GENERALII CARE AU PARTICIPAT LA OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU

GENERALI SOVIETICI

0916f3987a13ce212f6d04148803ffdb
Generalul (de la 10 septembrie 1944 – Mareșal al Uniunii Sovietice) Rodion Yakovlevici Malinovskii (1898-1967), comandantul Frontului al 2-lea Ucrainean. Ucrainean.

tolbuhin
Generalul (de la 12 septembrie 1944 – Mareșal al Uniunii Sovietice) Fiodor Ivanovici Tolbuhin (1894-1949), comandantul Frontului al 3-lea Ucrainean. Rus.

58116-1-f
General-colonelul Matvei Vasilievici Zaharov (1898-1972), Șeful statului-major al Frontului al 2-lea Ucrainean. Rus.

13279361427527077
General-locotenentul Biryuzov Serghey Semionovici (1904-1964), Șeful Statului-major al Frontului al 3-lea Ucrainean. Rus.

imgresize.php
Mareșalul Timoșenko Semion Konstantinovici (1895-1970), reprezentantul Cartierului General al Forțelor Armate ale URSS pe lîngă Fronturile al 2-lea și al 3-lea Ucrainene. Ucrainean.

1380108625_galanin_ivan_vasilevich_001
General-locotenentul Galanin Ivan Vasilievici (1899-1958), Comandantul Armatei a 4-a de gardă. Rus.

berzarin_001
General-locotenentul Berzarin Nikolai Erastovici (1904-1945), Comandantul Armatei a 5-a de șoc. Rus.

image0080
General-colonelul Șumilov Mihail Stepanovici (1895-1975), Comandantul Armatei a 7-a de gardă. Rus.

polkovod3_001
General-locotenentul Trofimenko Serghey Gheorghievici (1899-1953), Comandantul Armatei a 27-a. Ucrainean.

383px-Шарохин_Михаил_Николаевич
General-locotenentul Șarohin Mihail Nikolaevici (1898-1974), Comandantul armatei a 37-a. Rus.

7864736
General-locotenentul Jmacenko Filip Feodosievici (1895-1966), Comandantul Armatei a 40-a. Ucrainean.

56758394_Shlemin_IvanTimofeev
General-locotenentul Șliomin Ivan Timofeevici (1898-1969), Comandantul Armatei a 46-a. Rus.

koroteev_konstantin_apollonovich_001
General-locotenentul Koroteev Konstantin Appolonovici (1901-1953), Comandantul Armatei a 52-a. Rus.

managarov
General-locotenetul Managarov Ivan Mefodievici (1898-1981), comandantul armatei a 53-a. Rus.

386507_original
General-locotenentul Gaghen Nikolai Alexandrovici (1895-1969), Comandantul Armatei a 57-a. Rus.

Gen.Kravcenko
General-locotenentul Kravcenko Andrei Grigorievici (1899-1963), Comandantul Armatei a 6-a de tancuri. Ucrainean.

gidk2h3hhhjhy2czspch0s81amb9r0nz
General-colonelul Goryunov Serghey Kondratievici (1899-1967), Comandantul Aramtei a 5-a de Aviație. Rus.

SudetsVlAldr1
General-colonelul Sudeț Vladimir Alexandrovici (1904-1981), Comandantul Armatei a 17-1 de aviație. Ucrainean.

GENERALII GERMANI

friessnerso0
Generalul Johannes (Hans) Friessner (1892-1971), comandantul grupului de armate ”Ucraina de Sud”

otto_fratter_pico_1
Generalul de artilerie Maximilian Fretter-Pico (1892-1984), Comandantul Armatei a 6-a.

wohler
Generalul de infanterie Otto Wöhler (1894-1987), Comandantul Armatei a 8-a.

GENERALI ROMÂNI

2626724482681514896
Generalul Petre Dumitrescu (1882-1950), comandantul Armatei a 3-a române.

avram
Generalul Gheorghe Avramescu (1884-1945), comandantul Armatei a 4-a române.

La generalii sovietici anumit am indicat și naționalitatea lor, special pentru prietenul Vasile Judex, deoarece într-un comentariu la un articol el spunea, că, cică, ucrainenii, se ocupau în masă cu uciderea evreilor și luptau contra Armatei Roșii, iar Stalin pentru asta trebuia să-i pedepsească, însă n-a făcut-o, deoarece nu avea să rămînă nici un ucrainean nepedepsit.
Dle Judex, priviți cum pedepsea Stalin poporul ucrainean: încredințîndu-le ucrainenilor să comande Fronturi și armate.
Vă mai prezint cîteva cifre.
De pildă, la 17 iulie 1944, înainte de începerea operațiunii Iași-Chișinău în componența Frontului al 2-lea Ucrainean, în afară de ruși, se aflau:
ucraineni – 237 217,
moldoveni – 9806,
tătari – 7257,
beloruși – 5440,
cazahi – 4470,
armeni – 4333,
ciuvași – 2916,
bașkiri – 1320,
kirghizi – 911,
tadjici – 877,
turcmeni – 788,
bureați – 341.
(Moldovenii, ca număr, erau pe locul III).
Nu este greu să ne închipuim, că aproape aceeași situație era și la Frontul al 3-lea Ucrainean.

