Basarabia în anii 1917-1918 (V): Formarea Sovietelor moldovenești

 

Părțile precedente se găsesc aici

Formarea sovietelor moldovenești și a comitetelor de deputați ai soldaților și ofițerilor

La 14 mai, la adunarea generală a delegaţilor din partea soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni din unităţile militare ale garnizoanelor Odesa, Herson, Nikolaev şi ale Frontului român a fost adoptată hotărîrea de creare a Sovietului moldovenesc de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor garnizoanei Odesa şi Flotei Mării Negre. Această decizie a avut o însemnătate mare pentru dezvoltarea mişcării naţionale şi era dictată de viaţă. Organizaţia PNM din Odesa, deşi constituită, în general, din militari, era totuşi organizaţie obştească civilă, care nu putea stabili relaţii, mai ales, cu autorităţile militare, formal nu putea să se pronunţe în numele soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni. Sovietele însă, inclusiv cele militare, aveau acest drept.

Scopurile Sovietului Moldovenesc fuseseră astfel determinate de către adunare: „1) apărarea intereselor naţionale; 2) menţinerea disciplinei; 3) consolidarea libertăţii; 4) organizarea tuturor militarilor moldoveni, care îşi fac serviciul în unităţi, pe front, şi în spatele frontului” [1].

La aceeaşi adunare a mai fost luată o decizie: despre organizarea, la 21 mai (în loc de 16 mai – ziua semnării, în 1812, a tratatului de pace de la Bucureşti dintre Turcia şi Rusia), a unei manifestaţii cu ocazia aniversării de 105 ani de la unirea Basarabiei cu Rusia.

A fost creat comitetul de organizare, pentru efectuarea pregătirilor din cinci persoane [2].

La 18 mai 1917 este înfiinţat Sovietul Moldovenesc de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor garnizoanei Odesa şi ales Comitetul Executiv, alcătuit din 11 persoane, reprezentanţi ai regimentelor de infanterie, în rezervă, menţionate deja, precum şi din alte unităţi. Preşedinte al Sovietului devine praporşcicul Matveev, locţiitorii preşedintelui – praporşcicii Grigoraş şi Surucean, secretar – Păscăluţă [3]. Studentului Maimaş şi militarilor Cernei, Surucean, Grigoraş li se încredinţează să intervină, cu un demers, pe lîngă comandamentul militar, ca să fie create, în districtul Odesa, companii, batalioane şi regimente moldoveneşti, conduse de ofiţeri şi subofiţeri moldoveni, „în scopul unei pregătiri mai bune pentru artă militară, pentru menţinerea disciplinei şi uşurarea satisfacerii serviciului”. În ce priveşte drapelul, a fost luată decizia „să fie confecţionate drapele vechi moldoveneşti, pe care le poartă tot neamul românesc şi poporul României, Transilvaniei şi Bucovinei” [4].

Luînd în consideraţie că Comitetul Executiv al Sovietului urma să efectueze o activitate vastă de organizare şi propagandă, a fost luată hotărîrea să facă un demers către autorităţi, pentru a fi eliberaţi de la lecţii şi serviciile de zi membrii Comitetului Executiv ai Sovietului, pe un termen de 3 luni, de la 19 aprilie pînă la 19 august [5].

Despre înfiinţarea Sovietului Moldovenesc de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor, ca „adunare a delegaţilor din partea soldaţilor moldoveni” (cîte un delegat de la 80-100 militari din companiile şi formaţiunile militare), Comitetul Executiv al acestuia a informat Comitetul Executiv al Sovietului de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor garnizoanei Odesa, menţionînd că sarcinile Sovietului moldovenesc sînt: 1) propagarea ideilor revoluţiei în rîndul moldovenilor, a căror majoritate nu cunoaşte limba rusă; 2) menţinerea disciplinei; 3) unire ideologică, în scopul obţinerii existenţei politico-economice şi naţionale a moldovenilor. Se sublinia că „platforma economică a Sovietului moldovenesc este socialist-norodnică” [6].

După cum fusese planificat anterior, la 21 mai a fost desfăşurată manifestaţia cu ocazia aniversării alipirii Basarabiei la Rusia. În corespondenţa întitulată „Молдавский праздник”, „Свободная Бессарабия” scria că 6000 de soldaţi şi ofiţeri moldoveni, „cu muzică şi steaguri naţionale, pe care scria: „Trăiască Republica Democratică Federativă Rusă!”, „Trăiască Basarabia autonomă!” „Libertate, unitate, fraternitate”, s-au îndreptat spre hotelul, în care locuia cunoscutul mecenat moldovean Stroe-Stroescu (preşedinte de onoare al PNM – I. L.) şi l-au salutat” [7].

E greu de spus, bazîndu-ne pe sursele de care dispunem, dacă într-adevăr organizatorii manifestaţiei considerau actul din 16 (28) mai 1812 drept „sărbătoare a moldovenilor”, după cum scria ziarul. Este indiscutabil însă faptul că, în timpul acestei adunări, a fost făcută publică încă o dată, intenţia Sovietului moldovenesc de a obţine autonomia Basarabiei, în cadrul Republicii Federative Democratice Ruse, „pe principiul libertăţii, egalităţii şi fraternităţii întregii populaţii”.

