Basarabia în anii 1917-1918 (III): Partidul Progresist Moldovenesc


Emanuil Catelli, unul din fondatorii Partidului Progresist Moldovenesc

Părțile precedente se găsesc aici

Mitingul de la Odesa

Din primele zile ale revoluţiei, centru important al mişcării naţionale devine Odesa. În oraş şi în împrejurimile sale, în unităţile de rezervă ale armatei ruse, îşi făceau serviciul militar zeci de mii de soldaţi şi ofiţeri originari din Basarabia, a căror majoritate erau moldoveni. Nucleul de conducere a centrului din Odesa era un grup de moldoveni basarabeni – ofiţeri, subofiţeri, soldaţi şi studenţi ai instituţiilor superioare de învăţămînt.

Încă înainte de revoluţia din februarie, în legătură cu intrarea României în război de partea Antantei (august 1916) şi formarea ulterioară a Frontului român, unde, în calitate de aliaţi, luptau împreună armatele rusă şi română, împotriva trupelor Alianţei Cvadripartite (Germania, Austro-Ungaria, Turcia şi Bulgaria), apare necesitatea traducătorilor din limbile română, turcă şi bulgară. La ordinul comandamentului regiunii militare Odesa, din 17 decembrie 1916, în oraş, pe lîngă secţia de recunoaştere a statului-major al regiunii, au fost deschise cursuri de traducători. La secţia de limba română a cursurilor s-au înscris 200 persoane, dintre care mai mult de 100 erau moldoveni din Basarabia. Secţia în cauză era condusă de ştabs-căpitanul E. Cateli.

În perioada studiilor, ascultătorii erau eliberaţi, de unităţile lor, de serviciul de gardă şi de cel intern, iar durata lecţiilor zilnice nu depăşea două ore. În timpul liber, o parte dintre ascultătorii cursurilor româneşti se aduna în apartamentul lui E. Cateli şi al studentului C. Ceapă şi, după cum îşi amintea praporşcicul C. Osoianu, „la un pahar de ceai, erau schiţate diferite proiecte pentru îmbunătăţirea sorţii poporului moldovenesc” [1].

La mijlocul lui martie 1917, activiştii cercului în cauză au organizat, la Odesa, Comitetul de constituire a Partidului Progresist Moldovenesc (PPM) [2]. La prima şedinţă, prezidată de E. Cateli, au fost examinate două documente: protestul, adresat Guvernului Provizoriu (transmis prin Velihov, comisarul guvernului la Odesa), în legătură cu situaţia din Basarabia şi proiectul programului PPM.

În „Protest”, comitetul de constituire a partidului atrage atenţia asupra faptului că comisariatul basarabean al Guvernului Provizoriu este constituit din „activişti ai regimului vechi, care admit şi chiar tolerează agitaţia pogromurilor”; „în multe biserici, pînă în prezent, preoţii se roagă pentru ţarul detronat”, iar agenţii de poliţie, care terorizau populaţia, „o impun să aleagă în comitetele de voloste şi de judeţ persoane, care simpatizează orînduirea veche”. Organizatorii PPM erau nemulţumiţi de faptul că arhiepiscopul şi inspectorii învăţămîntului public din Basarabia sînt persoane, care „nu numai că nu cunosc limba moldovenească, dar au fost desemnaţi de regimul vechi, în scopul rusificării Basarabiei”. Ei avertizau că „adunarea generală a Partidului Progresist consideră inadmisibilă, în continuare, respectiva stare de lucruri, deoarece ea, în cele din urmă, poate duce această periferie bogată la o anarhie totală şi o poate transforma în “Vendée rusească”. Autorii protestului considerau că unica ieşire din situaţia creată este înlocuirea deplină a cadrelor comisariatului cu oameni noi, adepţi cunoscuţi ai noului regim, care cunosc limba moldovenească şi condiţiile locale” [3].

Proiectul programului, adoptat de adunarea de constituire a PPM, era alcătuit din 8 puncte, primul din care glăsuia: „Autonomie deplină pentru Basarabia, administrată de un parlament compus dintr-o singură cameră, ales prin vot universal, egal, direct şi secret, cu asigurarea deplină a drepturilor tuturor naţionalităţilor Basarabiei” [4]. Printre alte revendicări figura şi „introducerea limbii moldoveneşti [5] în şcolile de toate nivelurile, biserică, administraţie, judecată şi în toate instituţiile sociale şi guvernamentale”; referitor la limba rusă se spunea că este „obiect de studiu obligator în toate şcolile” şi limbă de relaţie a Basarabiei autonome cu „Guvernul Central”.

