MIHAIL SADOVEANU DESPRE URSS


Mihail Sadoveanu (1880-1961)

Pe 25-27 august 1949 la Moscova a avut loc prima Conferință unională a partizanilor păcii din URSS. La această conferință a participat și o delegație din România, șeful căreia a fost scriitorul Mihail Sadoveanu. La întoarcere marele scriitor a rostit o cuvîntare cu ocazia dării de seamă publice a delegației Republicii Populare Române la această conferință. Iată cu ce impresii s-a întors  din Uniunea Sovietică clasicul literaturii române:

„Impresiilor mele din zilele Congresului pentru pace dela Moscova le-ar trebui mai mult timp decât le pot da — ca să se ordoneze și să se adâncească. Foarte pe scurt voi cerca să spun ceva despre lucrările din sala coloanelor, în palatul Uniunii Sindicatelor.

Au venit aici delegaţi din paisprezece ţări străine : Anglia, Austria, Albania, Bulgaria, China, Coreea, Cehoslovacia, Franţa, Germania, Italia, Polonia, România, Statele Unite, Ungaria.

După cum a arătat, în vorbirea sa, scriitorul Corneiciuc, poporul muncitor sovietic a trimis la Congres o mie doua sute de delegaţi. S’au înfăţişat soli a treizeci şi trei de naţionalităţi sovietice: din văile Carpaţilor şi înălţimile Pamirului, de pe ţărmurile Mării Negre şi ale Oceanului Pacific, din Caucaz şi Altai. Au venit muncitori din toate ramurile de activitate : oameni ai ştiinţei, scriitori, pictori, actori, compozitori şi muzicanţi, colhoznici şi muncitori, reprezentanţi ai comitetelor antifasciste de femei şi tineret, reprezentanţi ai diferitelor uniuni profesionale, reprezentanţi ai bisericei pravoslavnice.

Adunarea cuprindea eroi ai Uniunii Sovietice — 26, eroi ai muncii socialiste — 105, laureaţi ai premiului Stalin — 169.

Peste două mii de congresişti.

Toţi au mărturisit încrederea lor în victorie şi în marele povăţuitor al lumii, Stalin.

De către toţi au fost ridicate proteste împotriva aţâţătorilor la război. Capitalismul şi imperialismul anglo-american încearcă în felurite chipuri să organizeze o tabără de război neo-fascistă, care le-ar mai putea prelungi situaţia preponderentă. Le e scump huzurul pe care l-au dobândit prin silnicie, viclenie şi asuprire, exploatând muncitorimea, ţările mici şi coloniile. Pactul Atlanticului, planul Marshall, bomba atomică, sunt tot atâtea ameninţări împotriva omenirii paşnice, împotriva Uniunii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară. Congresul, prin numeroşi delegaţi, a denunţat crima odioasă pe care o pregătesc aceşti veşnic nesăţioşi, şi a înfierat-o, încredinţat fiind că forţele păcii vor înnăbuşi agresiunea. De partea păcii stă cu hotărîre clasa muncitoare de pretutindeni, stă forţa nebiruită a Uniunii Sovietice, stau legile inflexibile ale istoriei.

Primul delegat înregistrat a fost al Pamirului, venit din mari depărtări, de pe înălţimile Asiei Centrale. A declarat că vine cu hotărîre tare să apere pacea întregii lumi: zaşitit mir vo vsem mire. Se aflau înscrise în sală şi alte lozinci ale oamenilor muncii.

În limba rusă cuvintele care exprimă pacea şi lumea sunt omonime. În lumea nouă ele tind să devie şi sinonime. Lumea păcii realizează pacea lumii.

De pe estradă, subt portretul marelui Stalin, academicianul Grecov a deschis Congresul. O singură dorinţă ne uneşte, a zis domnia sa, indiferent de naţionalitate şi credinţă. Savanţii, scriitorii, colhoznicii, inovatorii în industrie, uniunile profesionale, tineretul comsomolist, femeile luptătoare, toţi voim să triumfe pacea în întreaga lume. Să vadă cei care pregătesc agresiunea ca massele populare din toate ţările lumii nu mai voiesc repetarea grozăviilor ultimului măcel.

