OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU. 25-27 AUGUST 1944

p0354

Această postare face parte dintr-un șir de articole despre operațiunea Iași-Chișinău (20-29 august 1944):
Începutul se află aici:
1. PREGĂTIREA OPERAȚIUNII IAȘI-CHIȘINĂU (I) https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/06/25/pregatirea-operatiunii-iasi-chisinau-i/
2. PREGĂTIREA OPERAȚIUNII IAȘI-CHIȘINĂU (II) https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/06/28/pregatirea-operatiunii-iasi-chisinau-ii/
3. PLANURILE OPERATIVE ALE FRONTURILOR AL 2-LEA ȘI AL 3-LEA UCRAINENE PENTRU OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU (I) https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/07/02/planurile-operative-ale-fronturilor-al-2-lea-si-al-3-lea-ucrainene-pentru-operatiunea-iasi-chisinau-i/
4. PLANURILE OPERATIVE ALE FRONTURILOR AL 2-LEA ȘI AL 3-LEA UCRAINENE PENTRU OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU (II) https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/07/09/1342/
5. 20 AUGUST 1944. OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU ÎNCEPE https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/07/10/20-august-1944-operatiunea-iasi-chisinau-incepe/
6. OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU. 21 AUGUST 1944 https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/07/21/operatiunea-iasi-chisinau-21-august-1944/
7. OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU. 22 AUGUST 1944 https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/07/28/operatiunea-iasi-chisinau-22-august-1944/
8. OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU. 23-24 AUGUST 1944 https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/07/30/operatiunea-iasi-chisinau-23-24-august-1944/

Pe 24 august ceva groaznic se petrecea în tabăra germană, pe ambele maluri ale Prutului, în încercuire, unde s-au pomenit unitățile ale cinci corpuri de armată.

În statul-major al grupului de armate ”Ucraina de Sud” tot mai des erau vizitați de gîndul despre un dezastru total. În seara zilei de 24 august unul din ofițerii germani scria în jurnalul acțiunilor militare: ”E puțin probabil că încă mai pot sosi ceva știri despre soarta corpurilor de armată al 30-lea, al 52-lea, al 44-lea, al 7-lea și al grupului generalului Mieth, încercuirea cărora a fost efectuată pînă la terminarea operațiunii și cu care nu avem nici o legătură telefonică”.

Și totuși comandamentul celor două Fronturi Ucrainene înțelegea, că lupta cu dușmanul nu va fi deloc ușoară. Fiara rănită este în stare de orice, numai să-și salveze pielea. În statele-majore ale Fronturilor urmăreau cu atenție comportamentul trupelor germane. A devenit cunoscut, că în locul comandantului armatei a 6-a, care fugise, comanda a fost preluată de comandantul corpului al 30-lea de armată general-locotenentul Postel. Ce decizie va lua acest general?

În noaptea spre 25 august intențiile nemților au devenit clare. Aliniind unitățile în trei coloane paralele și protejîndu-le cu forțe puternice de ariergardă la nord, est și sud, generalul Postel a hotărît să înfăptuiască o încercare disperată de a ieși din încercuire. Coloanele se îndreptau din regiunea Hînceștilor în direcția comună spre Huși. Însă acestei intenții a comandamentului german îi era sortit să moară în chinuri strașnice. Desfășurînd ofensiva, trupele sovietice strîngeau tot mai tare ”punga” cu unități germane.

În a doua etapă a operațiunii Frontul al 2-lea Ucrainean îndeplinea în același timp trei sarcini. O parte din unități desfășura ofensiva spre Vest și Sud-Vest, avînd ca scop depășirea Carpaților Orientali și protejarea acțiunilor grupării principale a Frontului. Forțele principale urmăreau resturile trupelor inamice, care se retrăgeau în derută în direcția Sud, ca să pună stăpînire pe ”Poarta Focșanilor” și să pătrundă în regiunile centrale ale României. Pentru aceasta era foarte important ca sectorul fortificat Focșani să fie depășit din mers, fără a acorda inamicului posibilitatea de a oragniza acolo defenisva. Și a treia sarcină: terminarea lichidării grupării germane încercuite împreună cu Frontul al 3-lea Ucrainean .