PPM opta pentru „autocefalia bisericii ortodoxe moldoveneşti, condusă de un arhiepiscop moldovan, ales de clerul local, împreună cu mirenii”; pentru satisfacerea serviciului militar de către populaţia locală „în formaţiunile militare, aşezate în hotarele Basarabiei” [6].

Două puncte ale programului au fost rezervate problemei agrare. PPM opta pentru „distribuirea pămînturilor statului, a celor mănăstireşti şi a celor ale coroanei la ţăranii fără pămînt, doar excluziv la cei născuţi în Basarabia”; moşiile private, care aveau mai mult de 100 de desetine urmau să fie supuse răscumpărării de către stat, „după o justă preţăluire pentru a se distribui ţăranilor” [7]. Autorii programului, probabil, considerau că respectiva soluţionare a chestiunii agrare putea să satisfacă atît interesele moşierilor, cît şi ale ţăranilor şi să asigure pacea între clase, în numele realizării aspiraţiilor naţionale.

Fondatorii Partidului progresist moldovenesc au recurs neîntîrziat la propaganda programului în cauză, cu scopul de a-i implica în mişcarea naţională pe militarii moldoveni, studenţii şi elevii din Basarabia, care învăţau la Odesa.

Cei mai mulţi ofiţeri şi soldaţi moldoveni îşi faceau serviciul militar în regimentul 40 de infanterie în rezervă, anume această unitate a devenit baza Partidului Progresist Moldovenesc, din rîndurile sale au ieşit mulţi propagandişti şi agitatori. În regiment, praporşcicul N. Cernei începe, la 14 martie 1917, explicarea programului [8]. La 27 martie, sub conducerea sa, a avut loc o adunare, la care au fost aleşi reprezentanţi provizorii în Comitetul PPM. Adunarea s-a adresat lui E. Cateli cu rugămintea de a asigura comitetul regimentului cu programele partidului, ca să fie distribuite agitatorilor, care plecau în Basarabia, pentru a aduce la cunoştinţa populaţiei, mai ales a învăţătorilor, situaţia curentă, precum şi planurile Partidului Progresist Moldovenesc [9].

Pe parcursul zilelor de 28 şi 29 martie, agitatorii PPM au fost trimişi în regimentele de infanterie în rezervă 46 (Cemîrtan, Buşan), 48 (Tulbure, Boldescu), 49 (Movilă, Corlăteanu), în comanda de escortă trimisă pe front (Madan), în unitatea de transport 800 (Panuşa), în subunităţile de transport 1, 2, 3, 4 (Corolevschi), în divizia 54 de artilerie şi atelierul de artilerie (Sîrbu), în corpul sîrb (Sagaidac), în transportul alimentar de corp (Cojocari), în brutăria a 2-a de escortă a pîinii (Sagaidac, Babalov), în drujina 479 (Untila, Popescu) etc [10].

A doua adunare generală a PPM, organizată la 30 martie, a adoptat unanim programul, anterior „schiţat în linii generale”. În funcţia de preşedinte al prezidiului Partidului, „pînă la mitingul general”, a fost ales, „în unanimitate”, ştabs-căpitanul E. Cateli, adjuncţii preşedintelui – militarul cu termen redus I. Păscăluţă, praporşcicul V. Rusanovschi şi soldatul Marin, secretarii – Chiţelovschi şi Popov [11]. La aceeaşi şedinţă, „pentru a explica soldaţilor moldoveni, în limba lor maternă, sensul evenimentelor desfăşurate”, au fost desemnaţi propagandişti noi.

La 6 aprilie, Comitetul „Partidului Progresist al ofiţerilor şi soldaţilor basarabeni moldoveni din garnizoana Odesa” formează două comisii: de legătură (pentru contacte cu centrul de la Chişinău, dintre comitetul Sovietului de deputaţi ai ofiţerilor şi soldaţilor din Odesa şi cu alte comitete); de organizare şi agitaţie [12].

Comitetului PPM i s-a dat sarcina, „de a susţine legătura vie”, să adreseze demersuri şefilor militari corespunzători să li se acorde concedii membrilor comitetului, pentru a fi trimişi, în calitate de delegaţi, în comitetele din alte oraşe.

Comisiei de organizare şi agitaţie i s-a încredinţat obligaţia să formeze „în toate unităţile militare din Odesa comitete de regiment pe principiile regimului democratic”, incluzînd în componenţa lor cîte un reprezentant de la 100 persoane. Comitetele de regiment, astfel create, aveau sarcina „să organizeze toţi soldaţii moldoveni în unităţile formate şi să facă propagandă în rîndurile lor, să susţină Guvernul Provizoriu, să consolideze regimul democratic, să acorde ajutor şi susţinere Comitetului Naţional Central (de la Chişinău – I. L.) pentru traducerea în viaţă a intereselor naţionale, pe principii noi”. Comisiei i s-a propus să pregătească proiectul planului pentru „munca de organizare şi agitaţie în satele şi oraşele guberniei Basarabia” [13].

