SCENARIILE VIITOAREI DEZMEMBRĂRI A UCRAINEI

jnvofvkdf

Bătălia pentru Ucraina este în toi, și în aparență totul se prezintă în mod decent – Ucraina independentă a fost invadată de barbarii sălbatici din Rusia și cu ajutorul Occidentului ”civilizat” încearcă să-și apere suveranitatea. În realitate însă în țară are loc un război civil, mor oameni, o parte a societății nu a dorit să se supună autorităților de la Kiev și s-a răzvrătit, iar autoritățile încearcă să înăbușe această răscoală pe cale militară.

Ucraina a devenit o arenă în care luptă două tendințe în dezvoltarea lumii contemporane. USA împreună cu Uniunea Europeană, pe de o parte, încearcă să-și păstreze hegemonia politică, militară și economică, și Rusia, pe de altă parte, apără lumea multipolară și păstrarea specificului țărilor și popoarelor.

La etapa actuală Ucraina este un element-cheie în această luptă, și chiar de la bun început nefiind subiect al politicii internaționale, odată cu venirea la putere a puciștilor a devenit definitiv o marionetă a USA în lupta globală împotriva Rusiei.

În spatele tuturor acțiunilor părților beligerante întotdeauna se află interesele concrete, urmărite de acestea. De aceea înainte de a analiza lupta pentru Ucraina și a evalua scenariile posibile ale situației trebuie în primul rînd să stabilim, care sînt țările și grupările elitare care influențează conflictul și să determinăm interesele de care acestea sînt mînate.

INTERESELE JUCĂTORILOR PRINCIPALI

Jucătorii principali pe cîmpul conflictului ucrainean sînt USA, Uniunea Europeană, Rusia și elitele Ucrainei. Populația Ucrainei nu poate fi considerată o forță, care influențează asupra procesului, pentru că, chiar în caz de răscoală populară ea va fi condusă de o grupare sau alta a elitelor ucrainene și îndreptată pe făgașul dorit de jucătorii externi.

Deci, ce interese urmăresc jucătorii principali?

USA: Crearea din Ucraina a unui stat ostil Rusiei, dezlănțuirea unui conflict militar la granițețe Rusiei, implicarea forțelor armate rusești în conflict, avansarea bazelor NATO spre hotarele Rusiei, slăbirea economiilor Rusiei și UE ca urmare a sancțiunilor economice reciproce.

UE: Slăbirea Rusiei ca un concurent în spațiul euroasiatic, îndepărtarea Ucrainei de Rusia, lichidarea potențialului economic al Ucrainei, acapararea pieței ucrainene, exploatarea resurselor Ucrainei (cernoziomuri, cărbune, minereu de fer).

Rusia: Menținerea Ucrainei în spațiul său geoplitic în lupta sa cu Occidentul, îndepărtarea bazelor Nato de la granițele sale, înstaurarea la Kiev a unui regim loial, restabilirea spațiului economic comun, întoarcerea poporului Ucrainei în spațiul cultural-civilizațional rusesc.

Elitele Ucrainei: Menținerea la putere a regimului național-oligarhic cu scopul de a continua jefuirea țării și a poporului, trecerea sub adăpostul umbrelei euroatlantice pentru a se apăra de ”ambițiile imperialisre” ale Rusiei, ieșirea din spațiul cultural-civilizațional rus, păstrarea teritoriului statului în hotarele existente pentru a exclude ”efectul domino” în caz de dezmembrare ulterioară a țării.

Precum putem observa, nimeni nu are de gînd să apere interesele societății ucrainene, elita Ucrainei, devenind o marionetă în mînile USA, este capace doar să nu permită o răscoală populară și căderea țării într-un haos total, ceea ce se va întîmpla inevitabil în cazul unui colaps economic și al înfrîngerilor militare. Nici una dintre părți nu-și pune ca scop sarcina de a crea un stat eficient pentru a asigura propășirea societății. Toți luptă doar pentru interesele proprii și încearcă să realizeze aceste interese din contul înfrîngerii celeilalte părți.

Toate peripețiile conflictului, care durează deja aproape un an, au arătat, că soarta Ucrainei va fi hotărîtă de doi jucători geopolitici – Rusia și USA, totodată ei vor încerca să obțină la maxim doar respectarea propriilor interese. Elita ucraineană din cauza impotenței sale politice nu este un jucător de sine stătător, iar UE nu este în stare să se opună serios dictatului economic și militar al USA. Conducerea Republicii Populare Donețk (RPD) și Republicii Populare Lugansk (RPL) de asemenea nu sînt jucători independenți, la prima etapă a răscoalei ei se aflau sub controlul oligarhilor din Donbass Ahmetov și Efremov, iar în prezent sînt în întregime controlați de către Rusia.