Multe luni după Revoluţia din Februarie, Sovietul Moldovenesc de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor districtului Odesa şi Flotei Mării Negre fusese organizatorul recunoscut de toţi, cu multă autoritate, al mişcării naţionale moldoveneşti. După cum remarca unul dintre participanţii activi ai mişcării, Şt. Holban, „dintre toate comitetele revoluţionare ale ostaşilor moldoveni cel mai puternic şi care a jucat rolul cel mai însemnat a fost cel de la Odesa, el îndeplinea sarcina Comitetului Central” [8]. La şedinţele acestuia erau ascultate dările de seamă ale agitatorilor şi propagandiştilor, delegaţilor din oraşe, sate, unităţi şi subunităţi militare etc. [9]. La adresa Sovietului Moldovenesc din Odesa soseau scrisori, cu rugămintea de a li se expedia programul şi literatura necesară, de a povesti despre activitatea organizaţiei. Subofiţerul superior din divizia 8 de cavalerie, I. A. Ursu, în scrisoarea trimisă în Odesa, la 17 mai, ruga să i se comunice despre scopurile Sovietului Moldovenesc, să i se trimită programul, să i se povestească despre „soarta fraţilor basarabeni”, motivînd rugămintea prin faptul că „aici nu se ştie nimic şi nu există nicăieri asemenea organizaţie” [10]. Praporşcicul G. P. Tobultoc din comanda brigăzii 35 de infanterie în rezervă ruga să i se expedieze programul şi literatură, pentru „a avea posibilitate deplină să continue lucrul început”, în rîndul „soldaţilor moldoveni” [11]. Cu aceeaşi rugăminte se adresează Comitetului de la Odesa şi I. Rusu, învăţător la una din şcolile zemstvei. El concretiza că lipseşte literatura politică în limba moldovenească sau rusă, chiar şi contra plată, „din sumele locale”. „Eu demult fac singur agitaţie pentru autonomia Basarabiei, scria el, dar ca un om aruncat într-o fundătură, nu am îndrumare” [12].

Cu plîngeri şi solicitînd sfaturi Comitetului Executiv Moldovenesc de la Odesa i se adresau participanţi la întrunirile săteşti. Astfel, ţăranii din satul Plopi, volostea Tîrnova, se plîngeau că la ei sînt mari preţurile de arendă şi rugau să-i domolească pe moşieri şi arendaşi [13]. Adunarea membrilor comitetului sătesc al volostei Susleni, judeţul Orhei, l-a ales pe ţăranul F. G. Cimbir ca delegat, pentru a-l trimite la Odesa, ca să povestească „despre toate nevoile ţăranilor” [14]. În scrisori existau şi proteste împotriva acţiunilor şoviniştilor aflaţi la putere, care se opuneau deschiderii şcolilor moldoveneşti şi utilizării limbii moldoveneşti. Despre aceasta informa Comitetul moldovenesc de la Odesa împuternicitul comisarului judeţean pentru alegerea comitetelor săteşti, membrul Sovietului de deputaţi ai ţăranilor din volostea Nisporeni, P. A. Grosul, şi deputatul judecătoriei volostei Nisporeni, membru al Sovietului de deputaţi ai ţăranilor din volostea Nisporeni, I. Obada, cerîndu-le moldovenilor din Odesa să ia „măsuri împotriva acestor provocatori, din rîndul moldovenilor înapoiaţi” [15].

La 2 iulie, la adunarea comună a delegaţilor regimentelor, companiilor, bateriilor garnizoanei Odesa, în unanimitate (42 de voturi) a fost aprobat statutul Sovietului moldovenesc de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor districtului Odesa şi a Flotei Mării Negre, alcătuit de ştabs-căpitanul E. Cateli, în care se preciza că soldaţii şi ofiţerii moldoveni se unesc:

„a) pentru susţinerea disciplinei, uşurarea şi grăbirea pregătirii recruţilor, care vor învăţa în limba maternă, singură înţeleasă;

b) pentru scopuri culturale şi apărarea intereselor naţionale, pe baza principiilor de libertate, egalitate şi fraternitate;

c) pentru a ajuta la crearea Republicii Democratice Federative Ruse, pe baza alianţei unităţilor suverane autonome naţional-teritoriale, cu deplină asigurare a drepturilor naţionale ale minorităţilor şi recunoaşterea dreptului naţionalităţilor risipite (evrei, musulmani şi alţii) de a-şi creea organe speciale superioare, pe tot teritoriul Republicii Ruseşti, în scop de a asigura apărarea şi progresul acestor naţionalităţi.

d) pentru a trece pămîntul poporului muncitor după principiile Adunării Constituante ruseşti”.

În plan organizaţional, Sovietul, conform statutului, trebuia să fie constituit din „delegaţii soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni, aleşi cîte unul de la 200 persoane” [16]. Traducerea în viaţă a hotărîrilor Sovietului şi elaborarea chestiunilor, care urmau să fie supuse discuţiei, erau puse în seama Comitetului Executiv, ales de Soviet din rîndul membrilor săi [17].

Sovietul de la Odesa de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni nu era unica organizaţie militară moldovenească, care activa în afara hotarelor Basarabiei. Pe parcursul primăverii şi verii anului 1917 au fost înfiinţate şi în alte localităţi, deseori, la crearea lor, luau parte delegaţii comitetului PNM din Odesa şi Sovietul Moldovenesc de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor.

O organizaţie similară a fost înfiinţată şi pe lîngă statul major al armatei ruse de pe Frontul român. În aprilie 1917, la Iaşi, a apărut un anunţ cu următorul conţinut: „Românii basarabeni, militari şi civili, care se află la Iaşi, sînt invitaţi cu insistenţă, la 13 aprilie, ora 21, în camera 38 a hotelului „Continental”, unde vor fi discutate chestiunile incluse pe ordinea de zi – Un grup de ofiţeri basarabeni ai Statului major general al Rusiei” [18].

A fost creat „Comitetul soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni basarabeni de pe Frontul român”, în frunte cu Comitetul Executiv, din care făceau parte preponderent personalul statului major al frontului. Preşedinte al Comitetului Executiv este ales praporşcicul A. Scobioală, tot el – reprezentantul comitetului pe lîngă comisarul Guvernului Provizoriu de pe Frontul român [19].

La baza activităţii comitetului de la Iaşi era programul Partidului Naţional Moldovenesc. I. Buzdugan, cu mîna sa, introduce unele modificări şi completări în textul programului în limba rusă. În punctul 3, el a înlocuit cuvintele „De către Sovietul norodnic” cu cuvintele „De către Sovietul ţinutal – Sfatul Ţării”. În punctul 7, unde era vorba de împroprietărirea ţăranilor cu pămînt, cuvîntul „plugar” a fost înlocuit cu cuvintele „poporul muncitor”, la care a fost adăugat cuvîntul „gratuit”, iar după cuvintele „De către Sovietul norodnic ţinutal”, urma „naţional”. A fost introdus şi un punct nou: „Pentru muncitori, trebuie stabilit ca timp maxim de muncă, norma – ziua de muncă de 8 ore, iar la muncile mai grele – chiar mai puţin. Folosirea muncii femeilor şi copiilor trebuie restrînsă de legislaţia muncii” [20].

