Basarabia în anii 1917-1918 (II): Formarea Partidului Național Moldovenesc


Ziarul ”Cuvînt Moldovenesc”, organul de presă al Partidului Național Moldovenesc

Partea I se găsește aici

Primele apeluri la autonomie şi proiectele de organizare a Basarabiei

Revoluţia a trezit sentimentele naţionale ale popoarelor asuprite din Rusia ţaristă. Odată cu căderea regimului ţarist, a dispărut frica, pe care se baza vechea putere. Popoarele, care locuiau în imperiul rus, obţin posibilitatea să-şi exprime aspiraţiile naţionale, ţinute anterior în ascuns. Intelectualitatea începe să vorbească despre sarcinile naţionale, despre renaşterea limbilor, culturii, despre obţinerea autonomiei şi independenţei politice. Fremăta Ucraina, Ţările Baltice, Basarabia, Caucazul, Donul, Crimeea, Siberia.

În Basarabia înaintau revendicări naţionale nu numai moldovenii, dar şi locuitorii băştinaşi de alte naţionalităţi – ucrainenii, evreii, bulgarii, găgăuzii, nemţii, polonezii ş.a. Iniţial, era vorba numai de drepturile naţional-culturale.

Caracterizînd evoluţia mişcării naţionale moldoveneşti din Basarabia, care începe din luna februarie, unul din participanţii activi ai acesteia, Şt. Ciobanu, mai tîrziu membru al Academiei Române, scria: “Revoluţia îi găseşte pe moldovenii din Basarabia şi mai puţin pregătiţi decît pe celelalte neamuri din Rusia” [1]. Acelaşi lucru este remarcat şi de alt participant al mişcării, G. Pîntea. În cartea sa citim “poporul moldovenesc nu era pregătit deloc pentru aceste mari transformări şi reforme naţionale” [2]. Şt. Ciobanu sublinia marea influenţă a mişcării naţionale ucrainene asupra moldovenilor, care „determină în mare parte cursul evenimentelor petrecute în Basarabia” [3].

Chiar în primele zile ale lunii aprilie 1917, la Kiev, la consfătuirea reprezentanţilor diferitelor partide şi organizaţii politice ucrainene, a fost format organul de conducere a mişcării naţionale ucrainene – Rada Centrală (Sovietul Central). Una din revendicările ei principale era să i se acorde autonomie Ucrainei, iniţial în componenţa Federaţiei Ruse. În Basarabia (deşi, după cum se cunoaşte, acelaşi organ, Sfatul Ţării, a apărut abia la nouă luni după revoluţia din februarie) liderii mişcării naţionale moldoveneşti revendicau autonomia încă în martie 1917.

Pe parcursul primăverii şi verii anului 1917, în Basarabia şi peste hotarele ei s-au format cîteva centre ale mişcării naţionale moldoveneşti, cele mai mari – la Chişinău şi Odesa. La Chişinău, organizatorii unui centru similar s-au grupat în jurul ziarului “Cuvînt Moldovenesc”, care scria: “Luaţi exemplu de la lituanieni. Ajunge să ne tot tîrîm la coada altor popoare. Deşteptaţi-vă măcar acum, pentru că, dacă nu ne vom folosi de acest moment, degrabă fericirea nu ne va mai zîmbi”. “Societatea moldovenilor”, creată la Chişinău, în telegrama semnată de N. Alexandri, saluta Guvernul Provizoriu şi îşi exprima speranţa că moldovenii Basarabiei se vor bucura de toate drepturile civile şi naţionale [4].

La scurt timp, “Societatea” s-a transformat în partid. Pe 2 aprilie, ziarul (nr. 27) a anunţat că se transformă în cotidian, în editorialul său facînd apel la “moldoveni sau mai bine zis români”, în numele realizării aspiraţiilor naţionale, să-şi creeze partidul lor, să acţioneze, pentru a deveni stăpîni în ţara lor, să lupte pentru autonomia moldovenilor, ca să aibă o cîrmuire vădit moldovenească, să înveţe în şcolile lor moldoveneşti, să se roage în biserici moldoveneşti, să se judece în judecătorii moldoveneşti, să trăiască după felul şi obiceiurile poporului moldovenesc. Partidul Naţional Moldovenesc, se afirma în continuare, va depune eforturi, ca să obţină curăţirea ţarinei poporului moldovenesc de buruienile străine, de la episcopi pînă la ultimii cinovnici, care vor să înăbuşe spiritul moldovenesc.

