DESPRE JAFURILE FĂCUTE DE CĂTRE ARMATA ROMÂNĂ ÎN URSS

scanteia

DIN DESBATERILE DE LA PROCESUL GUVERNULUI I. ANTONESCU DESPRE PRĂDĂCIUNILE EFECTUATE DE CĂTRE ARMATA ȘI ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ ÎN URSS ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

1. DIN ACTUL DE ACUZARE AL ACUZATORILOR PUBLICI STOIAN, DOBRIAN ȘI SĂRACU

[…] Servilismul şi devotamentul cu care Antoneştii şi clica lor slujesc cauza hitlerismului acaparator, în detrimentul poporului român, sunt ilustrate într’o serie de şedinţe şi de acte.

Astfel, în şedinţele din 11 Aprilie, 22 şi 23 Mai 1941 la consiliul de Miniştri se evidenţiază în mod categoric cele arătate mai sus, când se recunoaşte cinic această situaţie.

Prin imensele distrugeri ordonate în Uniunea Sovietică şi prin jafurile oamenilor trimişi acolo, Antonescu ne-a obligat să reparăm şi să restituim sume care depăşesc două treimi din întreg venitul naţional al anului 1938. Plătim puţin faţă de crimele, distrugerile şi jafurile făcute, dar plătim greu, pentrucă ţara a fost secătuită de războiul lui Antonescu. […]
2.DIN INTEROGATORIUL ACUZATULUI GHEORGHE ALEXIANU

[…] PREŞEDINTELE: In privinţa ridicării bunurilor depe teritoriul Transnistriei, după ce criterii aţi ridicat aceste bunuri ?

AC. GH. ALEXIANU : In privinţa ridicării acelor bunuri am fostt conduși de patru principii: sunt bunuri care se luau încă dela începutul intrării trupelor de ocupaţie în Transnistria, apoi bunuri luate de coloanele de etapă, de către o comisie de capturi dela Odessa după criteriile date de armată.

PREŞEDINTELE : Comisiunea în numele cui lucra ?

AC GH. ALEXIANU: Direct în numele Marelui Stat Major.

PREŞEDINTELE : Cine o instituise ?

ACUZ. ALEXIANU : Marele St. M., iar ordinele pentru strângerea capturilor de războiu la Odessa au fost date de guvern. A doua etapă în ridicarea bunurilor din Transnistria:

In vara anului 1942, s’a cerut să se trimeată din Transnistria vite.

PREŞEDINTELE : De unde a venit ordinul.

ACUZ. ALEXIANU : Dela d. mareşal Antonescu.

PREŞEDINTELE: Ce s’a ridicat ?

ACUZ. ALEXIANU : Cred că s’a ridicat în total în 1942-1943, la acest capitol cam 10 mii de capete de vită.

PREŞEDINTELE : Unde s’au trimis ?

ACUZ. ALEXIANU: In diferite judeţe din ţară.

A treia categorie: Am ridicat în 1942, atunci când în ţară se găsea acea mare criză.

PREŞEDINTELE: Am înţeles. Acum a patra categorie.

ACUZ. ALEXIANU: A patra categorie: măsurile luate de guvern pentru evacuarea bunurilor din Transnistria. Această evacuare prezintă două forme, o formă prealabilă la începutul intrării noastre şi o formă ulterioară la retragerea noastră din Transnistria. Forma anterioară: Guvernul a spus că
la Odessa în special şi în Transnistria, faţă de faptul că Transnistria se mărginea şi se mergea numai până la Bug, se găsesc o serie de fabrici, de industrii care sunt necesare în interiorul ţării pentru industria de război şi care sunt prea multe pentru Transnistria…

PREŞEDINTELE: Cine a făcut această apreciere ?

ACUZ. ALEXIANU: D. mareşal Antonescu.

PREŞEDINTELE: Era conformă dreptului internaţional?

ACUZ. ALEXIANU : Eu vă spun faptele. Dvs. veţi aprecia în drept fiindcă dvs. sunteţi judecători.

PREŞEDINTELE: Bine, dar dvs. nu eraţi un executant oarecare, mi se pare că sunteţi prof. de drept internaţional…

ACUZATUL ALEXIANU : Nu, nu, sunt profesor de drept public, dar aceasta nu înseamnă că nu pot să răspund.

PREŞEDINTELE: Aceasta a patra categorie, ce criterii avea?

