”DUMINICA NEAGRĂ”. Film documentar despre pogromul de la Iași din iunie 1941

Anunțuri

4 gânduri despre „”DUMINICA NEAGRĂ”. Film documentar despre pogromul de la Iași din iunie 1941

  1. CINE ARE URECHI DE AUZIT, SĂ AUDĂ! CINE ARE MINTEA ÎNTREAGĂ, SĂ JUDECE!

    Legi antisemite care nu s-au aplicat niciodată, emise pentru a da satisfacție „UE” din vremea lui Ion Antonescu!

    Declaraţia lui Sabin Mănuilă

    Subscrisul Dr. Sabin Mănuilă, domiciliat în New York, USA, 945, 5th Avenue:- fost Director General al Institutului Central de Statistică al României între anii 1932-1947;
    – fost Director General în Ministerul Sănătăţii (1927-1932);
    – fost Subsecretar de Stat la Preşedenţia Consiliului de Miniştri (1944-1945);
    – membru corespondent al Academiei Române;
    – membru al Academiei de Medicină şi al Academiei de Ştiinţe;
    – actualemte membru al Comitetului Naţional Român;
    declar următoarele:

    În una din ultimele zile ale lunii mai 1944, m-a invitat Dl IULIU MANIU, preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc şi fost Prim-Ministru, să viu la locuinţa sa din Snagov-Ilfov, care locuinţă era situată în casa familiei mele. Dl MANIU mi-a prezentat un exemplar al Decretului-Lege nr. 301, publicat în Monitorul Oficial din 29 mai 1944 (Partea I-a, nr. 125, pag. 4238), care modifica dispoziţiunile legii nr. 509 din 3.8.1943 în sensul că edicta pedeapsa cu moartea pentru evreii care s-ar fi introdus fraudulos în Ţară.

    Textul articolului unic al Decretului-Lege nr. 301/1944 suna astfel:
    „La finele articolului 1 din Legea nr. 509 din 30 august 1943, se adaugă următorul aliniat final 23: „Trecerea frauduloasă a frontierei săvârşită de evreii ce vin din alte ţări”.
    „Dat în Bucureşti la 26 mai 1944, Antonescu, Mareşal al României, Conducătorul Statului; Ministrul Justiţiei: Ion C. Marinescu”.

    Iată cuprinsul raportului nr. 1069 al Ministerului Justiţiei, privitor la justificarea Decretului-Lege nr. 301:
    „Domnule Mareşal,
    În ultimul timp s-a descoperit de organele de frontieră că un număr mare de evrei din alte ţări au încercat să treacă în mod fraudulos frontiera Ţării. Cum aceste elemente străine sunt indezirabile, mai cu seamă în aceste vremuri, ele putând periclita interesele superioare ale apărării naţionale, s-a socotit că este necesar ca să se aducă un proiect de Decret-lege pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 509 din 1943 prin care am adăugat un aliniat nou, care pedepseşte cu moartea evreii care se introduc fraudulos în Ţară.

    Art. 2 din acea lege prevede aceeaşi pedeapsă pentru complicii şi favorizatorii acestor evrei.

    Dacă şi Domnia Voastră sunteţi de acord cu acest proiect de Decret-lege, vă rog să binevoiţi a-l aproba şi semna”.

    Implicaţiile acestui Decret-lege erau: executarea tuturor evreilor care treceau fraudulos graniţa României. În acea epocă, problema trecerii frontierei româneşti de către evrei se practica în Transilvania, unde guvernul unguresc pusese în mişcare aparatul administrativ pentru deportarea evreilor din Ungaria în Germania. Pentru a evita deportarea în Germania, unii evrei au decis să treacă în România, de unde nici un evreu nu a fost vreodată deportat în Germania.

    Evreii din Bucovina, Dorohoi şi Basarabia au fost evacuaţi din ordinul nemţilor în anii 1941-42 în lagărele din Transnistria.