Chiar a doua zi, pe 3 aprilie, a avut loc o şedinţă de constituire (condusă de generalul armatei ruseşti, moldoveanul Donici), la care a fost creat Partidul Naţional Moldovenesc (PNM) [5]. În editorialul „Moldoveni, deşteptaţi-vă”, „Cuvînt Moldovenesc”, menţionînd că “Stăpînirea cea nouî a dat cetăţenilor Rusiei toate slobozeniile omeneşti, şi în chipul acesta a răsărit în sfîrşit soarele dreptăţii şi pentru moldoveni”, declara: „Acuma e datoria boierimii şi a preoţimii din Basarabia să se pună în fruntea moldovenilor de la ţară şi să lupte împreună pentru aceste drepturi” [6].

La început, funcţiile principale în PNM – preşedinte, locţiitorul preşedintelui, preşedintele de onoare – le deţineau, corespunzător, P. Gore, V. Herţa, V. Stroescu, secretar devine redactorul-şef al „Cuvîntului Moldovenesc” P. Halippa. În comitetul de conducere au fost incluşi generalul Donici, juriştii I. Pelivan, Th. Ioncu, S. Murafa, arhimandritul Gurie, preotul C. Parfentie, funcţionarii A. Gropa, G. Buruiană, F. Corobceanu, studenţii V. Bogos şi V. Cazacliu etc. Ultimii îşi făcuseră studiile la Kiev şi erau printre întemeietorii partidului creat acolo, la 16 martie 1917, „Deşteptarea”, care, în programul politic, pe primul loc revendica „autonomia politică a Basarabiei, în cuprinsul ei actual dintre Prut şi Nistru” [7].

În variantă desfăşurată, programul Partidului Naţional Moldovenesc a fost publicat la 9 aprilie 1917, în „Cuvînt Moldovenesc”. După cum menţiona Şt. Ciobanu, punctele principale ale Programului Partidului Naţional Moldovenesc nu se deosebesc de cerinţele pe care le formulau alte naţionalităţi din Rusia [8]. El a declarat că scopul activităţii sale este „dobîndirea drepturilor cetăţeneşti şi naţionale pentru moldovenii din Basarabia şi de dincolo de Nistru”, a promis „să lupte, alături de celelalte popoare ale Rusiei, pentru slobozeniile naţionale ale tuturor, pentru înfăptuirea votului (glăsuirii) obştesc, deopotrivă, de-a dreptul şi tăinuit, pentru slobozenia cuvîntului, a tiparului, a adunărilor şi a credinţelor” etc. În program se înainta cerinţa să i se acorde Basarabiei „cea mai largă autonomie administrativă, judecătorească, bisericească, şcolară şi economică”, “rămînînd legată şi de aici în colo de Rusia prin legile de interes de obşte”. Programul prevedea crearea unui organ legislativ al ţinutului, în persoana Sfatului Ţârii. Autonomia teritorial-politică viza numai teritoriul guberniei Basarabia, însă PNM revendica şi pentru moldovenii transnistreni „aceleaşi drepturi naţionale pe tărîm cultural, bisericesc, politic şi economic, pe care le vor avea în Basarabia locuitorii de alt neam”. S-a făcut promisiunea să fie luată în consideraţie “slobozenia fiecărui om şi a fiecărui neam din această ţară”. Pe lîngă guvernul Central de la Peterburg, Basarabia trebuia să aibă reprezentantul său împuternicit.