Fondatorii PPM, după cum reiese din hotârîrea menţionată, considerau organizaţia de la Odesa o secţie a partidului, al cărui Comitet Central, în opinia lor, trebuia să se afle la Chişinău. Aceasta reiese şi din textul “Apelului”, alcătuit de PPM, adresat poporului moldovenesc, în care se spunea: „ Comitetul de organizare a secţiei din Odesa a Partidului Progresist Moldovenesc din Basarabia cheamă pe toţi moldovenii, care locuiesc în Rusia, să se organizeze şi să intre în legătură cu Comitetul Central din Chişinău, în scop de a căpăta deplină autonomie pentru Basarabia, pe bazele libertăţii, egalităţii şi fraternităţii între toate popoarele, indiferent de religie şi introducerea limbii moldoveneşti în şcolile de toate gradele, în biserică, administraţie şi justiţie” [14].

La 8 aprilie, la şedinţa comitetului PPM, la care a fost ascultat raportul despre activitatea comisiei de organizare şi agitaţie, pentru prima dată au fost prezenţi marinarii moldoveni, care îşi făceau serviciul în flota de pe Marea Neagră. Acestora li s-a vorbit despre activitatea şi sarcinile partidului înfiinţat şi li s-a propus să trimită delegaţi electivi în componenţa comitetului [15].

A fost stabilită legătura între PPM, PNM şi „Deşteptarea”, care au luat decizia să organizeze împreună, la Odesa, un miting al moldovenilor militari, studenţi, elevi, „cu scopul de a explică sensul evenimentelor care au avut loc … şi să-i influenţeze pe adversarii basarabeni ai orînduirii noi”, pentru „a pune capăt unei eventuale contrarevoluţii” [16]. La Chişinău, acest miting fusese planificat pentru data de 9 aprilie. În telegrama adresată lui E. Cateli, Comitetului PPM din Odesa i s-a propus să tipărească proclamaţii şi să pregătească tot necesarul pentru miting [17]. Însă, la Odesa, mitingul a fost fixat pe 16 aprilie. Comunicîndu-i acest lucru lui P. Halippa, comitetul din Odesa recomanda „delegaţilor Comitetului Central să plece cu trei zile înainte”.

La 10 aprilie, la şedinţa Partidului Progresist Moldovenesc au participat delegaţii Comitetului „Deşteptarea” de la Kiev, V. Bogos şi V. Cazacliu; concomitent, ei au fost împuterniciţi să reprezinte, la tratativele cu PPM, Comitetul Provizoriu Central al Partidului Naţional Moldovenesc, precum şi să participe la pregătirea mitingului. V. Bogos şi V. Cazacliu au adus la cunoştinţa celor prezenţi (în jur de 70 persoane) programul PNM [18].

Toată activitatea de pregătire a fost pusă pe seama comitetului de conducere, format din 14 membri [19]. Prin intermediul ziarelor locale, comitetul s-a adresat cu un apel către toţi cetăţenii, soldaţii, marinarii, studenţii, cursanţii, către toate persoanele aflate în oraşul Odesa, să vină la miting”. Lui Cateli şi Păscăluţă li s-a încredinţat să-i solicite şefului statului major al ocrugului militar Odesa să permită să participe la miting soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni, „cu corul şi muzica regimentului, cu drapelele libertăţii, ale regimentului şi companiei” [20, 21].

La şedinţa lărgită a Comitetului PPM, cu participarea membrilor PNM – a preotului Parfentie, I. Codreanu, V. Bogos, precum şi a studenţilor basarabeni din instituţiile superioare de învăţămînt a fost stabilit itinerarul coloanei demonstranţilor, au fost aprobate scenariile mitingului şi textele lozincilor: „Trăiască Rusia liberă!” „Trăiască libertatea, egalitatea şi fraternitatea!” „Biruinţă deplină!” „Trăiască Basarabia autonomă!” „Trăiască Republica Democratică Federativă!” [22].

După dezbateri îndelungate, cauzate de divergenţele existente, s-a hotărît, de rînd cu steagul sf. Andrei, să fie purtate, în ziua mitingului, şi „drapelele naţionale basarabene, identice după culori cu cele româneşti”. Deoarece PPM nu avea drapele, a fost luată decizia să le împrumute de la echipajele „navelor româneşti, care se află provizoriu sub protecţia autorităţilor ruseşti” şi să le ridice „numai în momentul deschiderii mitingului” [23].