Scriitorul Fedin propune pentru prezidiul de onoare Biroul Politic al Partidului Bolşevic, în frunte cu I. V. Stalin. Dupa aclamaţiile în picioare ale Congresului, Fedin propune prezidiul activ. Între cele 89 de persoane alese, se află Vavilov, preşedintele Academiei de Ştiinţe, Fadeev, secretarul general al Uniunii Scriitorilor, Simonov, dramaturgul, savantul Lîsenco, Tihonov, poetul, scriitoarea Vanda Vasilevsca, Cuzneţov, preşedintele Confederaţiei Generale a Muncii, Rosiischi, maistru dela Uzinele „Calibr“, Saachian, învăţător din Armenia, Suracan Cainazarova, preşedinta colhozului din Chirghizia, „Erou al muncii socialiste”, apoi Lafitte şi d’Arbousier, secretari ai Comitetului Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, Corneiciuc, Ilya Ehrenburg, şi prietinul nostru, profesorul academician Parhon.

Raportul poetului Tihonov, care a urmat după instalarea prezidiului activ, a arătat că în mişcarea pentru pace a milioanelor de muncitori din lume, Uniunea Sovietică ocupă locul de conducere. Oamenii sovieitici sunt mândri că marea lor Patrie Socialistă se dovedeşte şi acum, ca totdeauna, a fi bastionul păcii şi securităţii internaţionale. În lupta sa pentru apărarea păcii, are alăturea ţările de democraţie populară. În toate colţurile lumii, ca un simbol al prieteniei dintre popoare, răsună în toate limbile, cu aceeaşi putere şi dragoste, numele marelui învăţător, Stalin.

Între principalii vorbitori ai zilei întâi a congresului, se cuvine să-l aşezăm pe iubitul nostru tovarăş, savantul Parhon, Preşedintele Prezidiului Marii noastre Adunări Naţionale. Cunoscut şi preţuit în Uniune, domnia sa a fost primit la tribună cu aplauze care s’au repetat la multe pasagii ale cuvântării sale.

Iubiţi prietini şi tovarăşi, aţi cunoscut la timp din presa noastră conţinutul acestei importante cuvântări a tovarăşului Parhon, în care domnia sa a subliniat cu căldură recunoştinţa şi dragostea pe care noi le avem faţă de Uniunea Sovietică. „Eliberându-ne de jugul fascist, Uniunea ne-a deschis posibilităţile de desvoltare liberă a ştiinţei şi culturii şi creării unei vieţi fericite pe care o vom putea definitiv realiza prin pace. Întreg poporul nostru e alături de Uniunea Sovietică în lupta pentru pace, subt conducerea genialului tovarăş Stalin“.


Constantin Ion Parhon, savant român (1874-1969).

Dintre reprezentanţii culturii sovietice, a luat cuvântul, în prima zi a Congresului, preşedintele Academiei de Ştiinte Vavilov şi scriitorul Leonid Leonov.

„Datoria savanţilor şi intelectualilor, a afirmat preşedintele Academiei, este să denunţe lumii întregi pe aţâţătorii la război şi să facă tot ce trebue ca să contracareze intenţiile criminale ale imperialismului. Ştiinta să se pue în slujba apărării păcii, în folosul omenirii doritoare de libertate, şi spre a scoate muncitorimea din cătuşele exploatării capitaliste ; ştiinta şi cultura să contribue la construirea socialismului şi comunismului“.

„Chemăm pe toti oamenii cinstiţi ai lumii, a zis scriitorul Leonid Leonov, să se aşeze cu hotărîre în slujba culturii şi civilizaţiei, spre a le apăra de distrugere“.

Cuznețov, din partea Confederaţiei Generale a Muncii, aduce salutul milioanelor de muncitori ai tării, care îşi înţeleg datoria de a se organiza în lagărul apărătorilor păcii.

Tovarăşul Rosiischi, maistru în Uzinele „Calibr”: „Ca orice lucrător sovietic, cred cu tărie că ceeace au făcut mânile mele şi mânile milioanelor de muncitori ca mine serveşte întăririi glorioasei noastre Patrii şi întăririi păcii în lumea întreagă. În numele tuturor muncitorilor sovietici, mă îndrept către toti muncitorii lumii, cu îndemnul de a întări lupta noastră comună împotriva aţâţătorilor la război“.