Autorii programului PNM solicitau ca „administraţia (ocîrmuirea locală) şi judecăţile să se îndeplinească, de sus pînă jos, de cătră slujbaşi, eşiţi din sînul poporului şi în limba poporului”, iar în şcolile de toate treptele limba de predare să fie cea naţională”, rusa „să fie numai pentru legăturile cu stăpînirea de sus”, să rămînă însă în şcoli „ca obiect de învăţămînt”. PNM milita pentru autonomia bisericii, pentru oficierea slujbelor în limba moldovenească, pentru a-şi face moldovenii serviciul militar, pe teritoriul Basarabiei, „în limba moldovenească” (limba rusă să fie păstrată pentru comandamentul suprem), pentru încetarea colonizării ţinutului de către străini. În ce priveşte problema agrară, PNM lupta pentru împroprietărirea ţăranilor agricultori, care aveau puţin pămînt sau nu-l aveau deloc. În program se solicita să fie direcţionate veniturile Basarabiei spre necesităţile ei, iar veniturile mănăstirilor închinate „să fie întrebuinţate pentru aşezămintele de cultură şi de binefacere”.

Remarcăm că, dacă în editorialul „Cuvîntului Moldovenesc” din 2 aprilie 1917, se spunea că ar fi mai corect ca moldovenii să fie numiţi români, în programul PNM şi în alte documente oficiale cuvîntul „român” nu a fost utilizat şi nu au existat nici aluzii despre eventualitatea alipirii Basarabiei la România. Deşi, după cum scria un participant al mişcării naţionale, doctorul P. Cazacu, deja la şedinţa de constituire din 3 aprilie „toţi asistenţii îşi dădeau seama din primul moment şi vorbeau între ei pe faţă că Basarabia merge la unire (cu România – I. L.); prin ce faze se va trece nu se ştia precis, dar scopul şi rezultatul sforţărilor era fixat” [9].

După aprobarea programului, Comitetul Provizoriu Central începe activitatea de formare a secţiilor în judeţele şi oraşele Basarabiei. La 11 aprilie este înfiinţată, la Bolgrad, secţia Partidului Naţional Moldovenesc, organizatorii ei erau reprezentanţii intelectualităţii moldoveneşti locale Şt. Ciobanu, I. Andronic, D. Lungu [10] etc. La 23 aprilie, delegaţii volostei Slobozia, judeţul Bălţi, la adunarea organizată s-au pronunţat pentru utilizarea permanentă a limbii moldoveneşti în administraţie, judecată, şcoală, biserică, pentru satisfacerea serviciului militar pe teritoriul ţinutului [11]. La Bălţi, la adunarea moldovenilor din oraş şi împrejurimi, sub preşedinţia lui I. Pelivan, a fost susţinută revendicarea celei mai extinse autonomii, fără de care, se spunea în telegrama adresată comisarului guberniei C. Mimi, este imposibilă prosperarea Basarabiei, care a îndurat pe timpul ţarismului năpasta politicii de rusificare [12].

Programul Partidului Naţional Moldovenesc a fost aprobat, în principiu, la adunările delegaţilor comunităţilor săteşti din volostele Lăpuşna (prezidată de medicul D. A. Ciugureanu, care devine, în ianuarie 1918, conducătorul guvernului Republicii Populare Moldoveneşti) şi Bujor (organizatori fuseseră membrii comitetului volostei, F. Scurtulenco, A. Topalov, G. Ţurcan, I. Clichici, G. Creţu) [13]. După cum menţiona „Свободная Бессарабия”, la adunarea din volostea Bujor a fost adoptată unanim o hotărîre, care viza autonomia Basarabiei” [14].

Cu cuvintele, „Trăiască autonomia Basarabiei”, „Trăiască Rusia, ca Republică Federativă Democratică”, astfel se încheia scrisoarea unui grup de ţărani din satul Horodişte, judeţul Chişinău, organizată de psalmistul local V. Movileanu. Persoanele, care au semnat scrisoarea, anunţau că susţin cerinţele de introducere a limbii materne în şcoală, judecată, biserică şi rugau să fie înscrise în Partidul Naţional Moldovenesc [15].

