PREGĂTIREA OPERAȚIUNII IAȘI-CHIȘINĂU (I)

rumap2m

De la mijlocul lunii mai 1944 pe frontul germano-sovietic s-a instaurat o acalmie relativă. Însă pentru Germania hitleristă și sateliții ei ea prevestea o furtună.

Forțele Armate Sovietice pregăteau mari operațiuni ofensive de importanță strategică. Pentru aceasta erau pregătite toate condițiile. Încă și mai mult a sporit forța militară a URSS. Unitatea morală și politică a poporului sovietic a crescut. Măiestria militară a soldaților sovietici a căpătat o perfecțiune destul de înaltă cît privește diversitatea formelor și metodelor de purtare a acțiunilor de luptă.

Pe data de 6 iunie, după multe amînări și tărăgăneli, aliații URSS au fost nevoiți să deschidă cel de-al doilea front.

Cartierul General al Comandamentului Suprem, planificînd acțiunile militare pentru vara anului 1944, a stabilit, că lovitura principală va fi dată în centrul frontului germano-sovietic, în Belorusia, dat fiind faptul, că pe acolo era calea cea mai scurtă către centrele cele mai importante ale Germaniei hitleriste și în primul rînd către Berlin. Între timp comandamentul germano-fascist presupunea, că o asemenea lovitură, chiar și dacă va fi dată, va fi mai degrabă la sud. El considera, că ocuparea raioanelor petrolifere ale României și pătrunderea în Balcani constituie scopul principal a Uniunii Sovietice la etapa actuală a războiului. El admitea, în fine, posibilitatea unei mari ofensive a Armatei Roșii în regiunea Baltică. Această presupunere eronată a rămas neschimbată pînă în pragul acțiunilor militare în centrul frontului germano-sovietic și mărturisea despre faptul, că inamicul a fost indus în eroare de către comandamentul sovietic.

Ofensiva trupelor sovietice în Belorusia, care a început la 23 iunie 1944, a fost neașteptată pentru comandamentul german și a încurcat cărțile acestuia. Din clipa în care și-a dat seama despre gravitatea situației create, el a strămutat în cea mai mare grabă 28 de divizii de pe alte sectoare ale frontului în Belorusia, dintre care patru din componența grupului de armate ”Ucraina de Sud”. Însă forțele transferate nu erau nici pe departe îndeajuns pentru a astupa gaura prea mare, care s-a format chiar în centrul frontului germano-sovietic, și pentru a salva de la înfrîngerea inevitabilă grupul de armate ”Centru”. Din cele 97 de divizii și 13 brigăzi germane, care au participat la operațiune, 17 divizii și trei brigăzi au fost complet nimicite, 50 de divizii au pierdut mai mult de jumătate din efectiv. În decursul operațiunii din Belorusia nemții au pierdut mai mult de jumătate de milion de soldați în uciși, răniți și prizonieri. Pe data de 17 iulie 60 de mii de soldați și ofițeri germani au fost mînați prin Moscova ca o dovadă convingătoare a noilor mari victorii ale Armatei Roșii.

În urma ofensivei în Belorusia trupele sovietice au înaintat cu 500-600 de km, au ieșit la începutul lunii august la granițele Prusiei de Est, forțînd la sud de Varșovia rîul Vistula și cucerind pe malul stîng al lui un cap de pod. În fața lor se deschidea direcția Varșovia-Berlin.

Pe data de 13 iulie trupele sovietice au început ofensiva și în direcția Lvov-Sandomir. Ele au provocat o înfrîngere serioasă grupului de armate ”Ucraina de Nord”, au ieșit la Vistula și au cucerit pe malul vestic al rîului un mare cap de pod în regiunea orașului Sandomir. În acest sector comandamentul hitlerist a fost nevoit să transfere 17 divizii, inclusiv opt divizii din grupul de armate ”Ucraina de Sud”. În același timp au început ofensiva împotriva grupului de armate ”Nord” și fronturile Leningrad și Baltice, începînd eliberarea republicilor sovietice baltice.