Toate cele trei sarcini se rezolvau în cea mai strînsă legătură una cu alta, în cadrul unei conduceri unice. Însă fiecare sarcină avea particularitățile ei, care trebuie examinate aparte.

În primul rînd, despre nimicirea grupării încercuite. Pe 24 august comandantul Frontului al 2-lea Ucrainean a dat un ordin, care zădărnicea intențiile inamicului de a străbate din încercuire. Armata a 52-a, continuînd să desfășoare ofensiva, în dimineața zilei de 25 august trebuia să ajungă la rîul Prut și să mențină linia Cotu-Morii – Leova – Fălciu – Murgeni, nepermițînd trecerea inamicului peste rîu. Această sarcină a fost îndeplinită, iar în acest timp unitățile corpului al 18-lea de armată au ajuns în zona Smulți, Cudalbi, Băleni, tăind în acest fel căile de retragere ale nemților în direcția Cahul. Acum cuvîntul său hotărîtor trebuia să-l spună armata a 4-a de gardă, care înainta de-a lungul malului stîng al Prutului. Împreună cu trupele Frontului al 3-lea Ucrainean ea trebuia către sfîrșitul zilei de 25 august să încheie lichidarea totală a inamicului în zona Cotu-Morii – Leușeni – Lozova.

Au început lupte încrîncenate. Ele au căpătat un caracter deosebit de înverșunat în apropierea satelor Nemțeni și Cotu-Morii. Pentru a nu permite pătrunderea inamicului încercuit pe malul vestic al Prutului, comandantul Frontului al 2-lea Ucrainean a ordonat comandantului armatei a 4-a de gardă general-locotenentului Galanin să ”încheie încercuirea totală a inamicului împreună cu unitățile Frontului al 3-lea Ucrainean în zona Lăpușna – Cioara – Cotovsc”.

În corespundere cu acest ordin, pe 26 august armata a 4-a de gardă a continuat să desfășoare energic ofensiva de-a lungul malului stîng al rîului Prut. Urmărind inamicul, unitățile armatei a 4-a de gardă s-au pomenit în sectorul ofensivei armatei a 5-ea de șoc, trecînd astfel linia de demarcație a Frontului al 3-lea Ucrainean. Acest fapt a fost motivul pentru care armata a 4-a de gardă a fost retrasă pe granițele Frontului său, cu toate că acținile ei de fapt sprijineau flancul drept relativ slab al vecinului ei, ca și cînd ”tăind” de la Nord încercările grupării încercuite de a pătrunde spre Prut și lipsindu-l de trecerile peste rîu. Iar aceste treceri erau atît de necesare germanilor! Mai tîrziu în jurnalul acțiunilor militare ale grupului de armate ”Ucraina de Sud” puteau fi citite următoarele rînduri: ”Pentru soarta ulterioară a corpurilor de armată încercuite este de o importanță vitală ca germanii să păstreze în mînile lor măcar cîteva treceri peste rîul Prut”. Ofensiva armatei a 4-a taman îi lipsea pe nemți de această posibilitate de scăpare. Nici într-un caz nu trebuia să se permită ca trupele sovietice să se îndepărteze de inamic. Însă un asemenea ordin a fost dat.

Un ordin este un ordin, și el trebuie executat. Conform indicației Cartierului General, pe 27 august comandantul Frontului al 2-lea Ucrainean a scos din luptă armata armata a 4-a de gardă și a ordonat trecerea ei pe malul drept al Prutului.

