. 1865”.

Anunțuri

2 gânduri despre „CARE ERA LIMBA BĂȘTINAȘILOR DIN MOLDOVA DE EST? MĂRTURII DIN TITLURILE TIPĂRITURILOR DIN SEC. XVIII-XX

  1. „Măcară dară că şi la istorii şi la graiul şi streinilor şi înde sine cu vréme, cu vacuri, cu primenéle au şi dobândescŭ şi alte numere, iară acela carile ieste vechiŭ nume stă întemeiat şi înrădăcinat: RUMÂN. Cum vedem că, măcară că ne răspundem acum moldovéni, iară nu întrebăm: ştii moldovenéşte?, ce ştii românéşte?, adecă râmlenéşte, puţin nu zicem: „sţis romaniţe?” pre limba latinească. Stă dară numele cel vechiŭ ca un teméi neclătit, deşi adaog ori vrémile îndelungate, ori streini adaog şi alte numere, iară CELA DIN RĂDĂCINA NU SĂ MUTĂ. Şi aşa ieste acestor ţări şi ţărâi noastre, Moldovei şi Ţărâi Munteneşti numele cel direptŭ de moşie, ieste RUMÂN, cum să răspundŭ şi acum toţi acéia din Ţările Ungureşti lăcuitori şi munténii ţara lor şi scriu şi răspundŭ cu graiul: Ţara Românească”. (Miron Costin – „De neamul moldovenilor”).

    • Tot acolo M.Costin mai scrie și asemenea lucruri:
      ”După așezarea cu râmléni pre acéste țări, Traian-împăratŭ au purces pre Dunăre în jos cu oștile sale, de care s-au pomenitŭ de vechi istorici că 600.000 de oșténi numai de războiŭ au avutŭ. Și trecând apa Sirétiului, apoi Prutul, Nistrul, Buhul, Niprul, Donul, care ape acéstea toate pre atuncea cu alt nume au fostŭ, nu cu acéstea de acum”

      ”Că de au fostŭ aicea țara discălicată des de Traian, cum ieste între acéste ape, Prutul și Nistrul, dară de la Nistru pănă la Nipru și de la Niprul pănă la apa Donului și Traian-împăratul prin pustii au mersŭ.”

      Cînd a trecut Traian prin actualele Ucraina și Rusia? Hai ș-om crede în tot ce-a scris Costin!

      Un capitol din ”Cronica polonă” Costin îl numește:
      ”DESPRE LIMBA MOLDOVENEASCĂ SAU RUMÎNEASCĂ”. Notați, mai întîi MOLDOVENEASCĂ.

      În afară de aceasta mai scrie:

      ”Eu m-am străduit mult întru aceasta, în aceste vremi, care, după cum vedem, sînt ultimele ale noastre, şi fie că poporul moldovean va citi mai întîi cronica mea…”

      ”Cel mai nou nume al moldovenilor noştri este moldovan, iar al muntenilor, muntan”

      ”…ţinutul Tighina; ţinutul Chilia, în care este oraşul Ismail, pe moldoveneşte Smilul…”

      Alt lucru curios, scris de Costin, despre munteni de data asta:

      ”Lucru de mirare că acel popor, deşi se trage din aceeaşi viţă ca moldovenii, este însă un popor negru. De aceea şi turcii, văzînd aceasta, îi numesc caravlahi, adică vlahi negri, căci şi acel domn dintîi, despre a cărui poveste s-a scris că a pornit din principatul Transilvaniei, se numea Negrul- vodă (căci pe limba noastră se zice negru, iar pe latineşte nigrum). Ar fi însă o concluzie greşită dacă am spune că pe acel domn dintîi al lor l-au numit negru din această pricină, deşi poate şi el de la fire a fost negru, dar ce legătură este cu faptul că tot poporul său ar fi negru? Sigur este că la ei sînt rari oamenii — dintre cei mai de seamă sau din popor — care să nu fie negricioşi, iar părul lor e foarte negru, deşi unii au părinţi greci, alţii sîrbi, alţii unguri, şi poloni ce se găsesc acolo din vremea domnului Simion şi a lui Matei, iar, după vechiul obicei, fiii sînt negri. Eu socot că pricina este aceasta, că toată ţara, de la un cap la altul, toată este aşezată spre miazăzi; între munţi şi între Dunăre, este foarte strîmtă, căci unde este cea mai largă abia e nevoie de o zi şi jumătate de călărit de la Dunăre pînă la munţi, însă este lungă de douăsprezece zile de călărie de-a lungul munţilor şi a Dunării; munţii şi însuşi pămîntul ţării privesc spre miazăzi, şi oriunde se îndreaptă omul, îl loveşte soarele în faţă, şi căldura este cu mult mai mare decît aici, în ţara noastră. Le socot pricină unii că şi de aceea sînt negri, pentru că la fiecare boier mai de seamă este întotdeauna obiceiu ca doicele să fie ţigănci, ceea ce este o glumă. Eu nu le dau această pricină, ca unor rude şi fraţi ai noştri, aflători în aceeaşi soartă şi suferinţe cu noi”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s