DIN NOU DESPRE FASCISMUL UCRAINEAN

original

Peste tot, oriunde nu soseau dichisiții și pomăduiții civilizatori din USA&Co, peste tot slugile lor cele mai devotate se dovedea a fi cea mai sălbatică, cea mai înrăită și mai inumană forță, care se putea găsi pe piața locală. Credeți că acest fapt este întîmplător?

Nu, acest fapt nu este întîmplător. Sadiștii și zbirii din America Latină, smintiții fanatici religioși din Orientul Mijlociu și Apropiat, canibalii adevărați din Africa, naziștii și bestiile patentate ale Europei – toate acestea nu sînt simple coincidențe, ci legitate rațională. Pentru hegemonul imperialist mondial sub forma marelui capital (cuibul căruia se află mai ales în SUA) războiul este un business profitabil sau un element al acestui business. E doar business, nimic personal, și banii, precum știu toți, n-au miros.

Americanii se ocupă cu invadări și războaie la nivel industrial deja nu de primul veac. Și atrocitățile sînt recunoscute de ei ca unele din cele mai importante și mai eficiente metode pentru a înfricoșa, a nimici și a constrînge inamicul. Presupun, că aceasta face parte din doctrina lor militară. Ei au ajuns la așa ceva istoricește: începînd cu indienii și robii negri răsculați, iar mai apoi încercînd această metodă pe compatrioții lor albi în decursul războiului civil. Metoda a demonstrat rezultate excelente. Atrocitățile extreme șochează, nimicesc spiritul combativ și voința de a se opune a inamicului. După aceasta, aproape fără nici o cheltuială, poți face ce vrei cu victima.

Mai amănunțit despre aceasta puteți afla, de pildă, în această carte: Naomi Klein, ”The Shock Doctrine: The Rise of Disaster Capitalism”

În războaiele locale americanii de nord neapărat foloseau tactica pămîntului pîrjolit și aceasta nici odată nu i-a dat de sminteală: unii li se supuneau și erau fericiți doar să se salveze (să supraviețuiască), alții se opuneau pînă la urmă și toți pînă la unul părăseau această lume în chinuri groaznice. În Europa această practică eficientă a început să fie folosită la timpul lui de Hitler. Eficient și cu succes – pînă la un moment dat (toți știu cum s-a terminat cel de-al doilea război mondial). Și, cine știe, să fi biruit Hitler sau să fi acționat mai atent, acum ar fi fost și el un om cunoscut și respectat, la fel ca, să zicem, generalul Sherman. ”Ah! Ce mare om a fost!” – la fel ca după Thatcher sau Churchill ar fi oftat tot felul de neghiobi ahtiați de elitism. Ei, dar nu despre asta merge vorba…

Cîndva americanii se ocupau cu toată această muncă murdară singuri. Însă, după încercarea nereușită a lui Hitler, și cu atît mai mult după cîteva încercări nu atît de reușite proprii, de exemplu în Coreea și Vietnam, le-a venit gîndul genial, să delege această ocupație neplăcută altora, iar ei singuri doar să ieie caimacul. Și de la oarecare vreme încoace lîngă casieria furnizorilor patentați de Freedom’n’Democracy™ s-a aliniat un rînd lung de ticăloși de toate soiurile și de toate neamurile. Cîndva specialiștii în relații cu publicul americani încercau să deie rînjetului acestor ticăloși un aspect respectabil. Însă treptat s-au lăsat păgubași. De ce să te stărui, cînd ai la dispoziție monopolul asupra mijloacelor de informare în masă și asupra formării opiniei publice? Ba mai mult: prin intermediul monopolului său stăpînii au început să creeze acestor pușlamale o reputație deosebit de ticăloasă. Pentru ca doar pomenirea numelor lor ticăloase să provoace șoc și înfricoșare victimelor potențiale. Pentru că anume frica și groaza sînt factorul de bază al acestei metode, iar aceasta este sfera psihicului și a percepției, și amenințarea aici, adeseori, este cu mult mai eficientă decît realizarea amenințării.

Pur și simplu cuprindeți cu privirea imaginară toți foștii și prezenții dulăi de legătoare ai Freedom’n’Democracy™ și hai să ne oprim mai amănunțit asupra Ucrainei.

Luat aparte, nazismul în sine era un proiect imperialist artificial: o reacție de apărare împotriva comunismului, un proiect agresiv de cucerire a spațiului vital (de acaparare a resurselor) folosind această tactică a șocului și a pămîntului pîrjolit. Nazismul era un fel de megadulău al capitalismului din epoca fronturilor lungi de mii de kilometri și a tunurilor gigantice.