După aceasta unitățile armatei a 5-ea de șoc a Frontului al 3-lea Ucrainean timp de aproape două zile nu au putut depăși întăririle inamicului mai la Nord de trecerile peste Prut. În fața unităților germane, atacate de la Nord de trupele armatei a 5-a de șoc, iar de la Sud de către armata a 37-a, rămînea o spărtură, în care acestea s-au și năpustit. S-ar părea că aceasă spărtură nu era prea mare, însă timp de o zi și jumătate prin ea s-au strecurat și au tercut pe malul drept al Prutului cîteva zeci de mii de soldați și ofițeri germani împreună cu tancuri și alt armament. Nemții, trecînd Prutul, se adunau în pădurile de lîngă Huși, ducînd lupte cu unitățile armatei a 52-a, punînd-o pe aceasta într-o situație critică, iar apoi îndreptîndu-se spre Carpați. În aceste lupte a fost grav rănit, iar pe 28 august din cauza rănilor a murit comandantul corpului al 18-lea de tancuri general-maiorul V. I. Polozkov.

Unitățile Frontului al 2-lea Ucrainean au fost nevoite să poarte lupte grele cu acest grup în spatele lor. Bine, că Frontul dispunea de rezerve mari, care au și fost folosite pentru a elimina pericolul creat. Însă aceasta a provocat pierderi de timp și a creat greutăți adăugătoare.

Încă luptele de pe 24 august au demonstrat, că unitățile armatei a 6-a germane, opunînd o rezistență înverșunată trupelor sovietice, încearcă să-și asigure spațiu pentru manevre cu scopul de a ieși din încercuire. Luînd în considerare acest fapt, comandamentul Frontului al 3-lea Ucrainean a decis să înfăptuiască lichidarea trupelor încercuite prin ofensiva unităților armatelor a 5-a de șoc, a 57-a și a 37-a de la Nord, Est și Sud în direcții convergente. Aceste lovituri trebuiau să producă dezmembrarea în bucăți a grupării inamice și nimicirea sau capturarea ulterioară ale acestora.

Pe 25 august trupele armatelor a 5-ea de șoc și a 57-a au provocat inamicului daune foarte mari și au continuat să înainteze. Armata a 57-a a ieșit la satul Sărata-Galbenă, de care se apropia și armata a 37-a. Planul elaborat de comandamentul Frontului s-a realizat: în pădurile mai la Vest și mai la Sud de Hîncești gruparea germană a fost dezmembrată.

Nemții efectuau spărtura înaintînd în trei coloane, în fiecare din care erau cîteva mii de oameni, multe tancuri, tunuri autorpopulsate și mașini blindate. Coloanele formau o pană imensă, ascuțișul căreia era acoperit de focul concentrat al artileriei și tancurilor. Acestă pană și s-a împlîntat în formațiile de luptă ale armatei a 37-a.

În a doua jumătate a zilei unitățile germane au reușit să străpungă apărarea sovietică lîngă Sărata-Galbenă și să străbată la Prut lîngă Sărata-Răzeși. Se părea, că germanii trebuie să mai facă doar un pas, ca întreagă grupare să poată străbate spre Sud și Sud-Est. Însă comandantul armatei a 37-a general-locotenentul M. N. Șarohin a introdus în luptă corpul al 64-lea de infanterie – unitățile lui au fost transportate spre Sărata-Galbenă în camioane și din mers au pornit împotriva inamicului. Mai tîrziu nemții ajunși la Prut lîngă Sărata-Răzeși au fost împinși înapoi de către unitățile blindate ale corpului al 4-lea de gardă mecanizat.

În fața unităților germane, care-și croiau drum spre Prut, stăteau corpurile al 4-lea de gardă și al 7-lea mecanizate. Ele au respins zeci de atacuri disperate ale nemților, care încercau să străbată către Prut.

Seara în statul-major al Frontului al 3-lea Ucrainean se făcea bilanțul pentru ziua de 25 august. În această zi gruparea principală a inamicului a fost dezmembrată. Majoritatea trupelor inamice erau strînse între Gura-Galbenă și Sărata-Galbenă. Forțe semnificative se aflau de asemenea și în zona Cărpinenilor.