Pe Frontul român, această revendicare era propagată de socialiştii ruşi şi români.

Comitetul Executiv al soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni basarabeni de pe Frontul român a lansat lozinca unirii drept una din cele mai principale. Deşi apelul era adresat moldovenilor, acesta putea fi tălmăcit şi în spiritul ideii unirii tuturor românilor. Astfel, avizul că, la Iaşi, Comitetul Executiv organizează în fiecare sîmbătă, la ora 20.30, adunări pe strada Costache Negri 76, începea cu cuvintele: „Moldoveni, uniţi-vă!” după care urmau versurile scrise de V. Alecsandri:

„Unde-i unul nu-i putere,
Unde-s mulţi puterea creşte” [21].

În adresarea către Comitetul PNM din Odesa erau inserate versurile aceluiaşi autor, care făcea apel la unirea cnezatelor dunărene, în anul 1859: „Pe-al nostru steag e scris unire”. În telegrama Comitetului moldovenilor basarabeni de la Iaşi se spunea: „…Conştientizînd importanţa evenimentelor ce au loc şi necesitatea unirii tuturor naţionalităţilor şi organizaţiilor politice, pentru triumful ideilor democratice şi naţionale, ne adresăm Comitetului Partidului Naţional Moldovenesc din Odesa, cu dorinţa frăţească de a ne uni şi a munci împreună.

Noi urmărim cu interes deosebit activitatea fraţilor noştri din Odesa şi vă rugăm să ne trimiteţi deciziile dumneavoastră şi să ne comunicaţi ce aşteptaţi de la noi. Sperăm că vocea noastră va fi auzită şi, în viitor, vom lupta, cot la cot, pentru victoria idealului nostru naţional” [22].

În iunie 1917, Organizaţia moldovenilor basarabeni de la Iaşi a alcătuit şi a răspîndit „Zece porunci ale neamului moldovenesc”. Textul cu porunci este precedat de versul: „Pe-al nostru steag e scris unire”. Prezentăm şi poruncile în cauză:

„1. Nu uita că eşti Moldovan şi că trebuie să rămîi Moldovan.

2. Nu uita că neamul din care faci parte este un neam mare şi este înrudit cu cele mai alese neamuri.

3. Nu uita că omul cinstit şi deştept îşi iubeşte limba şi neamul său.

4. Nu uita că trebuie să vorbeşti cu fraţii tăi numai moldoveneşte.

5. Nu uita niciodată de ţara ta – scumpa şi frumoasa noastră Basarabie, care mult a îndurat de la străini.

6. Nu uita că în unire stă puterea şi izbăvirea neamului moldovenesc.

7. Nu uita că numai prin străduinţă şi luptă vei dobindi drepturile tale.

8. Nu uita că eşti dator să lucrezi din răsputeri, ca Basarabia să fie slobodă şi autonomă, adică cu ocîrmuirea ei aleasă de norod.

9. Nu uita că trebuie să fii stăpîn adevărat în ţara ta şi frate bun pentru toate neamurile trăitoare pe pămîntul ţării.

10. Nu uita că întîlnind pe fratele tău, trebuie să-i zici: “Trăiască Basarabia autonomă!”

După textul poruncilor urmau cîteva rînduri de poezie:

„Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim,
Altă limbă armonioasă ca ea nu găsim
Românaşul o iubeşte ca sufletul, ca sufletul său
O vorbiţi, scrieţi româneşte pentru Dumnezeu”.

La sfîrşit este făcută completarea: „Să fie blestemat acel, ce nu va îndeplini măcar una din porunci” [23].

„Zece porunci ale neamului moldovenesc” au fost citite la 19 iulie, la adunarea Sovietului moldovenesc de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor garnizoanei Odesa şi Flotei Mării Negre [24]. La rîndul său, comitetul de la Iaşi a pus la baza activităţii statutul, elaborat la Odesa, aprobîndu-l cu 180 de voturi [25].

În corespundere cu decizia mitingului din 18 aprilie de la Odesa, merge pe front unul din liderii PNM, S. Murafa. Pe parcursul primei decade a lunii mai, el vizitează cîteva divizii, unde, la adunările soldaţilor moldoveni, explică programul Partidului Naţional Moldovenesc [26].

La 17 mai, la adunarea soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni ai garnizoanei oraşului Bârlad (România), condusă de G. Madan, persoanele prezente au luat cunoştinţă de programul PNM, pe care îl aprobă. Totodată a fost exprimată dorinţa ca împroprietărirea ţăranilor moldoveni cu pămînt să fie efectuată în baza celei mai extinse democraţii. Adunarea alege Comitetul Executiv [27].

În a doua jumătate a lunii iunie, anul 1917, este înfiinţată organizaţia cu denumirea „Uniunea moldovenilor armatei a IX-a”. La 18 iunie, în oraşul românesc Roman, a avut loc o adunare, la care, după cum se spune în darea de seamă, ofiţerii şi soldaţii moldoveni ai armatei a IX-a, prezenţi, „împărtăşindu-şi opiniile despre situaţia moldovenilor, atît a basarabenilor, cît şi a celor, care locuiesc în afara Basarabiei, participarea lor, ca cetăţeni ai Rusiei libere, indivizibile, la organizarea ţării şi convingîndu-se de hotărîrea celor prezenţi de a depune toate eforturile pentru consolidarea libertăţii şi independenţei Rusiei, precum şi recunoscînd necesitatea unirii tuturor moldovenilor, care locuiesc în Rusia, pentru apărarea …intereselor naţionale şi teritoriale, au hotărît: să se adreseze tuturor unităţilor armatei, cu un apel de creare a unei alianţe a moldovenilor basarabeni, în scopuri culturale şi de iluminare; după precizarea numărului persoanelor, care pot intra în alianţa respectivă, să fie convocaţi delegaţii la adunarea generală, pentru a determina programul şi tactica alianţei”.