Revendicarea autonomiei îşi găseşte reflectare şi în documentele congresului uniunii cooperatiştilor Basarabiei, desfăşurat la 7 aprilie 1917, la care a fost luată decizia „de a saluta Guvernul Provizoriu” şi a i se aduce la cunoştinţă că, “pentru prosperarea culturală şi economică a Basarabiei, este necesară autonomia administrativă, culturală şi economică”, că regiunea, „rămînînd unită cu Rusia prin legile referitoare la interesele comune cu ale Statului, trebuie, în afacerile ei interne, să se administreze independent”, „toate legile privitoare la viaţa internă a Basarabiei trebuie să fie editate de corpul legislativ local (Sovietul sau Divanul Ţării)…” Abordînd şi alte chestiuni, rezoluţia congresului a redat, în general, aceleaşi revendicări ale Partidului Naţional Moldovenesc [16].

La 10 aprilie s-a deschis congresul gubernial al învăţătorilor Basarabiei, participanţii căruia au discutat chestiunile şcolii, abordînd şi problema stringentă a viitoarei orînduiri de stat a Rusiei, inclusiv a Basarabiei. În numele Partidului Naţional Moldovenesc, la congres au luat cuvîntul V. Herţa şi P. Halippa, care susţineau dreptul Basarabiei la autonomie, la şcoala naţională moldovenească. P. Halippa declara că: „Unirea dintre moldoveni şi ruşi se poate realiza pe platforma politică, care va recunoaşte autonomia Basarabiei”; ţinutul, „în administrarea internă, trebuie să fie întru totul independent, toate legile, referitoare la Basarabia, trebuie adoptate de Sfatul Ţării” [17]. Considerînd republica democratică drept cea mai bună formă de conducere pentru Rusia, congresul gubernial al învăţătorilor a hotărît că „Basarabia trebuie să fie în strînsă legătură permanentă cu marea Rusie liberă şi democratică, în care drepturile tuturor naţionalităţilor vor fi respectate egal” [18], în pofida rezistenţei opusă de rusificatorii cunoscuţi în rîndul învăţătorilor (Sîromiatnikov, Treskin ş. a.), congresul s-a pronunţat pentru înfiinţarea şcolii naţionale moldoveneşti [19].

O atenţie deosebită a fost acordată problemei autonomiei şi chestiunilor legate de ea la Adunarea eparhială extraordinară a preoţimii şi mirenilor eparhiei din Chişinâu, care a avut loc la 19-22 aprilie 1917, la care au fost prezente toate 33 de ocruguri ale eparhiei, cu un număr de participanţi de circa 250 persoane. Din partea PNM erau prezenţi P. Gore şi P. Halippa. Raportorii şi persoanele participante la discuţii nu au abordat, în cuvîntările lor, numai chestiuni bisericeşti (despre convocarea Sinodului latifundiarilor, reorganizarea parohiilor etc.), dar şi politice (despre atitudinea faţă de Guvernul Provizoriu, despre război, forma de conducere). Subiectul discuţiilor a devenit documentul pregătit în prealabil, întitulat „Autonomia Basarabiei. Tezele vieţii politice a Basarabiei autonome”, care prezintă interes prin faptul că reflecta complex punctul de vedere al unei părţi a preoţimii asupra autonomiei ţinutului, la etapa iniţială a revoluţiei. „Autonomia Basarabiei, prevede punctul întîi al acestui document, exprimă complet începutul orînduirii vieţii popoarelor Marii Rusii, anunţată de guvern, pe principiile autodeterminării, descentralizării şi principiul electiv, în toate domeniile vieţii politice, religioase, culturale, administrative, judiciare, agrare etc.”

În punctul doi se menţiona că „autonomia Basarabiei se realizează în baza principiului fundamental al Patriei – Rusia – unică şi indivizibilă, care necesită unitatea Puterii supreme, a armatei şi flotei, cu monedă şi cheltuieli de stat comune”.

Celelalte puncte ale tezelor se refereau exclusiv la Basarabia. Puterea supremă în Basarabia autonomă, în opinia autorilor tezelor, trebuie să aparţină Adunării reprezentanţilor norodului, cu funcţiile instituţiei legislative, iar sarcina de conducere a ţinutului autonom trebuie să-i revină Sovietului Suprem (Divanului), format din persoane alese de Adunarea reprezentanţilor norodului, aceste două organe „exercită funcţiile executiv-administrative în Basarabia, în baza legilor locale”, care trebuie fundamentate „pe principiile democratice extinse ale libertăţii, egalităţii şi fraternităţii”.