Astfel arăta situația militar-strategică generală, care s-a format pe frontul germano-sovietic către începutul operațiunii Iași-Chișinău. Precum vedem, ea crea trupelor sovietice premise pentru a da o lovitură puternică inamicului în zona de sud a frontului. Între timp istoria celui de-al doilea război mondial mărturisește, că în acel moment comandamentul germano-fascist nu admitea posibilitatea înfăptuirii unei asemenea lovituri, sau considera, că Armata Roșie nu este în stare să ducă acțiuni militare de amploare pe trei direcții odată. Cît de scump a plătit el pentru o asemenea greșeală!

Pregătirea operațiunii Iași-Chișinău de către comandamentul Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainene a început încă primăvara, în a doua jumătate a lunii mai 1944. Către acest moment în conducerea trupelor, care stăteau la poalele Balcanilor, au avut loc schimbări. Generalul de armată R. Ia. Malinovskii, care se afla în fruntea Frontului al 3-ea Ucrainean, a devenit comandant al Frontului al 2-lea Ucrainean. Șeful statului-major al acestui front rămînea în continuare general-colonelul M. V. Zaharov. Generalul de armată F. I. Tolbuhin și general-colonelul S. S. Biriuzov au întrat în funcțiile respectiv de comandant și șef de stat-major al Frontului al 3-lea Ucrainean. Membri al Consiliului Militar pe Frontul al 2-lea Ucrainean erau general-locotenentul trupelor de tancuri I. Z. Susaikov și generalul-maior al serviciului de intendență M. M. Stahurskii; pe Frontul al 3-lea Ucrainean – general-locotenentul A. S. Jeltov și generalul-maior al serviciului de intendență V. M. Layok.

În fiecare noapte în casele țărănești, în care se aflau conducerea și serviciile statelor-majore ale fronturilor nu se stingeau focurile de campanie. În cele mai amănunțite detalii au fost studiate hărțile regiunilor care stăteau în față. Inamicul, sprijinindu-se de munții Carpați, de înălțimile și dealurile Podișului Moldovei și dealurile Basarabiei a creat un sistem de apărare cu mai multe fîșii, compus din mai multe poziții eșalonate. Rîurile Prut și Siret, care curgeau spre sud, la fel reprezentau un obstacol serios pentru trupele în ofensivă.

Terenul, în care trebuiau să acționeze trupele fronturilor, mai ales în sectorul Frontului al 2-lea Ucrainean, ca și cînd intenționat a fost adaptat ca să corespundă cerințelor organizării unei apărări stabile. În plus aliații germano-români ocupau un șir de înălțimi dominante. Inginerii germani și români au făcut totul ca să folosească pe deplin caracteristicile avantajoase ale terenului și să creeze, în opinia lor, obstacole de netrecut în fața armatelor sovietice.

Ce-i drept, armata a 52-a a Frontului al 2-lea Ucrainean ocupa cîteva înălțimi dominante lîngă Iași. Comandamentul hitlerist înțelegea foarte bine, că acest raion reprezintă un platou minunat, de pe care trupele sovietice ar putea întreprinde o ofensivă. La sfîrșitul lunii mai inamicul a început să dea semne de neliniște extremă și a trecut în ofensivă cu scopul de a izgoni armata a 52-a de pe aceste înălțimi. Pentru aceasta el a folosit forțe destul de semnificative (peste 10 divizii, dintre care patru de tancuri) și treptat alunga unitățile sovietice de pe aceste poziții avantajoase. S-au încins lupte foarte crîncene și au durat șapte zile fără încetare. Soldații și ofițerii armatei a 52-a, necătînd la superioritatea inamicului în forțe și mijloace, au luptat cu eroism și dîrzenie. Apropo, în timpul acestor lupte s-a acoperit de glorie soldatul Roman Smișciuk, care în timpul unui atac al inamicului a nimicit, folosind sticle cu soluție incendiară și grenade antitanc șase tancuri inamice și pentru această faptă eroică a fost distins cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice.

Armata a 52-a, istovită în luptele precedente, cerea permanent ajutor de la Front, și acela, desigur, putea să i-l acorde. Frontul al 2-lea Ucrainean dispunea de rezerve impunătoare: o armată de tancuri, șase corpuri separate de tancuri, motorizate, de cavalerie și de infanterie. Așa că nu reprezenta o greutate a contraataca inamicul cu forțele unei sau două divizii și odată pentru totdeauna tăindu-i pofta de a lupta pentru aceste înălțimi.

