CRONICĂ UCRAINEANĂ

Iată cum arată răsplata miliției populare a Republicii din Donețk pentru masacrele civililor, săvîrșite de soldații juntei din Ucraina:

Ce spune acest tînăr? ”Iată așa arată o lovitură în plin a unui tanc… Tancul a tras de la o depărtare de 25 de metri… Reiese că un tanc al voluntarilor a tras într-o BMD (mașină de luptă a infanteriei aeropurtate – y.o.) a armatei ucrainene. Aici se tăvălesc trei cadavre, unul se află în tufari, și iată, acolo, mai departe, se găsesc încă două… Aici vedem ce temperatură înaltă a fost, cum s-a topit totul, tot ce era înăuntru a ars…”

Din partea mea ce pot să adaug? Serviciul militar l-am petrecut pe asemenea mașini. Țin minte că denumirea lor БМД (Боевая машина десанта) era descifrată de noi ca ”Братская Могила Десанта”, adică pe moldovenește ar fi ”Mormînt frățesc al infanteriei aeropurtate”. Văzînd aceste cadre te convingi, cît de adevărate sînt aceste cuvinte…
Rău că în acest BMD nu se aflau Poroșenko, Iațeniuk, Avakov, Gheletey și alții care au provocat acest război absurd, dar, ca de obicei, o pățește clasica ”carne de tun”.

Anunțuri

4 gânduri despre „CRONICĂ UCRAINEANĂ

  1. Cine-şi închipuia vreodată ca ruşii să omoare ucraineni şi invers? Ei, care în 1945 se vedeau stăpîni împreună asupra întregii Europe, iată că azi se înfruntă ca doi duşmani de moarte. Unii vor civilizaţie, alţii vor stagnare. Acesta e adevărul!
    Poate că cineva, acolo sus, îi pedepseşte precum merită.
    Cine au fost vinovaţi pentru măcelul început la 1 sept. 1939? Nu oare cei doi tîlhari ai Europei, Hitler şi Stalin? Nu ei au vrut să împartă Europa trecînd peste cadavre? Zeci de milioane de cadavre. Se uită înţelegerea secretă încheiată la 23 august 1939 la Moscova pentru împărţirea Europei între Hitler şi Stalin prin semnăturile lui Ribbentrop şi Molotov pe acel Protocol secret negat cu încăpăţînare aproape o jumătate de secol de către bolşevicii de la Kremlin? Ce se scria în acel Protocol? O mizerie! Batjocorirea voinţei altor popoare pe care le-au cotropit prin forţa lor militară, şi unii, şi alţii.
    Poate că aşa a vrut Providenţa, să-i pedepsească şi pe unii, şi pe alţii. Pe nemţi mai întîi, pe slavii din răsărit care s-au lăcomit la teritorii străine, mai tîrziu. Acum fiecare se află într-un proces de plată pentru cele făcute împotriva omenirii!

    • ”Cine-şi închipuia vreodată ca ruşii să omoare ucraineni şi invers?”

      Nu-i prima dată, cînd rușii și ucrainenii se omoară unul pe altul. Vă amintesc, că a mai fost acolo un război civil, în 1918-1920. Războaie civile au mai fost și în USA, Spania, Coreea, Iugoslavia și în multe alte țări…

      ”Unii vor civilizaţie, alţii vor stagnare. Acesta e adevărul!”

      Cine vrea civilizație, dle Vasile Judex, nu cumva guvernul nazist de la Kiev și gloata prostită de acești impostori? În așa caz, constat că nu aveți nici brumă de idee de ce reprezintă situația reală, nu cea prezentată de mass-media occidentală și cea română inclusiv, din Ucraina.

      ”Cine au fost vinovaţi pentru măcelul început la 1 sept. 1939? Nu oare cei doi tîlhari ai Europei, Hitler şi Stalin?”

      Și România a fost pe rînd aliată cu amîndoi acești tîlhari ai Europei, i-a ajutat în fărădelegile lor…
      Numai nu-mi spuneți că ați fost nevoiți, vedeți cum s-au comportat Cehoslovacia, Grecia, Iugoslavia, Spania, Suedia ș. a.

