RĂZBOIUL PSIHOISTORIC. Subiectele obscure ale conducerii globale și falsificarea istoriei (III)

Partea I
Partea II

Astăzi Federația Rusă este mai degrabă un obiect, decît un subiect al conducerii globale, ceea ce și este întărit de rolul ei în diviziunea internațională a muncii. Adeseori conștientizarea calității de ”obiect”, maximum – de ”semisubiect” se manifestează în formă de concluzii despre caracterul întîmplător al situației actuale sau despre conducerea globală ca un simplu complot al unor oarecare forțe.
În realitate însă conducerea suprastatală este condiționată de natura și logica dezvoltării capitalismului și împotrivirii lui: nu trebuie să uităm, că Uniunea Sovietică a fost un subiect al conducerii globale atît în epoca cominternistă, cît și în cea postbelică (adică pînă la sfîrșitul anilor 1980). Și, bineînțeles, trebuie să ținem minte, că fără structurile conduceri supranaționale (din anii 1870 – mondiale, iar din anii 1980 – celei globale) capitalismul nu s-ar fi putut reproduce ca sistem.
Conducerea supranațională nu este o iluzie, o nebunie, un lux, o întorsătură ciudată a istoriei, ci un mijloc de înlăturare a unei dintre cele mai principale controverse a capitalismului. Din punct de vedere economic capitalismul este un sistem integral mondial, piață mondială, pe cînd din punct de vedere politic el nu este o integritate, dar un ansamblu, o sumă a statelor. De aici și tripla contradicție – dintre capital și stat, integral și sumă, nivelul mondial și național-statal.
Marea burghezie, în orice țară nu ar trăi (mai ales dacă e o țară mare), dar mai ales segmentul ei financiar, întotdeauna are interese care depășesc limitele naționale, frontierele naționale – ale sale și cele străine. Și a realiza aceste interese este posibil doar încălcînd legile – ale statului său sau ale celor străine, iar de cele mai dese ori și ale sale și cele străine în același timp. Și merge vorba nu despre o unică încălcare, dar despre una permanentă și sistematică, care, prin urmare, trebuie să fie într-un oarecare mod formalizată. O treabă este cînd capitalului i se opune o forță slabă sau chiar nu foarte slabă în Asia, ca să nu mai vorbim de Africa – aici este suficient să faci uz de forță, să folosești ”diplomația canonierelor”. Însă ce-i de făcut în lumea celor egali sau relativ egali: Marea Britanie, Franța, Rusia, Austria, din a doua jumătate a sec. al XIX-lea – Germania, SUA? Aceasta este cu totul altă treabă. Pentru a rezolva problemele la acest nivel deja nu mai ajung armele de foc,dar este nevoie de arme organizative de un anumit fel, care, rezolvînd problemele vîrfurilor clasei capitaliste mondiale, ar înlătura controversele dintre capital și stat, interesul economic supranațional și interesul politic național, și, în fine, dintre integitatea economică mondială și ansamblul național-politic mondial.
Structurile, în forma cărora există asemenea arme, trebuie să fie:
– supranaționale (suprastatale);
– închise (”secrete”);
– pe termen lung după modul și principiul activității, pentru că, pe lîngă toate celelalte, exprimă interesele unitare și de lungă durată a vîrfurilor clasei capitaliste mondiale.
Anume de asemenea structuri închise de coordonare și conducere supranațională avea nevoie burghezia la răscrucea secolelor XVII-XVIII. Însă ea nu dispunea de structuri pregătite, și de aceea le-a folosit pe cele existente, umplîndu-le cu un nou conținut. Merge vorba despre structurile masonice, evoluția cărora a luat start în anul 1717.
În același timp cu necesitatea în conducere supranațională și apariția primelor ei structuri, a apărut și posibilitatea principială a abordării proiectiv-constructive a practicii istorice. Și ea la fel este o trăsătură imanentă a capitalismului. Una din cele mai importante deosebiri metaistorice, organizaționale ale capitalismului de sistemele precedente este aceea, că de la un anumit moment al dezvoltării sale, istoria lui capătă un caracter tot mai proiectat.
Posibilitatea de a proiecta și de a îndrepta mersul istoriei, construind-o, depinde de cîțiva factori:
– existența unei organizații, care poate pune și rezolva probleme de acest fel, adică care ar putea stabili sarcini geoistorice, care ar fi capace să planifice strategic pe scară mondială și să acționeze în această direcție din proprie voință;
– existența unui obiect adecvat al manipulării ca un mijloc de rezolvare a problemelor proiectiv-construcive a activității istorice;
– existența unei baze financiare, care permite accesul la putere și proprietate și menținerea situației sub control în aceste sfere;
– controlul asupra curentelor informaționale cînd acestea joacă un rol important în viața societății, sau, ca minimum, în viața vîrfurilor ei;
– existența structurilor ce dispun de cunoștințe raționale, care analizează legitățile istoriei, procesele de masă și comportamentul grupurilor sociale în calitate de obiecte, și a mijloacelor de realizare a activității proiectiv-constructive.
Cu orice colectiv tradițional, în care este înrădăcinată ”mica tradiție” și care are norme, valori, datini comune, fie o comunitate, clan, trib, castă ș. a. m. d. este greu de manipulat. Cu totul altă treabă este ”mulțimea singuratică” (D. Riesman) din orașe, mai ales din cele preinustriale și din perioada industrializării timpurii, care încă nu s-au transformat în ”clasele muncitoare” și care abia se transformau în ”clasele periculoase”, atît de pitoresc descrise de către Eugene Sue. Acesta este un obiect adecvat pentru manipulările istorice pe scară largă. Acest subiect, această ”substanță” – masele – apare anume la mijlocul sec. XVIII, ca să explodeze, dar mai bine zis, să fie explodată în ”epoca revoluțiilor” (E. Hobsbawm), în anii 1789-1848.
Ieșirea maselor pe avanscena istoriei a oferit posibilități imense manipulatorilor pe scară largă. Anume masa, adică astfel de material uman atomizat, care este compus din indivizi slab legați unul de altul, este un obiect adecvat al manipulării. La mijlocul sec. XVIII într-un mod surprinzător în același timp au apărut și un obiect adecvat al manipulării – masa (”substanța”), și o bază financiară foarte puternică (banii -”energa”), și noi curente informaționale (”informația”).
Pentru a conduce masa (masele) este nevoie de finanțe și de control asupra curentelor informaționale – și una și alta necesită organizare. La mijlcoul sec. XVII începe explozia financiară; dacă în a doua jumătate a sec. XVII ”marile finanțe” strîng roada ”lungului secol XVI” (1453-1648), apoi în a doua jumătate a sec. XVIII se formează bazele sistemului financiar modern. Desigur, și în epoca precapitalistă, la începuturile capitalismului în sec. XV-XVI bancherii puteau influența semnificativ mersul evenimentelor, însă amploarea lor nu poate fi nicidecum comparată cu posibilitățile epocii capitaliste, cînd obiect al influenței au devenit nu doar unele evenimente răzlețe, ci întreg mersul istoriei.
Explozia în dezvoltarea capitalului bancar, despre care merge vorba, și care l-a făcut atotputernic, era determinat de trei factori, care stimulau dezvoltarea ”marilor finanțe”: lupta franco-engleză pentru dominația mondială, expansiunea colonială a puterilor europene și revoluția industrială care tocmai începuse.

