DESPRE SITUAȚIA ȚĂRĂNIMII DIN BASARABIA ÎN 1936

oameni-saraci-interbelic
Una din nenumăratele familii de țărani gonite de sărăcie, își caută norocul în București (1929)

Cuvîntarea lui Pan Halippa, senator, vicepreşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc şi preşedintele organizaţiilor din Basarabia în Senatul României pe 18 decembrie 1936. Cum se zice, no comment.

”Sărăcia satelor româneşti este un fapt cunoscut şi recunoscut de toată lumea.

Profesorul dr. Gh. Marinescu, membru al Academiei Române, se exprimă în prefaţa pe care a scris-o la cartea “Ereditatea şi Eugenia”, a d-lui prof. G.K.Constantinescu astfel: “Am fost anul trecut la Govora şi am rămas adânc surprins de mizeria satelor noastre. M-am îngrozit de ce am văzut in jurul Govorei, unde este o mizerie de nedescris. Am văzut acolo un copil, care plecase din zori de zi cu un coş de corcoduşi necoapte şi a ajuns la Govora ca să-l vândă, luând pe el 2 lei. A pierdut deci 2 ore ca să ajungă la Govora, să câştige 2 lei”. Când ne gândim că la Govora se duc mulţi bani, ne aşteptam să fie acolo sate înfloritoare. “Am găsit însă prea puţine gospodării prezentabile – încolo mizerie şi murdărie”.

Dar parcă asta numai în Govora?!

Toata ţara românească e plină de sate în cumplită mizerie.

Tot d. profesor Gh. Marinescu, cutreierând satele din jurul capitalei, spune: “Am vizitat de curând com. Militari, departe numai 5 minute de Palatul Cotroceni. Vă rog să mă credeţi că am rămas îngrozit de mizeria pe care am văzut-o acolo.”

D. dr. G. Banu, vorbind în cartea sa “Sănătatea poporului român”, apărută în 1935, despre locuinţele ţărăneşti, aduce următoarele date statistice: 40.485 sunt bordeie; 663.800 locuinţe care nu posedă decât o singură încăpere cu un spaţiu de 20-39 m.c. si cu ferestrele fixe lipite; 2.188.287 locuinţe cu pardoseala din pământ lipit cu bălegar. Faţă de 1.430.267 locuinţe ţărăneşti care au latrine, avem 1.648.553 locuinţe complet lipsite de aceste dependinţe”.

Datele d-rului G. Banu nu vorbesc decât tot despre mizeria grozavă în care trăiesc ţăranii români, iar prof. Gr. Mezincescu ne-a destăinuit de curând secretul bine păstrat al numărului mare al morţilor în armată şi secretul numărului recruţilor respinşi la încorporare ca incapabili fiziceşte a suporta greutăţile serviciului militar.

Iar, în cartea recent apărută “Durerile ţărănimii” citim: “Statisticele nu ne spun câte opaiţe ard în cele 3 milioane căsuţe ţărăneşti. Numai luna ştie. Noi ştim doar că se aprind anual, în mod cert, trei sute cincizeci de mii de candele şi lumânări lângă coşciugele de şindrilă”. Şi se explică sărăcirea ţărănimii astfel: Ruina actuală şi prăbuşirea gospodăriilor rurale este provocată, a avut şi are drept cauze, voinţa criminală a integrării lor, în regimul strivitor de inegal al economiei de schimb. Sub teascul acestuia, hărnicia, munca şi avutul ţărănimii au fost turtite. Sărăcia ei trebuie privită ca o consecinţă fatală a obligaţiunii de a îmbrăca cămaşa de forţă a regimului economiei de schimburi, ţipător inegale, cămaşă de forţă aplicată ca o ventuză de siguranţă pentru îndestularea clicilor bancare şi a desfrâului capitalismului nebotnițat”.