    Dl Maniu mi-a cerut să plec imediat la Bucureşti şi în numele D-sale să-i cer Mareşalului Ion Antonescu, Prim-ministru şi Conducător al României, ca Decretul-lege 301 să fie revocat. După ce am primit numeroase sugestii tehnice şi tactice, am plecat imediat la Bucureşti şi m-am prezentat întâi la Dl. Mihai Antonescu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri şi ministru de Externe. I-am explicat amănunţit rostul vizitei mele. D-sa mi-a răspuns că n-a văzut Decretul înainte de publicare, aşa cum ar fi fost normal. (Cum guvernul unguresc nu acorda paşapoarte evreilor pentru a trece legal graniţa în România şi nici guvernul român nu acorda vize de intrare în România pentru evrei, fruntaşii evrei din România – foşti demnitari care s-au crezut răspunzători pentru soarta evreilor, dându-şi seama că mulţi evrei vor încerca să intre în România spre a evita deportarea în Germania, au decis să facă intervenţii pe lângă Guvernul Român spre a cere abolirea Decretului-Lege nr. 301 din 1944. În acest scop s-a constituit o delegaţie compusă din 3 persoane care au ales calea indirectă, socotită deci cea mai eficientă, de a interveni prin Dl Iuliu Maniu, fost Prim-Ministru al României şi Preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc. Imediat după apariţia Decretului-Lege 301 în Monitorul Oficial din 29 Mai 1944, cei trei delegaţi s-au prezentat la Snagov-Ilfov spre a-i cere D-lui Maniu o intervenţie la Mareşalul Ion Antonescu, PrimMinistru şi conducător al Statului.

    Datorită acestei situaţii D-l Maniu mi-a cerut mie, în faţa celor trei delegaţi, să plec la Bucureşti, imediat, şi să cer, în numele Domniei Sale ca decretul să fie retras.

    Din primul moment al audienţei mele la Dl Mihai Antonescu, am aflat următoarele amănunte, confirmate mai târziu de Mareşalul Antonescu personal: 1) la ultima vizită a Mareşalului Antonescu la Hitler, i s-a cerut ca evreii din România să fie deportaţi în Germania. Mareşalul a încercat să se opună. Hitler a insistat însă, arătând că Ungaria a luat o asemenea măsură, care e însă în pericol de a nu putea fi aplicată din cauză că evreii vor trece în masă în România.

    Reîntors în ţară, au discutat problema, şi Mihai Antonescu s-ar fi opus categoric promulgării unei astfel de legi. Atunci Mareşalul n-a mai adus problema în faţa Consiliului de Miniştri şi a însărcinat Marele Stat Major să întocmească un proiect de lege, să-l prezinte spre semnătură Mareşalului Antonescu şi Ministrului de Justiţie şi să-l publice în Monitorul Oficial, astfel încât nimeni să nu afle de existenţa lui decât după ce a fost publicat în Monitorul Oficial. Mihai Antonescu a telefonat apoi Mareşalului Antonescu, spunându-i că mă aflam la dînsul, trimis fiind de D-l Maniu, spre a solicita o audienţă în chestiunea Decretului-Lege 301. Am fost primiţi imediat de D-sa, birourile amândurora fiind în aceeaşi clădire.

    Cum ne-a văzut, Ion Antonescu ne-a vorbit pe un ton ridicat. Întâi i-a explicat lui Mihai Antonescu că a fost nevoit să evite orice publicitate, ca să împiedice intervenţii la măsura deportării evreilor din România, dar că, în situaţia în care se găsea, s-a văzut totuşi forţat să răspundă la cererea ce i s-a făcut şi să intervină cu o lege care să demonstreze că România se fereşte să saboteze măsurile luate de Ungaria împotriva evreilor.

    În ciuda ingerinţelor exercitate asupra sa, Mareşalul a luat riscul de a nu aplica legea. Cum aplicarea ei trebuie să se facă prin organele grănicereşti, iar instrucţiunile de aplicare urmau să fie date Comandamentului Grănicerilor de către Marele Stat Major, nu exista alt mijloc de a împiedica aplicarea legii decât prin omiterea trimiterii instrucţiunilor respective Corpului Grăniceresc. Ceea ce în fapt s-a şi întâmplat, căci aceste instrucţiuni n-au plecat niciodată de la Statul Major. În felul acesta – a spus Mareşalul – nici un evreu nu va fi executat pe graniţă, cu toată dispoziţia categorică a legii.

    Pe un ton apăsat mi-a cerut să-i comunic D-lui Iuliu Maniu că D-sa era conştient de implicaţiile Legii, dar că era conştient şi de consecinţele politice şi militare, în caz că ar fi refuzat să facă acest Decret, care totuşi, pentru el, însemna un sacrificiu de conştiinţă şi de prestigiu şi în acelaşi timp, un imens risc naţional şi personal.

    Aflând cele descrise mai sus de la Mareşalul Antonescu şi D-l Mihai Antonescu, din care rezulta că Legea 301 n-a fost făcută cu intenţia de a fi aplicată şi că, deşi în aparenţă legea era extrem de brutală, totuşi nu era să aibă nici o consecinţă reală pentru viaţa evreilor din Transilvania de Nord, am socotit misunea mea îndeplinită şi am plecat imediat la Snagov, unde am găsit delegaţia evreilor în aşteptare şi mulţumită de informaţiunea adusă de mine de la Mareşalul Antonescu.