ACUZ. ALEXIANU: Aceasta a patra categorie se împărţea în două. V’am spus dela început că aceste bunuri am hotărît să se aducă în ţară pentru a le transforma în industrie de războiu a ţării sau în industrie internă a ţării şi a doua categorie din această a patra categorie sunt bunurile care s’au evacuat cu ocazia evacuării Transnistriei şi Odessei..

Pentru aceste bunuri sunt ordinele categorice ale d-lui mareşal Antonescu.

PREŞEDINTELE: Ce bunuri aţi dat Consiliului de Patronaj din Transnistria ?

ACUZ. ALEXIANU: Sunt nevoit să vă dau explicaţiuni: Consiliul de Patronaj a dorit să înfiinţeze filiale şi în Trarsnistria. Eu am spus că acest lucru este cu neputinţă, am trimis înapoi adresa trimisă în această privinţă şi om spus că înțeleg ca Transnistria să dea o contribuţie Consiliului de Patronaj pentru operele de asistenţă şi binefacere din țară. Am trimis în acest timp Consiliului de Patronaj, cu acte în regulă, înregistrate absolut toate, alimente din Transnistria şi bunuri în valoare cam de 400 milioane lei. […]

[…] PREŞEDINTELE: Industriile refăcute în Transnistria, au fost refăcute în scopul exploatării teritoriului?

AC. ALEXIANU: Sigur că da. Pentru ce se face o industrie? Pentiu exploatarea teritoriului.

PREŞEDINTELE: Ce s’a făcut cu acele industrii?

AC. ALEXIANU: S’au adus în ţară la epoca evacuării.

PREŞEDINTELE: Ce ştiţi despre specula cu Kassenschein-urile? Ce beneficii personale aţi realizat?

AC. ALEXIANU: Poate le ştiţi dvs., vă rog să mi le spuneţi.

PREŞEDINTELE: Aţi realizat vreun beneficiu?

AC. ALEXIANU: Pentru prima oară aud acest lucru.

PREŞEDINTELE: Despre specula cu aceste Kassenschein-uri ce știți?

AC. ALEXIANU: Nu a existat speculă, a existat depreciere.

PREŞEDINTELE: Din depreciere poate rezulta specula. Din ce cauză pentru anumite industrii, faţă de care arătaţi preferinţă aţi vândut cantităţi mari de materiale cu preţuri derizorii ?

AC. ALEXIANU : Am dat Reşiţei, lui Petroşani, Căilor Ferate, materiale la preţuri absolut normale.

ACUZATOR PUBLIC SĂRACU : Să răspundă acuzatul dacă a dispus aducerea în ţară a Institutului de Sericicultură şi dela cine a avut ordinul ?

ALEXIANU: Nu am dispus aducerea în țară numai a Institutului de Sericicultură, ci a tuturor instalaţiunilor, care se cifrau la sute.

ACUZATOR PUBLIC SĂRACU : Ce fonduri a dat acuzatul pentru Consiliul de Patronaj şi dacă aceste fonduri au fost contabilizate?

ALEXIANU : Contabilitatea Transnistriei stă la dispoziţia oricui. […]

[…] ACUZATOR PUBLIC SĂRACU : Să răspundă acuzatul dacă luarea autobuzelor şi şinelor din Odessa constituie captură de război.

ALEXIANU: Nu constituie.

ACUZATOR PUBLIC SĂRACU : D-le Preşedinte vă rog să-mi daţi voie să revin la chestiunea ridicată aseară în legătură cu cele două milioane de ani cât trebuia să stăpânească Alexianu Transnistria. Voi da citire câtorva pasagii din stenograma din 16 Decembrie 1941, ca să-şi aducă aminte Alexianu de bunul tratament pe care-l aplica cetăţenilor sovietici în timpul cât era rege acolo.

ALEXIANU : Cei cari au fost în Transnistria ştiu cum au trăit în cei 2 ani şi jumătate.

ACUZATOR PUBLIC SĂRACU: Iată ce spune stenograma : „Guvernaţi acolo ca şi cum România s’ar fi instalat pe acele teritorii 2 milioane ani. Ce se va întâmpla apoi vom vedea“. Acestea a spus Ion Antonescu.

Alexianu răspunde : „Tocmai acest lucru vroiam să-l aud dela dvs.“.