Astfel se vorbeşte despre starea ţărănimii româneşti din întregul cuprins al ţării, stăruindu-se a se atrage atenţia conducerii statului asupra mizeriei în care se zbate toată ţărănimea noastră. Şi cu toate acestea, este o ţărănime despre care s-ar cuveni să se vorbească în special: este ţărănimea basarabeană. Gradul de mizerie al acestei ţărănimi încă n-a fost descris destul. Ce-i drept, s-a vorbit mult despre Basarabia în legătură cu foametea din anii trecuţi, din jumătatea de Sud a provinciei. Dar mizeria ţărănimii basarabene nu se poate explica numai din cauza anilor secetoşi. S-a mai vorbit mult de ţărănimea basarabeană în legătură cu tifosul exantematic, care bântuie în Basarabia de la război încoace şi căruia nu i se poate pune capăt. Dar explicaţia acestei epidemii nu poate fi pusă numai ignoranţei ţărănimii basarabene, cum au încercat unii. S-a mai vorbit mult despre bolşevismul ţărănimii basarabene, despre înclinaţiunile ei spre extrema dreaptă. Dar explicaţiile date în chestiunea aceasta nu sunt juste decât în măsura aceea că ţărănimea basarabeană este adânc nenorocită, nemulţumită, neînţeleasă de nimeni, uitată, lovită şi oropsită.

În trecutul provinciei dintre Prut şi Nistru, n-avem de căutat prea mult pentru explicarea stărilor triste de azi ale Basarabiei. Sub ruşi, Basarabia doar era o provincie răpită şi tratamentul ce i se aplica, venea de la o administraţie străină. Şi cu toate acestea, de pe atunci Basarabia a căpătat acele căi ferate pe care le are astăzi; de pe atunci a avut o navigaţie pe Nistru, pe Prut şi Dunăre. Sub administraţia noastră românească nu s-a construit decât cei 44 kilometri de cale ferata care taie cotul Tighinei. În schimb s-a părăsit navigaţia pe Nistru şi Prut.

Şi astfel din cele nouă judeţe basarabene, avem cinci ale căror capitale rămân fară legătură de cale ferată. Cât priveşte problema şoselelor în Basarabia, ea a avut un început promiţător în prima guvernare naţional-ţărănistă, când subsemnatul fiind ministru de lucrări publice, a rupt pentru cele şapte poduri definitive pe Prut şi pentru şoselele din Basarabia vreo 200-300 milioane lei. De atunci încoace nu s-a făcut decât prea puţin.

Şi în acesta lipsă de drumuri, cum să-şi mişte şi cum să-şi valorifice produsele sale, ţăranul basarabean?

Dar sărăcia a venit în casa ţăranului basarabean şi pe alte căi. Începuturile frumoase ale cooperaţiei în Basarabia, după Unire, sub imperiul legii cooperatiste româneşti centraliste şi mai ales fără credite suficiente din partea statului sau a Băncii Naţionale, s-au prăbuşit şi astăzi Basarabia aproape că nu mai are cooperaţie şi ţăranul basarabean a încăput din nou pe mâna cămătarilor. Dar chiar şi în condiţii de credit lesnicios, agricultura de astăzi de abia dacă mai rentează.

Deci, ce să facă ţăranul basarabean fară credit şi năpădit de agenţii fiscului, care vin să-i încaseze şi pentru plata pământului de împroprietărire, şi pentru datoriile din trecut, şi pentru impozitul agricol, şi pentru judeţ, şi pentru comună, şi pentru amenzi şcolare, şi pentru contravenţii de tot soiul? Este lucru cunoscut că satele basarabene excesive, au ajuns să nu mai aibă gospodării pline ca altădată de vite, de unelte agricole, de roade ale pământului, de zestre în casă.

Podoaba gospodăriilor ţărăneşti basarabene, covoarele, au apucat de mult drumul oraşelor şi al Capitalei, iar acum agenţii fiscului nu mai au de scos decât uşi sau fereşti, căci icoanele au fost şi ele luate.