Fascismul ucrainean de tipul banderovist era un derivat al nazismului. Inginerii sociali germani au folosit cu avantaj pentru ei situația într-adevăr grea și umilitoare a ucrainenilor de vest (asupriți de autoritățile poloneze), ca să creeze pentru interesele proprii un dulău de legătoare turbat și necruțător, apăsînd pe punctele dureroase corespunzătoare și aducînd unele sentimente și idei pînă la dimensiuni anormale. Așa este dialectica istoriei și a vieții: azi tu asuprești și-ți bați joc de cei umiliți, iar mîne de la ei ți se va întoarce însutit, și tu vei plînge cu lacrimi de sînge, neînțelegînd sincer ”Pentru ce?” Așa s-a întîmplat și cu îngîmfații de polonezi. Înșiși germanii ne erau preocupați deloc de turbarea acestei creaturi a lor, deoarece pentru ei acesta era doar un instrument vremelnic de curățare a spațiilor vitale. După exploatare creatura urma să fie ”înțărcată” (aceiași atitudine o au și azi căpeteniile americane față de ”instrumentele” lor). Însă istoria a dispus să fie altfel.

Puțin despre turbare. Sensul și predestinația banderoviștilor de atunci erau curățările etnice și lichidarea fizică a populației de prisos. Caracteristicile creaturei corespundeau întru totul sarcinii. N-are importanță cine și ce spune și gîndește despre sine, importante sînt faptele. Anume faptele arată caracterul adevărat al subiectului. O caracteristică exhaustivă a banderoviștilor îl reprezintă măcelul din Volînia și alte asemenea ”fapte eroice” a ”eroilor” (în afară de ele banderoviștii nu mai au nimic la activ). Nu voi prezenta aici imagini ale corpurilor dezmembrate și desfigurate ale femeilor și copiilor (dacă doriți, vedeți și singuri pe Google), mai bine voi face o analogie artistică.

Imaginață-vă un film de groază clasic holywoodian, în care după cei sosiți să se odihnească într-o pădure sau la un lac aleargă un maniac și pe toată durata filmului nu mai ostenește să-i taie și să-i desfigureze, să-i taie și să-i dezmembreze. Spectatorii ”fac pe ei” de groază! Deci iată, în Ucraina de vest sub stăpînirea banderiviștilor timp de ani de zile cu impunitate (ba chiar fiind încurajate de autoritățile de ocupație germane) acționau bande întregi de asemenea maniaci inculți și drogați de idei naționaliste absurde (păstorii lor, bineînțeles, nu erau nici maniaci, nici inculți). Ei erau specializați în măcelărirea satelor întregi, în batjocură de familiile masacrate, în afară de așa ceva deja nu mai erau în stare să facă nimic și se rafinau în metode de tortură și masacrare (iarăși, după amănunte adresați-vă la Google). Acești eroii pe drept cuvînt au primit denumirea de ”măcelari”. În anii aceștia pe aceste pămînturi frumoase era o filială a iadului pe Pămînt, în comparație cu care impalidează orice imaginație a Holywoodului.

Istoria acestor ticăloși derivați ai națiștilor a avut cîteva cotituri fulgerătoare. Calitățile societății (orînduirii) Sovietice s-au dovedit a fi întrucît diferite de societățile, cu care au avut a face mai devreme purtătorii șocului și a groazei. Din blitzkrieg nu a ieșit nimic, din șoc și groază la fel (necătînd la abundența fără precedent a pămîntului pîrjolit și a milioanelor de uciși). Blestemații de muscali bolșevici mai întîi i-au venit de hac nazismului german, iar mai apoi s-au apucat să elimine toată acea mîrșăvenie regională derivată, crescută sub umbrela nazistă. Banderoviștii erau nimiciți fără milă. De fapt, cu aceasta au început să se ocupe încă partizanii prosovietici locali. După război acest proces de curățare de bestiile naziste a devenit sistematic. El s-a prelungit timp de 10 ani doar din cauza, că acest material ticălos prețios a fost înhățat din labele zdohnite ale Germaniei hitleriste și susținut din toate forțele de USA, care erau dușmănoase URSS. Însă organele locale sovietice au terminat acest proces, iar denumirile ”banderovist”, ”măcelar” peste tot în URSS au început să fie percepute ca niște înjurături foarte jignitoare.