În total în timpul războiului 3 milioane de ucraineni și-au pierdut viața, luptînd în rîndurile Armatei Roșii, iar de toți au fost 8 milioane de soldați ucraineni, care au luptat de partea Sovietelor în timpul celui de-al 2-lea Război Mondial. Iată așa ”exterminau ucrainenii evreii și luptau în Armata Naționalistă Ucraineană contra bolșevicilor”.
Naționaliștii lui Bandera, care i-au ajutat pe germani și români să efectueze genocidul evreilor în Ucraina erau o minoritate, care a fost combătută și nimicită tot de ucraineni.

Anunțuri

4 gânduri despre „GENERALII CARE AU PARTICIPAT LA OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU

  1. În legătură cu afirmaţia de la sfîrşit, potrivit căreia:

    „”””În total în timpul războiului 3 milioane de ucraineni și-au pierdut viața, luptînd în rîndurile Armatei Roșii, iar de toți au fost 8 milioane de soldați ucraineni, care au luptat de partea Sovietelor în timpul celui de-al 2-lea Război Mondial. Iată așa ”exterminau ucrainenii evreii și luptau în Armata Naționalistă Ucraineană contra bolșevicilor”. „””

    Noi cunoaştem cum erau trimişi la luptă soldaţii din armata sovietică, reluînd obiceiul vechii armate imperiale ruse de dinaintea Primului Război Mondial (cu excepţia acestuia), prin care înainte de a-i trimite în foc, fiecărui soldat i se dădea să bea cîte un stacan de vreo 1/2 kg de samahoncă de nu mai ştie sărmanul soldat pe ce lume mai trăieşte, în felul acesta el pleca înconştient la moarte sigură. Aşa au pierit acei sărmani 3 mil. de ucraineni pe care îi menţionezi. Această metodă nu este o invenţie românească pentru denigrarea soldatului rus, care în fond era o victimă, ci am auzit-o povestită chiar din gura unor ruşi.

    Cît priveşte modul în care au fost exterminaţi evreii de către ucraineni pe timpul ocupaţiei germane, articolul profesorului Ion Coja este edificator:
    http://ioncoja.ro/textele-altora/ucraina-criminala/
    Sigur că aici nu se referă la ucrainenii înrolaţi în armata sovietică în timpul retragerii acestei armate în vara lui 1941, ci la ucrainenii rămaşi sub ocupaţie germană, care i-au oprimat pe evrei mai mult decît românii.

    • Ce credibilitate poate avea un articol cu un asemenea text?

      ”Armata Ucrainiană avea regimente întregi de călăi care se ocupau numai cu uciderea la ordin a populației civile de alte naționalități. Se exterminau sate și orașe întregi de ruși. Voluntarii erau extremiști de dreapta și cruzimea lor era înfricoșătoare. Când prindeau ruși ori evrei le scoteau inimile din piept cu cuțitele și le mâncau. Asta în numele apărării Ucrainei.”

      Dle Judex, continuați să mă minunați cu sursele dvs 😆
      Oare chiar credeți în tot ce scrie în ele?
      Eu cred că ”1/2 kg de samahoncă” a băut autorul acestui ”articol” înainte de a se apuca de scris, nu soldații sovietici înainte de atac.
      Încercați să beți o jumătate de litru de rachiu, și apoi să faceți un lucru elementar, de pildă, să conduceți mașina pe străzile orașului, voi vedea dacă veți reuși, nu mai spun să biruiți într-un război cu o armată, care a supus întreaga Europă.
      Ș-apoi ce reiese, românii, militari iscusiți, împreună cu nemții, soldați neîntrecuți, au fost biruiți de niște bețivani care nu se mai trezeau din beție?
      Halal așa ostași, rușine să le fie… 😆

  2. Nu înţeleg de ce vă exprimaţi astfel la adresa acestui profesor? El vorbeşte „pe surse”, nu aiurea. Chiar dvs. l-aţi confirmat în răspunsul de mai sus. căci iată ce spune profesorul Ion Coja:
    „Dacă Hitler urmărea doar exterminarea evreilor, ucrainienii nu doreau doar exterminarea evreilor ci a tuturor naționalităților conlocuitoare, în primul rând exterminarea rușilor. Și nu oricum, ci în chinuri cât mai cumplite.”