Inamicul, folosind pentru manevre teritoriul rămas, continua să încerce să străbată spre Prut. Luptele vuiau fără încetare, și despre intensitatea lor, probabil, cel mai bine vor vorbi cifrele. În ziua de 25 august trupele Frontului au nimicit circa 30.000 și au luat în prizonierat peste 20.000 de soldați și ofițeri ai inamicului. În aceeași seară comandantul Frontului al 3-lea Ucrainean a luat o hotărîre pentru ziua următoare. Ea consta în aceea, ca gruparea încercuită germană, rămasă pe malul stîng al Prutului să fie lichidată definitiv. Trupele germane urmau să fie dezmembrate ulterior și mai apoi nimicite una după alta. Ca și mai înainte, rolul principal trebuia să-l joace armata a 37-a, spre care erau împinse trupele germane.

În fața armatelor a 5-a de șoc și a 57-a unitățile inamice se aflau într-o dezorganizare totală. Ele se adunau în coloane în mod stihinic și încercau orbește să pătrundă cu orice preț prin pozițiile sovieticilor. Însă aceasta nu le ajuta cu nimic – doar creșteau mormanele de cadavre pe pămîntul răscolit de război.

Cu totul alt tablou se putea observa în sectorul armatei a 37-a. Aici sitauția s-a încins și mai mult. Folosindu-se de lipsa unui front continuu, germanii deseori ocoleau unitățile sovietice, grupuri destul de mari apăreau cînd în spatele armatei a 37-a, cînd pe flancuri. Acestea erau așa-zisele ”pungi mobile”, lupta cu care necesită o încordare permanentă și manevrare rapidă.

În zorii zilei de 26 august cerul asupra cîmpului de luptă din nou a început a vui din cauza avioanelor de asalt ale armatei a 17-a de aviație. Avioanele se năpusteau în valuri asupra nemților, bombarda și împușca coloanele lor. Țintele nici nu trebuiau căutate: drumurile erau ticsite cu oameni, camioane, căruțe, tancuri, tunuri. De fiecare dată, auzind vuietul avioanelor de asalt, germanii, abandonînd tehnica militară, fugeau pe unde puteau, încercînd să scape cu viață. Însă cum numai ei se întorceau la drum, din nou apăreau avioanele sovietice. În două zile armata a 17-a de aviație a săvîrșit 943 de raiduri.

Dezastrul total al grupării germane încercuite pe malul estic al Prutului se apropia.

În decursul operațiunii Iași-Chișinău fiecare ceas al bătăliei ducea cu el sute de noi vieți ale soldaților germani. Deoarece soarta grupării încercuite era pecetluită, Consiliul Militar al Frontului al 3-lea Ucrainean a întreprins un pas, care putea evita multe victime inutile, putea salve mii de vieți ale soldaților germani și sovietici. Comandantul Frontului s-a adresat către cei încercuiți cu un ultimatum, în care se explica toată starea disperată a trupelor germane și inutilitatea rezistenței ulterioare.

În dimineața zilei de 27 august pe prima linie a diviziei a 195-a de infanterie a început să lucreze o stațiune de transmisiune sonoră puternică, cu ajutorul căreia adresarea comandamentului sovietic a fost transmisă trupelor germane.

”Soldați și ofițeri germani!” – se spunea în adresare. – Încetați focul și ascultați acest comunicat important! Astăzi, 27 august, la ora 8 patru ofițeri germani vor trece linia frontului în sectorul vostru, ca să transmită comandamentului unităților voastre militare propunera Comandamentului sovietic despre capitulare. În timpul acesta voi trebuie să încetați focul cu desăvîrșire, să ieșiți în întîmpinarea trimișilor și să-i conduceți către comandanții voștri nemijlociți. Din partea rusă pe acest sector focul la fel va fi încetat”.

Și iată trimișii, cu drapele albe în mîni s-au ridicat asupra tranșeelor și s-au îndreptat în direcția formațiilor germane. Ei s-au aflat acolo timp de două ore. După nu multă vreme din partea nemților s-a arătat prima coloană de oameni cu un drapel alb.

În decursul zilei armatei a 37-a s-au predat peste 15 mii de soldați și ofițeri germani.