Toate dispoziţiile şi indicaţiile Adunării reprezentanţilor norodului sînt pentru Sovietul Suprem (Divan) „obligatorii în executare”. Astfel, spre deosebire de programul PNM, în teze, Sovietul Suprem nu este organ legislativ, ci executiv, condus de Adunarea reprezentanţilor norodului, aleasă pe principii democratice. Basarabia autonomă, se spune în teze, are dreptul să aibă reprezentanţi „din rîndul populaţiei locale” atît în componenţa “guvernului imperial – Sovietul Miniştrilor”, cît şi în organul legislativ al imperiului; reprezentanţii acestuia sînt aleşi de locuitorii Basarabiei „în baza formulei celor patru componente ale alegerilor” (adică alegeri universale, directe, egale şi secrete).

În „Teze” au fost expuse puncte de vedere asupra tuturor aspectelor vieţii autonome. În ce priveşte învăţămîntul public, se afirma că „învăţarea limbii populaţiei locale predominante, a moldovenilor, studierea istoriei ţinutului Basarabia, istoria poporului moldovenesc, cultura, literatura, studierea cîntecului naţional moldovenesc sînt obligatorii pentru toţi elevii moldoveni”, în toate instituţiile de învăţămînt eparhiale şi în şcolile parohiale, pentru elevii de alte naţionalităţi – facultative, la dorinţă; pentru ei predarea obiectelor enumerate se efectuează în limba moldovenească, iar a celorlalte – în limba rusă. Rusa, ca limbă „de legătură cu instituţiile guvernamentale superioare ale Rusiei”, era declarată obiect obligatoriu de studiu în toate şcolile Basarabiei – primare, medii şi superioare, însă în şcolile primare moldoveneşti predarea obiectelor trebuia efectuată numai în limba maternă. În administraţie, judecată, biserică trebuia utilizată „limba populaţiei locale”. Pe timp de pace, satisfacerea serviciului militar de către locuitorii ţinutului se face pe teritoriul Basarabiei, instruirea recruţilor se realizează „în limba înţeleasă de ei”.

În „Teze”, se sublinia că „drepturile naţionale ale populaţiei minoritare trebuie respectate cu sfinţenie”, dar şi drepturile naţionale ale populaţiei moldoveneşti din alte gubernii ale Rusiei, de asemenea, „trebuie respectate cu sfinţenie”. Se menţiona că „persoanele oficiale, în toate instituţiile civile şi laice ale Basarabiei autonome trebuie alese preponderent din rîndul tuturor naţionalităţilor populaţiei locale, care cunosc limba populaţiei predominante a Basarabiei – moldovenească şi limbile altor naţionalităţi ale Basarabiei”.

Autorii documentului abordează şi tema veniturilor Basarabiei. Acestea, “cu excepţia cheltuielilor pentru necesităţile de stat”, trebuie folosite, după cum va considera necesar Adunarea reprezentanţilor norodului, exclusiv pentru necesităţile Basarabiei.

În „Teze” este abordată detaliat şi problema agrară. Autorii acestora, desigur, nu neglijau interesele bisericii locale, străduindu-se, în măsura posibilităţilor, să le apere. În primul rînd, ei recomandau să fie amînată soluţionarea chestiunii agrare pînă la convocarea Adunării Constituante din Rusia şi, în dependenţă de hotârîrile adoptate, soluţionarea definitivă a acesteia, în Basarabia, să fie pusă pe seama Adunării locale a reprezentanţilor norodului, care „va avea dreptul Adunării Constituante, pentru determinarea principiilor şi adoptarea legilor locale”.