La aceeaşi şedinţă, membrul Comitetului PNM I. Codreanu ţine un discurs, în care descrie trecutul greu al poporului moldovenesc în timpul regimului ţarist, „cînd mulţi moldoveni, spre ruşinea lor, erau nevoiţi să renunţe la naţionalitate”. E. Cateli, din nou, i-a familiarizat pe cei prezenţi cu programul Comitetului Naţional Provizoriu al PPM, explicînd detaliat fiecare punct al acestuia. El a adresat adunării apelul „să se unească, să se solidarizeze, să se pătrundă de seriozitatea momentului şi să obţină autonomia, care va salva poporul de jugul vechiului regim” [24].

La adunările Comitetului din Odesa se aduna tot mai multă lume. La 14 aprilie, în afară de membrii săi, au venit numeroşi studenţi şi cursanţi, care studiau în instituţiile locale de învăţămînt. Militarul moldovean Tobultoc, venit de pe front, din regimentul 41 de infanterie a povestit despre starea de spirit a soldaţilor, menţionînd că ei „n-au înţeles sensul evenimentelor înfăptuite” şi „sînt nerăbdători să le cunoască”. Lui i s-a înmînat îndată legitimaţia cu dreptul de a face „agitaţie, printre soldaţii moldoveni, în limba lor maternă, cu scopul de a susţine regimul nou şi Guvernul Provizoriu, în lupta cu forţele ignorante ale reacţiunii şi cu nemţii, precum şi pentru respectarea disciplinei şi ordinii” [25]. În discursurile celor prezenţi răsunau chemări la “lupta pentru autonomie, ca mijloc unic de renaştere şi bunăstare a Basarabiei”. Unul dintre oratori a propus să li se vorbească „românilor basarabeni”, care au părăsit meleagul din diferite cauze, despre revendicările naţionale ale moldovenilor, pentru ca ei să susţină, „în momentul critic”, Basarabia în obţinerea autonomiei [26].

La 18 aprilie, după cum fusese stabilit definitiv, pe Cîmpia Kulikov, a avut loc mitingul planificat, la care s-au adunat, conform informaţiei din presă, în jur de 10 mii persoane, din rîndul soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni ai garnizoanei Odesa. De la Chişinău au venit şi au luat cuvîntul membrii Comitetului PNM P. Halippa, I. Pelivan, V. Bogos, S. Murafa, G. Buruiană. Printre oratori erau şi „odesiţii” E. Cateli, I. Păscăluţă şi alţii. Orchestra regimentului 40 de infanterie, aproape în întregime alcătuit din moldoveni, a interpretat marşul românesc „Ре-al nostru steag e scris unire” [27].

După mitingul, care a durat trei ore, soldaţii au mers pe străzile oraşului, cu steaguri roşii şi naţionale, pe care, cu litere ruseşti şi latineşti, scria: „Trăiască autonomia Basarabiei!”; „Trăiască Republica Federativă!”

La consiliul municipal din Odesa, se menţiona în corespondenţa ziarului „Свободная Бессарабия”, manifestanţii „au fost întîlniţi de deputaţii diferitor uniuni şi partide politice”, care „îi felicitau pe moldoveni, le doreau să-şi realizeze cît mai curînd scopurile sacre, promiţîndu-le susţinere în lupta pentru autonomia Basarabiei”.

Participanţii mitingului au expediat Guvernului Provizoriu o telegramă, aducîndu-i la cunoştinţă hotărîrile adoptate, în care, printre altele, se spunea: „Noi îi acordăm şi-i vom acorda (guvernului – I. L.) susţinerea noastră şi avem încredere că el apără libertatea tuturor naţionalităţilor Rusiei, inclusiv a poporului moldovenesc. Am luat decizia că, pentru libertatea noastră, în viitor, Basarabia are nevoie de cea mai extinsă autonomie. Legile, după care va fi condusă ţara noastră, trebuie să fie elaborate de sovietul, constituit din deputaţii tuturor naţionalităţilor, ce locuiesc în Basarabia. Administraţia, judecata, şcoala şi biserica trebuie organizate în corespundere cu necesităţile popoarelor Basarabiei, asigurîndu-le tuturor aceleaşi drepturi în viaţa socială a ţării”.