USA au obținut un succes serios, săvîrșind lovitura de stat din Ucraina și aducînd la putere marionetele sale, cu ajutorul UE au început un proces furtunos de integrare economică și politică a Ucrainei în structurile Uniunii Europene în calitate de ”rudă de la țară”, amînînd pînă cînd pentru viitor integrarea militară în NATO.

Rusia a răspuns imediat prin întoarcerea Crimeii, iar în Donbass a început o răscoală, care la început a fost comandată de oligarhi, iar apoi a ieșit de sub control, și care pînă la urmă a luat înfățișarea proclamării RPD și RPL.

Regimul lui Poroșenko, îndeplinind cu supușenie indicațiile americane pentru escaladarea conflictului, a vrut să curățe Donbassul pe cale militară, însă suferind pierderi colosale a fost nevoit să înceapă tratativele cu miliția populară. După eșecul blitzkrieg-ului autoritățile de la Kiev și USA încearcă să deie vina pentru toate pe Rusia, înțelegînd foarte bine, că fără susținerea ei răscoala ar fi fost reprimată destul de repede.

Rusia, desigur, acordă nu doar ajutor umanitar, foarte probabil că ajută și cu tehnică militară, muniții, specialiști, etc. Însă acest ajutor este dozat și nu permite miliției populare să obțină o victorie definitivă.

Aceasta are loc din cîteva motive: lipsa în conducerea Rusiei a unei păreri comune în privința rezolvării conflictului, absența liderilor politici adecvați și cu autoritate în republicile populare și a unui comandament unic, ”partizanatul” din conducerea militară a Donbassului, reacția neașteptat de dură pentru Rusia din partea Occidentului pentru susținerea răzvrătiților, refuzul înțelegerilor paliative cu Kievul din partea miliției populare.

Jucătorii geopolitici fac declarații despre neamestec și totodată din diferite cauze fac tot posibilul pentru a prelungi conflictul și tind să realizeze interesele proprii, fără să se intereseze prea mult de părerea societății ucrainene. Acum totul s-a concentrat asupra Donbassului, el a devenit punctul de cristalizare a crizei și anume aici se va determina cum se vor desfășura evenimentele următoare. Rezolvarea crizei prin modelul actual de ”statut special al RPD și RPL” nu convine nimănui, jucătorii principali nu au obținut scopurile stabilite și urmează să aibă loc o nouă rundă a bătăliei pentru Ucraina.

Deja de pe acum este clar, că nici una dintre părți nu-și va putea atinge scopurile pe deplin, deoarece aici are loc un conflict dur între interesele ce se exclud reciproc ale doi jucători puternici, care nu vor permite unul altuia să obțină totul. De aceea sînt posibile diferite scenarii de desfășurare a conflictului și a viitorului destin al Ucrainei.

SCENARIILE VIITORULUI UCRAINEI

În funcție de succesele (eșecurile) militare, politice și economice obținute de către părțile beligerante și a trataitvelor deschise și secrete există cîteva scenarii și fiecare din ele are șanse cu o anumită doză de probabilitate să fie realizat.

Care sînt, deci, aceste scenarii?

1. Ucraina unitară. Acest scenariu este pur teoretic, și este realizabil doar cu condiția victoriei militare necondiționate a Kievului, lichidării RPD și RPL, evitării colapsului economic, epurării politice a întreg Sud-Estului și a predării din partea Rusiei a tuturor pozițiilor ei.

După răscoala și victoriile miliției populare Ucraina ”unică și indivizibilă” nu se întrevede nicidecum, chiar și varianta unei oarecare federalizări deja a întîrziat. Este greu de închipuit că Donbassul și Galiția după miile de morți din ambele părți se vor împăca și nu vor lupta pentru valorile lor.

Rusia practic pierde pentru totdeauna Ucraina, care foarte repede întră în NATO, la hotarele Rusiei apar bazele militare ale NATO, Rusia își pierde statutul de unul din jucătorii mondiali principali.

USA obțin cea mai impunătoare victorie după nimicirea URSS, contribuie la instaurarea în Ucraina a ”fascismului liberal” și integrează Ucraina în structurile euroatlantice în calitate de ”rudă de la țară”.

2. Ucraina fără corpul străin sub forma Galiției. Acest scenariu este posibil, dacă toată Ucraina trece sub controlul Rusiei în urma unei răscoale populare împotriva regimului instaurat după colapsul economic al statului sau după o înfrîngere nimicitoare a armatei Ucrainei și cucerirea unei mare părți a teritoriului de către miliția populară.

Bineînțeles, Galiția pentru nimic în lume nu va fi de acord să facă parte dintr-un asemenea stat. Ea singură se va cere să plece sau aceasta îi va fi propus de către noua elită, care nu va dori să vadă în noul stat o populație ostilă, un focar de extremism și de fascism banderovist.