Însă Cartierul General al Comandamentului Suprem nu a permis acest lucru. La propunerea comandantului frontului, el a răspuns: ”Vă veți împotmoli în lupte îndelungate, iar nouă așa ceva nu ne este convenabil. Mai așteptați, va veni și rîndul vostru”.

Precum au arătat evenimentele ulterioare, hotărîrea Cartierului General a fost corectă. Comandamentul german a început să creadă în ”slăbiciunea” Frontului al 2-lea Ucrainean. Odată cu începutul ofensivei Armatei Roșii în Belorusia, el, precum s-a menționat mai sus, scotea liniștit forțe de pe frontul de sud și le transfera în grupul de armate ”Centru”. Anume de aceasta aveau nevoie comandanții sovietici. Anticipînd puțin, vom spune, că operațiunea Iași-Chișinău a fost o surpriză absolută pentru comandamentul german, și din această cauză operațiunea s-a dovedit a fi destul de rezultativă.

Așa dar, ce reprezenta în sine apărarea germano-română? Aliații, dispunînd de timp suficient, au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a crea o apărare puternică în fața celor două fronturi sovietice. În fața trupelor Frontului al 2-lea Ucrainean ea era mai puternică și profundă, avînd sectoare fortificate, pline de construcții din beton armat. Mai ales a fost întărit interfluviul Prutului și Siretului. În direcția Iași au fost create patru fîșii de apărare care aveau o adîncime de 80 de km. Prima fîșie trecea pe înălțimile de la nord de Iași; a doua, cu nodurile principale ale defensivei – Tîrgu Frumos, Podu Iloaiei, Iași – pe rîul Bahlui; a treia trecea pe marginea de nord a pădurilor, care acopereau masivul muntos Obcina Mare. Și, în fine, a patra fîșie puternică – sectorul fortificat Focșani. Se părea, că nu există un petec de pămînt, care să nu fie răscolit de tranșee, să nu fie acoperit de cazemate din beton armat sau pămînt, să nu fie apărat de șanțuri antitanc, cîmpuri minate și sîrmă ghimpată. Inamicul a întărit toate înălțimile, a întărit cu construcții defensive povîrnișurile văilor și malurile abrupte ale rîurilor, ale ramificațiilor grupului muntos Obcina Mare și masivele forestiere mari. Comandamentul germano-român era de părerea, că trupele din Moldova sînt apărate de un scut de nestrăbătut.

Acalmia de pe front… Cel care a trecut prin război știe, că această acalmie este întotdeauna aparentă. În spatele ei se petrece munca încordată a minții comandanților și statelor-majore, se caută permanent cea mai eficientă cale pentru a învinge în viitoarele lupte, se pregătesc trupele pentru ofensivă, se sondează inamicul. În zilele unei asemenea acalmii pleacă în spatele frontului inamic cercetașii, pentru a completa cu noi date cunoștințele ce se au despre dușman; cu același scop pe de-asupra pozițiilor inamice zboară avioane dotate de fotocamere; izbucnesc încăierări aprige, numite cercetare în luptă; se ascultă permanent eterul stațiunilor radio.

Iată prin asemenea ”acalmie” treceau ambele Fronturi Ucrainene. Și din cauza că lucrau și noaptea statele-majore, iar comandanții nu pierdeau timpul degeaba, comandamentul fronturilor avea la dispoziție date foarte bogate despre apărarea inamicului.

Se contura clar și zona de apărare tactică a defensivei inamicului. În fața Frontului al 2-lea Ucrainean ea era alcătuită din două fîșii, care se întindeau în adîncime pe o lungime de 8-15 km, iar în locurile cele mai amenințate, în opinia inamicului – pînă la 19 km. Ce fel de fîșii erau acestea? Fîșia principală avea 8 km în adîncime și era compusă din trei-patru linii de tranșee, unite între ele prin șanțuri de comunicație. În sistemul de tranșee au fost amenajate locașuri de tragere și platforme pentru mitraliere, protejate de rețele din sîrmă ghimpată și cîmpuri minate. În cele mai periculoase sectoare sistemul de fortificații includea cazemate și cupole din beton armat. Pe înălțimile importante din punct de vedere tactic au fost zidite puncte de sprijin cu apărare circulară. Ele erau formate din cîteva linii de tranșee și aveau un sistem foarte bine organizat al focului de mitralieră.