După cum remarca P. Cazacu, în cuvîntările lor, delegaţii Partidului Naţional Moldovenesc, Herţa şi Halippa, precum şi unii oratori din partea Partidului Progresist Moldovenesc, “au trebuit să atingă chestia [agrară – I. L.] în fond şi să adopte atitudini cît mai radicale, singurele pe care le dicta în acel moment instinctul maselor ţărăneşti adunate acolo”. În virtutea acestui fapt, „unora din refugiaţii noştri de la Odesa manifestaţia aceasta le-a fost oare cum dezagreabilă” [28]. Participanţii la miting s-au pronunţat pentru transmiterea pămîntulului, „fără răscumpărare, agricultorilor, care îl prelucrează cu mîinile lor, după legea, care va fi adoptată de sovietul ţării noastre” [29].

A fost luată hotărîrea să fie delegaţi, la Chişinău, 12 membri ai Comitetului din Odesa, ca să activeze în cadrul Sovietului local de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor, ce urma să fie creat, precum şi pentru a întemeia comitete moldoveneşti în oraşele Basarabiei. Formarea respectivelor comitete pe Frontul român a fost încredinţată membrului comitetului de conducere a Partidului Naţional Moldovenesc, S. Murafa [30].

Mitingul din 18 aprilie a fost prima şi cea mai mare acţiune publică a partidelor moldoveneşti, îndreptată spre deşteptarea conştiinţei naţionale a militarilor, studenţilor, tineretului studios. Fondatorii acestora au dat dovadă de fermitate în hotărîrea lor de a lupta pentru autonomia Basarabiei şi pentru realizarea altor drepturi naţionale.

Aflarea la Odesa a delegaţiei de la Chişinău a dus la fuziunea PNM şi PPM într-un singur partid naţional. La 19 aprilie, la adunarea delegaţilor din partea soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni ai garnizoanei Odesa (preşedinte G. Buruiană, secretar P. Halippa) după dezbateri, a fost aprobat programul partidului unificat, la baza acestuia este pus textul programului PNM, fiind introduse un şir de schimbări şi completări esenţiale, ca urmare a revendicărilor înaintate de soldaţii ţărani prezenţi la mitingul menţionat, precum şi observaţiilor, expuse de participanţii la adunare.

În primul punct al programului, la enumerarea sarcinilor partidului, se preciza că acesta va milita „pentru Republica Democratică Federativă”, ceea ce vorbeşte despre dorinţa majorităţii participanţilor la adunare de a obţine autonomia Basarabiei, în cadrul unei Rusii noi. În continuare se sublinia că poporul trebuie informat despre legile adoptate de Sfatul Ţării, pentru a „le aproba”. Poporului i se acorda dreptul „să verifice activitatea deputaţilor şi să-i revoce pe aceştia, dacă nu îndeplinesc dorinţa alegătorilor”. Instruirea şcolară trebuie să fie gratuită. Cît priveşte biserica, a fost acceptată următoarea redacţie: „Biserica va fi administrată de o conducere democratică. Alegerea arhiereilor se efectuează de preoţi şi mireni; preoţii sînt aleşi de popor, nu sînt numiţi de arhierei”.

Este esenţială introducerea, în program, a revendicării, prezentă în rezoluţia mitingului, că pămîntul va fi transmis gratuit ţăranilor. La categoria celor democratice, trebuie raportat şi punctul despre introducerea impozitării progresive, începînd cu a doua şi următoarea fiece mie de lei din venit [31]. Totuşi Chişinăul nu se grăbea să facă publice schimbările din programul PNM, introduse la Odesa.

Adunarea i-a împuternicit pe G. Buruiană, P. Halippa şi V. Cazacliu să efectueze, în numele partidului, legătura cu comisarul guberniei, cu alte organe oficiale, cu Sovietul de deputaţi ai soldaţilor şi muncitorilor, cu diverse organizaţii, „pentru supravegherea şi apărarea intereselor moldoveneşti” [32]. A fost luată hotărîrea să fie format, la Odesa, Comitetul Executiv Politic al PNM şi să fie însărcinat să creeze comitete în regimentele şi companiile garnizoanei [33].

Alegerile Comitetului Executiv Politic Moldovenesc (CEPM) în Odesa a avut loc la 22 aprilie, la adunarea delegaţilor din partea subunităţilor şi companiilor garnizoanei locale. Au fost aleşi; ştabs-căpitanul Cateli, praporşcicii Surucean, Osoianu, Grigoraş, Matveev, Cernei, Tulbure, Boldescu, studenţii Ceapa şi Maimaş, soldaţii Doroftei, Cojocari, Cerescu, Popovici, S. Murafa, marinarul Gafencu [34].