Pentru realizarea acestei hotărîri a fost creat un comitet din cinci persoane, condus de praporşcicul G. Pîntea [28], căruia i s-a mai încredinţat „pentru a-i uni într-o alianţă pe toţi moldovenii, care locuiesc în Rusia, să ia legătura cu Comitetul moldovenesc al Frontului român şi cu alte comitete similare, dacă acestea au fost deja înfiinţate”.

Foaia volantă „Fraţi moldoveni”, distribuită la 12 iulie 1917 de către Comitetul Alianţei moldovenilor armatei a IX-a, conţinea un reproş la adresa soldaţilor, care se poartă rău, nu se supun comandanţilor, dezertează. Comitetul a făcut un apel, adresat moldovenilor „să-şi acorde unul altuia ajutor, să se instruiască unul pe altul, să se supună comandanţilor, să respecte disciplina, să fie soldaţi, cu trup şi suflet” [29].

Alianţa moldovenilor armatei a IX-a a stabilit legături cu organizaţiile militare moldoveneşti din Iaşi şi Odesa. În acest scop, oraşele indicate au fost vizitate de G. Pîntea. La 8 iulie, la şedinţa comună a regimentelor 40, 46 şi 49 de infanterie în rezervă a fost ascultat raportul lui G. Pîntea şi adoptată următoarea hotărîre: „Examinînd activitatea reprezentantului frontului, praporşcicului Pîntea, ca activist moldovean pentru înfiinţarea diferitor organizaţii militare şi obşteşti şi apreciind munca depusă de el, şedinţa exprimă mulţumiri praporşcicului Pîntea, însă totodată atrage atenţia asupra unor eşecuri şi lipsei de perspicacitate”, care rezidă în faptul că el „evită legăturile cu organizaţiile similare” [30].

Pentru a lua cunoştinţă de starea de lucruri din Basarabia şi pentru stabilirea relaţiilor cu organizaţiile moldoveneşti locale, în iunie, în oraşul Chişinău, a fost delegat V. Ţanţu, secretarul Comitetului Executiv al Sovietului de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni basarabeni de pe Frontul român. La 2 iunie, Comitetul de la Iaşi, discutînd situaţia din Basarabia, menţiona, în rezoluţia adoptată, că „Consiliul de zemstvă al guberniei Basarabia lucrează insuficient în interesele autodeterminării naţionale a moldovenilor basarabeni”; deoarece încă înainte de revoluţie s-a compromis, „prin activitatea sa reacţionară”, acesta trebuie „să-şi ispăşească păcatele vechi, adaptîndu-se la cerinţele noi ale vieţii, înaintate de Marea Revoluţie”. Rezoluţia expediată Consiliului gubernial conţinea o ameninţare directă, adresată membrilor acestuia: „Acei care nu sînt de acord cu programul Partidului Naţional Moldovenesc, să plece imediat, în caz contrar – vai de capul lor, pentru că nu mai există ţăranul supus, a cărui bunătate era exploatată de toţi. Acum el, unindu-se cu cele mai bune forţe ale poporului, formează o forţă de temut, capabilă să distrugă tot ce împiedică traducerea în viaţă a ideilor naţional-democratice” [31].

La Odesa, V. Ţanţu a prezentat un raport, în cadrul şedinţei Comitetului Executiv al Sovietului moldovenesc, declarînd că activitatea organizaţiei pe care o prezintă „se rezumă la revendicarea autonomiei” şi a atras atenţie asupra necesităţii „înfiinţării în or. Chişinău a Sovietului Central al ţinutului, care ar administra şi conduce Basarabia” [32].

La începutul verii, comitetul executiv moldovenesc din Odesa, în scopul propagării şi organizării noilor soviete şi comitete, şi-a trimis reprezentanţi pe Frontul român şi în oraşele ocrugului Odesa, unde, în unităţile şi formaţiunile armatei ruse, îşi făceau serviciul militar un număr însemnat de moldoveni. Militarul cu termen redus, Guja, trimis în calitate de agitator pe Frontul român, în darea sa de seamă, prezentată la şedinţa din 28 iulie a Comitetului Executiv al Sovietului Moldovenesc de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor din Odesa, a anunţat că a vizitat organizaţiile moldoveneşti ale armatelor 9 şi 7. „Moldovenii, cităm din procesul-verbal, se organizează cu succes, dar întîlnesc obstacole la orice pas, se ajunge şi la ciocniri armate, mai ales faţă de agitatori” [33].

La Ecaterinoslav, Novogheorghievsk şi Sevastopol au fost delegaţi preşedintele Comitetului Executiv al Sovietului Moldovenesc din Odesa Matveev, locţiitorul său, praporşcicul Grigoraş şi soldatul Voloc, membru al Comitetului Executiv. În Ecaterinoslav, după cum raporta ulterior praporşcicul Grigoraş, „existau moldoveni organizaţi, în toate unităţile trupelor dislocate acolo” [34]. La adunare a fost aprobat programul PNM, ales Comitetul Provizoriu, format din 7 persoane [35] şi adoptată o rezoluţie, în care se insistă asupra autonomiei teritoriale a Basarabiei şi transmiterea pămîntului, fără răscumpărare, în mîinile plugarilor. Fusese înaintată propunerea să fie delegaţi, din rîndurile acestora, doi reprezentanţi în componenţa Comitetului Central moldovenesc [36].