Moşiile mănăstirilor străine existente în Basarabia, considerau autorii “Tezelor”, trebuie scoase de sub administrarea „guvernului imperial” şi puse la dispoziţia Adunării reprezentanţilor norodnici ai Basarabiei, care va determina destinaţia veniturilor acestora, ţinînd cont de „dorinţa donatorilor respectivelor moşii” şi în corespundere cu dreptul internaţional.

În „Teze” se menţiona că „pămînturile bisericeşti, pentru totdeauna, rămîn la dispoziţia parohiilor, ca mijloc de asigurare permanentă a clerului”; în ce priveşte moşiile mănăstirilor Basarabiei, se preciza că mărimea acestora va fi stabilită de „norma împărţirii pămîntului între populaţia Basarabiei” şi numărul „componenţei normale a locuitorilor”, adică a călugărilor, care trebuie să prelucreze singuri aceste pămînturi, „în scopul dobîndirii mijloacelor pentru întreţinerea lor”. În caz de existenţă, pe lîngă mănăstiri, a şcolilor, spitalelor şi a altor instituţii de iluminare şi binefacere, a fabricilor, uzinelor, pentru necesităţile respectivelor instituţii să fie rezervată o parte din pămînturile şi pădurile mănăstirilor, după norma stabilită de Adunarea locală a reprezentanţilor norodului din Basarabia.

Dreptul de împroprietărire cu pămînt şi toate celelalte drepturi se acordau şi originarilor Basarabiei, care, din diferite cauze, părăsiseră ţara, în timpul guvernărilor anterioare, dar au manifestat dorinţa de a se întoarce, pentru a-şi satisface serviciul şi a trăi în Basarabia natală [20].

În „Teze” nu a fost abordată problema moşiilor boiereşti: dacă vor fi supuse exproprierii şi condiţiile de realizare a acesteia etc.

În exemplarul acestui document, păstrat în arhivă, este făcută următoarea însemnare: „Proiectul este transmis de Adunarea eparhială Comitetului Executiv, pentru elaborare detaliată” [21] . Deocamdată n-am reuşit să găsim varianta definitivă a „Tezelor”, dar în exemplarul examinat, de o mînă necunoscută, au fost subliniate, cu creion albastru, punctele doi şi nouă (de toate erau 21 puncte), în care se vorbea despre principiile de organizare „a unei Rusii unice, integre”, despre funcţiile centrului, precum şi despre limba rusă, ca limbă de relaţii cu instituţiile guvernamentale ale întregii Rusii şi obiect obligatoriu de studiere. Aceasta indică posibilitatea existenţei divergenţelor în ce priveşte principiile autonomiei Basarabiei.

Adunarea extraordinară s-a încheiat cu adoptarea „Apelului”, a cărui frază de încheiere glăsuieşte: „Cetăţeni! Viitorul Rusiei şi al nostru este în mîinile noastre. Să ne unim cu toţii, sub un singur drapel, pe care este scris: „Republică democratică cu cea mai largă autonomie regională” [22].

Adunarea eparhială extraordinară a preoţimii şi mirenilor a examinat şi a aprobat raportul întitulat „Cîrmuirea bisericii în Basarabia autonomă”, în care se spune: “Biserica ortodoxă a Basarabiei se supune canonic Bisericii Ortodoxe autocefale din Rusia” şi este condusă de „către mitropolit, împreună cu doi sau trei episcopi, care cîrmuiesc în Basarabia şi sînt aleşi de Adunarea eparhială extraordinară a clerului ortodox şi mirenilor”. Se sublinia că mitropolitul şi episcopii “sînt aleşi din rîndul băştinaşilor Basarabiei, care cunosc limba moldovenească”, unul dintre ei trebuie să fie membru permanent „în conducerea supremă a bisericii ortodoxe a statului Rus”. În raport se preciza că „şcoala, instituţiile de învăţămînt eparhiale şi aşezămintele, parohia şi toate instituţiile parohiale sînt organizate în baza principiilor generale ale Basarabiei autonome – electiv, colegial, preponderent în limba locuitorilor majoritari ai Basarabiei, moldovenii”.

Documentul conţinea şi următorul principiu: „Este obligatorie studierea limbii, cîntului, istoriei şi literaturii altor naţionalităţi ale Basarabiei – maloruşi, bulgari, găgăuzi, în şcolile parohiilor cu populaţii de aceste naţionalităţi” [23].