Să te mai miri, că ţăranii basarabeni au ajuns în neagra mizerie şi din cauza aceasta, dau cel mai mare număr de exantematici pe ţară, când ştii că în casa ţăranului n-au mai rămas ascunse vălătuc de pânză şi schimburi pregătite pentru moarte, cum se făcea altădată? Toate acestea au fost! Azi nu mai e nimic. Nou e doar obiceiul pe care şi l-au însuşit cu toţii, de a sădi vii de producători direcţi, care dau vin din belşug, de se îmbată şi copiii, şi vietăţile din curtea ţăranului.

În vinul acesta otrăvitor şi bălos îşi îneacă ţăranii basarabeni tot necazul şi toată mizeria zilelor pe care le trăiesc.

Şi de nicăieri, nici o rază de lumină! Ce ţi-i bun, că nu-i sat fără școală şi nu-i şcoală fără două-trei şi mai multe chiar posturi de învăţători! Mai sunt apoi preoţi, iar în unele sate doctori, agenţi sanitari, agronomi, veterinari, judecători şi alţi intelectuali. Dar toată această armată de cărturari, fie că stă cu braţele încrucişate în faţa mizeriei ţărăneşti, fie că este neîndrumată şi neutilizată de stat într-o acţiune de civilizare a vieţii ţărăneşti, fie că este în direct conflict cu lumea amărâtă a satelor!

Şi astfel, izvorul de vlagă românească, ţărănimea, de unde răsăreau si răsar elementele de progres ale ţării, mereu se astupă şi secătuieşte. Şcolile secundare basarabene, care îndată după Unire erau pline de copiii ţăranilor moldoveni, azi îi pot număra pe degete. Sătenii nu mai sunt în stare să-şi trimită copiii la învăţătură.

Ignoranţa şi analfabetismul ţărănimii basarabene, pe care le întrezăream lichidate într-o decadă de la unire, astăzi ameninţă să se înstăpânească în Basarabia, alături de malarie şi pelagră, alături de tuberculoză şi sifilis, alături de alcoolism şi subnutriţie.

Posibilităţile de ieşire din situaţia grozavă de azi pentru ţărănimea basarabeană, ca şi pentru provincia întreagă, sunt minime. Posibilitatea de munca lăturalnică, în afară de gospodăria mică şi dezorganizată, nu există deloc. Basarabia n-are industrii, n-are proprietăţi mari, n-are bogăţii naturale de exploatat, unde să înflorească cărăuşia, n-are întreprinderi, unde sa se absoarbă braţele de muncă disponibile.

În Basarabia a ajuns să se plătească ziua de muncă cu 20-25 lei. În faţa acestei situaţii tragice pentru orice om şi grup social, calea unică pentru echilibrarea celui mai mizerabil buget posibil, este comprimarea consumului. De aici dezastrul meseriilor, comerţului şi tuturor profesiunilor libere. De aici şomajul rural şi şomajul urban.

Şi totuşi noi, basarabenii, nu vrem să murim. Dar pentru asta avem nevoie de sprijinul binevoitor al conducerii statului nostru.

În situaţia dată întreb pe d. prim-ministru dacă nu crede de cuviinţă să preconizeze o altă politică faţă de Basarabia şi pe d. ministru de finanţe, dacă nu găseşte cu cale să modereze zelul organelor sale fiscale din Basarabia, atât de sărăcită.

De răspunsul ce ni-l vor da domnii miniştri, voi vedea dacă nu este cazul să transform această întrebare în interpelare. Şi în cazul acesta voi ruga Senatul să-mi fixeze o zi pentru dezvoltarea întrebării mele”.

“Tiparul moldovenesc”, Chişinău, 1936

N. B.: A se vedea și http://petrunegura.blogspot.it/2013/12/memoriul-unui-grup-de-senatori-si.html?m=1

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s