Și totuși printre nemți mai erau mulți fanatici, care nu încetau să opună rezistență și întreprindeau contraatacuri înverșunate. Prin urmare sovieticilor nu le rămînea altceva decît să facă praf și pulbere din ei. Către sfîrșitul zilei de 27 august gruparea germană încercuită pe malul stîng al Prutului a fost nimicită în întregime. Doar mici grupuri răzlețite se mai ascundeau prin păduri. Pentru a lupta cu ele deja nu mai era nevoie de forțe mari. Comandamentul armatelor a 5-a de șoc și a 37-a a creat pentru acest scop detașamente speciale, care pînă la sfîrșitul lunii august au lichidat pe malul estic al Prutului ultimele grupuri ale inamicului.

Anunțuri

6 gânduri despre „OPERAȚIUNEA IAȘI-CHIȘINĂU. 25-27 AUGUST 1944

      • Deocamdată Crimeea nu face parte juridic din teritoriul Federaţiei Ruse. Deocamdată pentru restul lumii ea are statutul de teritoriu al Ucrainei ocupat de Federaţia Rusă. Cine a recunoscut includerea Crimeii la F. R. ? Poate Burkina Faso.

  1. Iată Iurii -permite-mi să te numesc aşa, fiindcă nu-ţi cunosc numele mic -, o altă mărturie similară cu cele ce a aflat Ionel Barciuc despre surorile sale. Vezi deci şi:

    Aici nu e vorba de tinere împuşcate, aşa cum au fost surorile lui Barciuc, ci de familii întregi, cu femei, copii, bătrîni luaţi, nu pentru munci necesare distrugerilor de război, care la începutul lui iunie 1941 încă nu începuse, ci, aşa cum scrie în actele de strămutare „pentru totdeauna” la Ivdellag.
    Dacă nici pe aceste persoane care vin cu dovezi scrise, luate din arhivele desecretizate ale KGB-ului, nu le crezi ca fiind adevărate, atunci ce să mai cred eu despre ruşi? Ce fel de oameni sunt cei care în faţa dovezilor de necontestat refuză să admită că s-au întîmplat lucruri îngrozitoare provocate, nu întîmplător, sau în cazuri excepţionale, ci pe timp de pace, cu intenţie vădită ca acele persoane să nu mai aibă nici o şansă de supravieţuire.
    După cîte se pot vedea pe acele fotografii, cei ridicaţi de NKVD nu erau „boieri români”, cum îi califica propaganda sovietică pe cei mai înstăriţi dintre basarabeni, ci oameni simpli, de o condiţie materială modestă care pe timpul administraţiei româneşti avusese singura vină că acceptase calitatea de primar sau notar, într-un sat prăpădit, ca să-şi servească comunitatea alături de care îşi ducea viaţa, de multe ori lăsînd coarnele plugului pentru mînuirea condeiului cu stîngăcia caracteristică plugarului, fiind ceva mai răsăriţi decît semenii lor.
    Îmi vine foarte greu să cred că oameni cu o inteligenţă peste medie să nu realizeze toate aceste nebunii ale unui regim bezmetic ce a lăsat răni adînci în sufletele a zeci de milioane de oameni nevinovaţi, ruşi, ucraineni, moldoveni, ceceni, udmurzi, osetini, letoni, estoni şi nu mai enumăr toate naţiile care au avut nenorocul să trăiască alături de poporul care a născut un regim criminal.
    Zdarovie! V.A.