    Aceasta este declaraţia mea liberă bazată pe experienţa personală, pe care sunt gata s-o substanţiez şi oral în faţa oricăror instanţe administrative sau judiciare, dacă ar fi nevoie.

    Iunie, 13, 1959 Sabin Mănuilă

    *

    Act legalizat de Harry Rosen-Notary public, State of New York, no. 24.86444550, Qualified in Kings Country, Commission Expires, march 30, 1960. Harry Rosen

    Notă explicativă: Documentul de mai sus se află în arhiva Comitetului Naţional Român şi ne-a parvenit de la dl Sergiu Aurel Marinescu, cunoscutul istoric şi publicist din Statele Unite, care îşi asumă conformitatea cu documentul original. Domnia sa a făcut şi sublinierile din text, la care a adăugat următorul comentariu, cu titlul de

    „Concluzii:

    1. Mareşalul Antonescu a fost executat la Jilava în 1946 şi nici o organizaţie evreiasacă nu a arătat acest aspect la proces – anume nu numai că nu a aprobat deportarea evreilor din România în Germania, dar a şi acceptat să salveze mii de evrei fugiţi din Ungaria.

    2. Din miile de evrei care au trecut clandestin în România salvându-li-se viaţa, nici unul nu a declarat vreodată adevărul în legătură cu salvarea lor de către Mareşalul Antonescu.

    3. Prin contrast, Ungaria care a deportat în Germania peste 500.000 de evrei este scutită de calificativul „holocaust maghiar”, iar Elie Wiesel se ocupă numai de „holocaustul românesc” şi împreună cu R.Ioanid şi alţii au fabricat şi suma victimelor evreieşti din România, la 400.000-600.000.

    4. Iuliu Maniu a murit în închisoarea Sighet, îngropat într-un loc necunoscut.

    5. Şi astfel adevărul a fost ascuns sau escamotat. Facem cunoscut acest document în credinţa că va servi „Comisiei pentru studiul Holocaustului din România şi va fi predat la cursurile de studiul holocaustului recent introduse în şcoli aşa cum în chestiunea deportărilor evreilor din Basarabia, Bucovina, Dorohoi să se studieze nu numai efectele acestor deportări, dar şi cauzele care le-au generat.”

    Nota redacției: textul de mai sus a fost publicat în revista DORUL din Danemarca, nr 179, din februarie 2005. A fost printre primele texte apărute pe site-ul nostru în 2008. De curând am descoperit o mică arhivă transmisă din SUA de regretatul Aurel Sergiu Marinescu. Vom mai publica câteva texte, unele de tot inedite, pe subiecte românești de interes public.

    Subliniem din textul re-publicat de mai sus esențialul: Antonescu a dat multe legi anti-semite, dar A AVUT GRIJĂ SĂ NU FIE NICIODATĂ APLICATE. Acest subterfugiu nu a contat pentru istoricii de mai târziu, veritabili FALSIFICATORI DE ISTORIE. N-a contat nici pentru miile de evrei care i-au datorat viața lui Antonescu! Nici unul nu s-a prezentat ca martor al apărării la procesul intentat Mareșalului. Nu e târziu ca măcar urmașii acelor evrei să-și mărturisească căința pentru nevrednicia părinților!

    • Rău că printre evreii salvați de Antonescu nu sînt, de pildă, și evreii omorîți în pogromul de la Iași.
      Apărătorii ”conducătorului” scot tot timpul în evidență evreii ”salvați”, și se fac a uita de cei exterminați din Bucovina, Basarabia, Transnistria.
      Iar cît îi privește pe cei salvați:
      Pînă la sfîrșitul anului 1941 Antonescu n-a ”reușit” din motive tehnice să-i extermine pe evrei, iar către acel timp ”Blitzkrieg”-ul hitlerist a suferit un eșec total și aceasta l-a determinat pe ”mareșal” să stopeze nimicirea ”jidanilor”. Deja în curînd după începutul contraofensivei sovietice de la Moscova, ”mareșalul a înțeles că victoria Wehrmachtului este destul de problematică și la ședința Consiliului de Miniștri din 16 decembrie 1941 a declarat că ”se poate întîmpla să se ajungă la o pace de compromis și la masa verde sau la spatele masei verzi să stea jidanul… Ceea ce cer este să facem cît mai puține forme în această privință, ca să nu dăm posibilitatea să fim judecați cine știe cum”( Evreii din România între anii 1940-1944. Vol. 1. Legislația antievreiască. București, 1993. P. 326).
      Dar s-a întîmplat Stalingradul, și aceasta l-a determinat definitiv pe ”conducător” să se gîndească la răsplată, înțelegînd că protejarea evreilor poate constitui un însemnat capital politic în negocierile cu anglo-americanii( Constantiniu Fl. O istorie sinceră a poporului român. București, 1997. P. 394, 402, 415). După cum se afirmă destul de just în revista engleză ”New Statesman and Nation”, înfrîngerea armatelor germane la Stalingrad și pe Don ”a zguduit România poate mai mult decît Germania”( New Statesman and Nation. 1994. April. P. 236). I.Antonescu s-a văzut obligat să constate că după nimicirea armatelor a 3-a și a 4-a românești lîngă Stalingrad, ”pilonii statalității s-au prăbușit”. Pentru a avea anumite șanse de scăpare, el a și oprit nimicirea totală a evreilor români. E drept că în acel moment evreii basarabeni și cei transnistreni erau în majoritate morți. Acest lucru este recunoscut și de unii istorici români onești( Mezincescu E. Mareșalul Antonescu și catastrofa României. București, 1993. P. 113; Constantiniu Fl. O istorie sinceră a poporului român. București, 1997. P. 394).