Antonescu : „Deocamdată să faci aşa cum trebue, ca şi cum am lucra pentru milioane de ani“.

Alexianu : „Ţin să vă asigur că în ce priveşte agricultura se fac toate sforţările posibile”.

A întrebat ulterior Antonescu dacă populaţia ajută la muncile agricole. Alexianu răspunde : „Nu sunt mulţumit de acest ajutor al populaţiei. Această populaţie trebue învăţată să fie scoasă la muncă cu biciul“. Iată ce insultă aduce unui popor liber, care a luptat pentru libertatea lui şi care nu voia să muncească pentru cei cari duceau războiul de cotropire.

Iată mai departe : „In această situaţiune am constatat că trebue să-i scoatem cu forţa la muncă. I-am scos forţat şi au început să iasă cât am avut nevoie. Astăzi avem absolută nevoie de jandarmi şi de armată pentru ca să-i forţăm pe oameni sa meargă la muncă“.

Răspunsul lui Antonescu : „D-ta eşti suveran acolo. Dacă circumstanţele s’au schimbat n’ai decât să faci ceiace crezi de cuviinţă. D-ta să scoţi pe oameni la muncă chiar cu biciul dacă nu înţeleg. Dacă Transnistria nu merge bine, d-ta eşti răspunzător. Dacă va fi nevoie şi altfel nu merge, să’i scoţi cu gloanţe. Pentru aceasta nu esle nevoie de autorizarea mea“. […]

3.DIN RECHIZITORIUL ACUZATORULUI PUBLIC DUMITRU SĂRACU

[…] Pentru ca să dovedesc războiul de jaf pe care aceştia l-au dus şi crimele ce au fost comise pe teritoriul Basarabiei şi Bucovinei şi între Nistru şi Bug împotriva drepturilor internaţionale de purtarea războiului şi legilor umanităţii, iată ce spunea la 28 August 1942 Mihai Antonescu, cel căruia atunci când vorbeam de crimele pe care le-a comis i-a venit să râdă sfidând încăodată morţii care astăzi prin mine îl acuză, sfidând poporul român care cere să i se dea satisfacţie: „Războiul acesta ne costă până astăzi 220 miliarde lei… banii aceştia trebuie recuperaţi din teritoriile ocupate”. Iată o dovadă a ceiace am spus mai înainte, adică a războiului de jaf şi de crimă. In Consiliul de Miniştri din 17 Aprilie 1942, la care ia parte întregul guvern — care de altfel a luat parte la toate Consiliile de Miniştri în care se hotărau crimele si jafuriile — acuzatul M. Antonescu spune: „Mai sunt încă vite în Transnistria şi am dat instrucţiuni D-lui Alexianu pentru tractoare, vite şi porci”.

Iată crime de ordin intern, iată crime de ordin extern, iată crimele pentru care ei stau astăzi în faţa Dvs. şi care trebue să le aducă pedepse aspre.

In Consiliul de Miniştri din 17 Martie, acuzatul Antonescu spunea: „Să luaţi cât mai mult din Transnistria, dar fără acte, pentru ca să nu poată Ruşii să scoată mâine documente, pe care să le aducă la masa verde. Şi nu numai Ruşii, dar chiar dacă suntem victorioşi, aliaţii noştri pentru ca sa se despăgubească şi ei ne vor pune la o contribuţie de răsboi”.

Deci: luaţi totul, dar fără acte. Exact cum face un spărgător de rând, un criminal odios, care face o crimă şi apoi caută să spele, să şteargă orice urmă pentru a nu fi descoperit. Exact cum face o bandă care fură colectiv, iar după ce au furat, caută să ascundă jaful pentru ca apoi să-şi fure căciula unul altuia.

Iată ce spunea martorul Adrian Maniu în declaraţia sa data în timpul cercetărilor acestor fapte: „D-na Goga mi-a cerut să examinez şi să apreciez ce piese din muzeul din Odesa urmează a fi evacuate. Am venit la Muzeu, împreună cu D-na Goga şi cu alţi funcţionari de specialitate ai Guvernământului şi am constatat că majoritatea pieselor n’au valoare de muzeu fiindcă sunt mai mult obiecte scumpe, dar fără nici o valoare artistică”.