Din Ecaterinoslav, delegaţia odesită s-a îndreptat spre Novogheorghievsk. Aici, în Crimeea, regimentele 8 şi 12 de cavalerie în rezervă, în regimentul de cavalerie şi artilerie îşi făceau serviciul circa 1000 de moldoveni. Timp îndelungat ei nu ştiau aproape nimic despre mişcarea naţională moldovenească. La 17 mai 1917, subofiţerul superior I. A. Ursu din regimentul 8 în rezervă, aflînd despre existenţa organizaţiei moldoveneşti de la Odesa, a scris o scrisoare cu rugămintea de a i se comunica „scopul adunării moldoveneşti, dacă a fost adoptat programul… deoarece aici (în Novogheorghievsk – I. L.) nu se ştie nimic şi nu există nicăieri asemenea organizaţie” [37]. La 22 iulie, la adunarea soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni din Novogheorghievsk, a fost luată decizia: „să se unească militarii moldoveni de toate rangurile din garnizoana Novogheorghievsk într-un organ, cu drepturi depline, care ar exprima năzuinţele noastre şi, în măsura puterilor, ar contribui la traducerea în viaţă a principiilor de bază ale autonomiei teritorial-politice a Basarabiei, în cadrul Republicii Federative Democratice Ruse, la ridicarea spiritului militar în armată, la susţinerea Guvernului Provizoriu şi a altor principii, care stau la baza activităţii Comitetului Executiv central moldovenesc al Sovietului de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor”, organ care, în acele zile, a fost creat la Chişinău, cu participarea reprezentantului soldaţilor moldoveni din Novogheorghievsk, Ia. Braga. Acesta, împreună cu G. Gancea şi cu alţii, au intrat în componenţa Comitetului Executiv al Sovietului moldovenesc de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor din Novogheorghievsk [38].

Desigur, nici în Novogheorghievsk nu mergea totul strună, organizaţia se confrunta cu anumite dificultăţi în activitatea sa, care, după cum menţiona Ia. Braga în raportul său prezentat la şedinţa Comitetului Executiv al Sovietului moldovenesc din Odesa, aveau loc „din cauza atitudinii inerte faţă de aspiraţiile naţionale ale ofiţerilor moldoveni”, din cauza lipsei de mijloace, „care frînau desfăşurarea activităţii”. Comitetul Executiv a propus raportorului să studieze experienţa organizaţiei din Odesa, pentru a o folosi în Novogheorghievsk, „să ia cu sine şi literatură în limba moldovenească” [39]. Centru important al mişcării naţionale devine, în vara anului 1917, or. Sevastopol, unde în armată şi flotă îşi făceau serviciul cîteva mii de moldoveni. Pe corăbii şi în unităţile terestre, sub influenţa organizaţiei PNM din Odesa, au luat naştere grupuri de persoane care împărtăşeau aceleaşi convingeri. Marinarii dragorului „Альбатрос” I. Cîrlan, T. Vîlcu, A. Sanduţa, M. Meşco, în telegrama expediată, la 8 iunie, în Odesa, salutau Sovietul moldovenesc de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor şi îşi exprimau dorinţa ca „ţara noastră să devină autonomă” [40].

În oraş apare un grup de iniţiativă pentru crearea organizaţiei locale a Partidului Naţional Moldovenesc, care s-a adresat Sovietului de deputaţi ai militarilor şi muncitorilor din Sevastopol cu rugămintea de a permite desfăşurarea unei adunări „a tuturor originarilor Basarabiei, pentru a le explica cursul revoluţiei şi a discuta necesităţile ţinutului”. Autorul reportajului menţionat „Basarabia sub stăpînirea rusească în 1812-1917” scria că adunarea fusese una pur moldovenească, dar pentru camuflaj, din teamă să nu se confrunte cu rezistenţă din partea adversarilor mişcării naţionale, fusese anunţată „basarabeană”. Cu toate acestea, Sovietul din Sevastopol n-a permis grupului de iniţiativă să desfăşoare adunarea, însă un răspuns pozitiv a dat comandantul Flotei Mării Negre, amiralul A. V. Kolceak [41].

După cum s-a planificat şi anunţat în presa locală, adunarea a avut loc la 9 iunie şi a fost deschisă de militarul Spinei [42]. Tot atunci se iscă un incident în privinţa limbii de discuţii. Ruşii şi bulgarii prezenţi, originari din Basarabia, vroiau ca discursurile să se ţină în limba lor maternă, însă moldovenii, care constituiau majoritatea, „le-au interzis şi au decis, pe calea votului, să se vorbească numai în limba moldovenească”. Autorul reportajului continuă: „Persoanele de altă naţionalitate, necunoscînd limba care le fusese impusă, asistau ca un element de prisos. Ei nu erau în stare să participe la discuţii, nu înţelegeau despre ce era vorba. Anume pe acest lucru contau moldovenii, persoanele de altă naţionalitate să nu înţeleagă ce punem noi la cale, întrucît nu dorim să ne amestecăm cu toţi străinii” [43].

Precum, pe timpuri, în Odesa, şi la această adunare s-a pus problema denumirii organizaţiei. Ruşii şi bulgarii, care erau prezenţi, au vrut s-o numească „Partidul basarabean”, iar comitetul de conducere – „Comitetul băştinaşilor Basarabiei”. Dar aceste propuneri au fost respinse de majoritatea moldovenilor şi a fost acceptată denumirea „Partidul Naţional Moldovenesc”, cu precizarea că respectivul trebuie „să rămînâ pur moldovenesc”, întrucît această naţiune predomină în Basarabia şi numai ea, precum se face la Odesa şi Chişinău, are dreptul să formeze comitete şi să reprezinte Basarabia”. A fost înfiinţat Comitetul Executiv Provizoriu al Partidului Naţional în or. Sevastopol, „cu scopul de a explica şi a vorbi despre evenimentele curente soldaţilor şi marinarilor moldoveni, care nu înţeleg şi nu cunosc limba rusă, de a dezvolta conştiinţa naţională, pentru ca, în Adunarea Constituantă, să se poată realiza ideea autonomiei naţiunii moldoveneşti, să li se explice militarilor cum trebuie înţeleasă disciplina, introdusă, din nou, la noi pe principii democratice şi cum trebuie îndeplinită datoria de cetăţean militar, într-o ţară liberă, precum şi necesitatea de a abona ziare moldoveneşti, să nu se piardă, în felul acesta, legătura cu patria” [44].

La şedinţa de constituire a fost luată decizia să fie organizat „un detaşament mobil” de agitatori, pentru a fi trimis în Basarabia, care avea sarcina „să informeze toate ungherele Basarabiei despre revoluţia înfăptuită, evenimentele în curs de desfăşurare şi însemnătatea Adunării Constituante”. Printre alte sarcini, agitatorii trebuiau să propage „împrumutul libertăţii”, necesitatea „lucrului, în comun, pe front şi în spatele frontului, pentru salvarea patriei” şi să lupte cu propaganda pogromurilor şi contrarevoluţiei, care îşi făcuse cuib pe pămîntul fertil al Basarabiei. Programul de activitate a detaşamentului a fost prezentat în broşura “Краткие заметки летучего отряда” [45].