  2. „Rău că printre evreii salvați de Antonescu nu sînt, de pildă, și evreii omorîți în pogromul de la Iași.” – iată o frază care trădează răutate.
    Este nevoie oare să aduc dovezi că nici Guvernul de la Bucureşti, nici Generalul Antonescu nu au avut cunoştinţă despre pogromul de la Iaşi? Ce era să facă Antonescu atunci cînd a aflat despre el, să-i învie pe evreii ucişi şi să-i trimită în Palestina cum a mai făcut şi în anii următori spre a-i scăpa de furia lui Hitler?
    Vreau să mi se spună care este acel Ordin, Lege sau Decret care impunea represiuni împotriva evreilor de genul celor de la Iaşi?
    După cîte cunosc, Pogromul de la Iaşi a fost săvîrşit de nişte indivizi particulari, simpatizanţi ai Mişcării legionare (mişcare scoasă la acea dată în afara legii de Conducătorul Statului în urma aşa numitei „Rebeliuni legionare” de la 21 ianuarie 1941), sub îndrumarea cadrelor militare ale ARMATEI GERMANE aflate în Iaşi, în spatele frontului cînd încă se mai duceau lupte pentru eliberarea Basarabiei de sub ruşi.
    Restul frazelor cu intenţia Mareşalului de a-i „extermina” pe evrei sunt minciuni neruşinate ale propagandei ruseşti ostile României, care prin agenţii FSB-ului oploşit la Ambasada Rusiei din Chişinău încearcă să încurce minţile celor care nu au un orizont politic definit în mintea lor, oameni care s-au lăsat amăgiţi de propaganda ruso-bolşevică ce le-a promis oamenilor raiul pe pămînt.
    Dacă Antonescu ar fi avut în intenţie să-i „nimicească” pe jidani, ar fi făcut-o pînă la sfîrşitul anului 1941, iar în 1942 ar fi făcut „curăţenie totală”, aşa cum s-a întîmplat în Germania sau Ungaria. Numai că, nimeni nu poate demonstra cu documente şi cu mărturii palpabile că acest fapt s-ar fi săvîrşit la ordinul şi cu concursul autorităţilor româneşti. Aşa că aprecierea puerilă pe care o mai aud din gura unora că Mareşalului i-ar fi fost frică de consecinţe în urma „victoriilor zdrobitoare” ale „Armatei Roşii”, sunt poveşti de adormit copiii, ca să nu zic proştii. Ori se ştie că de abia după noiembrie 1942 cînd ruşii au copleşit frontul de la Cotul Donului în care se afla Armata a 3-a română, cu tehnica lor militară (cuprinzînd vreo 700 de tancuri, contra la 100 ale românilor şi germanilor, plus superioritatea netă în tunuri grele), realizată şi cu ajutorul Aliaţilor (SUA şi Marea Britanie), de abia de atunci se poate vorbi de precauţiuni în ceea ce priveşte persecutarea evreilor.
    Sigur că înfrîngerea de la Stalingrad şi de pe Don a trebuit să pună în gardă autorităţile române, mai ales că politica lumii era acum în mîinele jidanilor, care în cele din urmă au fost ajutaţi de Naţiunile Unite să-şi facă un stat al lor. Pe de o parte noi ne bucurăm, pentru că, avînd o patrie, aceştia au plecat benevol în noua lor patrie, iar noi, am scăpat de ei. Cu ţiganii, nu am avut noroc. Ei s-au întors înapoi, acolo unde le era mai bine. Unde oare e mai bine decăt în România unde găseşte destui proşti pe care să-i fure şi să-i jecmămnească?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s