    Ce vedeţi exagerat în acest text. Chiar dvs. ziceaţi că erau feroce în raport mai ales cu ruşii. Eu am citit rapoarte ale serviciului român de informaţii de dinainte de al doilea război mondial şi ştiu că ei, ucrainenii împreună cu ungurii aveau un plan de destabilizare a statului român proaspăt alcătuit, care-şi lingea rănile în urma Primului Război Mondial, ucrainenii şi ungurii lucrînd împreună sub patronajul serviciilor secrete de la Moscova. Aşa că ştiu eu mai bine ca dvs. ce le poate pielea ucrainenilor. Ai noştri sunt proşti cînd le ţine partea ucrainenilor. Ei ar trebui să nu se amestece. Să-i lase pe slavi să-şi rezolve ei problemele. Avea dreptate Jirinovski cînd zicea că Ucraina a profitat cel mai mult de pe urma vecinilor săi: ruşi, români, polonezi, slovaci.

    Eu nu i-am numit pe ostaşii sovietici beţivani. Nu exageraţi! Eu am zis altceva. Am zis că politica rusească întotdeauna a stimulat curajul soldatului aflat pe front în preajma unei bătălii spre a-i elimina frica, care, pînă la urmă e omenească. Am zis deci că politica rusească (cu excepţia Primului Război Mondial) a practicat „stimularea curajului” luptătorului cu ajutorul samahoncii, care, chiar de nu era 1/2 de litru, o fi fost pe jumătate, sau mai puţin, dar sigur, asta era o practică. Pe timpul războiului din 1914-1917 soldatului rus i se eliminase raţia de alcool de pe timpul luptelor, ea fiind menţinută numai pentru ofiţeri. Asta se pare că a fost una din cauzele care au supărat soldăţimea rusă care s-a ridicat împotriva ofiţerilor armatei imperiale pe motive de discriminare!

    Metoda aceasta de „stimulare a curajului” în timpol luptelor făcea ca soldatul sovietic să se năpustească aiurea în faţa mitralierelor inamice pierind cu miile şi jertfindu-se degeaba. De aceea au pierit aşa de mulţi soldaţi sovietici în timpul războiului. Cineva îmi povestea că era servantul unei mitraliere în faţa unui cîmp deschis, iar la o oarecare distanţă era sprijinit de o altă mitralieră nemţească şi că, în timpul unui asalt sovietic, au activat mitralierele lor, consumînd fiecare timp de cîteva ore zeci de lăzi cu cartuşe. Zicea omul acela că la sfîrşit, după ce ruşii renunţase la asalt, pierzînd mii de oameni pe acel cîmp deschis, i se făcuse milă văzînd cîte vieţi secerase, îndoliind mii de familii. Dar aşa e în timpul războiului, cale de mijloc nu există, ori eu, ori el. Nimeni nu vrea să ucidă din plăcere.
    Şi am mai întîlnit o mărturie a unui şef de-al meu care a luptat împreună cu ruşii în vest, în urmărirea armatelor ungaro-germane. Ofiţerii ruşi le reproşa ofiţerilor români că românii sunt fricoşi şi nu se avîntă în luptă ca ostaşul sovietic, fără frică. Ori, armata română fusese instruită de armata germană care le atrăgea atenţia a nu se avînta ca proştii înainte la moarte sigură, că acest mod de luptă nu înseamnă bravură, vitejie, ci un mod imbeciul de a-ţi pierde viaţa aiurea, fără nici un folos. Trebiue să foloseşti toate condiţiile naturale, umane şi de tehnică militară pentru ca succesul tău să fie aproape garantat. Altfel, nu te avînţi aiurea în luptă. Ori tactica rusă era contrară, în orice condiţii, vperiod! – tactică ce se încheia adese cu enorme pierderi de vieţi omeneşti şi cu cîştiguri minore.
    Ruşii dacă au cîştigat diverse lupte, aceasta s-a datorat în mare parte superiorităţii numerice a tehnicii armamentului greu (tunuri şi tancuri), realizate în mare parte şi cu ajutorul aliaţilor anglo-americani, dar şi condiţiilor meteo care au lovit mai grav acea armată care nu era pregătuită să înfrunte intemperiile. Aici e cazul armatei germane, nu a celei române. Armata română a suferit din cauza insuficienţii armamentului greu. Producţia sovietică de tancuri era dublă faţă de cea germană, românii fiind lăsaţi la Cotul Donului şi în stepa calmucă cu nişte tancuri învechite şi cu nişte tunuri de mic calibru care nu aveau nici cel mai mic efect distructiv asupra blindajelor tancurilor T34. Aşa se face că sovieticii au atacat Armata 3-a română pe frontul de la Kletskaia – Serafimovici cu vreo 700 de tancuri şi nenumărate tunuri, armata noastră răspunzînd cu un corp de vreo sută de tancuri din dotare, din care mare parte învechite şi cam tot atîtea tancuri germane dar de generaţie mai nouă, comparabile cu T34. Nu mai vorbesc de diviziile Armatei a 4-a române din stepa calmucă unde românii nu dispuneau decît de divizii de infanterie şi cavalerie.
    Aşa că d-le Obidin, judecarea faptelor e complicată. Sper că, dacă aţi urmărit cu atenţie cele relatate de mine, aţi înţeles.