Preşedintele colhozului „Stalin“ din ţinutul Cherson, tovarăşul Litovcenco: „Colhozul nostru m’a delegat să îndrept dela această tribună o chemare tuturor muncitorilor plugari de dincolo de graniţele noastre, să stea lângă noi în lupta păcii“.

A vorbit din partea Federaţiei Femeilor Sovietice, cu căldură şi entusiasm, Nina Popova. Femeile în Uniune sunt o forţă pururi activă în serviciul păcii.

Remarcabile cuvinte a rost:t bătrânul şi simpaticul doctor Johnson, decanul catedralei din Canterbury: „În sufletul muncitorilor englezi s’a întipărit adânc cuvântul magic „Stalingrad“ şi nu cred că poporul meu ar lupta vreodată împotriva Uniunii Sovietice“.

În ziua a doua a Congresului, apar la tribună reprezentanţi ai popoarelor Uniunii şi delegaţi ai popoarelor de dincolo de graniţele Uniunii.

Profesorul Dembovski, preşedintele Comitetului Partizanilor Păcii din Polonia, care subliniază rolul de conducătoare a Uniunii Sovietice în lupta pentru pace; scriitorul Ibrahamov din Azerbaigean ; Sarîmsacov, preşedinte al Academiei Uzbechistanului ; artistul Horava, trimis al Republicii Gruzine; deputata Hodinova-Spurna, preşedinte al Comitetului pentru Pace Cehoslovac; Iacub Colas, poet naţional al Bielorusiei ; Sako, scriitor albanez ; Canapin din Cazahstan ; Cruceniuc, scriitor din Republica Moldovenească ; Pietro Nenni din partea Italiei democrate ; Isakian, poet armean ; Venţlova, trimisă a Lituaniei ; Dragoiceva, cunoscuta luptătoare bulgară ; Dubois, de dincolo de Atlantic, care aduce salutul a milioane de americani democraţi, luptători pentru pace.

Academicianul uzbec Sarîmsacov descrie înflorirea Uzbechistanului subt soarele Constituţiei Staliniste şi subliniază influenţa binefăcătoare a culturii ruseşti asupra literaturii poporului uzbec. Câştigurile materiale şi spirituale, poporul Uzbechistanului şi le-a agonisit prin muncă paşnică ; poporul uzbec are nevoie de pace, pentru ca, împreună cu naţiile surori din Uniune, să meargă pe calea fericirii oamenilor, spre comunism.

Altistul gruzin Horava, după ce aduce salutul poporului său, declamă poemul lui Puşchin „Către defăimătorii Rusiei“, care sună caşicum poetul s’ar adresa chiar azi aţâţătorilor la război şi i-ar preveni cu străşnicie de rătăcirea în care se află şi de sfârşitul ce-i aşteaptă.

Scriitorul moldovean Cruceniuc arată progresele realizate de Republica Moldovenească în regimul socialist sovietic, progresele tehnice în agricultură, progresul colhozurilor, progresul culturii.

În Republica Moldovenească sunt în prezent 1.924 de şcoli în care învaţă 374 de mii de copii în limba părinţilor. În şcolile de adulţi învaţă peste o sută de mii bărbaţi şi femei. 8 academii şi 38 de şcoli tehnice. Universitate la Chişinău, cluburi literare şi artistice. Moldovenii slăvesc în limba lor marea Patrie Sovietică, Partidul Bolşevic şi pe marele prietin şi protector Stalin.

Pietro Nenni, e membru în comitetul permanent al Congresului Partizanilor Păcii.

Iată ce-a spus Pietro Nenni, între altele: „Şapte milioane de italieni şi italience au iscălit, cu toată teroarea poliţienească, protestul împotriva pactului Atlantic. Aceşti şapte milioane de cetăţeni sunt încredinţaţi că nu va mai fi al treilea război şi vă asigură prin mine că, chiar dacă imperiailismul de peste ocean ar putea avea adeziunea clasei dominante la acel pact, nu va putea avea însă participarea poporului italian la un război reacţionar. Astăzi, ca şi în zilele Stalingradului, liniştea şi puterea tovarăşilor sovietici sunt un stimulent de curaj şi credinţă pentiru poporul italian.