Se jefuiau muzeele! Se jefuiau covoarele artistice! Se jefuiau bisericile de obiectele sfinte, — biserici despre care propaganda criminală fascista a Guvernului Antonescu spunea că sunt transformate în grajduri în Uniunea Sovietica. Propaganda prin broşuri, prin radio, prin presa fascistă, cumpărata din banii poporului, înfăţişa locaşurile sfinte ale poporului sovietic drept grajduri, drept magazine şi orice altceva afară de biserici. […]

4.RECHIZITORIUL ACUZATORULUI PUBLIC PROCUROR GENERAL DOBRIAN

[…] Jefuind țara de bogăţiile ei pentru a le pune la dispoziţia germanilor, Ion Antonescu şi guvernul său, adoptând în totul politica de jaf a lui Hitler, au considerat de a lor datorie să jefuiască teritoriile din Rusia Sovieiică, pe care pătrunseseră vremelnic în urma războiului dus contra acestei ţări.

In vol. 36, filele 11-25 se găseşte un tablou întocmit de subcomisiunea pentru aplicarea art. 12 din convenţia de armistiţiu, în care sunt prevăzute toate bunurile jefuite din U.R.S.S. Din acest tablou rezultă că s’au ridicat în cantităţi enorme, greu de calculat şi greu da evaluat, diferite bunuri ca: instalaţiuni de forţă, cazane cu aburi, strunguri pentru tăiat metale, instalaţii şi unelte de fierărie, instalaţii de pompe şi compresoare, instalaţii pentru ridicat, instalaţii de transport, autovehicule şi tractoare, instalaţii pentru construcţii, instalaţii electrice şi autogene, metale feroase, metale neferoase, cabluri şi sârmă electrică, instrumente de măsurat, rezervoare, instalaţii de incendii, articole de cauciuc şi asbest, produse textile, piei şi fabricate de piele, chimicale, maşini diferite, alte materiale, maşini agricole şi inventar agricol, vehicule de tracţiune animală, animale, cereale, alimente şi diferite alte materiale, între care şi material sanitar.

Dacă în ceeace priveşte unele din aceste bunuri ar putea fi discuţie dacă constitue sau nu capturi de războiu, în ceeace priveşte altele, nu mai poate fi nici o discuţie.

Ce capturi de războiu pot fi considerate oglinzile, covoarele, goblinurile, preşurile, samovarele, maşinile de cusut, pianele, patefoanele, tablourile, obiectele de artă, icoanele, vestmintele bisericeşti şi tot felul de alte obiecte, din care n’am enumerat decât o cantitate neînsemnată ?

Jaful s’a făcut însă, după cum a voit şi a dispus Ion Antonescu şi Mihai Antonescu, iar Alexianu se conforma în totul ordinelor transmise de Dobre, sub controlul şi supravegherea directă a acestuia. Alexianu lua totul şi trimitea totul. Dar lua şi pentru el, şi trimitea şi lui Mihai Antonescu covoare şi diferite obiecte de artă.

„Să luăm cât mai mult din Transnistria, dar fără acte, pentru ca mâine ruşii să nu poată scoate documente pe care să le aducă la masa verde“ — spune Ion Antonescu în şedinţa Consiliului din 17. III. 1943.

Acestea sunt principalele acte, prin care Ion Antonescu şi miniştrii săi, trădând interesele poporului român, au aservit Germaniei întreaga economie a ţării şi au participat la războiul criminal a lui Hitler, prin care acesta urmărea subjugarea economică şi politică a Europei în „noua ordine socială“ pe care voia să o realizeze în interesul Germaniei hitleriste. […]

Sursă: PROCESUL MARII TRĂDĂRI NAȚIONALE. Stenograma desbaterilor dela tribunalul poporului asupra guvernului Antonescu. București, 1946.

Anunțuri

4 gânduri despre „DESPRE JAFURILE FĂCUTE DE CĂTRE ARMATA ROMÂNĂ ÎN URSS

    • Pe Antonescu l-ar fi condamnat la moarte și necomuniștii ”netrădători” Maniu cu Brătianu.