  3. Rectific al doilea paragraf al meu referitor la cel redat de dvs. între ghilimele în mesajul de răspuns. Din neatenţie am considerat că ce aţi pus între ghilimele este convingerea dvs., de aceea îmi retrag unele pasaje din cele ce am spus în mesajul precedent.

    În urma observaţiei dvs. am recitit cu atenţie articolul pe care vi-l-am recomandat pentru a-l înţelege mai bine şi să vă ofer precizări documentate. Profesorul Ion Coja este o personalitate serioasă care ceea ce scrie, scrie în baza unor documente, nu aiurea. In preambulul articolului postat el prezintă scrisoarea unui oarecare individ căruia nu-i dă numele, din care rezultă că articolul nu este scris de profesor ci l-a preluat după internet:
    „dle Coja,
    circula pe net textul de mai jos. As dori sa-l parcurgeti. este tot pe tema cu holocaust si se pare ca ce au facut altii ni se atribuie noua. poate ma inşel…” Deci ceea ce aţi citit face parte din „textele altora”, precum şi scrie profesorul.
    Aceasta nu înseamnă că dacă l-a publicat, profesorul este şi de acord în totalitate cu conţinutul său. Cum saitul d-lui profesor este un blog deschis conversaţiei, veţi găsi acolo fel de fel de comentarii pe marginea lui. Unii îl neagă, considerîndu-l ca o făcătură propagandistică venită fie din partea ruşiloe, fie din partea evreilor care, după limpezirea apelor, să se repeadă ca şacalii împotriva Ucrainei pentru despăgubiri, aşa cum au făcut-o şi cu Germania, avînd intenţia după 1989 s-o facă şi cu România. Adică evreii ăştia au fost întotdeauna şi au rămas nişte şnapani.

    Asupra textului din care dvs aţi selectat un fragment v-aţi exprimat părerea că este foarte exagerat şi aşa mi se pare şi mie.
    Profesorul Coja spune la sfîrşit:

    „Se știa câte ceva despre aceste crime, fără prea multe detalii. Și nu s-a cunoscut nici amploarea fără egal a crimelor, dacă este adevărat măcar pe jumătate ce se spune în textul de mai sus.

    Încă din 1944, scriitorul Vasile Grossman, corespondent pe front, descrie crimele împotriva evreilor săvârșite de ucraineni în Transmistria, la Odessa îndeosebi! Consemnează cu grijă și comportamentul practic ireproșabil al autorităților românești.

    După 1990 evreii holocasutologi din România, confruntați cu absurditatea acuzaației că 200.000 de evrei din România au fost uciși în Transnistria, au inventat că era vorba mai ales de evrei din Ucraina pe care românii i-ar fi ucis în Transmistria. Simion Ghinea care a trecut ca militar prin Transnistria îmi spunea că evreii din România au fost cazați în sate, iar accesul în aceste așa zise lagăre era păzit de jandarmii români nu ca să-i împiedice pe evrei să părăsească acele incinte, ci pentru a-i împiedica pe localnicii ucraineni să intre peste evrei, să-i împuște la nimereală! Numai pentru că erau evrei!

    Aveau un pretext: ucrainenii care muriseră în timpul foametei organizate de bolșevici, Vina a căzut pe evrei, de aici ura față de evrei a ucrainenilor.”

    Comentariile pe marginea acestui articol sunt de asemenea foarte interesante şi scot la iveală nu atît crimele ucrainenilor ci rolul evreilor care au creat situaţia propice declanşării celui de al doilea război mondial.

    În ceea ce priveşte problemele disputabile dintre Ucraina şi Rusia, aşa cum le vede istoriografia românească, citiţi aici:
    http://adevarul.ro/cultura/istorie/rusia-vs-ucraina-lupta-terenul-istoriei-1_541134c40d133766a8090a2a/index.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s