GRUPUL DE ARMATE ”UCRAINA DE SUD”. 21 AUGUST 1944

Angriff_Bessarabien_02

(Continuare. Începutul se află aici:
20 AUGUST 1944: O ZI NEAGRĂ PENTRU GRUPUL DE ARMATE ”UCRAINA DE SUD” https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2014/07/14/20-august-1944-o-zi-neagra-pentru-grupul-de-armate-ucraina-de-sud/

În dimineața zilei de 21 august Sovietele au continuat ofensiva, avînd ca scop să lărgească spărturile în linia frontului efectuate în ziua precedentă și să introducă în ele unitățile sale de tancuri și mecanizate pentru a pătrunde în continuare în spațiul ocupat de trupele germane și române. Drept răspuns, armata germană putea doar să retragă și mai mult flancurile sale, care erau atacate fără încetare de către ruși.

Lîngă Iași rușii au fost nevoiți încă odată să simtă pe pielea lor un contraatac comun germano-român. Însă încercarea a fost zadarnică. Contralovitura a fost dată de forțele diviziei a 10-a motorizată. 20 de tancuri și un regiment motorizat încă au mai reușit în prima jumătate a zilei să obțină un oarecare succes. Însă mai apoi asupra diviziei s-a prăbușit o lovitură puterncică a 100-150 de tancuri rusești, ea a pierdut o mare parte din efectiv și a fost silită să se retragă. Divizia română de tancuri mai mult nu a participat la această contralovitură, ea pur și simplu a părăsit frontul și a dispărut fără urmă.

Greutatea principală a noilor lupte sîngeroase din nou a căzut pe umerii infanteriei, care era nevoită să se retragă permanenet sub loviturile inamicului. Deoarece acum era imposibil de închis spărturile din front, vorba putea merge doar despre îndoirea frontului spre sud, pentru a evita lovitura rușilor în flancul stîng al armatei a 6-a.

De aceea rămășițele diviziei a 76-a germană se retrăgeau luptînd în direcția sud-est și către dimineață au ajuns la localitățile de la sud de Iași. Însă pînă în momentul, cînd ele au reușit să formeze acolo un front împreună cu resturile diviziei a 10-a de tancuri, care s-au retras tot acolo, circa 300 de tancuri sovietice au străbătut spre sud. Toate forțele, care au rămas din divizie, au fost risipite și separate una de alta. Rămășițele diviziei au reușit să se salveze, retrăgîndu-se spre vest, și după aceasta au luptat în componența altor unități. Astfel, divizia a 76-a de infanterie a devenit prima divizie germană, care deja în a doua zi a bătăliei a fost nimicită practic în întregime.

În spațiul spărturii din partea de vest, asemănîndu-se unei alunecări de teren imense, se fărîmița un sector al frontului după altul. Evoluînd astfel evenimentele, divizia a 79-a la fel a fost nevoită să părăsească pozițiile și să se retragă. La amiază a fost părăsit Iașul. Reieșind din situația creată, nu rămînea de făcut altceva, decît nu mai tîrziu de seara zilei să se retragă de pe sectorul său și divizia a 376-a, care pînă atunci încă nu fusese atacată de inamic. Corpul al 4-lea german (comandat de generalul Friedrich Mieth) încerca să creeze o nouă linie de apărare și să se întărească pe această poziție. O linie defensivă pe rîul Bahlui oferea o asemenea posibilitate, pe ea se puteau respinge atacurile îndreptate împotriva ei.

În decursul acestei a doua zile ale marei sale ofensive, inamicul a reușit să extindă spărtura sa de lîngă Iași pînă la 65 de km în lărgime și pînă la 25 de km în adîncime, iar în a doua jumătate a zilei a început înaintarea rapidă a tancurilor și unităților motorizate sovietice în adîncul teritoriului român.

În zona acțiunilor militare de lîngă Tiraspol situația era încă și mai gravă. În dimineața zilei soldații germani din garnizoana Bender putea observa un tablou deprimant: în depărtare absolut neîmpiedicate se mișcau coloanele lungi ale tehnicii și infanteriei rusești, îndreptîndu-se spre Sud și Sud-Vest. În acest raion nu se mai putea conta pe o contralovitură germană. Unitățile blindate ale diviziei a 13-a de tancuri alcătuiau acum nu mai mult de 20 de mașini, care erau permanent strămutate de pe un sector al frontului diviziei pe altul, cu scopul de a ușura măcar cît de cît situația infanteriei, care era permanent supusă atacurilor intense ale inamicului. Întreaga lungă zi de vară flancul drept al armatei a 6-a, retrăgîndu-se treptat, a dus lupte istovitoare. Împrăștiat de vîrtejurile atacurilor inamice, corpul al 30-lea german din ultimele puteri stăvilea presiunea masei de tancuri și infanterie rusă, care erau susținuți din aer de loviturile aviației. Fiind foarte istovite, diviziile a 306-a și a 15-a de infanterie continuau permanent să se retragă, totodată reușind să rețină inamicul, iar din cînd în cînd pe unele sectoare chiar reușind să se apere cu succes. Detașamente răzlețite, formate din soldați din diferite unități risipite, în fruntea cărora se ridicau ofițeri încercați, deveneau spărgătoare de valuri în șuvoiul atacanților sovietici. Miercuri a încetat orice legătură radio cu armata, legătura telefonică ieșise din funcțiune cu o zi înainte. Rapoartele mai mult nu se trimiteau, iar ordinele nu ajungeau la unități. Comandantul corpului generalul Postel lupta personal în prima linie, ducea soldații în atac, încerca să mențină frontul instabil al diviziilor sale. Cînd două batalioane erau cît pe ce să cedeze și să înceapă retragerea, el a apărut în persoană printre soldații săi și a mers cu ei în atac, a luptat cu dîrzenie pînă cînd ostașii lui nu au fost stăviliți de către ruși.

