CÎTEVA DOCUMENTE PRIVIND ATITUDINEA POPULAȚIEI BASARABIEI ÎN TIMPUL RETRAGERII ADMINISTRAȚIEI ROMÂNEȘTI DIN IUNIE 1940

Moldova-1940 — за СССР2

O manifestare pregnantă al comportamentului ghidat de antisemitism al românilor l-au constituit evenimentele din perioada cedării Basarabiei, Bucovinei de Nord şi ţinutului Herţa, în urma ultimatumului sovietic din 26 iunie 19405. Chiar înainte de ocuparea acestor teritorii, imediat după transmiterea ultimatumului sovietic, a intrat în acţiune prejudecata că vinovată de acest act – sau l-ar sprijini – ar fi populaţia evreiască. Şef Rabinul Alex. Şafran relatează că, chiar în ziua de 26 iunie, Mihail Ghelmegeanu, pe atunci ministru de interne, „ne-a convocat de urgenţă în biroul său, pe mine şi pe Filderman şi ne-a primit imediat… Ne-a spus că s-a întors de la Palat, unde s-a ţinut un Consiliu de Coroană prezidat de Rege. Fără a ne anunţa limpede că românii se vor retrage din Basarabia şi din Nordul Bucovinei – fie din motive de jenă, fie deoarece noutatea nu era încă oficială – el ne-a lăsat să înţelegem că acolo se vor produce mişcări de trupe […]. «Vă avertizez, Domnule Şef Rabin şi pe Dumneavoastră,Domnule Filderman, că aveţi datoria să încunoştinţaţi populaţia evreiască din aceste regiuni că nu trebuie să-i provoace pe oamenii noştri». «Ce înţelegeţi prin aceasta mai precis?», l-am î ntrebat eu. «Evreii trebuie să se comporte ca buni patrioţi», a răspuns el“ [Alex. Şafran, Un tăciune smuls flăcărilor, Bucureşti, Editura Hasefer, 1996]. Nu dispunem de documente care să arate dacă şi conducători laici şi religioşi ai altor minorităţi (ruşi, ucraineni, bulgari etc.), locuind în Basarabia şi chiar ai populaţiei moldovenești din aceste provincii au fost avertizaţi astfel. Documente prezentate mai jos arată că suspiciunile de „neloialitate“ aveau ca adresă şi alte minorităţi din Basarabia, precum şi etnici moldoveni. Astfel, la sfârşitul anului 1939 – începutul lui 1940, M. St. M. cerea unităţilor militare să se informeze asupra stării de spirit a soldaţilor basarabeni, fără a se face delimitări pe criterii naţionale. Răspunsurile evidenţiau o diversitate de mentalităţi şi comportamente ale militarilor, inclusiv ale evreilor. Nu este lipsit de interes să relevăm faptul că un ofiţer român a combătut, în acea perioadă, acuzaţia de neloialitate imputată unui soldat evreu [ARHIVA MARELUI STAT MAJOR. RF II 2653 C0655, C0661].

Stări de nemulţumire şi, în consecinţă, suspiciuni de neloialitate ale unor locuitori de diferite etnii, inclusiv moldoveni, din provinciile estice faţă de autorităţile locale ale statului român erau relevate şi de documente ale unor organisme civile. Astfel, conducerea organizaţiei judeţene Orhei a Partidului Naţiunii, după ce descria nemulţumirile locuitorilor faţă de comportamentul autorităţilor civile şi militare, conchidea: „Populaţia abia aşteaptă să vină ruşii“. Este simptomatic faptul că acest document, a cărui importanţă este subliniată prin împrejurarea că a fost înaintat P.C.M., Casei Regale şi altor foruri centrale, nu mai menţionează concluzia de mai sus.

Este un fapt istoric că, în cursul retragerii trupelor române, grupuri de locuitori sau indivizi de diferite naţionalităţi, inclusiv etnici moldoveni din Basarabia şi Bucovina de Nord, au comis acte reprobabile împotriva militarilor români, care se cereau condamnate fără nici o indulgenţă. Dar a pune pe sema unei singure minorităţi etnice aceste fapte dovedeşte o viziune unilaterală. Indiscutabil că la asemenea manifestări au luat parte si indivizi sau grupuri din rândurile populaţiei evreieşti. Dar a considera că „mai ales“, „în majoritate” aceştia au fost evrei contravine realităţii, mai ales că, în condiţiile în care a avut loc retragerea militarilor şi autorităţilor civile, era greu, dacă nu imposibil, de stabilit componenţa etnică a celor ce comiteau agresiunile.

Din păcate, asemenea aprecieri, scoase din unele documente elaborate la temperatura ridicată şi în confuzia în care s-au desfăşurat evenimentele dureroase din vara lui 1940, îşi mai găsesc şi astăzi locul în unele studii, lucrări, articole din ziare şi reviste. De aceea, considerăm necesar să insistăm asupra cauzelor care le-au generat şi asupra factorilor care au dus la agresarea unor militari, funcţionari publici şi unor civili, în special în Basarabia.

Manifestările reprobabile faţă de militari şl funcţionarii de stat români îşi au, după opinia noastră, originea în nemulţumirea unor pături largi ale populaţiei basarabene de diferite naţionalităţi, inclusiv moldovenii etnici, faţă de autorităţi civile şi de unităţi militare care au comis abuzuri împotriva locuitorilor acestor provincii. Încă în faza iniţială a unirii acestor provincii cu Vechiul Regat, lideri basarabeni, ca Pan Halipa, Vladimir Cristi şi alţii, au relevat această stare de lucruri generatoare de nemulţumiri şi fricţiuni. Este simptomatic în acest sens memoriul acestuia din urmă, fost guvernator al Basarabiei între 1917-1918, cunoscător al stării de lucruri din această provincie. El arată că mulţi „basarabeni creştini“ au simpatizat cu puterea sovietică [ARHIVA MARELUI STAT MAJOR. R.S.E.M. 1179, C1443-1445]. Pan Halippa, care a participat la consfătuirea cu funcţionarii ce urmau să fie deplasaţi în teritoriile ocupate, ce a avut loc la Consiliul de Miniştri în 8 iulie 1941, a fost atenţionat de Mihai Antonescu, vicepreşedintele C.M., pentru faptul că, încă în anii 1923-1924, el critica comportamentul autorităţilor româneşti faţă de populaţia Basarabiei [Arhiva Serviciului Român de Informații, F.P. 40010/vol. 65, f. 347].

Retragerea precipitată a accentuat nemulţumirile populaţiei şi a înlesnit manifestările agresive împotriva unor unităţi militare.

Imaginea unilaterală asupra celor ce au comis acte condamnabile s-a constituit și cu contribuţia unor organe administrative sau ale armatei române. Astfel, la 3 iulie 1940, Marea Unitate Graniţa cerea rapoarte colectoare de informaţii despre actele de agresiune ale „evreo-comuniştilor“. Pe un ordin către Armata a IlI-a din 4 iulie se poate citi rezoluţia: ”BII. Urgent ordin M.U. ca să ceară declaraţii de la ofiţeri, subofiţeri şi trupă care au fost molestaţi de jidani”.