După discuţii îndelungate, şi-a determinat poziţia faţă de autonomia Basarabiei şi congresul învăţătorilor moldoveni, care a avut loc între 25-28 mai 1917.

În rezoluţia congresului se spunea: „Congresul găseşte că cea mai bună formă de ocîrmuire pentru Rusia este republica democratică federativă, cu un palat şi fără preşedinte; iar cît priveşte Basarabia, să i se dea cea mai largă autonomie teritorială şi politică” [24].

Însă în rîndurile intelectualităţii de atunci, puţin numeroasă, nu exista unitate de opinii în problema autonomiei şi chestiunile legate de ea, realitate care devine un obstacol serios în calea soluţionării acestora. Totodată, o parte considerabilă a celor mai instruiţi moldoveni, activişti ai mişcării naţionale, era încadrată în armată. Anume pe seama lor a şi căzut greutatea cea mare – lupta pentru traducerea revendicărilor naţionale în viaţă.

NOTE:

1. Ciobanu Şt. Unirea Basarabiei. Studii şi documente cu privire la mişcarea naţională în Basarabia în anii 1917-1918. Bucureşti, 1929. P.XXXIV, XXXV.

2. Pîntea G. Rolul organizaţiilor militare moldoveneşti în actul unirii Basarabiei. Chişinău. 1931. P. 10.

3. Ciobanu Şt. Op. cit. P. XXXI.

4. Кувынт Молдовенеск. 1917. 26.03. q 25.

5. Cazacu P. Moldova dintre Prut şi Nistru. 1812-1918. Iaşi (s.a.). P. 198.

6. Кувынт Молдовенеск. 1917. 9.04. № 28.

7. Cazacu P. Op. cit. P. 202.

8. Ciobanu Şt. Op. cit. P. XLI.

9. Cazacu P. Op. cit. P. 198.

10. Ibidem. P. 200.

11. Кувынт Молдовенеск. 1917. 30.04. № 34.

12. Кувынт Молдовенеск. 1917. 14.05. № 38.

13. Кувынт Молдовенеск. 1917. 24.05. №41; 3.06. № 44.

14. Свободная Бессарабия. 1917. 26.05. №40.

15. Кувынт Молдовенеск. 1917. 21.05. №40. Fiind angajat ulterior ca traducător la Direcţia brigăzii a 12-a de artilerie, V. Movileanu, în una din scrisorile sale, menţiona că a învăţat în 1907 la şcoala coriştilor de la Iaşi, iar apoi a lucrat ca dascăl în satul Horodişte, el a organizat în sat un cor moldovenesc şi propaga în taină, în 1905, ideile naţionale în rîndul ţăranilor, iar pe copii îi învăţa să scrie şi să citească în limba română, în aceste scopuri, a făcut rost de 10 abecedare româneşti (Национальный архив Республики Молдова (НАРМ). Ф. 727. Оп. 2. Д. 7. Л. 4-7).

16. Ciobanu Şt., Op. cit. Р. 21-23.

17. Свободная Бессарабия. 1917. 14.04. №7.

18. Свободная Бессарабия. 1917. 26.04. № 16.

19. Cazacu Р. Op.cit. Р. 190.

20. Национальный архив Республики Молдова (далее: НАРМ). Фонд (Ф) 727. Опись (Оп.) 2. Дело (Д.) 6. Лист (Л.) 121-122 об.

21. În componenţa Comitetului Executiv au intrat 11 persoane – 7 moldoveni şi 4 ruşi. (Cazacu P. Op. cit. Р. 188.).

22. Ciobanu Şt. Op. cit. P. 24.

23. НАРМ. Ф. 727. On. 2. Д. 6. Л. 122 об, 123.

24. Ciobanu Şt. Op. cit. P. 42.

(Va urma)

Sursă: I.Levit, ”Moldova dintre Prut și Nistru. 1917. Mișcarea pentru autonomia Republicii Moldovenești”, Chișinău, 2008.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s