Rusia întoarce Ucraina în spațiul cultural-civilizațional rus, la putere în Kiev vine un regim pro-rusesc, începe construcția unui stat aliat Rusiei.

USA suferă o înfrîngere nimicitoare și se retrage la hotarele țărilor est-europene.

3. Separarea Donbassului. Acest scenariu prevede păstrarea teritoriilor cucerite de miliția populară în granițele actuale sau în cele administrative ale celor două regiuni. Miliția populară poate ajunge la granițele administrative pe cale militară sau în urma înțelegerilor secrete dintre Rusia și USA.

Pentru Rusia acest scenariu provoacă doar dureri de cap, sub controlul și la întreținerea ei nimerește doar o parte neînsemnată din teritoriul Ucrainei, iar cealaltă parte devine pro-occidentală și membru NATO. Nu se rezolvă nici o problemă geopolitică, nu se obține un coridor pe uscat spre Crimeea, celelate regiuni ale Novorusiei sînt aruncate pradă Kievului. Acest scenariu îi convine Rusiei doar ca unul intermediar, oferindu-i posibilitatea să-și acumuleze puteri în Donbass și să înainteze ulterior în adîncul Ucrainei.

USA acest scenariu îi convine pe deplin, ea primește controlul practic asupra întregii Ucraine fără Donbass, izolează Crimeea și ajunge la granițele Rusiei. După înfrîngerile militare Kievul de asemenea poate să fie de acord cu un asemenea schimb: mai bine să pierzi puțin și să menții în mînă restul.

Cu acordul Rusiei acest scenariu convine și conducerii militare și politice a RPD și RPL, ei se separă de Ucraina, iar organizarea instituțiilor statului se amînă pentru mai tîrziu.

4. Separarea Novorusiei de la Odessa pînă la Harkov. În comprație cu scenariu precedent acesta se deosebește doar prin teritoriul mai mare și este posibil dacă Rusia va lua decizia ca miliția populară să preia ofensiva spre Harkov și Odessa sau după luarea sub control al acestui teritoriu în urma colapsului economic și haosului în Ucraina.

Pentru Rusia acest scenariu la fel este inadmisibil, deoarece după obținerea unui teritoriu mai mare și a coridorului spre Crimeea, totuși rămîn aceleași dezavantaje în plan geopolitic. USA ia sub control majoritatea teritoriilor Ucrainei, bazele NATO pot apărea la granițele Rusiei în regiunile Sumy sau Cernigov și zona de influență a USA se va muta doar cu 150-200 de km în regiunea Harkov. Din avantaje pot fi menționate ieșirea la Transnistria și formarea unei fîșii de securitate din partea de sud.

Pentru USA și Kiev asemenea pierderi sînt inacceptabile, Ucraina pierde ieșirea la mare și porturile de la Marea Neagră, practic tot potențialul industrial și de materie primă și devine un stat falit din punct de vedere economic.

Pentru Rusia și USA din diferite cauze acest scenariu este inadmisibil, pentru USA pierderile sînt prea mari, iar pentru Rusia avantajele obținute nu rezolvă sarcinile gepolitice dorite.

5. Separarea părții din stînga Niprului împreună cu regiunile Odessa și Nikolaev. Scenariul este posibil în cazul unei înfrîngeri catastrofice a Kievului și USA din partea miliției populare, ofensivei reușite a răsculaților spre Kiev, izgonirea din Kiev a elitei de la putere și instaurarea unei noi puteri în teritoriile ocupate. Aceasta este posibil de asemenea și în cazul colapsului economic al statului, pierderii depline a conducerii de către structurile statului și instaurarea haosului total.

Nu este exclus, că în asemenea caz USA vor fi nevoite să arunce în luptă trupe NATO din occident pentru a menține măcar o parte din teritoriul din dreapta Niprului și pentru a respinge lovitura de răspuns din est a trupelor Rusiei, care vor ajunge la Kiev. Linia de contact (o Elbă a anului 1945 contemporană) poate trece undeva pe Nipru și pentru a evita un conflict global toți vor fi nevoiți să se oprească și să se așeze la masa de tratative.

Acest scenariu pune cruce independenței statului ucrainean, iar partea din dreapta Niprului pe părți sau în întregime devine protectorat al USA și UE. Partea din stînga Niprului formează un nou stat în strînsă legătură cu Rusia sau Novorusia întră în componența statului rus, iar nemijlocit ”ucraina” în hotarele ei istorice cu capitala în Kiev rămîne un stat independent sub controlul strict al Rusiei.

Din analiza scenariilor prezentate se poate trage concluzia, că:

În interesele USA și ale Kievului este:

– păstararea Ucrainei ”unice și indivizibile”, ceea ce deja practic este imposibil după succesele militare ale Donbassului;

– un scenariu admisibil este să piardă Donbassul;

– un scenariu inadmisibil este să piardă Novorusia sau partea din stînga Niprului.