Calda primire a făcut congresul reprezentantului poporului chinez democrat Lin-Ţian-Iun : „Vreau să spun — a declarat Lin-Ţian-Iun — că poporul chinez iubeşte şi stimează Uniunea Sovietică. Ştim că Uniunea Sovietică e cea mai de nădejde prietină a poporului chinez. Succesele realizate de către poporul chinez liber, subt conducerea Partidului Comunist cu Mao-Tse-Dun în frunte, nu sunt numai ale Chinei libere ci şi ale tuturor popoarelor luptătoare pentru pace“.

Jean Lafitte, secretar al Comitetului Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, şi-a arătat convingerea că conferinţa dela Moscova întăreşte şi mai mult credinţa milioanelor de oameni de pretutindeni în eficacitatea luptei contra unui nou război. Mulţumeşte şi iar mulţumeşte pentru marele sprijin adus de Uniune luptei pentru pace.

În a treia zi a congresului au vorbit profesorul estonian Kruss, profesorul Nepesov din partea neamului turcmen, profesorul Ahum Babaev din Chirghizia, Natalia Cuzminicina, maistră textilistă în Ivanovca Mare.

A vorbit şi savantul englez Bernal, salutând în numele Federaţiei Internaţionale a Lucrătorilor Ştiinţifici marele congres sovietic. Savanţii întregii lumi se străduesc cu deosebită grijă să păstreze şi să apere pacea. Printre savanţii ţărilor capitaliste — a spus Bernal — se propagă cu repeziciune mişcarea internaţională de protest împotriva războiului. Domnia sa constată cu entuziasm faptul că în Uniunea Sovietica socialistă ştiinţa nu mai este demult în slujba capitalismului şi a devenit un bun al întregului popor.

Marele scriitor Şolohov, simplu şi pătrunzător, a adus în adunare ceva din avântul căzăcimii dela Don.

Iată cuvântul lui în întregime :

„Tovarăşi delegaţi, dragi compatrioţi, tovarăşi întru cea mai înalta idee din istoria omenirii care ne uneşte şi ne călăuzeşte; tovarăşi oaspeţi de peste hotare, apropiaţi nouă prin inimă şi conştiinţă, vi se adresează acum nu un maestru al vorbirii, ci un scriitor obişnuit să stea la sfat cu oameni de rând… Iertaţi-mă pentru vorbirea mea simplă. Înţelegeţi însă că, atunci când viaţa chiamă în numele vieţii, omul se hotărăşte să vorbească chiar dacă nu are iscusinţă oratorică.

Cea mai mare dintre ţările lumii — marea noastră Patrie-Mamă, şoimana, acoperind cu aripile-i puternice o sută unsprezece naţii — ne-a chemat aicea ca să rostim în numele noroadelor noastre cuvinte de mânie şi desgust împotriva acelora care vor să stârnească un nou război.

Cred că între noi cei adunaţi aici nu se află unul măcar, care să nu fi pierdut pe cineva drag, care să nu-şi aibă inima sângerată de măcelul din urmă…

Capitaliştii şi slugile lor pregătesc alt război. Pentru huzurul şi foloasele lor vor să ne jertfească pe noi şi pe copiii noştri.

N’o să le meargă !

Cei care muncesc, cei care şi-au agonisit dreptul la o viată luminată prin muncă cinstită, aceia striga hotarît: Vrem pace !

Aşa s’au rostit toate neamurile la congresele păcii…

Să afle cei care uneltesc să-şi apere huzurul cu sângele omenirii muncitoare, că asta nu se poate!

Niciun soldat cinstit englez ori american, niciun soldat, indiferent ce uniformă poartă, nu va lupta împotriva acelor semeni ai săi, care doresc un singur lucru : o viată omenească şi fericită.

Să se gândească cei care vor să stârnească un nou război că dreptatea poporului este dreptatea cea mai aspră.