Pe o comunicare care relata despre unele acţiuni împotriva unor unităţi ale armatei, în unul din paragrafele documentului, după cuvântul „populaţia“, este supraadăugat cu creionul „evreiască“.

Unilateralitatea acestor informaţii direcţionate spre culpabilizarea unei singure etnii, în pofida unor documente care contrazic vina exclusivă a evreilor, este evidentă şi din relatarea obiectivă făcută la 9 iulie 1940 de către gen. Glogojeanu I., căzut ulterior victimă atentatului de la Odessa, din 22 octombrie 1941. El comunica M.U. Graniţa: „Nu au întâmpinat dificultăţi din partea evreilor comunişti sau armatei sovietice cu ocazia retragerii din Basarabia, trenul cartierului Tămâioasa, Brigada de artilerie, Compania de Transmisiuni şi Compania de Poliţie“ [A.M.St.M. RSEM. 1078, C0690].

Într-un raport trimis de cpt. Gh. Făgărăşanu de la unitatea militară OANCEA către Divizia 32 Inf. St. M., se arată că „starea trupelor în retragere era bună; trupele sovietice primite cu mici manifestări, discursuri ocazionale; soldaţii şi refugiaţii au avut de suferit din partea minoritarilor, chiar şi populaţia românească s-a dedat la asemenea acte de răzbunare împotriva ostaşilor, care i-au ameninţat, le-au luat caii, căruţele. Un maior a fost luat ca ostatec până vor fi date înapoi căruţele“ [A.M.St.M. RSEM. 1078,C0695]. Declaraţii ale unor jandarmi ce s-au retras din Basarabia infirmă că ar fi fost agresaţi de populaţia evreiască [Arhiva Ministerului Apărării Naționale, M.St.M., Fond Secția II Informații, ds. 941, f. 559-566] .

Într-o lucrare apărută în 1994, Mihai Pelin, pe baza unor documente de arhivă şi a unor investigaţii personale, aduce argumente temeinice pentru a demonstra că nu întreaga populaţie evreiască poate fi învinuită de asemenea acte reprobabile. Totodată, el arată că multe relatări despre asemenea agresiuni nu rezistă unei confruntări cu realitatea, cu documente de arhivă sau memorii ale unor martori sau participanţi la evenimente [Mihai Pelin, Legendă şi adevăr, Bucureşti, Ed. Edart, 1994].

DOCUMENTE:

1. 1940, ianuarie 13, Bucureşti. Ordin al Armatei a IV-a Stat Major, Secţia a II-a, către Comandamentele Militare, pentru supravegherea militarilor minoritari, mai ales evrei, pe care „în general nu se poate conta”.

Armata IV-a Stat Major
Secţia II-a

Nr. 23.476 din 13 Ianuarie 1940

ARMATA IV – a
Stat Major

Către
C.3 A. 1. 12. 15. 21. 33. 1. D. 9 C.
C. 4 A B. 4T

Cu onoare se face cunoscut următoarele:
Marele Stat Major este informat că s-ar fi constatat cu ocazia concentrărilor că gradaţii şi soldaţi basarabeni, pe lângă faptul că nu sunt însufleţiţi de nici un sentiment patriotic, dar chiar fraternizează cu aceia care răspândesc svonuri că Basarabia va fi în curând ocupată de ruşi.

Într -un regiment din Basarabia există numeroşi soldaţi, cari ar fi hotărât că, în caz de conflict armat cu URSS şi la o eventuală retragere a armatei române din Basarabia, ca să nu lupte ci să se predea în masă ruşilor.

De asemenea, se afirmă că soldaţi de origină basarabeană care fac patrulări pe frontiera Nistrului intră în discuţie pe sub ascuns cu grănicerii sovietici, cu cari întreţin convorbiri în limba rusă.

Mulţi dintre aceştia ar fi în slujba serviciului de spionaj sovietic, iar prin contactul luat se transmit diferite informaţiuni.

Avându-se în vedere cele expuse mai sus, cu onoare vă rugăm a dispune următoarele:

1) Comandanţii de unităţi să verifice şi să urmărească cu toată seriozitatea toate manifestările ostaşilor basarabeni, mai ales în ceia ce priveşte sentimentele lor naţionale, disciplină şi conştinciozitate în serviciu.

Aceasta să se facă cu tot tactul necesar, pentru a nu le da impresia că sunt suspectaţi şi că nu li se acordă încrederea cuvenită oricăror ostaşi români.

În acest scop se vor folosi agenţi de încredere şi instruiţi în acest sens, care prin discuţiuni angajate în particular cu aceştia, se vor putea obţine informaţiuni preţioase.

2) În interiorul unităţilor, va căuta prin toate mijloacele, în special prin şedinţe de educaţie să se redeştepte în mintea şi sufletul acestor ostaşi sentimentul de român şi datoria sacră de a-şi apăra pământul strămoşesc, insistându-se asupra diferenţei dintre
regimul sovietic şi cel de la noi.

3) Se va evita întrebuinţarea acestor ostaşi în serviciul de patrulare pe frontieră, precum şi în servicii care cer încredere şi devotament, în special acolo unde nu există posibilitatea de a fi controlaţi sau urmăriţi.

Este necesar ca toţi comandanţii de la mai mic până la cel mai marc, să acorde toată atenţiunea acestei chestiuni atât de arzătoare pentru oştire’“

[A.M.St.M., R. S.E.M. 1078, C0006]

Notă: Aceste instrucţiuni aveau la bază un document al M. St. M., S. II, din 5 ianuarie 1940, transmis
Marilor unităţi. Vezi A.M.St.M., R. S.E.M. 1078, C0001: „Ordin M.U. ca să supravegheze discret soldaţii basarabeni dacă au sentimente potrivnice ţării, raportând cdtului D.21 pentru informaţia dată“.

Într-o analiză a stării de spirit, trimisă de Divizia 15, Corp. III Armată Stat Major, Biroul II, din 9 februarie 1940, se scrie că „minoritarii de orice categorie din Basarabia se arată în serviciu disciplinaţi şi execută ordinele primite fără a face anumite obiecţiuni.

Totuşi pe aceştia în general nu se poate conta şi mai ales pe evrei, care din cauza faptului că în Rusia au ajuns la situaţii de conducere se pare că ar dori ca Basarabia să fie anexată la URSS, dar nu se manifestă pe faţă.

În concluzie minoritarii trebuiesc supravegheaţi şi nu se poate pune prea multă bază pe sentimentele lor“. (Ibidem, Fond F. 2611. Comandamentul Corpului IV Armată, Divizia 15, C0127).

2. 1940, iunie 26, Orhei. Comandamentul Gărzii Naţionale a judeţului Orhei semnalează starea de nemulţumire a populaţiei ca urmare a comportamentului trupelor române.