Primele şedinţe ale CEPM au loc la 24-26 aprilie 1917 şi au fost consacrate alegerilor membrilor prezidiului, comisiilor şi secţiilor. Preşedinte al prezidiului comitetului executiv este ales E. Cateli. Comisia de agitaţie era condusă de praporşcicul Cernei, locţiitorul său devine praporşcicul Surucean, secretar – Cerescu [35]. În secţia ţăranilor, cu majoritate de voturi, au fost aleşi studenţii Valuţa şi Macoveev, ofiţerul Matveev şi soldatul Cebotari, în comisia de control – Corolevschi, Popa, Tălămbuţă, Eftiniţă, Zghibarţă [36].

La şedinţa din 26 aprilie a comisiei de agitaţie, praporşcicului Tulbure i-a fost încredinţat să alcătuiască schema statutului pentru comitetele moldoveneşti din unităţile militare. În proiectul „Schemei”, scopurile şi sarcinile comitetelor erau determinate în felul următor:

“a) să susţină Guvernul Provizoriu, pînă cînd va îndeplini dorinţa poporului;

b) să susţină, prin toate mijloacele, ordinea în interiorul ţării, iar în armată – disciplină militară strictă;

c) să pregătească soldaţii moldoveni de alegerile, care vor avea loc în Adunarea Constituantă, prin editarea literaturii şi ţinerea lecţiilor;

d) să lupte activ cu reacţiunea şi să consolideze regimul nou;

e) să apere, în unităţi, interesele soldaţilor moldoveni şi să fie distrusă duşmănia dintre naţiuni, să fie urmat principiul egalităţii, fraternităţii şi dragostei.”

Comitetul, conform proiectului statutului, era ales prin vot secret şi direct. În documentul citat, exista următoarea remarcă: „Schema statutului trebuie luată în consideraţie de toate comitetele regimentelor, pînă la elaborarea statutului”. Cu alte cuvinte, „Schema” era propusă pentru îndrumare provizorie, pînă la aprobarea textului coordonat al acestuia [37].

La şedinţa din 26 aprilie a consiliului Partidului Naţional Moldovenesc din Odesa, Comitetului Executiv i s-a încredinţat să pregătească statutul organizaţiei de partid. La aceeaşi şedinţă (în afară de membrii comitetului fuseseră prezenţi în jur de 200 persoane), cu lecţia la tema „Revoluţia şi drepturile popoarelor” [38] a ţinut un discurs socialistul român Mihail Bujor, care a adus la cunoştinţa auditoriului programul partidului său.

Discutarea proiectului statutului organizaţiei PNM din Odesa, stabilită pentru 30 aprilie, n-a avut loc, deoarece, după cum se preciza în protocol, „acesta este scris în limba rusă, iar adunarea a manifestat dorinţa să-l aibă în limba moldovenească şi i-a încredinţat studentului Ceapa să-l traducă şi să-l prezinte la 3 mai, anul curent” [39].

Însă nici în ziua respectivă, nici în următoarele zile statutul nu a mai fost examinat. Rîndurile laconice ale proceselor verbale nu ne permit să elucidăm poziţia unor membri ai organizaţiei din Odesa faţă de scopurile, strategia şi tactica partidului, să ne dăm seama despre influenţa curentelor asupra acestuia, repartizarea forţelor etc. La 3 mai, în loc să fie discutat statutul, pe ordinea de zi a fost introdusă chestiunea „Despre schimbarea denumirii Comitetului Executiv al Partidului Naţional Moldovenesc în Comitetul Executiv al Partidului Muncii din Basarabia”, ceea ce însemna că partidului urma să i se dea alt caracter. Luînd în consideraţie principialitatea şi importanţa problemei, a fost luată hotărîrea ca aceasta să fie examinată la şedinţa comună a Comitetului Executiv şi a consiliului Partidului Naţional Moldovenesc [40]. Dar, judecînd după procesele verbale, problema nu a mai fost discutată şi denumirea partidului a rămas neschimbată.

Autorul sau autorii (numele de familie nu sînt indicate) unui studiu voluminos, întitulat „Basarabia sub stăpînirea rusească”, scris după lichidarea Sfatului Ţării (sfîrşitul lui noiembrie 1918), considerau respectivul incident drept rezultat al uneltirilor Comitetului Executiv al Sovietelor Frontului român, flotei Mării Negre şi regiunii Odesa (Rumcerod), care „crea obstacole organizaţiilor moldoveneşti şi nu dorea să le tolereze tendinţele naţionaliste”, precum şi ale socialiştilor internaţionalişti români, care s-au ascuns la Odesa de urmărirea autorităţilor româneşti. Ei, se afirma în studiu, „au reuşit să-i ademenească pe cîţiva moldoveni nestabili” [41].