Și, în fine, ultimul după ordine, dar nu după importanță, este rolul informației. În sec. XVIII a avut loc încă o schimbare cardinală – a crescut brusc, calitativ rolul informației organizate într-un anumit mod (”ambalată”, structurată, generalizată, catalogată, decodificată) și prezentată ca rațională, argumentată științific și controlul asupra ei. Aceste curente informaționale întemeiau pretențiile noilor grupuri sociale și aliaților lor din structurile Ordinii Vechi asupra participării lor în organele puterii și deveneau o puternică armă psihoistorică a structurilor conspirative în reformatarea conștiinței elitei, în recrutarea socială a adepților prin intermediul cuceririi puterii pregătite minuțios cu ajutorul mișcării de masă, prima dintre care mai tîrziu a devenit Revoluția Franceză în anii 1789-1799.
”Enciclopedia” a demonstrat rolul pe care îl joacă în societate informația care pretinde a fi rațională și orientată spre societate, structurată și cu un conținut ideinic (informațe cu destinație politică și specială), cît de puternică este înrîurirea ei asupra elitei, pe care o amplasează sub influența unui anumit curent informațional și care predispune influențarea de către structurile conspirative a intereselor ei și chiar transformarea ei în cercul extern al acestora. În esență, ”Enciclopedia” a fost primul exemplu reușit al războiului psihoistoric în epoca Modernului.
În acest fel, la mijlocul – în a doua jumătate a sec. XVIII pentru prima dată în istorie pe o scară și într-o formă nemaivăzută pînă atunci are loc unirea ”marilor finanțe” (banii, aurul), curentelor informaționale și marilor mase de populație atomizată, care au ieșit împreună în prim-plan potrivit logicii de dezvoltare a capitalismului ca sistem. Aceasta s-a petrecut în corespundere cu natura capitalismului în genere și conform logicii dezvoltării (schimbului) hegemoniei în sistemul capitalist.
Este semnificativ faptul, că formarea structurilor supranaționale de conducere a avut loc în perioada, cînd apogeul hegemoniei Olandei trecuse, se apropia de sfîrșit ciclul olandez de acumulare și începeau să facă primii pași ciclul englez de acumulare și revoluția industrială, care au stat la baza victoriilor engleze în războaiele cu Franța (1756-1763; 1792-1815) și instaurarea hegemoniei engleze (apogeul – anii 1815-1873). Și cu toate că în sec. XX hegemonia britanică s-a sfîrșit, ea a fost înlocuită de cea americană, adică deja de două sute de ani anglo-saxonii sînt hegemonii sistemului capitalist, și funcționarea lor în asemenea calitatea este strîns legată, în primul rînd, de structurile supranaționale de conducere, care sînt de origine britanică și, în al doilea rînd, de capitalul evreiesc, care a legat strîns, ca cînd a cusut, Marea Britanie cu SUA și i-au dat adăugător Anglosferei integritate și unitate. Istoria capitalismului ultimilor 200-250 de ani este istoria par excellence a conducerii supranaționale, structurile căreia exprimau interesele Marii Britanii în primul rînd (iar mai apoi ale SUA și Marii Britanii) și a capitalului cu ”reședință” britanică (mai tîrziu americană și britanică).