      ”… În paralel cu pregătirea loviturii de stat, conspiratorii din PNŢ discutau şi necesitatea organizării unui proces al criminalilor de război. La 11 februarie 1944, Ioan Hudiţă îi spunea lui Nichifor Crainic, „… se apropie timpul cînd veţi trebui să daţi socoteală ţării de această politică nenorocită pe care aţi făcut-o” [28]. În viziunea liderilor PNŢ, acest proces al criminalilor de război trebuia să-i includă şi pe cei vinovaţi de dictatura lui Carol al II-lea. La 5 martie 1944, Iuliu Maniu i-a spus lui Ioan Hudiţă: „nu numai că nu putem primi absolut pe nimeni dintre acei care ne-au trădat […], ci trebuie să le facem un proces exemplar, ca vinovaţi de dezastrul ţării” [29]. În continuarea aceleiaşi idei, Ioan Hudiţă îi declară lui Mihai Ralea, la 24 aprilie 1944: „Pe acest individ [Tătărescu – n.n.] şi pe toţi cei care au colaborat cu el şi cu Carol, noi nu numai că nu-i primim în acest bloc [BND?], dar suntem hotărîţi să le facem un mare proces, în calitatea lor de criminali de război, răspunzători de dezastrul ţării” [30]. La 10 mai 1944, Ioan Hudiţă îl avertizează pe Petre Constantinescu-Iaşi, reprezentant al PCR, în legătură cu o imposibilitate a unei alianţe cu gruparea Tătărescu: „îi repet şi lui ceea ce îi spusesem şi lui Ralea la Sinaia, că partidul nostru este angajat să facă un proces tuturor acelora care s-au făcut vinovaţi de alianţa cu nemţii şi de războiul alături de ei… Dacă voi, comuniştii, vreţi astăzi să vă aliaţi cu aceşti ticăloşi, noi Partidul Naţional Ţărănesc n-o putem face; noi am urmărit totdeauna bune relaţii cu Sovietele şi am luptat tot timpul contra lui Carol şi a colaboratorilor săi pentru politica de provocare la adresa Moscovei; să fim bine înţeleşi, dragă amice, că noi nu putem accepta astăzi să-i primim în blocul nostru” [31].

      La 2 iulie 1944, conducerea PNŢ a discutat din nou problema judecării criminalilor de război. Ghiţă Pop „prevede mari dificultăţi în viitor în jurul chestiunii judecării celor vinovaţi de dezastrul ţării. «Mai întîi… sunt prea mulţi şi apoi ne încurcă şi Mihalache şi prietenii lui care nici ei nu au avut o atitudine prea clară în lupta noastră contra lui Carol şi cu Antonescu»”. Răspunsul lui Aurel Dobrescu a delimitat clar categoriile de criminali de război: „… Procesul pe care vrem noi să-l facem nu vizează decît pe acei care au făcut parte din guvernele acestor dictaturi sau care au ocupat posturi administrative importante” şi a făcut o precizare importantă în legătură cu momentul ideal al organizării acestor procese: „Să ajungem noi la alegeri libere, căci toată gruparea lor va fi zdrobită de sufragiul universal şi numai pe baza lui vom face procesul pe care îl cere toată țara” [32]. De altfel, la 29 octombrie 1944, adunarea PNŢ de la cinematograful ARO din Bucureşti adopta o moţiune ale cărei puncte 3 şi 4 prevedeau „pedepsirea tuturor acelora care în toamna anului 1944 au ajutat instaurarea regimului de dictatură de la 1938 şi pînă astăzi… [şi] epurarea aparatului de stat şi a vieţii noastre de toţi cei care au colaborat cu aceste regimuri” [33].

      La 23 august 1944, ora 12:15, într-o întîlnire cu liderii PNŢ, Iuliu Maniu, Ioan Hudiţă şi Aurel Leucuția, la care a participat Grigore Niculescu-Buzeşti, a fost discutată lista celor care trebuiau arestaţi împreună cu Ion Antonescu. „Maniu a pronunţat numele lui Mihai Antonescu, a generalului Pantazi, ministrul de război, a generalului Piki Vasiliu, subsecretarul de stat la Ordinea Publică şi a generalului Tobescu, comandantul jandarmeriei. Buzeşti s-a declarat de acord, adăugind şi numele lui Alexianu, fostul guvernator al Transnistriei şi prieten devotat şi fanatic al Antoneştilor.” [34]…”
      https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2015/10/23/membrii-guvernului-antonescu-si-crimele-de-razboi/

  1. Raiul bolşevic în care toată lumea era fericită, dorea pace şi prospera a fost lovit de fuia imperialistă a României…Grav!
    Mai multe, tovarăşe Obidin, că astea nu ajung…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s