NOTĂ
26 Iunie 1940

Comandamentul Gărzii Naţionale trimite următoarea notă informativă, semnată de Lt. Colonel Constantin Rousso – fost comandant al Gărzii Naţionale a judeţului Orhei.

„În regiunea comunei Săseni unde locuiesc şi am moşia sunt unităţile Diviziei 26-a.

Aceste unităţi ocupă satele : Ghetlova, Valea Popii, Săseni, Bravicea şi se întind înspre Tibirica şi Meleseni.

1) Starea morală a trupei este foarte rea. Ei sunt foarte nemulţumiţi pentru felul cum sunt cantonaţi şi în faţa populaţiei au declarat în mai multe rânduri că nu vor lupta pentru Basarabia căci ei sunt ardeleni.

2) Populaţia de asemenea este foarte nemulţumită de situaţia actuală din regiune căci:

– Sunt luaţi pentru transporturile militare, neţinându-se seama de nevoile lor.
– Deseori nu sunt plătiţi pentru transporturile efectuate.
– Sunt luaţi la săpatul tranşeelor, cu toate că au de făcut muncile pe câmp.
– Tranşeele au fost trasate în unele părţi greşit şi după ce s-au săpat au fostastupate, iar semănăturile nu mai pot învia.
– Caii armatei au invadat toate islazurile şi şesurile, călcând şi stricând iarba.

Aceasta fără mare folos pentru armată şi cu mari pierderi pentru populaţie ale căror vite vor rămâne la iarnă fără hrană.

În general populaţia este nemulţumită de felul cum trupa se comportă cu ea şi în nenumărate rânduri s-a plâns mie despre aceasta.

A fost un caz extrem de grav, când văduva locuitorului Sidor Baicu, din comuna Săseni a trimis la moară 2 saci cu grâu şi porumb. În drum căruţa a fost oprită de 2 ostaşi. Sacul cu grâu a fost luat din căruţa femeii.

Femeia a reclamat cazul la primărie, iar cu am adus cazul la cunoştinţa Colonelului Grosu Comandantul Regt. 61 Inf. şi a Comandantului Batalionului de mitraliere Diviziei 26.

În general populaţia este extrem de nemulţumită şi toţi aşteaptă cu nerăbdare venirea ruşilor“.

A.M.St.M., R. S.E.M., 1058, C0606 – 607

Pe document, rezoluţia:
26.VI.1940
Ordin DV. 26 – pt. măsuri să se oprească abuzurile şi pt. starea disciplinară şi morală a trupei “.

Notă: În legătură cu modul abuziv de expropriere a terenurilor agricole, F.R.N. Ţinutul Nistru – Comandamentul Garnizoanei Chişinău se adresa Comandamentului General al Gărzii Naţionale la 18 iunie 1940, arătând: „am găsit femeile plângând că mor de foame şi pe bună dreptate, fiindcă pe terenul ce li s-a luat aveau culturi, nu li s-au spus că se vor despăgubi cu teren, improprietărindu-se în altă parte, că li se va da hrană pe care o avea din teren pentru ei şi animale. Populaţia satelor este scoasă la săpături, nu li se plăteşte nimic, nu li se dă nici mâncare. Se hrănesc la acea muncă grea numai cu mămăligă şi ceapă. Acolo unde trebuie a se plăti, nu se plăteşte peste tot. Din acea cauză populaţia din regiunea frontului este foarte alarmată şi deznădăjduită…”.

..Ordinele Ministerului de Interne sunt a se plăti şi ordinele Ministerului Apărării Naţionale pe care le deţine (prefectura – n.n.) de la diferiţi comandanţi, a nu se plăti decât transporturile”.

„Sunt informaţii că şi acel transport în unele părţi se plătesc, în altele nu ”.
Nota este semnată de Comandantul Gărzii Naţionale F.R.N. a Ţinutului Nistru, general Costescu. (A.M.St.M., R.S.E.M., 1058, C0603).

3. 1940, iunie 30. Organele Jandarmeriei Căilor Ferate Române informează despre unele manifestări ale populaţiei în perioada intrării în sudul Basarabiei a armatelor sovietice.

NOTĂ INFORMATIVĂ Nr. 181
din 30.6.1940 ora 11

Organele noastre de informare şi investigaţiuni comunică:

Din cercurile românilor refugiaţi din Sudul Basarabiei se află că eri după masă la Bolgrad au aterizat câteva zeci de paraşutişti sovietici care au fost un prilej de manifestaţie din partea populaţiei locale pentru regimul comunist.
*
Între Bolgrad şi Etulia cca 500 răsculaţi din sânul populaţiei bulgăreşti au înconjurat un tren militar cu scop dc a-l împiedica să se retragă.

S-au tras focuri dc armă cu care ocazie s-a rănit numai mecanicul la mână şi maxilarul inferior.

Deşi rănile au provocat emoragie, totuşi mecanicul a condus trenul mai departe reuşind să-l treacă pe teritoriu românesc.
*
Puţin mai târziu a fost atacat un alt tren militar care avea şi refugiaţi.

Se crede că atacul s-ar fi executat de către ostaşi sovietici îmbrăcaţi în hainele populaţiei locale.

S-a tras cu mitraliera. Rezultatul s-ar fi soldat cu mai mulţi răniţi şi chiar morţi.
*
Gara Reni a fost înconjurată de trupe româneşti cu scop de a înlătura cetele răsculate, care cătau să împiedice retragerea trenurilor.
*
În general s-a înregistrat cu ocazia tristului eveniment o ură fără margini împotriva elementului şi mai ales a autorităţii româneşti.

Examinate cauzele, lasă să sc înţeleagă că numai regimul greutăţilor din ultimul an şi mai ales modul nedrept în care s-au făcut rechiziţiile şi concentrările, au provocat acea ură care a determinat tristele manifestări.

Deţinem informaţiunea de la Dl. Consilier de Curte Dardan Constantin, Slt. concentrat în Div. 21, care a avut însărcinarea să primească la Nistru şi să însoţească la Chişinău un general sovietic, că pe parcurs, cu acest general, populaţia băştinaşe ar fi eşit înaintea generalului sovietic care înainta într-un automobil blindat, reclamându-i în grup că sunt istoviţi şi nu au cu ce trăi din cauza „şperţului” şi a impozitelor supra puterilor lor.

Se spune că generalul sovietic se adresa pe loc Comisiei militare române ce-l însoţea între care era şi Slt. Dardan. – şi cu un aer de mare satisfacţie îi făcea atenţi asupra celor ce auzea.

Investigaţiunile continuă.

COMANDANTUL LEGIUNEI JANDARMI CFR
Lt. Colonel Vl. Sachelarie

[M.St.M., R.S.E.M. 1058, C 0495]

4. 1940, iunie 30, Bucureşti. Buletin contrainformativ care semnalează manifestări ale populaţiei şi autorităţilor sovietice după ocuparea Basarabiei si Bucovinei de Nord.