În aceeaşi zi, 19 iulie, copia procesului-verbal, semnat de preşedintele Cojuhari şi secretarul adunării D. Ţurcan, a fost trimisă la Chişinău, Comitetului Central al PNM, cu o scrisoare de însoţire, în care se solicita ajutor material, „în caz că vom avea un număr nesemnificativ de membri”. Exprimînd speranţa că “Comitetul Central Moldovenesc din Chişinău” va satisface această rugăminte şi, dorindu-i succes „pe târîmul prosperării viitoarei Basarabii slăvite”, organizaţia din Sevastopol afirma că este pregătită să lucreze, „fară răgaz, pentru binele şi înflorirea culturii noastre naţionale dragi” [46].

La următoarea adunare a fost ales Comitetul Executiv permanent al organizaţiei PNM din Sevastopol, în care au intrat Spinei, Corsan, Ignatiuc, Plătica, Ţurcan şi alţii [47].

La 22 iunie, la adunarea organizaţiei PNM din Sevastopol, în prezenţa a 400 persoane, au fost aleşi agitatorii „detaşamentului mobil”, pentru care erau organizate lecţii „atît de intensive, încît în primele zile ale lui iunie detaşamentul era pregătit” de plecare, însă aceasta a fost amînată, iniţial, pentru că broşura “Краткие заметки летучего отряда” nu fusese încă tipărită. Cauza principală însă, care a amînat plecarea celor 65 de agitatori, marinari în majoritate, a fost refuzul comandamentului Flotei Mării Negre de a le da voie să părăsească locul de serviciu, întrucît, se preciza în decizia luată, nu “poate fi încălcată capacitatea de luptă a flotei” [48].

După exemplul Odesei, şi la Sevastopol este înfiinţat Sovietul moldovenesc de deputaţi ai marinarilor, soldaţilor şi ofiţerilor. Comitetul de organizare începe să activeze la 3 iulie 1917 [49]. La 7 iulie, în oraş soseşte de la Odesa delegaţia deja menţionată, care participă, în ziua următoare, în Casa Poporului, la desfăşurarea unui miting. Matveev, preşedintele Comitetului Executiv al Sovietului moldovenesc de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor garnizoanei Odesa, a vorbit despre programul Partidului Naţional Moldovenesc, aprobat la 22 aprilie în Odesa, el s-a referit la starea de spirit din unităţile militare, la necesitatea de a ridica capacitatea de luptă a armatei, a vorbit despre lupta cu dezertarea şi cu organizaţiile contrarevoluţionare din Basarabia. Locţiitorul său, praporşcicul Grigoraş, a povestit despre activitatea Comitetului din Odesa. Este adoptată decizia de a organiza, în garnizoana Sevastopol, Sovietul Moldovenesc de deputaţi ai marinarilor, soldaţilor şi ofiţerilor, este ales Comitetul Executiv al Sovietului [50] şi trei delegaţi, pentru a ţine legătura cu Sovietul Moldovenesc din Odesa. Autorul manuscrisului “Basarabia sub stăpînirea rusească” scria că Sovietul creat „nu era nimic altceva decît un camuflaj pentru Partidul Naţional, unii şi aceeaşi membri făceau parte din ambele organizaţii” [51], (adică din PNM şi Sovietul de deputaţi ai marinarilor, soldaţilor şi ofiţerilor – I. L.). În informaţie se afirma că, „la sfîrşitul mitingului, au venit cîteva persoane – cădeţi şi bolşevici, care insistau ca mitingul să fie desfăşurat în limba rusă. Lor li s-a răspuns că mitingul este moldovenesc şi sînt invitaţi numai moldovenii” [52].

E greu de spus cit de adecvat a reflectat corespondentul esenţa incidentului şi apartenenţa de partid a instigatorilor.

Este indiscutabilă prezenţa, în rîndul moldovenilor militari din garnizoana Sevastopol, a adversarilor Partidului Naţional Moldovenesc. La iniţiativa lui Ia. Bucătaru, marinar pe crucişătorul „Авиатор”, au avut loc mitinguri pe navele militare „Воля”, „Евстафий”, „Иоан Златоуст”, „Борец за свободу” “Ростислав”, „Авиатор”, în companiile 6, 7 şi 8 ale regimentului de artilerie şi în compania maritimă a regimentului de artilerie, la care a fost supusă criticii politica PNM, considerată antipopulară. În ziarul „Крымский вестник” este publicată rezoluţia de protest, în numele a 452 militari moldoveni, în care se spunea: „Revoltaţi de propaganda criminală, facem un demers adresat comandantului Flotei Mării Negre să fie interzisă trimiterea detaşamentului mobil în Basarabia, pentru agitaţie în problema autonomiei… Cerem ferm să fie închis Comitetul Partidului Naţional Moldovenesc din or. Sevastopol, care nu este exponentul intereselor noastre şi seamănă discordie în rîndurile noastre…” [53].

Nu este exclus că, într-o măsură oarecare, cuvîntarea lui Ia. Bucătaru şi a adepţilor săi a influenţat asupra deciziei comandamentului Flotei Mării Negre de a nu permite plecarea, în Basarabia, a detaşamentului mobil, format din 65 de agitatori. Însă Comitetul Partidului Naţional Moldovenesc din Sevastopol şi cu atît mai mult Comitetul Executiv al Sovietului de deputaţi ai marinarilor, soldaţilor şi ofiţerilor garnizoanei Sevastopol nu numai că n-au fost interzise, dar au fost recunoscute atît de comandamentul flotei (Ordinul din 12 iulie 1917, 631) cît şi de Comitetul Executiv al Sovietului de deputaţi ai militarilor şi muncitorilor oraşului Sevastopol [54].

