DE UNDE SE IA BOGĂȚIA CAPITALISTULUI?

 

Fragment dintr-o discuție între un comunist și un mic burghez pe Facebook:

”[…] MIC BURGHEZUL: Iată noi avem 9 strunguri… Pe toate le-am cumpărat pe banii noștri. Am început de la 3 strunguri, cumpărate la preț de fer vechi, am reparat aceste vechituri și am început a da producție. Acum avem deja 9 strunguri, din care 3 cu comandă numerică, unul este absolut nou. La început erau 3 oameni, iar acum deja 15. La noi s-au deprins într-atîta cu hoția, că într-o dezvoltare normală nu mai crede nimeni – însă aceasta este realitatea – noi am început de la zero și cu banii noștri… Cine vrea să rămînă cu părerea sa – poftim! Însă eu de 15 ani nu mi-am luat concediu, cu toate că din cuvintele comunistului reiese, că unicul lucru pe care-l fac este să-mi umplu buzunarele cu plusvaloarea)))…

COMUNISTUL: De unde ați luat bani pentru cele 3 strunguri noi? Ați început cu 3, acum aveți 9. De unde ați luat banii pentru alte 6 strunguri?

MIC BURGHEZUL: Din plusvaloare, pe care nu am pus-o în buzunar…

COMUNISTUL: Foarte bine. Dar de cine a fost produsă această plusvaloare? Cum s-a format ea?

MIC BURGHEZUL: Dar pentru ce vă trebuie asemenea informații?

COMUNISTUL: Cum pentru ce? Știind originea plusvalorii, putem afla cui aparțin strungurile.

MIC BURGHEZUL: Toate aceste sînt vorbe goale. Vreți să-mi demonstrați, că strungurile noi aparțin muncitorilor?)) Vă asigur, că nu este așa.

COMUNISTUL: Dar totuși, cine crează plusvaloarea? Ea doar provine de undeva?

MIC BURGHEZUL: Am și eu o întrebare? Cine creea plusvaloarea în statul sovietic? Sau acolo ea nu exista?

COMUNISTUL: Vă voi răspunde neapărat. Însă după ce voi primi răspunsul dvs. Deci, de unde s-a luat plusvaloarea, cu care au fost procurate strungurile noi…?”

–––––––––––––––––

Ne folosim de ocazia oferită de această discuție pentru a studia puțin economia politică pe exemplele raționamentului mic burghezului.

Vedem, că mic burghezul ”se rușinează” să răspundă la întrebarea foarte simplă: care este sursa plusvalorii, din care capitalistul își lărgește producția?

Capitalistul niciodată nu va răspunde la această întrebare, pentru că el consideră plusvaloarea o proprietate a sa.

Însă proletarul conștient trebuie să știe și să înțeleagă, că plusvaloarea este produsă de munca muncitorului salariat.

Plusvaloarea este diferența dintre valoarea mărfurilor, produse de munca colectivă a forței de muncă salariate și echivalentul valorii forței de muncă înseși.

Pentru a produce bunuri în măsura în care să ajungă pentru plata echivalentului valorii forței de muncă, ultima cheltuie doar o parte din timpul său de muncă, care se numește muncă necesară.

Însă întreaga perioadă a timpului de muncă al muncitorului salariat se împarte în muncă necesară și supramuncă. Echivalentul valorii forței de muncă este determinat și fixat de contractul de muncă (în cel mai bun caz) potrivit codului muncii burghez.

Totul ce se produce de către forța de muncă peste echivalentul valorii ei, se numește plusvaloare.

Din această plusvaloare capitalistul o parte dun mijloace o cheltuie pentru plata tuturor cheltuielilor de producție, credite, achiziționarea mijloacelor de producere noi, amortizarea utilajului, impozite, mituirea cinovnicilor și a altor ”oameni folositori”, etc.

Totul, ce-i rămîne după ce a plătit toate acestea, se numește profit.

Din profit capitalistul plătește impozit, iar restul îl pune în buzunar.

Întrebare: deci, cine plătește toate cheltuielile de producție, pe care ”le suportă capitalistul”, și îl întreține pe capitalist însuși?

Răspuns: totul este plătit de MUNCITORII SALARIAȚI, DE MUNCA LOR. Nu există altă sursă a averii capitalistului.

Capitalistul doar DISPUNE de ceea ce au produs muncitorii salariați, fiind de părerea, că produsul ”este al său”, în baza faptului, că el este proprietarul mijloacelor de producere. Adică obține profit NU prin muncă, ci datorită CAPITALULUI.

Însă cum a fost arătat mai sus și lărgirea producției (achiziționarea mijloacelor de producere noi) are loc din mijloacele create de munca forței de muncă salariate. Adică, de facto (însă nu de jure potrivit legilor burgheze), mijloacele de producere noi aparțin MUNCITORILOR, pentru că sînt cumpărate din contul muncii lor.

Profitul, pe care capitalistul și-l însușește pentru consumul personal este o parte din plusvaloare, adică la fel este creată de munca forței de muncă salariate.

Prin urmare, capitalistul este de facto (însă nu de jure potrivit legilor burgheze) un hoț al unei părți din munca forței de muncă salariate.

Această hoție a unei părți din munca forței de muncă salariate și este sursa din care se creează bogăția capitalistului.

În socialism (în URSS) totul, ce capitalistul consideră greșit ca fiind ”profitul său”, era îndreptat în două fonduri obștești:

1. Fondul de acumulare obștească.

2. Fondul de consum obștesc.

Din primul fond mijloacele sînt îndreptate pentru extinderea mijloacelor de producere OBȘTEȘTI (a bazei economice a socialismului) – pentru știință, tehnologii noi, mijloace de producere…

Din al doilea fond era plătit pentru societate totul, ce era considerat în URSS ”gratuit” – medicina, învățămîntul, locuințele, odihna, educația tinerii generații (palatele pionierilor, școlile sportive, lagăre pionierești, …), dotațiile pentru culură, etc.

În capitalism ambele ”fonduri obștești” intră în buzunarul capitalistului.

Iar ceea, ce în URSS era gratuit pentru fiecare om muncitor și familia lui, acum se plătește în întregime sau parțial din salariul lui, care în capitalism are proprietatea de a pierde din puterea sa de cumpărare în urma inflației și luptei capitalistului pentru PROFIT.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s