    • Ei și unde se spune aici despre ”15.000 de români executați într-o singură zi la Ivdel”?
      Dle Vasile Judex, credeți că ați desoperit America? La Chișinău s-au tipărit, începînd cu 1997, cîteva volume întitulate ”Cartea Memoriei”, în care sînt enumerați toți basarabenii (atenție, nici pe departe toți erau ”români”), care au fost deportați în timpul regimului comunist. De asemenea au fost tipărite cărți serioase, studii despre acest subiect, despre ”raportul comisiei Cojocaru” v-am pomenit. Nimeni nu neagă deportările, și despre această perioadă se știu foarte multe lucruri, însă nu, se găsesc ”academicieni”, care cunosc ”adevărul mai adevărat”, și vin să ne ilumineze cu articole despre zeci de mii de executați într-o singură zi (nici pe front nu mureau atîția într-o singură zi!), zeci de căruțe cu cadavre, fete împușcate așa, de flori de tei, etc, etc, etc.
      Aista nu-i ”ajiotaj”, despre care spuneați mai înainte? Eu aș spune că asta-i și mai rău încă: este o speculație josnică pe tragedia noastră comună pentru a incita la ură la noi în țară împotriva unei anumite părți a populației moldovenești și împotriva unei țări, care vreai nu vreai, nu va dispărea din apropierea Moldovei și cu care trebuie să avem relații sănătoase. ”Articolele” minciunoase ale ”academicienilor” sau de pe timpul.md nu înbunătățesc situația în țară. Vedeți ce se petrece în Ucraina? Acolo timp de peste 20 de ani s-au scris articole ”a la Dabija și Tănase”.
      Nu v-am văzut odată să citați din ”raportul comisiei cojocaru” sau alte materiale serioase, numai din ”perle” fantastice de la de-alde Goma&Ko.

      În plus, vreau să vă atrag atenția la un amănunt: în toate clipurile sau articolele care mi le-ați dat, majoritatea celor, care au avut de suferit din cauza sovieticilor, spun, că au fost care primar, care funcționar, mai pe scurt au slujit României. Întotdeauna orice putere care vine îi consideră pe așa oameni colaboraționiști. De pildă, evreii și țiganii au fost măturați din Basarabia. S-a făcut oare aceasta fără colaborarea localnicilor? Marea majoritate a asistat pasivă, însă s-au găsit și de aceia, care ”au dat o mînă de ajutor” soldaților români, pentru a-i captura pe ”jidani”. Toți aceștia, inclusiv cei care au fugit în România, au fost aduși binișor înapoi, judecați și trimiși în Siberia. Acum li se plînge de milă, însă eu consider, că acești colaboraționiști și-au meritat pedeapsa. Evident, nu toți cei deportați au fost colaboraționiști.
      Oricum, nu cred să găsesc o înțelegere la dvs în această privință, că precum văd socotiți deportare și lichidarea evreilor din Basarabia un lucru benefic.
      Vreți să vedeți cum se comportau românii cu colaboraționiștii bolșevici din Basarabia? Iată vedeți, de pildă aici
      Și vorba merge despre moldoveni curați, nu despre evrei – aceia erau împușcați fără întrebări, și asta da pe criterii etnice, nu ca ”românii” de la Ivdel…

  2. Am recitit cu mare atenţie şi documentul „CUM ELIBERA ARMATA ROMÂNEASCĂ BASARABIA DE BOLȘEVICI (II). DOCUMENTE”, şi nu mă îndoiesc de faptul că măcar în parte cele consemnate acolo nu ar fi adevărate.