COMANDAMENTUL CORPULUI DE JANDARMI
Serviciul Jandarmeriei
STRICT – SECRET
MARELE STAT MAJOR – CABINET

Comunicat: Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Domnul Ministru al Casei Regale, Domnul Ministru de Interne, Domnul Ministni Vântu, Marele Stat Major – Cabinet, Marele Stat Major – Secţia Il-a, Direcţiunea Generală a Poliţiei. Prefectura Poliţiei Capitalei.

BULETIN CONTRAINFORMATIV Nr. 364
din 30 iunie 1940

Regimentul 3 Jandarmi Dunărea de Jos, raportează telefonic următoarele:

-Vaporul trimis de Administraţia Pescăriilor Statului la Vâlcov, pentru a ridica 10 vagoane de vite, s-a înapoiat gol. Sovietele nepermiţând încărcarea.
– La Vâlcov populaţia s-a dedat la devastări în stil mare.
– Hotelul turistic a fost complect devastat. Camerista Hotelului a ţinut discursuri comuniste, îndemnând la dezordine.
– Un evreu cu restaurant a fost numit comisar al poporului.
– În oraşul Ismail s-au petrecut mari dezordini. Populaţia a devastat magazinele. Steagul roşu flutură deasupra primăriei.
– S-au schimbat focuri numeroase între populaţia rusă şi evreiască şi echipagiile marinei române, care a tras cu mitralierele şi tunul.

– Populaţia evreiască (Cuvântul „evreiască“ a fost adăugat cu creionul pe forma originală a documentului n. n.) a împiedicat evacuarea autopompelor Primăriei. Ofiţerul comandant a fost omorât.
– Populaţia minoritară rusă şi evreiască, în stare dc beţie, a brutalizat pe refugiaţi, căutând să-i linşeze.

– Circa 300 soldaţi minoritari din Cercul Recrutare şi părţile sedentare din Ismail au dezertat cu arme şi echipament.
– Agenţii de pescărie de origină rusă şi evrei n-au voit să se evacueze.
– Catedrala din Ismail a fost devastată.
– Din informaţii de la jandarmii refugiaţi, sosiţi azi dimineaţă, se confirmă că deasupra Bolgradului au sburat circa 60 avioane, care au lansat paraşutişti.
– În oraşul Reni, partea către Chişmichioi, un escadron din Regimentul 4 Călăraşi a fost oprit de o unitate rusă, reuşind să se retragă.
Concomitent, ofiţerul rus comandant a pus în vedere Jand. Plut. Major Naciu Constantin, din Legiunea Jandarmi Ismail, care se refugia cu căruţe, ca după ajungerea la Galaţi, să lase liberi pe căruţaşi să se înapoieze.
Tot acest jand. Plut. Major a fost ajuns de două camionete cu soldaţi români, care i-au declarat că au fost dezarmaţi de ruşi la Bolgrad.
– Se confirmă atitudinea ostilă şi actele de violenţă săvârşite de ruşi şi evrei contra trupelor în retragere şi convoaielor de refugiaţi.
– Staţia Bolgrad este blocată cu numeroase trenuri cu materiale militare sechestrate de paraşutiştii ruşi, ajutaţi de populaţia minoritară rusă, evreiască şi funcţionarii C.F.R. de origine etnică rusă, care sabotează transporturile trenurilor.
– Jand. Plut. Doboşi din Leg. Jandarmi Tighina, refugiat, raportează azi dimineaţă din gara Reni, că la Bolgrad ar fi fost dezarmată o companie de jandarmi.
– Azi la ora 5, Generalul Atanasescu de Cavalerie a plecat către Bolgrad cu trupe de ajutor, pentm a debloca trenurile.
– În noaptea de 28-29 Iunie, în oraşul Reni au avut loc numeroase incidente sângeroase. Sunt morţi şi răniţi.
– În gara Galaţi a sosit un tren cu basarabeni ce urmează a fi trecuţi peste frontieră.

2. Regimentul 10 Jandarmi raportează:
Legiunea Jandarmi Cernăuţi, care a fost evacuată la Rădăuţi, are următoarele pierderi: Jand. Plut. Iacob, şeful postului Jandarmi Borăuţi-Cernăuţi, omorât de evrei, 11 jandarmi în termen dispăruţi:
– Legiunea Jandarmi Rădăuţi: 9 posturi din secţiile Seletin şi Vicov evacuate la Dorneşti cu următoarele pierderi: şeful postului Iabloniţa, mort în luptă cu evreii comunişti; 1 jandarm soldat dat dispărut.
– Tot personalul staţiilor de pe linia C.F.R. Basarabeasca-Reni, fiind minoritari, sabotează bunul mers al trenurilor.
– În Galaţi se află aproximativ un număr de 1 000 evrei basarabeni, pus sub pază şi care urmează a fi trecuţi în Basarabia…

[M.St.M., R.S.E.M. 1058, C0483]

5. 1940, iulie 1, Bucureşti. Biroul Statistic Militar Iaşi informează despre incidente între militari români, sovietici şi populaţie, cu prilejul retragerii din Basarabia şi Nordul Bucovinei, şi despre masacrul de la Dorohoi.

RAPORT INFORMATIV Nr. 1783 din I.VII.1940
MARELE STAT MAJOR SECŢIA II-a

Brumar. 64-400 I.7. 20/45.

1. Prin punctul Ştefaneşti-Botoşani nu s-a putut refugia decât un număr mic de funcţionari, deoarece trupele sovietice nu permit refugierea populaţiei civile şi a funcţionarilor; astăzi acest punct de trecere a fost închis.

2. Caporalul Parfenie Tinofeiu, Caporal Plăcintă Emilian şi Fruntaş Balutzel Vasile, toţi din garda A.A.A. a podului de vase de la Grădintzi-Roman, şi-au manifestai bucuria cedărei Basarabiei. Caporalul Parfenie a ameninţat pe Fruntaşul Ravaru Roman că-l va împuşca dacă va trage în avioanele sovietice; sunt în cercetarea Legiunei de Jandarmi Roman.

3. Soldat Diaconu Ioan din Reg. 29 Inf. s-a îmbrăcat civil dezertând şi asociindu-se bandelor comuniste din Ismail. A fost împuşcat în picior, se găseşte internat în spitalul comunal Brăila.

4. Legiunea de Jandarmi Dorohoi raportează că astăzi s-au produs agresiuni contra evreilor trăgându-se şi focuri de armă de către soldaţii ce au debarcat în Dorohoi; nu se cunoaşte dacă sunt victime.

5. La Botoşani cu ocazia agresiunilor ce au avut loc astăzi de dimineaţă, raportate cu Nr. 1779 din 1.7.1940, nu au fost victime, s-a devastat câteva magazine evreeşti din împrejurimile gărei.

6. În satul Buhăceni, soldaţii în trecere au devastat o prăvălie de manufactură.

7. La spitalul militar Iaşi a fost adus cadavrul plutonierului de jandarmi Sofciuc Spiridon din Leg. Jand. Orhei. Din informaţiuni a fost omorât în Ungheni de comunişti în timpul evacuărei.