După contrarevoluția din URSS și restaurarea capitalismului, fostele republici sovietice (inclusiv Rusia) au nimerit sub puternica influență a USA, și acestea nu au întîrziat să se folosească de ocazie. În toate republicile a început să se înfăptuiască o politică de instaurare a regimurilor reciproc dușmănoase, pentru ca în perspectivă să se aibă un potențial pentru ciocnirea și nimicirea reciprocă a părților unui întreg. Se crea un potențial pentru a putea asmuți popoarele (sau părțile aceluiași popor) unul împotriva altuia. În fiecare republică se descopereau sau chiar se inventau ofense reale sau imaginare, care mai apoi erau ridicate la rang de cult și idee națională obsedantă. Dacă vă uitați la fostele republici sovietice, veți vedea un asortiment de State Ofensate. Peste tot a fost creat și este întreținut cu grijă cultul vreunei Katyn, a holodomorului sau a unui alt motiv semilegendar (de felul mormintelor frățești ale deținuților, ale soldaților sovietici căzuți în luptă, sau ale victimelor bestiilor naziste, prezentate drept victime naționale – neapărat naționale! ale bolșevismului). În spatele acestor fenomene neapărat se întrzăresc binevoitorii din vest cu mass-media și ”cercetările senzaționale” ale fondurilor lor.

De aceea în Ucraina pentru trebușoara aceasta, împreună cu Holodomorul mitic, de la gunoi și de sub praf vechii stăpîni i-au scos și pe comozii banderoviști. Criteriul pe care se alegea noua identitate națională era simplu: ”împotriva vecinului”. De aceea eroi au devenit nu adevărații titani ai spiritului din perioada eroică Sovietică și a înfloririi nemaipomenite a Ucrainei, dar maniacii din filmul de groază holywoodian și din vremurile celei mai rușinoase pagini din istoria ucraineană. Mijloacele de informare în masă timp de un sfert de veac au repetat mereu minților firave ale tinerilor că albul e negru, că rotundul e pătrat, și că banderoviștii sînt eroi. Și după aceasta cineva se miră, că noii banderoviști, cum numai au ajuns la putere, s-au și repezit cu cîntece, dansuri și sărituri în sus să realizeze în viață ceea, ca atîta timp li s-a vîndut ca eroism? Ucrainenii arși la Odessa și Donbass – anume aceasta este ”gloria”, despre care au auzit atîtea și pe care vroiau cît mai repede s-o guste. Cu atît mai mult că stăpînul a hotărît că a venit timpul să dezlege dulăii săi de la legătoare.

Aceasta este anamneza. Iar acum cîteva cuvinte despre lecuire.

Cu părere de rău, lecuirea fascismului acut poate fi doar una radicală. Cei molipsiți de fascism sînt situați pe poziții extrem de idealiste ale unei credințe maligne. Ei cred că obiectul credinței lor este primar, iar realitatea este secundară (și, deci, nu este atît de importantă, ea poate fi ignorată, înfrumusețată, etc). Iar ceea ce împărtășesc ei este ”uber alles”. Și tot ce contrazice această idee, este doar un bîzîit enervant al unor insecte sîcîitoare, pe care îți vine și trebuie cît mai repede să le nimicești! Nimeni niciodată nu-i va putea dovedi nimic maniacului fanatic. El va găsi 100 de mii de motive, de ce, orice n-ar face, el are întotdeauna dreptate. El va folosi cu plăcere întreg arsenalul dereglărilor sale psihice, pentru a învinui pe alții de propria-i mîrșăvenie, și pentru a-și atribui sie însuși virtuțile altora. Acest fapt poate fi observat de sute de mii de ori pe parcursul actualei psihoze ucrainene. Uzurpatorii de la Kiev îi judecă pentru crimele proprii pe propriile victime! Orice atrocitate nu ar fi săvîrșită din partea adepților huntei de la Kiev, întotdeauna va fi găsit un motiv, de ce victima a fost singură vinovată (el este separatist, colorad, era împotriva statului, iar statul este sacru, desigur, dacă ești împotriva maidanului, ești spion putinist ș. a. m. d.).

Ei pot să se întoarcă la realitate doar printr-o ciocnire radicală cu această realitate. Doar prin frustrație. Frustrația este o stare emoțională neplăcută, un chin sufletesc. Însă ea este inevitabilă. Prin ea trec toate popoarele, care au fost bolnave de fascism.

Și cu cît mai repede și mai tare masele molipsite de fascism se vor ciocni de realitate, cu atît mai repede se va termina procesul abstinenței, cu atît mai ușor acest proces va fi suportat.

Trebuie să înțelegem, că fascismul este extrem de periculos atît pentru cei din jur, cît și pentru purtătorii lui. De aceea orice tentativă a maniacilor trebuie să primească o ripostă adecvată imediată și trebuie să fie zădărnicită cu duritatea cuvenită. El vrea să trăiască și să se zbenguie pe contul tău – tu nu-l hrăni. Fascistul consideră, că el este ”uber alles” și poate să-și bată joc de tine – nu-i permite să facă asta. El vine să te ucidă pe tine – ucide-l tu pe fascist. Merge vorba despre supraviețuirea ta, nu de o întîmplare, de o greașeală sau de un joc. Adă-ți aminte ce au făcut aceste mîrșăvenii la Odessa și în Donbass. Și stăpînii mîrșăveniilor au scopuri absolut deloc filantropice.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s