    O primă observaţie pe care am constatat-o acolo era că dintre cei arestaţi sau împuşcaţi nu erau copii, bătrîni şi nici chiar femei. Dacă or fi fost şi femei probabil că acelea or fi fost din „maladaia gvardia”. Aproape toţi erau bărbaţi maturi între 30 şi max. 55 de ani. Ori, ruşii cînd au intrat în Basarabia în iunie 1940 au arestat de-a valma pe toţi cei care rămăsese la locul lor de baştină şi avusese o cît de mică funcţie în stat. Atenţie, a avea o funcţie în stat nu presupune a fi colaboraţionist, ci mai degrabă a împlini o funcţie administrativă, ecleziastică (preot, ierarh, şi alţi lucrători ai bisericii) sau culturală (profesor, învăţător, instructor cultural, bibliotecar, notar, student), chiar economică (agenţi agricoli, ingineri, funcţionari mărunţi ai primăriilor şi prefecturilor, lucrători ai căilor ferate), i.t.d., i.t.d. … Toţi au fost arestaţi cu familii cu tot şi duşi în Siberia sau unde credea regimul criminal sovietic. Singura lor vină era aceea că slujise sub regimul românesc.
    O observaţie în acest sens, după mine hazlie, a fost aceea că au fost arestaţi toţi cei din Sfatul Ţării de la Chişinău care nu se refugiase în România, mulţi care erau ostili pe faţă României şi votase la 27 martie 1918 ÎMPOTRIVA unirii cu România (36 votase împotrivă, 86 pentru unire şi 3 s-au abţinut), unii dintre ei au fost împuşcaţi imediat ca duşmani ai puterii sovetice, alţii arestaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare. Printre cei arestaţi erau şi destul ruşi sau de alte etnii care se dovedise a fi ostili regimului criminal bolşevic. Ce vină li se aduceau celor care se exprimase pe faţă împotriva unirii? Vina lor era socotită încă mai mare decît a celor care votase pentru, fiindcă voturile lor împotrivă sau abţinerile constituia o dovadă că alegerile era făcute în mod democratic, fără nici un fel de constrîngere. Ori, sovieticii ar fi dorit ca voturile să fie unanime, fără nici o împotrivire, ca să dovedească lumii că votarea s-a făcut SAMAVOLNIC sub ameninţarea baionetelor armatei române. Ori, armata română nu a făcut decît să fie menţinută ordinea spre a se vota în linişte, fiecare după conştiinţa lui.

    O a doua observaţie pe care vreau să o fac este aceea că represiunile care s-au făcut atunci în Basarabia erau o consecinţă a celor întîmplate cu un an în urmă cînd SOLDATUL ROMÂN A FOST UMILIT, în special de populaţia alogenă destul de numeroasă în Basarabia de atunci (evreiască, găgăuză, bulgară, rusă, ucraineană – le-am luat în ordinea ponderii de atunci a lor) care, la adăpostul tancurilor sovietice se dedase direct la umilirea soldaţilor şi ofiţerilor, aplicînd cele mai josnice mijloace spre a-i înjosi. Ori soldatul, de orice naţie ar fi nu uită! Mulţi soldaţi din satele mele moldoveneşti mi-au povestit de halul în care s-a purtat acea populaţie cu ei. Ofiţerilor le-au necinstit chipiurile, se pişau în ele şi le puneau la loc în capul acestora, le smulgeau epoleţii, îi pălmuiau îi dezbrăcau, pur şi simplu îşi băteau joc de ei. Ori aceştia, cînd s-au întors în 1941, nici o forţă nu-i mai puteau opri să nu se răzbune. Vina o poartă în primul rînd puterea bolşevică de la Moscova care a transmis un ultimatum, ca în decurs de 4 zile, începînd de la 28 iunie armata şi administraţia să evacueze complet teritoriul Basarabiei şi nordului Bucovinei.Pe 27 iunie cînd România a propus tratative în vederea evacuării teritoriului, Moscova a refuzat orice discuţie. Cu insolenţa ce a caracterizat-o din totdeauna, Moscova răspunde:
    „1. În decurs de 4 zile, începînd de la ora 14 după ora Moscovei (12 după ora noastră) , la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de trupele româneşti.
    2. Trupele sovietice să ocupe ÎN ACELAŞI TIMP teritoriul Basarabiei şi partea de nord a Bucovinei
    3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte:Cernăuţi, Chişinău, Cetatea Albă”
    Şi mai urmează încă două puncte care vor chipurile să reglementeze modul de efectuare a evacuării prin crearea a două comisii care mai degrabă s-au certat decît au conlucrat. În acest haos s-a facilitat populaţiei alogene ca să umilească armata români.
    Ce minte sănătoasă poate să-şi închipuie că o armată şi o administraţie poate fi evacuată în linişte şi fără incidente într-un timp aşa de scurt şi cu o armată ostilă în spate sau în preajmă? Aceste condiţii au fost create tocmai spre a permite recurgerea la mijloace josnice spre a umili armata română.
    Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea de nimeni. De aceea nu mă miră deloc riposta pe carea dat-o armata română un an mai tîrziu.