8. Doi soldaţi din Regimentul 6 Roşiori declară că trupele sovietice au dezarmat escadronul greu din acest regiment luând cu ei pe Căpitanul Ştefancscu, Sublt. Ionescu Radu şi Pascali şi alţi doi ofiţeri.

9. Manifestaţii contra evreilor, izolate, au avut loc şi la Iaşi.

10. Populaţia românească din Iaşi adânc impresionată şi revoltată de atitudinea evreilor cu ocazia evacuărei Basarabiei şi actelor de teroare şi banditism la care s-au dedat, este agitată şi nu este exclusă o reacţiune contra evreilor pentru preîntâmpinarea de dezordini.

S-au luat măsuri de siguranţă prin patrulări, atât ziua cât şi noaptea.

ŞEFUL BIROULUI STATISTIC MILITAR Iaşi.
Ll. Colonel (ss) I. Palade

[M.St.M., R.S.E.M. 1058, C0465-466]

Notă: Într-un document al Marelui Stat Major din 1 iulie 1940, se arată, printre altele, că organele jandarmeriei şi Curtea Marţială a Diviziei 6 Infanterie au constatat că devastările diverselor prăvălii şi locuinţe din Dorohoi, la 1 iulie, au fost săvârşite de soldaţii din Legiunea de Jandarmi Hotin şi din Regimentul 3 Grăniceri, pe tot axul şoselei ce traversează localitatea. Focurile au fost trase de soldaţi români. Au rezultat 43 de morţi (cifra exactă este de 50 de morţi – n. n; vezi M. Mircu, Pogromurile din Bucovina și Dorohoi, București, Editura ”Glob”, 1945, p. 133-135), din care 7 militari. Cei mai mulţi au căzut în zona cimitirului evreiesc, la ieşirea sud-est Dorohoi. Majoritatea victimelor au fost evrei. (A. M. St. A., .Jurnalul de operațiuni al Marelui Stal Major, Frontul de Est, însemnările de la 1 iulie 1940).

6. 1940, iulie 1, Bucureşti. Informare a organelor militare române, care semnalează că printre cei care colaborează cu comuniştii, în teritoriile ocupate, sunt mulţi din rândurile foştilor funcţionari de stat.

Refugiaţii sosiţi ieri 30 iunie a.c., în Gara de Nord venind din Chişinău afirmă că printre cei care militează astăzi în rândurile comuniştilor sunt foarte mulţi şi din rândurile foştilor funcţionari de stat.

Secretarul general al primăriei din Chişinău Alexa Drugan îşi păstrează şi astăzi postul încredinţat de comunişti.

Acesta încasase suma de 200 000, lefurile funcţionarilor din Primărie pe care trebuia să le achite înainte de intrarea ruşilor în Chişinău. Dar funcţionarii au fost amânaţi până în ziua invaziei când funcţionarii au trebuit să fugă fără a-şi mai încasa salariile.

Au fost asasinaţi de evrei în stradă comisarii Pascal A., Mateescu Constantin, Severin şi Stol.

Se semnalează nenumărate acte de teroare, care în haosul ce a dăinuit nu au putut fi verificate şi care urmează a se stabili ulterior.

Nu avem încă informaţiuni complecte asupra celor petrecute în Tighina.

În ansamblu, acţiunea teroriştilor, care a fost bănuită încă de mult, s-a afirmat în tot spatele frontului evacuat, normal situându-se desigur mai puternic în zona ocupată de trupele sovietice.

Prin surprinderea produsă de ordinul de evacuare s-a neglijat măsurile de siguranţă pe care trupele trebuiau să le ia în spate. În special în noduri de comunicaţie, oraşe etc.

Astfel au fost lăsate pradă bandelor de terorişti familiile funcţionarilor şi militarilor. Ce este mai grav, unităţile militare au suferit şi ele banditismul populaţiei, care la Bălţi, de exemplu, a colaborat cu unităţile sovietice la dezarmarea trupelor noastre îmbarcate în tren.

Din observaţiunile făcute, se pare că organizarea terorismului nu era complect pusă la punct şi acţiunea a fost improvizată. Dacă aceasta s-ar fi prezentat complect organizată, haosul celor două zile de evacuare s-ar fi transformat într-un dezastru…

5. Manifestări ostile ţării din partea unor funcţionari sau conducători politici români:

a) Subinspcctor Poliţie BEREZOVSCHI chestorul din Tighina a fost văzut pe Strada Gogol, colţ cu Alexandru cel Bun, în fruntea unui grup de indivizi, cei mai mulţi evrei, cu un steag roşu în mână strigând: „Bine că am scăpat de jugul român pe care îl purtăm de 22 ani şi ne ajunge”.
b) Judecătorii Duşoreanu, Cuciuc şi Popislavchi din Chişinău şi-au afişat sentimentele filo-sovietice rămânând în Basarabia.
c) Agenţii de la Percepţia fiscală din Călăraşi-Târg au pus mâna pe case de bani, care le-au fost luate cu forţa de jandarmi.
d) Şeful Detaşamentului de poliţie Comisar Ionescu Virgil din Călăraşi-Târg, a fost ameninţat cu moartea de cei 10 gardieni publici ai săi.
e) Doctorul primar din Cahul a refuzat evacuarea spitalului.
f)Institutorul Lupaşcu Gheorghe, fost prefect de judeţ la Soroca, fost deputat, membru în Sfatul orăşenesc F.R.N., a prezidat imediat o adunare comunistă în Soroca, în prezenţa soldaţilor sovietici.
– Petre Sfeclă, preşedintele F.R.N. Soroca, împreună cu inspectorul şcolar primar Alexandru Anop şi institutorul Cutubar Ion au întâmpinat trapele sovietice cu steag roşu arborând Steagul Sovietic pe Casa Corpului Didactic.
– Avocatul Petre Hrişcu, fost preşedinte al F.R.N. şi Teodor Rusnac, secretarul F.R.N.. au declarat că nu au de ce pleca din Basarabia.
Profesoral Marcu, directorul Liceului agricol Soroca, suspectat de noi pentru sentimente comuniste, nu a vrut să se refugieze.
g) Impiegaţii de mişcare din Lipnic au primit trupele sovietice cu steagul roşu.
h) Doctoral Rabinovici, medic primar la Chilia Nouă, a luat preşedenţia Comitetului local de comunişti.
l) Impiegatul Dăcuţă Serghei din staţia Pârliţa este considerat ca autor al ciocnirei din această staţie, care a avut ca urmare rămânerea în Basarabia a câtorva trenuri de muniţii (declaraţia mecanicului trenului).

[M.St.M., R.S.E.M. 1058, C0733, 809, 810]

Notă: În acest sens, după cum informa Prefectura Poliţiei Bucureşti la 30 iunie 1940, refugiaţii din Bălţi relatau că, încă înainte de ocuparea oraşului, cei ce s-au dedat la acte de teroare au fost chiar funcţionarii statului, care s-au instalat prin forţă în fruntea instituţiilor.
Sunt citate numele fostului perceptor al oraşului, Baranovski, al şefului biroului populaţiei, Leucuţa, ca primar al oraşului şi alţii.
Această informaţie a fost transmisă P.C.M., generalilor Argeşeanu, Bengliu, Litcanu, Biroului St. Major etc. (M.St.M., R.S.E.M. 1058, C0522).