  2. România s-a aliat cu unul dintre tîlhari, Germania, nu pentru dragostea neţărmurită faţă de el, pe care nu din dragoste ni l-am apropiat, ci pentru a ne proteja teritoriul rămas după rapturile din 1940 în urma provocărilor repetate a celuilalt tîlhar, URSS, care rîvnea şi la alte părţi ale teritoriului naţional, iar atacarea acestuia din urmă pentru a recupera ce ne furase, nu am putut-o face decît cu ajutorul celuilalt tîlhar, cînd s-a ivit ocazia. Nu pentru a-l tîlhări, ci pentru a ne lua înapoi ceea ce fusese al nostru. Noi nu aveam capacitatea militară să ne opunem molohului de la răsărit care întotdeauna a complotat împotriva României, începînd de la 1806 încoace, dacă nu şi de mai înainte.
    De ce am fi avut simpatie faţă de Hitler? Nu el a fost acela care a diktat la Viena divizarea în două a Ardealului şi dăruirea părţii de nord-est Ungariei? Cu ce drept? Cu dreptul forţei, aşa cum a făcut-o şi „Imperia ela” (Империя зла) de la răsărit cu două luni mai înainte! Era populaţie maghiară acolo, în acel teritoriu dăruit Ungariei? Evident, era. Dar nu majoritară. Erau 35%, pe cînd români erau 52%! Şi atunci ce motiv am fi avut să-l iubim pe acest din urmă tîlhar? La fel şi cu ruşii. Nu ei mi-au divizat Moldova la 1812, însuşindu-şi 1/2 din ea? Era populaţie rusească sau ucraineană acolo? Erau cîteva procente pe care istoria le-au adus în diferite împrejurări, dar erau departe de covîrşitoarea majoritate a populaţiei româneşti. Moldoveneşti, dacă vrei. Nu oare ruşii ne-au ameninţat cu război în 1940 ca să ne smulgă din teritoriul naţional recunoscut de o lume ca aparţinînd României? Ceea ce au făcut la Paris în 1947 era ca rezultat al dictaturii a învingătorului, asta o ştie oricine.
    România s-a apropiat şi s-a aliat de acel tîlhar care ne garanta cel puţin o parte din ce ni se furase celălalt tîlhar. Occidentul nu s-a aliat şi el cu un tîlhar împotriva celuilalt? Ce s-a întîmplat după 1945 ştie oricine. Ruşii intenţionau să ajungă la Gibraltar şi, dacă s-ar fi putut chiar în insulele britanice.
    Noi nu am rîvnit niciodată la teritorii unde nu locuiau români într-o proporţie care să justifice pretenţiile noastre. Există o excepţie care este justificată de împrejurări: Dobrogea, unde nimeni nu deţinea populaţie majoritară, nici măcar în sudul ei. Fusese teritoriu turcesc împestriţat cu fel de fel de neamuri. Iar noi ne-am însuşit-o integral în 1913 în urma pacificării unui stat agresor, Bulgaria, care îşi atacase vecinii, inclusiv pe aliaţii lor grecii şi sîrbii, avuţi cu un an în urmă, în ideea de a reconstitui ceea ce, ziceau ei, că fusese cîndva ţaratul bulgar. Nici măcar nu ascundeau faptul că ar fi vrut întreaga Dobroge, inclusiv cu gurile Dunării, după ce îşi vor fi încheiat socotelile cu vecinii cu care atunci se aflau în război. De aceea ai noştri s-au extins asupra Cadrilaterului, unde, într-adevăr, exista o populaţie românească infimă, majoritari fiind turcii şi tătarii.
    Şi mai există o excepţie, în Timocul Iugoslaviei (Serbiei), unde, deşi aveam o populaţie covîrşitor românească (70-80%), nu am emis niciodată pretenţii către sîrbi, deşi nici aceştia nu s-au dovedit întotdeauna a ne fi prieteni adevăraţi.

    Şi fiindcă era vorba de Ucraina în acest articol al dumitale, urmăreşte te rog ce scrie şi cei lîngă care cu, sau fără dragoste, îţi duci viaţa.
    http://www.jurnal.md/ro/news/dw-transnistriei-i-s-a-cerut-sa-fie-pregatita-sa-atace-lateral-ucraina-1174545/
    Cu salutări prieteneşti,
    Vasile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s