    În al treilea rînd trebuie avut în vedere faptul că după eliberarea teritoriului Basarabiei şi nordului Bucovinei, armata română aflase de la o populaţie înfricoşată de toate evenimentele petrecute în ultimul an că o bună parte din populaţie fusese arestată, maltratată şi deportată în condiţiile pe care toată lumea le ştie. Ce minte bolnavă poate sta liniştită auzind de toate aceste nenorociri pe care le-a adus ocupaţia sovietică asupra unei populaţii care cîndva te-a servit cu credinţă de pe teritoriul ce cîndva l-ai administrat? De aceea nu mă miră de loc indignarea ce a cuprins toată ostăşimea română auzind despre toate acestea şi gîndindu-se că umilinţa aceasta o simţise ei înşişi cu un an în urmă pe proprie piele. Acuma, or fi românii noştri îngăduitori cu străinii, dar eu cred că e mai cuminte ca aceştia să nu ne creadă şi proşti. Or fi fost şi printre moldoveni cîţiva rătăciţi care s-au înhăitat cu străinii ca să se răzbune pe oastea română, dar grosul acestor răufăcători au fost alogenii şi în special negustorii evrei, plătitori de impozite substanţiale către statul român, biruri, cum le ziceau ei. Ei au fost mai răi decît ruşii. Şi ei au fost promotorii comunismului în toată Europa şi mai ales în Imperiul Rus. De aceea nu mă miră deloc retorsiunile româneşti împotriva lor. Ei au fost cei mai docili sprijinitori ai regimului bolşevic, ei s-au manifestat pe faţă împotriva românilor, mai ales că atunci la noi se dezvoltase o mişcare naţională viguroasă care îşi propusese ca ţel smulgerea monopolului economic din mîinile evreilor.

    În al patrulea rînd, vreau să se constate că armata şi administraţia română nu a făcut deosebire de etnie atunci cînd a făcut retorsiunile. Retorsiunile au fost făcute pe bază de reciprocitate, după principil evreiesc, ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Deci ele au fost pur şi simplu acte de răzbunare, pedepsele fiind aplicate în acelaş mod cum acei răufăcători le-au făcut. Cu excepţia represiunii de la Odesa, care într-adevăr a fost excesivă, după model german, cele care s-au aplicat în Basarabia sau aplicat numai asupra celor vinovaţi. Nu mă miră deloc acest fapt, date fiind condiţiile de atunci. După liniştirea lucrurilor pedepsele s-au aplicat după legi juridice. Nu aşa cum au procedat sovieticii în 1940, -41 şi 49 în Basarabia, fără nici o judecată şi nici un dumnezeu.

    Fiindcă veni vorba despre comportarea administraţiei române faţă de populaţia alogenă din Basarabia şi Transnistria aş vrea să fie cunoscut faptul că singurul administrator al teritoriilor sovietice de peste Nistru şi din alte zone ale URSS dintre toţi cei 11 care s-au instalat după ocupaţie, căruia nu i s-a găsit nici o vină de comportament inuman faţă de populaţia din URSS a fost guvernatorul Transnistriei, Profesorul Alexianu. Citiţi aici şi vă veţi convinge. http://ioncoja.ro/amestecate/george-alexianu-erou-al-neamului/
    De asemenea, Gherman Pântea-primarul Odessei a facut cinste numelui de român: http://ioncoja.ro/holocaust-in-romania/gherman-pantea-primarul-odessei-a-facut-cinste-numelui-de-roman/
    Cît priveşte reprimarea evreilor, eu nu cred că românii au fost campioni la acest capitol. Suntem singurii aliaţi ai lui Hitler care nu am trimis evrei în lagărele naziste. Trimiterea lor în ghetouri nu înseamnă nici pe departe holocaust, aşa cum pretind pescuitorii în ape tulburi. Iată alţii ce au făcut cu evreii: http://ioncoja.ro/textele-altora/ucraina-criminala/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s