7. 1940, iulie 1. Raport contrainformativ al unităţii „Graniţa către M. St. M., cu propuneri ca soldaţii basarabeni să fie lăsaţi liberi dacă vor să plece la căminele lor, măsuri ce ar trebui extinse şi la funcţionari ai statului, originari din Basarabia.

GRANIŢA către M. St. M.

Raport contrainformativ din 1 iulie 1940.

Soldaţii basarabeni să fie lăsaţi liberi dacă vor să plece la căminele lor.

Apreciem că pentru aceleaşi consideraţiuni este necesar să se extindă măsura şi la ceilalţi amploiaţi ai Statului, comunali, regii autonome etc. originari din Basarabia şi care au fost mutaţi în Vechiul Regat tocmai pentru a-i scoate din mediul minoritar respectiv, unde se complăceau ca străini de tot ce este românesc şi care în ultimele zile grele pe care le trăim (din informaţiuni sigure) au atitudini care nu concordă cu starea generală de spirit a Românilor. Sunt veseli, pasivi în serviciul pe care-l îndeplinesc, ba de multe ori chiar sabotează etc.

Sunt unii dintre ei, români de origină etnică, (subl. în text – n.n.) însă dacă ar fi întrebaţi, poate şi-ar exprima dorinţa să se înapoieze în Basarabia între ai lor şi unde vom avea nevoie de ei pentru orice împrejurare.

[M.St.M., R.S.E.M. 1058 C0479]

8. 1940, iulie 8, Iaşi. Raport al Rezidentului Regal al ţinutului Prut privind situaţia din acest ţinut din punct de vedere al ordinii, siguranţei, stării de spirit a populaţiei etc.

[…] Credem util a propune să se săvârşească o anchetă printre toţi funcţionarii noştri, civili şi militari, care s-au evacuat şi se află printre noi, spre a obţine toate datele necesare, pentru condamnarea în lipsă a tuturor funcţionarilor ce i-am avut în Basarabia care în bună parte au rămas acolo şi care s-au opus, ba chiar au sabotat evacuarea averii Statului Român, ori a autorităţilor româneşti sau a populaţiei civile.

Judeţele Soroca şi Bălţi au trecut la Ruşi de la finele lunii iunie 1940. Ele au fost pierdute pentru Rezidenţa Prut.

Potrivit adresei Ministerului Propagandei Naţionale nr. 2286 din 5 iulie a.c. care, de acord cu Ministerul de Interne, a hotărât a se constitui pe lângă Rezidenţele Regale, Comitete de Presă şi Propagandă, la 8 iulie Rezidenţa Prut a convocat pentru constituire pe lângă această Rezidenţă a Comitetului Presei şi Propagandei persoanele indicate în sus-menţionata adresă. Credem că este neapărată nevoie să dispuneţi majorarea efectivelor de jandarmi, cu elemente regăţene, iar nu basarabeni, pe care acum nu se mai poate conta, precum şi o sporire a personalului poliţienesc.

Rezident Regal, (ss) Traian Ionaşcu

[Arhivele Naționale, Filiala Iași, Fond Rezidenţa Prut, ds. 9/1940, f. 143-159]

9. 1941, iulie 13, Chişinău. Organele Jandarmeriei Chişinău informează despre reţinerea, împuşcarea şi alte măsuri luate împotriva unor evrei, ca şi a unor moldoveni, în localităţi din Basarabia.

Inspectoratul de Jandarmi Chişinău
Buletin informativ
13-14 iulie 1941
Tg. Ungheni – 15 iulie 1941

La secţia de Jandarmi Făleşti s-au reţinut un număr de 2 460 evrei care au fost instalaţi într-o mahala, unde se hrănesc pe cont propriu. Dintre aceştia s-au luat ostateci care sunt ţinuţi sub stare de arest la secţie.

În afară de aceştia, un număr de 560 evrei aduşi de Comp. 414 Poliţie au fost ridicaţi de trupele germane şi transportaţi cu camioanele în direcţie necunoscută.

– 10 evrei învinuiţi că au tras în trupele germane au fost înaintaţi cu actele dresate Curţii Marţiale.

[A.M.St.M., R.S.E.M. 1160, CO 477-78]

Notă: Buletinul Informativ din 6 august 1941 relata despre 250 de evrei împuşcaţi (lbidem, C0539), iar Buletinul Informativ din 13 august 1941 semnala că alţi 200 de evrei, între orele 0 şi 4, au fost împuşcaţi de Compania 23 Poliţie (lbidem, C0572).

Buletinul Informativ din 2 iulie 1941 arată că patru moldoveni şi ruşi au fost împuşcaţi pentru că au fugit de sub escortă şi îngropaţi pe loc. Aceştia fuseseră arestaţi sub învinuirea că au tras în armata română şi au rupt drapelul românesc la retragerea armatei române din Basarabia.

Un document care cuprinde o listă cu români suspecţi de a fi simpatizat cu U.R.S.S. în1940-1941 dă exemplul Iconomului Stavrofor Victor Popovici, directorul Seminarului Teologic din Chişinău, care a refuzat să se refugieze în Vechiul Regat în 1940 şi să predea casa de bani şi arhiva. S-a lepădat de preoţie şi a luat cuvântul împotriva României. (Ibidem, R.S.EM. 1178, C0109-110). Un Buletin contrainformativ pe perioada 10-20 august 1941 al Inspectoratului Regional de Poliţie Chişinău prezintă cazul lui Gonţa Ştefan, agronom la ferma model din Orhei, care i-a îndemnat pe ţărani să distrugă această fermă, odată cu intrarea
armatelor româno-germane în Basarabia, el însuşi incendiind recolta de pe trei ha.

Arestarea şi trimiterea în judecată a unor moldoveni care au colaborat cu autoritățile sovietice au luat o asemenea amploare, încât o notă din 2 septembrie 1941 semnala că „unele posturi de jandarmi din Basarabia întocmesc acte cu prea mare uşurinţă şi adesea chiar cu patimă, trimiţând la Curţile Marţiale arestaţi cărora nu li s-a stabilit nici o vină“.

Direcţia Justiţiei Militare apreciază că acest procedeu lasă impresia în rândurile populaţiei basarabene că teroarea fostului regim comunist continuă, ceea ce este dăunător intereselor statului. (Ibidem, C0389).

Fenomenul l-a determinat pe I. Antonescu şi pe guvernatorul C. Calotescu să considere că în curând satele basarabene vor rămâne fără ţărani dacă arestările continuă; generalul Antonescu a cerut chiar „îngăduinţă“ pentru moldovenii care au manifestat împotriva Armatei Române în vara anului 1940. (Arhiva Națională, Fond M.A.I., ds. 36/1941, f. 6-7)

Sursă: EVREII DIN ROMÂNIA INTRE ANII 1940-1944, Vol. III. București, 1997.