A doua linie de apărare trecea pe malul de sud al rîului Bahlui. Însăși acest rîu reprezenta un obstacol serios. Lunca lui mlăștinoasă, malurile mocirloase și fundul nămolos îl transformau într-o poziție naturală avantajoasă, care mergea în linie paralelă cu frontul. Tancurile, artileria, mijloacele de transport nu puteau trece acest rîu prin vad, în decursul luptelor trebuiau cucerite poduri peste el sau construite locuri de trecere. În plus la toate, acest obstacol natural era întărit foarte puternic.

A doua fîșie de apărare era alcătuită din două-trei linii de tranșee și era înzestrată la fel ca și fîșia principală, însă cu o densitate mai mică a construcțiilor defensive. Punctele de sprijin ale ei erau sectoarele fortificate de lîngă Tîrgu Neamț, Tîrgu Frumos și Iași. În plus, aici terenul era foarte accidentat, și împiedica mișcarea nu doar a tancurilor și trupelor motorizate, dar chiar și a infanteriei. Pozițiile fiecărui sector fortificat erau formate dintr-un lanț întreg de cazemate, construite după toate regulile fortificării. Ele aveau o grosime de 1,5 m, în fiecare cazemată erau cîte trei ambrazuri pentru mitraliere. Ele se întindeau în formă de evantai, formînd un sector de tir larg, și, de obicei, cuprindeau și o parte a sectorului de tir al cazematei vecine. Pentru fiecare ambrazură era pregătit un capac din oțel, cu care ea se acoperea în caz de foc puternic al atacanților și posibilă lovitură în plin în ambrazură. În afara construcțiilor din beton armat, în raioanele întărite au fost înălțate o mulțime de obstacole defensive de cîmp, protejate de barajuri antitanc și antipersonal puternice.

Iată cîteva cifre care ilustrează apărarea germano-română lîngă Iași. Cercetașii Frontului al 2-lea Ucrainean au stabilit, că în acest sector fortificat se află 94 de cazemate din beton armat și 135 din pămînt. Dacă luăm în considerație, că lungimea acestui sector fortificat era de 33 de km, atunci în mediu fiecărui kilometru îi revenea șapte cazemate. Această cifră spune multe!

La distanța de 15-20 de km de la linia frontului, pe masivul muntos Obcina Mare trecea a treia fîșie de apărare, așa-numita poziția ”Traian”. Lanțul Obcina Mare, care și-a întins masivele păduroase abrupte pe zeci de kilometri, se ridica ca un adevărat uriaș, care s-a pus în calea pătrunderii în România dinspre nord-est. Inamicul s-a stăruit, ca acest ”uriaș” să aibă platoșă trainică și scuturi puternice. Lanțul Obcina Mare reprezenta în sine o linie de apărare foarte bine pregătită, baza căruia erau punctele de sprijin separate care se întindeau în adîncimea masivului, care acopereau toate trecerile de munte, toate nodurile de comunicație.

Comandamentul germano-fascist acorda o atenție deosebită liniei de apărare, care trecea pe rîul Siret pe sectorul de la Adjudul Nou pînă la Dunăre. În spatele operativ al inamicului aceasta era, se poate spune, linia-cheie, care proteja renumita ”Poartă a Focșanilor” – o trecere naturală de 80 de kilometri între Carpați și Dunăre, pe unde trecea calea cea mai comodă în interiorul României.

Inamicul înțelegea foarte bine acest lucru, și cu toate că era convins că cele trei fîșii de apărare sînt de nepătruns, a făcut totul ca și a patra fîșie să se transforme într-o cetate de necucerit. În bătăliile anterioare soldații sovietici au învățat comandamentul germano-fascist să fie prudent. Anume această prudență a impus inamicul să creeze aici un sistem dezvoltat de construcții de fortificare, care număra circa 1700 de cazemate diferite, să construiască șiruri de obstacole anticar făcute din stîlpi, pentru care au fost tăiate păduri întregi de stejari și fagi seculari, să împle cu apă șanțuri antitanc, să înfășoare cu sîrmă ghimpată orice bucată de pămînt, pe unde ar fi putut trece infanteria sovietică, să le acopere cu cîmpuri minate. Inginerii militari germani au lucrat mult ca să înzestreze linia defensivă cu foc puternic. A fost reglat tirul asupra fiecărui punct, care se afla în fața liniei.