La 7 mai, la şedinţa comună a Sovietului delegaţilor din partea regimentelor şi companiilor garnizoanei şi a Comitetului Executiv Politic al PNM din or. Odesa a fost discutata chestiunea încrederii „faţă de persoanele elective din Comitetul Executiv”. Deşi Sovietul delegaţilor ”a găsit de cuviinţă să nu schimbe componenţa Comitetului Executiv” şi să aibă o atitudine „indulgentă” faţă de „unele neglijenţe” ale acestuia, este luată decizia că „o dată pe săptămînă, Comitetul Executiv trebuie să prezinte Sovietului darea de seamă despre activitatea desfăşurată în decursul săptămînii” şi, la şedinţele Comitetului Executiv, urmează să fie prezent un membru al Sovietului delegaţilor [42].

Peste o săptămînă, la adunarea generală a delegaţilor din partea soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni ai unităţilor din garnizoanele Odesa, Herson, Nikolaev şi ale Frontului român iarăşi a fost pusă problema încrederii faţă de Comitetul Executiv şi preşedintele acestuia. Dar şi de această dată, Comitetul Executiv a rezistat, pentru a i se acorda încredere (rezoluţia a fost propusă de I. Păscăluţă) au votat toate persoanele, în afară de una, care i-a cerut „să se apuce de lucru mai energic” [43].

În acele zile, Sovietul a aprobat un grup din 12 persoane, care „au luat asupra lor misiunea grea de agitaţie în Basarabia”. Una din sarcinile grupului devine pregătirea populaţiei pentru alegerile în Adunarea Constituantă. Grupul trebuia să activeze sub controlul unei comisii aleasă de Soviet, formată din şase persoane. Cu majoritate de voturi, în comisie au intrat: Cateli (unanim), Buruiană (unanim) Osoianu (41 de voturi), Păscăluţă (41), Eftiniţă (39), Valuţa (32). După alegeri, Valuţa, din careva cauze, n-a intrat în comisie şi locul său a fost oferit lui P. Halippa, care era, după numărul de voturi (26), pe locul şapte.

Comitetul din Odesa a organizat editarea, în limba moldovenească, a următoarelor documente: „Programul Partidului Naţional Moldovenesc”, „Hotărîrile adunării plugarilor raionului Odesa, care a avut loc pe 6, 7 şi 8 aprilie, la Odesa”, precum şi alte materiale de propagandă [44]. În foaia volantă „Pentru ce trebuie să luptăm” era prezentat următorul răspuns: „Pentru a crea în Rusia o Republică Democratică Federativă, cu parlament şi cu autonomii naţional-teritoriale ale guberniilor, pentru recunoaşterea drepturilor naţionale ale minorităţilor”, în foaia volantă, într-o formă accesibilă, se explica ce înseamnă „democraţie”, „federaţie”, cine are dreptul la autonomie, era susţinut dreptul poporului de a învăţa să scrie în limba maternă, se vorbea despre poziţiile partidului în problema păcii şi războiului, pămîntului, Adunării Constituante [45].

NOTE:

1 Национальный архив Республики Молдова (НАРМ). Ф. 727. Оп. 2. Д. 1. Л. 44.

2. În componenţa Comitetului de organizare a Partidului Moldovenesc Progresist au intrat: ştabs-căpitanul Cateli (preşedinte), praporşcicul Rusanovschi şi militarul cu termen redus Păscăluţă (adjuncţii preşedintelui), praporşcicul Chiţilovschi şi militarul cu termen redus D. Popov (secretari), praporşcicul Boldescu (casier), precum şi în calitate de membri: din partea regimentului 40 de infanterie în rezervă (r.i.r.) Cernei, Corolevschi, Anghel, Şeptefraţi, Cojuhari; din partea r.i.r. 46 – Cemîrtan, Popovici, Pronoza, Doroftei, Popescu; din partea r.i.r. 48 – Covînea, Cemîrtan, Ialovoi, Posovschi; din partea r.i.r. 49 – Corlăteanu, Zadnepreannîi, Balaban, Stegari, Popovici, Ghelciu, Talambuţă; din partea corpului 4 de transport al voluntarilor sîrbi – D. Danu; din partea corpului sîrb de transportare a alimentelor – F. Popescu; din partea manutanţei 2 de etapă – Babalov; din partea maiştrilor de artilerie – F. Gherasim; din partea gărzii 456 pedestre Herson -T. Troşin; din partea bateriei 54 uşoare de poziţie – F. Alexeev; din partea mijloacelor de transportare a prăzii № 137 — Gafencu; din partea manutanţei 1 de etapă – G. Morcea; din partea diviziei 5 a brigăzii de dragaj a Mării Negre I. Iateniţă; din partea batalioanelor de transport militar – podpolcovnicul Draguş. (Там же. Д. 8. Л. 87).