Anunțuri

13 gânduri despre „CÎTEVA DOCUMENTE PRIVIND ATITUDINEA POPULAȚIEI BASARABIEI ÎN TIMPUL RETRAGERII ADMINISTRAȚIEI ROMÂNEȘTI DIN IUNIE 1940

  1. În vremuri de restrişte cum a fost perioada 1939-1940 populaţia, oricare ar fi ea, este predispusă să se revolte împotriva autorităţilor de pînă atunci, sperînd că prin schimbarea regimului îi va fi mai bine.

    Am avut un profesor basarabean, fiu de lucrător la Căile Ferate Române, pe aici prin zona Galaţilor. Tatăl său, după 28 iunie 1940 hotărîse să-şi ia familia şi să treacă Prutul în Basarabia, bucurîndu-se enorm că va ajunge în patria muncitorilor şi ţăranilor, URSS. Şi-a luat nevasta şi pe cei vreo 3-4 copii şi a plecat, crezînd că acolo sovieticii o să-i aştepte cu pîine şi sare.

    După trecerea Prutului au fost conduşi la Reni unde au fost introduşi într-un tren de cărat vite, un bo-vagon pînă undeva peste Nistru în Ucraina. Vai de capul lor! Şi-au blestemat zilele. I-au tot purtat prin Ucraina – în vagon, bineînţeles – timp de vreo 3-4 luni de zile. Au cerut să vină în Basarabia ca să se cazeze pentru iarnă la rudele din satul lor. Acolo, rudele le-au le-au pus la dispoziţie la toţi o cameră mică în care au trăit pînă în primăvară unul peste altul ca vai de viaţa lor.

    In vara anului 1941, la venirea trupelor române, toţi au luat hotărîrea să se întoarcă în ţară unde tatăl său şi-a reluat serviciul la CFR iar ei au locuit în vechea locuinţă pe care şi-o cumpărase înainte de 1940. Mama lor era casnică iar copiii învăţau la şcoală. Dup 1944 el a făcut un lioceu militar după ce terminase gimnaziul la Galaţi.

    În anii de după război, cînd urma o şcoală superioară militară în Bucureşti, din ordinul armatei sovietice de ocupaţie, autorităţile române trebuia să caute pe toţi refugiaţii din Basarabia şi să-i expulzeze în URSS. Mulţi dintre basarabeni se ascundeau, că ştiau ce-i aşteaptă în URSS, aveau fel de fel de ocupaţii, de la muncitori şi ţărani, pînă la învîţători şi intelectuali. Toţi se temeau să nu fie trimişi în URSS.

    Într-o zi a fost dibuit şi el, (se numea SÎrbu NIcolae), şi a fost chemat la comitetul de partid al şcolii şi în camera unde îşi avea sediul comitetul de partid era NIcolae Ceauşescu îmbrăcat de costum de general. (Prin anii ’50 el avea funcţia de general pare-mi-se cu propaganda în armată, sau nu ştiu în ce structuri). Acest elev mulitar Sîrbu este invitat să ia loc pe scaun la un birou şi este luat direct: „Ia ascultă tovarăşe, familia dumitale e din Basarabia?” La răspunsul lui afirmaţiv i-a spus că trebuie să se pregătească să-şi facă bagajele cu întreaga familie şi să plece în URSS. „parcă se prăbuşise acoperişul peste mine”, îşi amintea el. „Dar noi, tov. general, nu vrem să mergem. Am fost în 1940 şi ştim cum este acolo. Nu mai vrem să mergem chiar de ne arestaţi.” Şi a început să povestească ce au păţit atunci. La care Ceauşescu i-a dat nişte hîrtie şi un toc sau ceva de scris (avtorucika) şi l-a invitat să scrie tot ce ştie despre acea perioadă. „Eu scriam, iar el se plimba prin spatele meu cu mîinele la spate” îmi povestea acesta. „De atunci, nu ne-a mai chemat nimeni şi nici pe părinţii mei nu i-a mai întrebat nimeni” – a încheiat el povestirea.

    Aceasta este povestirea lui autentică. Nu am inventat nimic. Să mă bată Dumnezeu dacă mint cu ceva.
    De aici am tras concluzia că ce ai scris d-ta mai sus este purul adevăr. Mulţi au fost prinşi de propaganda sovietică a acelor ani, au fost pur şi simplu amăgiţi. Mai ales în Basarabia, unde lumea era foarte săracă şi credea în orice promisiuni, chiar dacă acestea erau mincinoase, iluzorii, tipic propagandistice. Ca şi azi, de altfel.

    • ”[…] Ca rezultat al acestor acțiuni, în Basarabia au fost expropriate 268,6 mii ha de pămînt (163,6 de mii de la marii proprietari, mănăstiri, etc și 105 mii de la țăranii înstăriți). 186,4 de mii de gospodării țărănești fără pămînt și cu pămînt puțin (circa 40% din toate gospodăriile țărănești din județele basarabene, precum și un anumit număr de vite și inventar. (V. Pasat. RSS Moldovenească în epoca stalinistă, Chișinău, Cartier, 2011 P. 63).”

      Iată, cel puțin 40% dintre țărani, nu aveau motive pentru ce să creadă că au fost amăgiți.
      Nici alții (moșieri, țărani înstăriți, etc) nu cred că au fost amăgiți, deoarece din timp știau cum procedează cu proprietatea puterea sovietică. 🙂
      Acum toți se plîng că buneii lor au fost năpăstuiți de bolșevici. Eu încă pot să-i mai înțeleg pe cei, care aveau bogăție, zeci de hectare, alte avuții, și le-au pierdut, dar nu-i pot înțelege pe cei care, fiind niște golani adevărați, și puterea sovietică făcînd oameni din ei, acum strigă că au fost jupuiați.
      Măi omule, ce să jupoi de la tine, unicele zdremțe pe care le aveai la suflet?
      Am impresia, cu cine n-ai sta de vorbă, că la toți buneii și tații erau țărani înstăriți.
      Și ai voștri, dle Judex, erau înstăriți? Ce-ați pierdut în urma colectivizării?

      Iată vă povestesc cazul bunelului meu, tatăl mamei mele. Ei erau 5 băieți, tatăl lor avea 4 hectare. Bunelul era cel mai mare, era nevoit să argățească pe la alții. Mi-a arătat casa în care trăia ”boierul”, transformată mai apoi de sovietici în club. Acolo în fiecare seară se ducea și lua plata pentru ziua de muncă, i se turna și un pahar de vin. Cînd l-am întrebat cum era cu românii, mi-a zis: ”Cu românii ne mîncau păduchii!”. Bunica, în schimb era mai neutrală: ”Dacă munceai, aveai de mîncare și pe timpul românilor, și pe timpul rușilor”.
      El și cu frații lui s-au solidarizat cu puterea sovietică. Toți au muncit în colhoz, însă copiii lor au ajuns și milițieni, și ofițeri, și funcționari ai statului, și șefi prin întreprinderi, ș. a. m. d. știu că au un văr și în Vladivostok. N-am auzit niciodată să spună ceva contra URSS, ba dimpotrivă, toți regretă prăbușirea Uniunii.