În legătură cu luările de cuvînt ale lui Ia. Bucătaru şi a altor oratori, pe paginile publicaţiei “Крымский вестник”, Comitetul PNM din Sevastopol s-a adresat redacţiei cu o scrisoare, în care respingea învinuirile adresate lui Matveev şi Grigoraş (în rezoluţie aceştia fuseseră caracterizaţi ca „persoane înapoiate, care cutreieră Rusia şi urmăresc scopuri meschin egoiste”). În scrisoarea PNM erau contestate afirmaţiile lui Bucătaru, precum că acordarea autonomiei unor gubernii ar avea caracter ilegal. „În ce priveşte problema autonomiei guberniilor Tveri şi Penza, menţionau autorii, raţionamentele lui (Bucătaru – I. L.) sînt corecte, dar problema autonomiei Basarabiei este pusă puţin altfel. Un popor, care constituie majoritatea populaţiei Basarabiei, care vorbeşte în limba sa, are modul său de viaţă, obiceiuri proprii, poate revendica autonomia. Guvernul Provizoriu deja se ocupă de elaborarea proiectului autonomiei pentru popoarele care locuiesc în Rusia, în corespundere cu cultura şi dezvoltarea lor politică. Şi Partidul Naţional Moldovenesc afirma că chestiunea autonomiei Basarabiei trebuie soluţionată numai de Adunarea Constituantă” [55].

În legătură cu faptul că grupul lui Bucătaru s-a adresat Sovietului de deputaţi ai militarilor şi muncitorilor din Sevastopol cu demersul de a permite formarea „unei comisii de culturalizare pentru militarii moldoveni de pe vase”, Sovietul Executiv Moldovenesc de deputaţi ai marinarilor, soldaţilor şi ofiţerilor din Sevastopol, în scrisoarea adresată aceluiaşi Soviet, declara: „Ca organizaţie unică, care apără interesele tuturor moldovenilor garnizoanei Sevastopol, considerăm inadmisibil să înceapă anumite persoane întemeierea unor contraorganizaţii”. Astfel, Comitetul Executiv moldovenesc a rugat să fie respins demersul grupului lui Bucătaru, considerîndu-l nelegitim [56].

Pe parcursul verii, în garnizoanele din Nikolaev şi Herson, sînt create organizaţii ale militarilor moldoveni. În Nikolaev îşi făceau serviciul militar mai mult de 2000 de moldoveni basarabeni. Ei menţineau legătura cu organizaţia moldovenească din Odesa [57]. În Herson, la adunarea soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni ai garnizoanei locale au luat cuvîntul reprezentanţii Comitetului Executiv al Sovietului moldovenesc de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor din Odesa, praporşcicul Matveev şi soldatul Voloc, care au povestit despre activitatea organizaţiei lor, din primele zile de existenţă. A fost ales un comitet provizoriu şi delegaţi, în componenţa Comitetului din Odesa, soldaţii Cojocaru şi Voloşin [58].

În Basarabia apar cîteva Soviete moldoveneşti de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor. La 28 mai, podporucicul Bodorin telegrafia în Odesa: „Astăzi a avut loc mitingul, a fost ales Comitetul Executiv moldovenesc de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor” [59]. La începutul lui iunie, cu participarea membrului comisiei de agitaţie a Sovietului moldovenesc din Odesa, praporşcicul Grosul, în Bender a avut loc un miting al soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni din regimentul 300 de infanterie în rezervă [60]. La 14 iulie, delegaţii din partea soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni ai garnizoanei Bender, ascultînd raportul studentului Cărăuş despre programul PNM, l-au aprobat şi au decis să intre în acest partid. Adunarea a salutat PNM şi i-a dorit succes „în înfăptuirea autonomiei Basarabiei în viitoarea Respublicî Federativî Democraticî Rusascî”, în „întocmirea şcoalei, bisericei, judecăţii şi ocîrmuirei moldoveneşti în Basarabia”. Aceasta s-a pronunţat şi pentru transmiterea pămîntului, fără răscumpărare, în mîinile ţărănimii truditoare, pentru organizarea bisericii, pe principii democratice. A fost ales Comitetul Executiv Provizoriu [61]. La 24 iulie, reprezentantul Sovietului moldovenesc de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor din Bender, Vasilachi, a participat la şedinţa Sovietului moldovenesc al garnizoanei Odesa. Delegatului din Bender i s-au repartizat 40 de exemplare ale broşurii „Trăiască Basarabia autonomă!” [62].

Întrucît existau mai multe Soviete moldoveneşti şi comitete ale deputaţilor militari, devine stringentă necesitatea de a înfiinţa, la Chişinău, centrul guberniei Basarabia, un organ de coordonare a activităţii acestora.

(Va urma)

Note:

1. НАРМ. Ф. 727. Oп. 2. Д. 4. Л. 37.

2. În comitetul de organizare au intrat Matveev, Bogdescu, Sveatchevici, Muntean, Cordelean. (Там же.)

3. În Comitetul Executiv au mai fost aleşi Corlăteanu, Guja, Agachiev-Palade, Ciubac, Andrieş, Ştirbeţ. În componenţa Comitetului au fost cooptaţi militarul cu termen redus Popov şi praporşcicul Rusanovschi, „ca lucrător de neînlocuit în secţia cultural-educativă de traducere a literaturii pentru soldaţi”. (Там же. Л. 33, 33 об.)

4. Там же. Л. 33, 33 об., 37.

5. Там же. Л. 37.

6. Там же. Л. 40.

7. Свободная Бессарабия. 1917. 27.05. № 41.

8. Patrimoniu. 1991. Nr. 1. Р. 9.

9. НАРМ. Ф. 727. Оп. 2. Д. 8. Л. 16, 17, 21, 24, 31, 32, 64. 69 и др.; Д. 4. Л. 44.

10. Там же. Д. 8. Л. 25.

11. Там же. Л. 34, 35.

12. Там же. Л. 15.

13. Там же. Л. 122, 129.

14. Там же. Л. 44.

15. Там же. Л. 36.

16 La două săptămîni, în statut a fost introdusă o rectificare: delegatul era ales în Soviet nu de 200, ci de 100 persoane.