Noi privim lumea şi ziua de mâine cu ochi limpezi. Noi ca nimeni altul credem în viitorul nostru“.

În tara în care nu-i deosebire între munca braţelor şi munca minții, oamenii se întâlnesc simplu ca nişte prieteni.

Înainte de a-mi încheia cuvântul, vreau tocmai să vă povestesc o asemenea întâlnire pe care am avut-o cu un „om simplu“, de care domnii de teapa lui Churchill nici nu pomenesc. Era un tractorist, un om ca toti oamenii din țara noastră. A luptat cinstit, a isprăvit războiul la Berlin, a fost rănit de patru ori, întorcându-se de fiecare dată pe front.

Stând de vorbă cu el despre viață, despre viitor, iată ce-mi spuse :

„Păi şi eu şi Uniunea Sovietică avem spete sdravene, — nu ne pasă.

Ce avem noi mai sfânt pe lume decât Patria maica noastră — şoimana cea tare ?

Avem şi un şoim de munte către care se îndreaptă cu dragoste ochii noştri şi ochii omenirii muncitoare de pretutindeni.

Înţelegeţi, dragii mei tovaraşi, cu asemenea mamă şi cu asemenea tată, o scoatem cu bine la capăt.

Viața şi viitorul ne aparțin !“

În sfârşit, d’Arbousier, reprezentantul coloniilor africane franceze, sol al oamenilor de culoare, citeşte salutul Comitetului Permanent al Partizanilor Păcii din Paris:

„Împreună cu voi şi cu toate popoarele, glăsueşte acel salut, condamnăm isteria războiului.

Împreună cu voi şi cu toate popoarele, osândim uniunea războinică autisovietică !

Împreună cu voi şi cu toate popoarele, cerem interdicţia armelor atomice !

Împreună cu voi şi cu toate popoarele, luptăm pentru independenta naţională şi pentru dreptul de autodeterminare al tuturor grupelor umane.

Împreună cu voi şi cu toate popoarele, omenirea va câştiga bătălia pentru pace, bătălia pentru viaţă !“

În tot timpul desbaterilor, un număr covârşitor de mare de telegrame, adrese, saluturi — dela organizaţii profesionale şi de partid, dela particulari din Uniune şi de pe tot pământul — au acoperit masa prezidiului.

Se dovedea astfel că inima democraţiilor lumii întregi bătea acelaş ritm cu inima acelei nobile şi generoase adunări.

După închiderea congresului, cetăţenii Moscovei s’au adunat într’un meeting impozant în Parcul Gorchi, votând rezoluţia şi adresând un mesagiu cald iubitului tovarăş Stalin.

Priveliştea şi vorbirile au avut un caracter măreţ, pe care nu-l voi uita niciodată.

Omul sovietic al Moscovei se arată vrednic de acel care îi este Învăţător. Munca lui se vădeşte pretutindeni şi e covârşitor prezentă în societatea nouă. El a alcatuit minunea de artă a metropolitanului, el a apărat în vremea invaziei acest oraş istoric, inima lumii socialiste, el clădeşte oraşul nou al muncitorimii. De pe înălţimile şoselei Moscova-Leningrad, am avut într’o dimineaţă vederea pitorească a realizării de până acum şi viziunea întregii realizări a noii societăţi sovietice.

Tot ceeace e privelişte e mai mult decât privelişte; tot ceeace se începe devine îndată desăvârşire; tot ceeace e desăvârşit e mai mult decât atât, prin perspectivele necontenite ce se deschid mereu. Omul birueşte şi supune natura, pregătind veacul cu atâta ardoare aşteptat de vrednica muncitorime, altădată sclavă.

Omul sovietic al Moscovei şi al întregii lumi socialiste va asigura pacea lumii pentru întreaga umanitate.

Cineva îmi cerea în acele zile, cât am stat în Capitala Uniunii, să concentrez în câteva cuvinte impresiile mele dela Congres pentru o publicaţie.

Am răspuns :

Uniunea Sovietică — muncă, demnitate, forţă”.

Acad. MIHAIL SADOVEANU
Preşedintele Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R.

Sursă: STUDII. Revistă de istorie și filosofie, 1949, nr. IV.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s