Urcînd într-un camion al diviziei a 153-a de instrucție, care în calitate de ultimă rezervă, a fost introdusă în luptă, generalul a încercat încă odată să acopere sectorul părăsit de români – însă totul a fost în zadar. Și totuși în decursul bătăliei de tancuri, care a durat pînă seara la Sud-Est de satul Căușeni divizia a 13-a de tancuri și unitățile copului al 30-lea au reușit să nimicească 92 de tancuri inamice. Însă acestea erau doar 92 de tancuri din marea mulțime a mașinelor de război sovietice.

Cînd seara tîrziu corpul al 30-lea a făcut bilanțul zilei de luptă, tabloul s-a primit destul de sinistru. Necătînd la tot spiritul de sacrificiu cu care luptau soldații germani, trupele au fost nevoite să se retragă, iar cîteva localități au fost pierdute.

Pierderi foarte grele a suferit divizia a 15-a, în timpul unui raid al aviației sovietice a murit comandantul diviziei a 306-a. Divizia lui a fost zdrobită. În divizia a 13-a de tancuri nu mai rămăsese nici un tanc întreg. Drumurile din spatele frontului mișunau de români, care fugeau spre Sud, la care au început să se unească și unele unități germane.

Însă cel mai rău lucru era acela, că inamicul, necătînd la toată rezistența care i se opunea, înainta cu înărătnicie spre Sud (lîngă Iași) și spre Sud-Vest (lîngă Tiraspol). Cu fiecare oră creștea pericolul pentru flancul drept deschis al armatei a 6-a.

Către seara zilei de 21 august lîngă Tiraspol rușii au pătruns cu 50 de km în adîncimea apărării germane și se aflau deja la o depărtare de 15 km de Tarutino, unde era dislocat comandamentul armatei a 6-a.

Acum comandamentul armatei își dădea perfect seama de toată gravitatea situației create. De asemenea știa el și despre aceea, că toate rezervele de care se dispunea și care au fost aruncate în luptă, au fost nimicite. Nu mai era nimic, cu ce s-ar fi putut opri inamicul. Comandantul grupului de armate ”Ucraina de Sud” general-colonelul Friessner a fost nevoit să conștientizeze, că ambele spărturi ale inamicului în partea stîngă și partea dreaptă a armatei a 6-a în a doua zi a ofensivei au devenit atît de mari și adînci, încît întreaga masă a trupelor rusești a ieșit la spațiul operațional. La vest de Iași armata a 4-a română și corpul al 8-lea român subordonat armatei a 8-a erau zdrobite în întregime și nu mai erau apte de luptă. Deja în acel moment însăși armata a 8-a nu mai juca nici un rol, ea mai dispunea doar de trei divizii pe flancul stîng, care erau nevoite să se retragă în mare grabă spre sud-vest în direcția Carpaților.

Corpul al 4-lea al generalului Mieth, care a fost izolat de armata a 8-a, din cauza unei asemenea schimbări a stuației, a fost subordonat armatei a 6-a, însă acest fapt deja nu mai avea nici o importanță. Corpul, izolat de armata a 6-a de către dușman și rîul Prut, nu mai avea nici o legătură cu comandamentul armatei și din acest moment lupta de sine stătător pe malul de Vest al Prutului.

Iar rușii înaintau impetuos în adîncimea apărării germane și, lărgind spărturile în front, strîngeau tot mai tare cleștele în jurul armatei a 6-a din Vest și Est. Însă necătînd la aceasta comandamentul grupului de armate și al armatei înseși nicidecum nu se hotăra să deie acel unic ordin, care era atît de urgent necesar în cazul situației create: ”Să se retragă imediat armata spre Vest pe linia rîului Prut!”

Pentru aceasta ei tot încă mai așteptau îngăduința cartierului general al fuhrerului.

(Din cartea lui Alex Buchner ”Ostfront 1944: Tscherkassy, Tarnopol, Krim, Witebsk, Bobruisk, Brody, Jassy, Kischinew”) http://www.amazon.de/Ostfront-1944-Tscherkassy-Tarnopol-Kischinew/dp/3895551015

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s