În ce mod se obținea acest lucru? Pe toată lungimea fîșiei au fost create trei linii de cazemate de diferite construcții, care erau amplasate în romburi la o distanță de 200-400 de m una de la alta pe front și 50-100 de metri în adîncime. Fiecare cazemată era împrejmuită cu sîrmă ghimpată pe o rază de 60 de metri. O cazemată mică era înarmată cu trei-patru mitraliere ușoare; una mijlocie – cu două-trei tunuri anticar și o mitralieră grea; una mare – cu un tun de calibrul de 105 mm sau de 150 mm și două mitraliere grele. După cum mărturiseau specialiștii, grosimea acoperișului de beton, care era de aproape 2 metri, nu putea fi distrusă de obuzele de calibrul de 152 mm nici chiar în caz de lovitură în plin.

În acest fel, inamicul a reușit să creeze un sector fortificat foarte puternic, care era în stare să rețină atacul dușmanului pe o perioadă îndelungată. În plus comandamentul germano-fascist avea de gînd în caz de nevoie să retragă de pe linia frontului trupele sale după linia ”Poarta Focșanilor” sau să ocupe această linie cu trupe de rezervă și să oprească pătrunderea trupelor sovietice în România centrală. Însă nu era pentru prima dată cînd soldații ruși trebuiau să treacă peste asemenea apărare ”de netrecut” a inamicului. Căci anume aici, în regiunea ”Porții Focșanilor”, soldații ruși conduși de Suvorov au nimicit trupele dușmanului în războiul ruso-turc din 1787-1791, anume prin ”Poarta Focșanilor” în 1916 treceau regimentele rusești în întîmpinarea nemților care au invadat România. ”Oare istoria nu se poate repeta?” – gîndea comandamentul germano-fascist, stînd la adăpostul fortificațiilor construite.

(va urma)

Anunțuri

6 gânduri despre „PREGĂTIREA OPERAȚIUNII IAȘI-CHIȘINĂU (I)

  1. F, intersante articolele, surse excelente, este nemaipomenit ca le puneti pe net la indemana tuturor.
    La multe citati sursa, la altele, ca de ex. acesta, nu.. Sunt cumva scrieri originale?
    Inca ceva, am vazut ca unele surse sunt in rusa, le traduceti dvs? Ar fi o munca de titan…

    • Mulțumesc de apreciere!
      Unele articole sînt scrieri originale, unele sînt materiale căutate și selectate de mine prin cărți, reviste, internet, altele sînt articole traduse de mine din limba rusă. Într-adevăr, nu este o muncă ușoară, numai eu știu cîte zile și nopți mi-au trebuit ca să îndeplinesc acest lucru.

  2. Buna ziua .

    Detaliile din articole si articolele in sine denota o munca deloc usoara, dedicata si demna de respect; multe si interesante detalii de ordin militar, politic, istoric si, de ce nu, social…E de laudat si apreciat faptul ca, dupa 70 si ceva de ani de la incheierea celui mai singeros conflict din istoria omenirii, cineva (mai) munceste pe branci pentru a aduce la lumina informatii si date pentru ca noi sa avem o imagine, macar de ansamblu, clara, a ceea ce si cum s-a petrecut atunci, in cazul de fata ‘Operatiunea Iasi-Chisinau’ / ‘Batalia pentru Romania’ .

    Mult succes mai departe !

    (Mai) aveti date despre liniile de aparare ‘Dacia’ si ‘Traian’ ?

    Multumesc.

    • tudor, mulțumesc pentru aprecieri.

      Eu sînt pasionat de istorie, studiez, caut pe contul meu, iar dacă găsesc ceva ce consider demn de atenție, împărtășesc și public pe acest sait.
      Cercetez permanent, și dacă voi găsi ceva materiale interesante despre liniile ”Dacia” și ”Traian”, fiți sigur, că le voi publica pe blog.

  3. Hristos a inviat ! Nu am cuvinte de multumire pentru toate informatiile ce le am gasit aici.Si totusi v-as intreba daca stiti oarece detalii despre luptele din judetul Neamt(borta dracului) din iunie 1944 . Din datele gasite de mine si cartile citite rezulta un numar semnificativ de victime(majoritatea ingropate in codrii pascanilor). Daca aveti ceva informatii va sunt recunoscator.Spor la tot ceea ce faceti. Doamne Ajuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s