3. Там же. Д. 4. Л.2, 2 об. Protestul a fost semnat de 70 participanţi ai adunării, inclusiv ştabs-căpitanul Cateli, praporşcicii Cernei, Surucean, Cemîrtan, Tulbure, Rusanovschi, militarul cu termen redus D. Popov, soldaţii Z. Macovei, F. Gavriliţă, V. Luţă, I. Ciumac, G. Sîrbu, I. Bolota, S. Verdiş, S. Roman, A. Călugăr, S. Untilă, I. Andriuţă, A. Balan, I. Fecior, P. Popovici, M. Borşci, G. Sagaidac, V. Bovari, V. Gavriliţă, D. Andrieş, Şt. Cîrlan, A. Florea, D. Cemîrtan, N. Trifon, A. Ciulac, A. Ţurcan, F. Carauş, F. Gore, M. Vătavu, I. Muntean, I. Podubnîi ş. a. (celelalte semnături sînt ilizibile).

4. Там же. Д. 4. Л. 4. Д. 11. Л. 54.

5. Cateli a mai adăugat cu mîna sa „alfabetul latin” (Д. 4. Л. 4.).

6. Там же. Д. 4. Л. 4.

7. Там же. Л. 4. Programul a fost semnat: preşedintele adunării Cateli, membrii prezidiului, praporşcicii Cernei, A. Corobceanu, T. Tulbure, precum şi 80 de participanţi ai adunării, inclusiv persoanele, care au semnat protestul în cauză.

8. Там же. Д. 8. Л. 113.

9. Там же. Д. 4. Л. 6, 6 об.

10. Там же. Д. 8. Л. 113.

11. Там же. Д. 4. Л. 8, 8 об.

12. În comisia de legătură au fost aleşi Păscăluţă, Cernei, Corolevschi şi Boldescu. Acesta din urmă a fost ales casierul partidului şi inclus în componenţa prezidiului. Membri ai comisiei de agitaţie şi organizare din partea r.i.r. 40 – Cernei, Cojuhari, Sîrbu; din partea regimentului 46 – Tulbure, Popescu, Lupu; din partea regimentului 48 – Rusanovschi, Covînea, Dînga, din partea regimentului 49 – Surucean, Zadnepreannîi.

13. Там же. Д. 4. Л. 9, 9 об.

14. Там же. Л. 5. Apelul a fost semnat de 62 participanţi ai adunării.

15. Там же. Л. 8.

16. Там же. Л. 11 об.

17. Там же. Д. 8. Л. 47, 4 .

18. Там же. Д. 4. Л. 11 об.

19. Din componenţa comitetului de organizare făceau parte: Cateli, Cernei, Păscăluţă, Tulbure, Surucean, Corolevschi, Talambuţă, Gafencu, Rusanovschi, Grecu, Ceapa, Macovei, Bogos, Cazacliu.

20. Data mitingului a fost contramandată pentru 18 aprilie, „întrucît la 16 aprilie nu toţi doritorii vor avea posibilitate să fie prezenţi, iar la 18 aprilie e sărbătoarea întregului popor” (Там же. Л. 15 об.).

21. Там же. Л. 11 об.

22. Там же. Д. 8. Л. 84.

23. Там же. Д. 4. Л. 13, 14, 15 об.

24. Там же. Л. 13, 13 об.

25. Там же. Л. 15.

26. Там же. Л. 15 об., 16.

27. Cuvînt Moldovenesc. 1917.26.04. № 33.

28. Cazacu P. Op. cit. P. 207. Este vorba despre refugiaţii români din clasele avute şi unii moşieri basarabeni, care, în legătură cu situaţia alarmantă din teritoriile situate în apropierea frontului, s-au refugiat provizoriu la Odesa.

29. Свободная Бессарабия. 1917. 5.05. № 24.

30. Там же.

31. Cazacu Р. Op. cit.

32. НАРМ. Ф. 727. Оп. 2. 2. Д. 4. Л. 19 об.

33. Там же. Л. 22 об.

34. Там же.

35. Там же. Д. 8. Л. 162.

36. Там же. Л. 91.

37. Там же. Л. 93.

38. Там же. Д . 4 Л. 26.

39. Там же. Л. 39.

40. Там же. Л. 27.

41. Там же. Д. 1 Л. 48.

42. Там же. Л. 31.

43. Там же. Л. 31 об.

44. Там же. Д. 11 Л. 56-62.

45. Там же. Л. 58-59 об.

(Va urma)

Sursă: I.Levit, ”Moldova dintre Prut și Nistru. 1917. Mișcarea pentru autonomia Republicii Moldovenești”, Chișinău, 2008.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s