      • Sigur d-le Obidin, aici aveţi perfectă dreptate. Omul, de oriunde ar fi, uită binele ce i s-a făcut. Iată, eu nu mă gîndesc mai departe decît la ceea ce s-a întîmplat la Bucureşti în decembrie 1989. Eu am trăit vremurile acelea şi aveam mintea destul de trează ca să-mi dau seama de motivele perioadei de austeritate a anilor 1980 în România. Acea perioadă era obiectiv necesară. România contractase împrumuturi din occident înainte 1980 la care le venea termenul de scadenţă. Cu produsele industriale ce se vindeau bine în lumea a treia România a stins 80% din datorii. URSS nu accepta de la români în comerţul bilateral decît produse alimentare, iar noi importam mult din URSS, în special minereuri, gaze şi alte produse.
        Acest efort al României a creat o penurie gravă de alimente pe piaţa românească care a determinat în rîndul mulţimii o uriaşă nemulţumire. Măcar dacă această nemulţumire ar fi fost corect prezentată populaţiei cu justificările de rigoare. Dar propaganda de partid în frunte cu Ceauşescu minţea de la ochi poporul, cum că el e îndestulat, că trăişte în epoca de aur, cînd de fapt trăia într-o austeritate extremă. Mai mult aceste minciuni a înfuriat poporul, încît şi cei pe care partidul i-a ridicat din mizerie începuse să-l urască. E adevărat, poporul dorea schimbarea lui Ceauşescu, dar nu regimul socialist pe care poporul şi eu personal îl consideram şi încă îl consider superior din multe puncte de vedere regimului actual, creator de privilegii pentru cei fără nici un fel de merite.
        Chiar şi în aceste zile, la Bucureşti, s-au ridicat şi au făcut demonstraţii împotriva guvernului şi persoane – în special tineret – care au beneficiat din plin de unele avantaje oferite de stat. E adevărat, românii nu au fost obişnuiţi cu şomajul, dar nici tinerii de azi nu se mai înghesuie la lucrări de medie calificare, toţi vor slujbe de birou sau ceva mai uşurele, cheltuind totul ca să termine facultăţi care nu la folosesc la nimic după ce le termină. Nici unul nu mai vrea în agricultură unde se cîştigă puţin, vor să aibă o slujbă afară, în ţările occidentale, unde se cîştigă de 5- 10 ori mai mult decît în România, ca să-şi facă case cît mai arătoase, de multe ori supradimensionate pentru a se lăuda celorlalţi, vezi doamne, că ei sunt mai cu moţ.

      • ”URSS nu accepta de la români în comerţul bilateral decît produse alimentare, iar noi importam mult din URSS, în special minereuri, gaze şi alte produse.”

        Nu doar alimente, de pildă, știu că mobila produsă în România era foarte întrebată în URSS.
        La noi acasă bucătăria era produsă în România, și azi au mai rămas unele dulapuri, de calitate nu ne plîngem.
        Tata îmi spunea că în lemnăria kolhozului au fost aduse niște strunguri făcute în România.

    • Basarabia a fost colonizată inclusiv și cu moldoveni, de pe ambele maluri ale Prutului.
      Nimeni nu le interzicea moldovenilor să se așeze cu traiul în sudul Basarabiei, care era practic depopulat.
      Interesant, de ce moldovenii nu au colonizat masiv acest teritoriu (Bugeacul) înainte de 1812, așa cum au făcut în centrul și nordul ținutuluui?

    • Să am iertare, dle Judex, dar am fost nevoit să redactez comentariul.
      Acest blog nu este o platformă de propagandă unionistă cu România.
      Pentru așa ceva există alte locuri.
      Pentru viitor vă sfătui să nu vă chinuiți degeaba.

      • Domnule Obidin, în fond este dreptul dvs. să găzduiţi orice mesaj şi să le ştergeţi pe cele ce nu vă convin. Mesajul pe care l-am postat a fost nu pentru propagandă unionistă, ci pentru a contracara aserţiunile dvs. pe care eu le consider exagerate, ca să nu folosesc alt cuvînt, iar uneori rău intenţionate. Eu vă înţeleg, ştiu pentru cine faceţi serviciul acesta şi de aceea n-am cum să mă supăr că-mi ştergeţi argumentele mele. La latini era o vorbă: „Audietur et altera pars”. Nu ştiu dacă la Kremlin se cunoaşte acest dicton, care pe ruseşte ar suna cam aşa : vîsluşati drugoi ciasti.
        Dar ce să ceri propagandei ruseşti, cînd ea de cînd se ştie prezintă numai ce-i convine.
        Oricum, eu vă mulţumesc că nu mi le ştergeţi pe toate, ca să rămînă numai părerile dvs.

      • „A redacta” înseamnă a compune, a expune ceva, nişte idei, nişte gînduri, în scris, nu a anula ce a fost scris.
        Corect ar fi fost să scrieţi „v-am şters mesajul” pentru un motiv oarecare pe care dvs. îl aveţi în vedere, de exemplu pentru că nu corespunde scopului acestui blog pe care îl promovaţi.

  2. Interesant, de ce moldovenii nu au colonizat masiv acest teritoriu (Bugeacul) înainte de 1812, așa cum au făcut în centrul și nordul ținutuluui?
    Mă surprinde că nu cunoşti istorie. Bugeacul a început să nu mai fie administrat de Moldova, încă de pe timpul lui Ştefan cel Mare, cînd turcii au luat prin lupte grele cele două cetăţi Chilia şi Cetatea Albă împreună cu satele dimprejur. Ulterior au urmat alte etape, ajungîndu-se pînă la Cetatea Tighina, pe care turcii au botezat-o Bender. Moldovenii au fugit de acolo aşa cum făceau întotdeauna cînd năvăleau popoarele migratoare sau prădătoare. Căutau codri mai deşi, iar cei cu turme multe căutau muntele. Turcii au fost primii care au colonizat populaţie din imperiu. Aşa au venit găgăuţii. Pe bulgari şi nemţi i-au adus ruşii mai tîrziu, după 1812, fiindcă mare parte dintre moldoveni au fugit de urgie peste Prut. Aşa spuneau administratorii ruşi care au stăpînit acele teritorii după 1812, nu românii.
    Pînă la apariţia Turcilor în zonă existau sate cu populaţie moldovenească destul de numeroasă. Moldovenii fugeau nu numai din calea turcilor, dar şi din aceea tătarilor. Aceasta au fost de fapt raţiunea pentru care moldovenii au construit cetăţile de la hotarul de răsărit, Hotin, Soroca, Tighina şi Cetatea Albă. De ce aceste cetăţi au fost făcute numai pe malul stîng şi nici una pe malul drept al Nistrului? Asta nu dă de gîndit?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s