17. НАРМ. Ф. 727. Oп. 2. Д. 5. Л. 17. La 17 iulie a avut loc realegerea Comitetului Executiv al Sovietului. În prealabil, s-a ajuns la înţelegerea „să nu fie stabilită proporţionalitatea numărului de ofiţeri şi soldaţi, persoanele active să fie alese în comitete indiferent dacă era vorba de ofiţeri sau soldaţi”. În acea zi din partea regimentului 40 au fost aleşi în componenţa Comitetului Executiv praporşcicii Ziubas, Comalici, Osoian, Filippov, Baciu, Chirică, iar candidat în membru al Comitetului Executiv – Chirică. Din partea flotei – Gafencu. La 23 iulie, în Comitetul Executiv au fost aleşi din partea regimentului de infanterie în rezervă Ştirbeţ şi Roşca. Din partea regimentului 49 – praporşcicii Ceban şi Ţigulschi. Au fost cooptaţi Cateli, Păscăluţă, Popov, Ganescu, Potînga. (Там же. Л. 26,29).

18. Там же. Д. 7. Л. 22.

19. Locțiitorii preşedintelui Comitetului Executiv erau praporşcicii Crăciunescu (din secţia de aprovizionare a statului major) şi G. Cazacliu (traducător), cinovnicul Cărăuş, secretari – praporşcicul V. Ţanţu şi soldatul Botnari; casier – praporşcicul Rîşin (şeful comenduirii staţiei Iaşi); membri – cornetul Ciubuc, soldaţii Ursu şi Crudu. (Там же. Д. 7. Л.1.)

20. Там же. Л. 28-30.

21. Там же. Л. 32.

22. Там же. Л. 45.

23. Там же. Л. 18.

24. Там же. Д. 5. Л. 28.

25. Там же. Д. 4. Л. 83, 83 об.

36. Cazacu P. Op. cit. P. 208.

27. Кувынт Молдовснеск. 1917. 3.06. № 44.

28. НАРМ. Ф. 727. Oп. 2. Д. 7, Л. 13, 13 об. În comitet au fost incluşi: cinovnicul Boţea (locţiitorul preşedintelui), soldatul Arivschi (secretar), porucicul Varzari şi soldatul Botnari (membri).

29. Там же. Л. 61.

30. Там же. Д. 5. Л. 22 об.

31. Там же. Д. 7. Л. 8.

32. Там же. Д. 5. Л. 30.

33. Там же.

34. Там же. Л. 36 об.

35. În comitet au fost incluşi: Doclu, Caracaş, Grigorean, Mircea, Pătraşcu, Stîrcea, Sicinschi.

36. Кувынт Молдовенеск. 1917. 18.07. № 58.

37. НАРМ. Ф. 727. Oп. 2. Д. 7. Л. 25.

38. Свободная Бессарабия. 1917. 4.08. № 93.

39. НАРМ. Ф. 727. Оп. 2. Д. 5. Л. 30 об.

40. Там же. Д. 8. Л. 112.

41. Там же. Д. 1. Л. 78.

42. În prezidiul adunării de constituire, au fost aleşi matrozii Telembici, Sanduţă, Cruciuc, Ţurcan şi praporşcicul Plătică.

43. НАРМ. Ф. 727. Oп. 2. Д. 1. Л. 78.

44. Там же. Д. 9. Л. 9.

45. Там же. Л. 9 об.

46. Там же. Д. 6. Л. 52.

47. Там же. Д. 1. Л. 79.

48. Там же. Д. 9. Л. 40. Expedierea detaşamentului de agitatori fusese planificată pentru 11-12 iulie 1917. Acesta urma să fie condus de Grodeţchi, praporşcicul drujinei 470 Tavricesk. Comitetul Executiv al PNM din or. Sevastopol s-a adresat Sovietului de deputaţi ai militarilor şi muncitorilor să li se permită să trimită detaşamentul şi să fie aprovizionat cu „consumurile necesare pentru deplasare”. Soluţionarea problemei a fost transmisă aşa numitei „Comisie a celor 10”, de pe lîngă comandamentul Flotei Mării Negre. Comisia, la şedinţa din 11 iulie, a hotărît să fie interzisă plecarea detaşamentului, invocînd motivul că expedierea „unui număr foarte mare de oameni, în lipsa totală a formaţiilor libere şi a deficitului foarte mare de specialişti, în momentul de faţă, este imposibilă”, „…fiind de acord cu necesitatea de a trimite oratori, se spune în hotărîrea luată de comisie, am decis, cu prima ocazie, să trimitem propagandişti pregătiţi”. (Там же. Д. 6. Л. 80-83 об., 92.)

49. Там же. Д. 9. Л. 9, 9 об.

50. În componenţa Comitetului Executiv au intrat E. Cojuhari (preşedinte), D. Plătică (secretar), Telembici, Brodescu, Carabut, Spinei, Furculiţă, Răţoi şi Cujbă. (Там же. Д. 1. Л. 81.)

51. Там же. Л. 80.

52. Свободная Бессарабия. 1917. 23.07. № 88.

53. Крымский вестник. 1917. 25.07. № 171.

54. НАРМ. Ф. 727. Оп. 2. Д. 11. Л. 3 об.

55. Там же. Д. 9. Л. 9 об.

56. Там же. Л. 49, 49 об.

57. Там же. Д. 1. Л. 85.

58. Бессарабская жизнь. 1917.2(15).09. № 212. În comitet au fost aleşi: Oboroc, Cociu, Guja, Ţurcan, Cojocaru, Cernenco.

59. НАРМ. Ф. 727. Oп 2. Д. 8. Л. 111.

60. Там же. Д. 5. Л. 24.

61. Там же. Д. 4. Л. 49; Бессарабская жизнь. 1917.20.07 (2.08). № 176; Кувынт Молдовенеск. 1917. 25.07. № 67. În componenţa Comitetului Executiv Provizoriu au intrat: Pşenic (preşedinte), Cărăuş (locţiitorul preşedintelui), N. Uchizli (secretar), N. Caraman, A. Dimitriu, N. Pavalache, R. Alupii, I. Avacov, C. Bantaş, H. Viţu-Cioban.

62. НАРМ. Ф. 727. Оп. 2. Д. 5. Л. 29 об.

Sursă: I.Levit, ”Moldova dintre Prut și Nistru. 1917. Mișcarea pentru autonomia Republicii Moldovenești”, Chișinău, 2008.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s