În interesele Rusiei este:

– să mențină Ucraina unitară fără Galiția;

– un scenariu admisibil este împărțirea Ucrainei în părțile din stînga și din dreapta Niprului;

– un scenariu inadmisibil este separarea Donbassului sau a Novorusiei.

Pentru a-și consolida victoria părțile beligerante vor tinde să realizeze scenariul în care în Kiev va fi instaurată o putere care se va afla sub controlul Rusiei sau USA și care va fi recunoscută de comunitatea internațională.

USA, asigurînd sosirea la putere în Kiev a marionetelor sale, se află într-o situație mai avantajoasă, iar Rusia pentru a-i fi recunoscute la nivel internațional reușitele sale are nevoie ca la Kiev să fie instaurat un regim loial Moscovei.

În calitate de victorie definitivă conducerii ruse nu-i vor conveni scenariile separării enclavelor nerecunoscute ale Donbassului și Novorusiei după modelul ”transnistrean” și menținerea în Kiev a unui regim aflat sub controlul USA, deoarece toate acestea provoacă o mulțime de probleme pentru viitorul acestor enclave și pentru Rusia însăși. De aceea pentru Rusia pentru realizarea intereselor sale geopolitice sînt preferabile scenariile, care sfîrșesc cu izgonirea elitelor kievene de pe olimpul politic și cucerirea puterii în Kiev de către elite din generația nouă.

De aceea pentru Rusia la alegerea unui scenariu de compromis ar fi preferabilă împărțirea Ucrainei în partea din stînga și partea din dreapta rîului Nipru și instaurarea în Kiev a unei puteri filoruse. În istorie asemenea cazuri deja au avut loc, cînd conform tratatului de la Andrusov din 1667 Rusia și Polonia au împărțit în acest fel între ele pămînturile actualei Ucraine, iar Kievul pe o durată de doi ani trebuia să rămînă după Rusia. Însă Kievul Poloniei așa și nu i l-au mai întors, iar cu timpul și partea din dreapta Niprului, și Polonia s-au pomenit în componența Statului Rus. Așa că istoria se poate repeta și Kievul poate avea soarta unei monede de schimb în mînile jucătorilor globali.

Toate scenariile menționate se reduc la victoria uneia dintre părți și păstrarea unității Ucrainei sau imposibilitatea de a obține victoria cu ulterioara inevitabilă dezmembrare a statului. La etapa actuală este evident, că nici Rusia, nici USA nu sînt în stare să obțină o victorie definitivă și în funcție de situația politică și militară ce se va forma, părțile beligerante, după toate probabilitățile, vor fi nevoite să găsească metode de conciliere ale propriilor interese, să caute compromisuri și să accepte variante, care ar conveni ambelor părți.

Anunțuri

3 gânduri despre „SCENARIILE VIITOAREI DEZMEMBRĂRI A UCRAINEI

  1. Aici nu am văzut decît scenarii care ţin de voinţa a două puteri: Rusia şi SUA. Dar, trebuie avut în vedere că în afară de Rusia, Ucraina mai are încă doi vecini importanţi, membri ai NATO şi UE, Polonia şi România, dar şi R. Moldova, care au şi acestea probleme pendinte cu Ucraina, nu numai Rusia. Dacă se schimbă cali-mera, iar teritoriul Ucrainei va deveni obiect de tîrguială şi se va diviza, aşa cum presupun scenariile d-lui Obidin, tare mă tem că aceste ţări limitrofe Ucrainei vor sta de-o parte. Mai ales că după rapturile teritoriale din 1939 (Polonia) şi 1940 (România şi R.M.), aceste ţări au fost păgubite – fără voinţa sau acordul nici uneia dintre aceste ţări – de teritorii ce le-au aparţinut de drept.
    Că în 1947 au fost stabilite la Paris în urma războiului nişte graniţe, e o problemă discutabilă. Din moment ce în 1975 la Helsinki s-a hotărît menţinerea acestor graniţe -drepte sau nedrepte -, odată cu acceptarea dezmembrării Ucrainei, acordul de la Helsinki poate deveni obiect de interpretare, în sensul că aceste graniţe au fost nedrept alcătuite.
    De aceea cred că, dacă se va accepta cel puţin alipirea Crimeii la Rusia, acordul semnat între statele Europei în urma Conferinţei de la Helsinki, inlusiv SUA şi Canada, poate fi, de drept, pus în discuţie ca un precedent.
    Dar noi ne-am obişnuit demult ca Rusia să nu-şi respecte semnătura pe orice act ce se consideră a fi definitiv. De aceea Rusia şi-a pierdut de mult timp credibilitatea în faţa ţărilor civilizate şi în special a vecinilor ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s