Anunțuri

3 gânduri despre „RĂZBOIUL PSIHOISTORIC. Subiectele obscure ale conducerii globale și falsificarea istoriei (III)

  1. Bun articolul. El dă o analiză de substanţă a capitalismului economico-financiar al ultimelor secole în evoluţia sa şi are o bază logică bine fundamentată.
    Este scris de dvs., d-le Obidin, sau este preluat din literatura economică rusă?
    O mică observaţie asupra formei de redactare a unui articol în limba română: atunci cînd se întîlnesc două cuvinte succesive, primul terminat în „-ca” sau „-că”, iar următorul începe tot cu „c-„, „ca-” sau „cî-„, prin rostire apare ceea ce se numeşte cacofonie, un sunet deranjant la auz. De aceea se încearcă evitarea situaţiei prin două procedee:
    1) – prin rearanjarea propoziţiei astfel ca ele să nu mai fie succesive pentru a forma sunete de genul „caca”, „cacă” etc,
    2) – intercalarea conjuncţiei „şi” între cele două cuvinte, acolo unde este posibil; de ex. la dvs., în loc de „ca cînd a cusut”, ar fi trebuit să scrieţi „ca şi cînd a cusut”. Altfel, apare cacofonia.

    • Dle Judex, mulțumesc pentru observație, da, am trecut cu vederea această greșeală, din grabă, se vede.
      Acesta este un articol foarte lung al unuia dintre cei mai buni istorici ruși ai zilelor noastre (după părerea mea), Andrei Fursov, pe care eu îl împart în capitole. El este un patriot rus și se conduce de principiul ”right or wrong, this is my country”, de aceea dacă vă așteptați ca să-și presară capul cu cenușă și să ceară iertare pentru faptele Rusiei, cum o fac Suvorov sau Mlecin, apoi o faceți în zadar.
      Să ascultăm ce zice Fursov, să ascultăm ce zice ambasada Rusiei, să ascultăm ce zice George Damian, să mai ascultăm și ce zice cineva neutral și apoi să ne facem concluzia noastră. Doar așa putem să ne apropiem de adevăr.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s