Despre diferențele dintre socialism și fascism

Deoarece multă lume susține (din neștiință sau intenționat) că socialism = fascism, d-l Sorin Cucerai lămurește pe înțelesul tuturor, care este diferența dintre ideologia socialismului și cea a fascismului. O popularizare politică demnă de toată lauda:

„Câteva diferențe (remarcabile) dintre fascism și socialism explicate pentru comentatorul român de Facebook

  1. Toate versiunile de fascism (inclusiv național-socialismul) au ca model economic o versiune sau alta de (neo)mercantilism: interpretarea economiei ca joc de sumă nulă, protecționism economic, dezvoltarea industriei locale (ccombinată cu controlul salariilor), control național asupra mișcărilor de capital șamd.

Prin contrast, toate versiunile clasice de socialism au ca model economic orientarea producției dinspre dorințe spre nevoi și transformarea, într-un fel sau altul, a mijloacelor de producție în bunuri publice.

Pe scurt, fascismul se opune capitalismului din perspectivă (neo)mercantilistă (o face și azi, când combate globalizarea), în timp ce socialismul se opune capitalismului din perspectiva tipului de proprietate asupra mijloacelor de producție și a scopului producției (producția trebuie să satisfacă nevoile, nu dorințele).

  1. Din (1) rezultă o altă diferență importantă: fascismul nu este ostil proprietății private (ci doar acelor proprietăți private deținute sau controlate de capitalul străin); socialismul, în schimb, în toate formele lui, dorește abolirea într-un fel sau altul a proprietății private (cel puțin când vine vorba de mijloacele de producție).

Fasciștii italieni și naziștii germani nu au naționalizat economia și nici nu și-au propus vreodată așa ceva. Dimpotrivă, scopul lor a fost autohtonizarea economiei (prevalența capitalului privat autohton asupra celui „străin”). Comuniștii (marxist-leniniștii), în schimb, și-au făcut un punct central din naționalizarea economiei.

  1. Teoria valorii-muncă a bunurilor și serviciilor este un punct central al tuturor versiunilor clasice de socialism. Pe baza ei, socialiștii dezvoltă teoria exploatării muncitorilor de către patroni/capitaliști.

Nicio versiune de fascism nu a dezvoltat o teorie a exploatării muncitorilor. Dimpotrivă, fascismul, în toate formele lui, dezvoltă teoria exploatării autohtonilor de către străini (dar nu prin teoria valorii-muncă, ci prin teoria care interpretează libera concurență ca pe un tip de privilegiu prin care străinii își însușesc resursele autohtonilor).

Pe scurt, fascismul, în toate formele lui, este ideologia capitalului privat autohton conservator. Socialismul clasic, în schimb, este ideologia proletariatului industrial care se percepe o victimă a capitalului (indiferent de originea acestui capital).

E ușor de observat că toate diferențele de până aici decurg simplu din diferența dintre (neo)mercantilism și teoria marxistă a exploatării.

  1. Toate versiunile de fascism sunt suveraniste. Idealul lor politic este națiunea. Toate versiunile de socialism sunt, în schimb, internaționaliste. Idealul politic este, în acest caz, frăția (globală a) muncitorilor industriali.

  2. Ca o consecință a punctului de mai sus, toate versiunile de fascism acționează în vederea unei revoluții naționale (națiunea fiind definită aici în termeni etnici, rasiali, autohtoniști și uneori chiar religioși).

În schimb, toate versiunile clasice de socialism acționau în vederea unei revoluții a proletariatului industrial.

Fasciștii (generic spus) sunt rasiști și xenofobi. Socialiștii (tot generic spus) sunt anti-burghezi. Obiectul urii este cu totul altul.

  1. Toate formele de fascism exhibă o bună doză de conservatorism social. Asta nu înseamnă că toți cei care împărtășesc valori morale conservatoare sunt fasciști, ci doar că fasciștii sunt o specie a celor conservatori din punct de vedere social. În plus, „autoritatea” și „ierarhia” (fie presupus „naturală”, fie doar funcțională/rațională) sunt valori centrale ale fascismului.

Diferitele versiuni de socialism sunt, în schimb, mai degrabă liberale din punct de vedere moral. Emanciparea femeii, de exemplu, e o temă centrală în toate variantele de socialism. Pe de altă parte, deși autoritarismul este prezent în unele versiuni de socialism, ideea de ierarhie lipsește din orice formulă socialistă. Pe scurt, ierarhia nu face parte din valorile centrale ale socialismului.

Este adevărat că unele regimuri socialiste dezvoltă puternic componenta conservatorismului social (cazul regimului Ceaușescu e celebru în acest sens), dar asta reprezintă mai degrabă o deviere de la doctrină.

Bun, cred că diferențele astea sunt suficiente. Ele explică – și ne ajută să înțelegem – de ce fascismul este o familie de doctrine care aparține extremei drepte, în timp ce socialismul este o familie de doctrine care aparține stângii și extremei stângi.

Nu, în ciuda a ceea ce cred pseudo-experții noștri de pe Facebook și în ciuda a ceea ce citim în diferite fițuici ale conservatorilor americani (în special ale celor din zona radical-conservatoare), fascismul nu e de stânga și nu are nimic comun cu vreo versiune de socialism.

În realitate, fascismul este un grup de ideologii care face parte din grupul mai larg al ideologiilor conservatoare. Iar conservatorismul (generic vorbind) este o familie ideologică aparținând dreptei politice. Să nu uităm, de exemplu, că mercantilismul ca viziune/doctrină economică precede capitalismul liberal cu 2-3 sute de ani și că opoziția la liberalismul economic din perspectivă (neo)mercantilistă e, în consecință, o opoziție de tip conservator, o tentativă de revenire la un model anterior celui liberal (eventual cu adaptările de rigoare),

Prin contrast, opoziția socialistă clasică la capitalismul liberal este una care se percepea ca fiind post-liberală. Ea nu își propunea revenirea la capitalismul mercantilist, ci construirea unui model economic cu totul nou, prin care capitalismul de orice fel, liberal sau nu, să fie depășit.

Și două note de final.

a. Da, Hitler și-a numit partidul „național-socialist”, dar asta nu pentru că ideologia lui ar fi reprezentat vreo (nouă) variantă de socialism, ci doar pentru că, la jumătatea anilor ’20 ai secolului trecut, „socialism” era un cuvânt foarte trendy, care atrăgea oamenii, iar Hitler se pricepea extrem de bine la marketing politic.

b. Da, Mussolini a făcut parte, în tinerețe, din cercuri socialiste, dar le-a părăsit tocmai pentru că revoluția națională și (neo)mercantilismul i s-au părut mai atrăgătoare decât revoluția proletară și teoria marxistă a exploatării. Mussolini și-a păstrat, adică, anti-liberalismul, dar i-a dat o coloratură radical diferită de anti-liberalismul socialist.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s