DE CE ROMÂNII NU POT FI MOLDOVENI?

1229925_728318377194784_818915447_n

Mi-a plăcut acest articol din revista ”Săptămîna” 😆 😆 😆
Cîteodată nu înțeleg ce poziție are și ce vrea Viorel Mihail, dar de data asta sînt de acord cu concluzia lui de la sfîrșitul articolului

Trebuie să recunoaştem că avem şi noi bandiţeii noştri. Chiar şi în Italia. Şi pe unde trec ai noştri, rămîn casele goale şi pămîntul pîrjolit în urma lor. De aceea, poliţia italiană, ca să-i poată găbui, a dat ordin să le intercepteze convorbirile telefonice. Şi-au angajat traducător un bun cunoscător de limba română, un român adică. Dar italienii au dat chix cu el, fiindcă românul arunca numai priviri împrăştiate după ce asculta interceptările convorbirilor bandiţeilor noştri. Poliţiştii se uitau întrebător la român, iar românul strîngea din umeri, dîndu-le de înţeles că nu înţelege nici o boabă din dialogul bandiţilor moldoveni. Căci ei vorbeau între ei cu fraze de-acestea: „Disară ei nacui stfolul şi te duci şi valeşti pidarul, că s-a ssucit.” – „Tu, blea, ce? Ai ahuit?” După asta, poliţiştii italieni l-au concediat pe român şi au racolat un bandiţel de-al nostru şi acela le-a lămurit că stfol înseamnă puşcă; a vali – a împuşca; pidar – om de nimic; s-a ssucit – a trădat (de la rus.: сука): a ahui – dă-ţi sama ce vorbeşti. Restul sînt cuvinte de împlutură.
Se ştie că românilor le merge faima în Europa de oameni cuminţi care nu pun mîna pe nimic pînă nu le apare ceva în cale. Ei sînt îngeri şi nu fură, iar europenii iştia, nişte fosăiţi senili, dragă! le scot vorbe urîte. Şi ca să scape de acest blestem, ei, românii, cînd sînt întrebaţi cine-s, spun că-s moldoveni de la Chişinău. Numai că şi poliţia italiană nu-i proastă. Cum simte că ar putea fi amăgită şi că, de fapt, „moldovanul” e român, îl întreabă, prin surprindere: „Dar unde ţi-i stfolul?” Şi aici românaşul pică la examen, pică precum muştele de pe pod (tavan, bagdadie), cînd le dai cu diclofos.
Concluzia. Această istorioară lipsită de importanţă conţine un aspru adevăr: sîntem două ţări şi două popoare vecine care beneficiem de acelaş spaţiu de civilizaţie şi de cultură.

Viorel Mihail

Anunțuri

14 gânduri despre „DE CE ROMÂNII NU POT FI MOLDOVENI?

  1. Două lucruri ar trebui să înţeleagă oricine din această pastilă:
    1) Că dacă ar învia un moldovean de acum 200 de ani şi i-ar asculta pe cei doi vorbind, nu i-ar înţelege prea bine pe nici unul, nici pe celălalt, pentru că primul şi-a cizelat limba şi şi-a îmbogăţit vocabularul cu neologisme, cuvinte care pe atunci nu existau în limbă, iar cel de al doilea, de la răsărit, vorbeşe o limbă păsărească, necizelată, neliterară, împestriţată cu cuvinte din vocabularul rusesc, de genul:”Ţî-bî sabaka di pi prispă!”
    2) Că cei care în faţa poliţailor din vest spun că sunt moldoveni, nu sunt nici moldoveni şi nici români. Toată lumea românească ştie cine sunt, în afară de cei din occident care se încred în răspunsul infractorului. Asta să nu se înţeleagă că printre români sau moldoveni (după cetăţenia trecută în paşaport), nu ar fi infractori şi în rîndul lor, la fel ca la orice neam din lume, dar există un neam care le întrece pe toate, infracţiunea îi stă în sînge.

    • Eu nu înțeleg de ce și cu ce, de pildă, ”a avea dubii” este mai bun ca ”a avea samnenii”? Spui doar același lucru.
      De ce o limbă împestrițată cu cuvinte franțuzești și latine este ceva nemaipomenit de corect, iar dacă e împestrițată cu rusisme este ”păsărească”?

      Logică românească: cînd românii au luat și au copiat jumătate din dicționarul francez înseamnă că au îmbogățit limba, iar cînd noi împrumutăm cuvinte din limba rusă înseamnă că o ”spurcăm”. Ce-s cu standardele duble și cu discriminarea asta?

      • Atîta ai avea de reproşat la ceea ce am spus eu Obidine? Atunci sarcina mea de a te face mic de tot este prea uşoară.
        Exemplul pe care mi l-ai dat cu „dubii” şi „samnenii” nu este cel mai potrivit pe care mi l-ai fi putut da. Pentru că eu nu aş fi de acord să se facă abuz de neologisme într-o limbă atîta timp cît există cuvinte în limbă care exprimă absolut acelaşi lucru. Totuşi uneori neolgismele nu sunt chiar echivalente cu cuvintele apropiate din limbă. Au de cele mai multe ori nuanţe specifice. În exemplul pe care mi l-ai dat putea fi folosit foarte bine cuvîntul românesc „îndoieli” care e tot de origine latină. Pentru că acest cuvînt, originar în limbă şi se trage din „latina vulgară”, aşa cum se trag toate cuvintele limbilor latine de mai tîrziu, inclusiv latina clasică.
        Cred c-ai observat că eu am spus clar că neologismele sunt cuvinte intrate în limbă pentru că PÎNĂ ATUNCI NU AU EXISTAT. Iată un cuvînt intrat de curînd în limbă, „internet”. Existase pînă atunci vreun alt cuvînt care să exprime această noţiune? Fireşte că nu. Şi atunci limbile care nu l-au avut, l-au împrumutat şi l-au inclus în propria limbă. Acesta este deci un neologism.
        Dar ţi-am dat un exemplu, cu „sabaka”. N-au avut moldovenii de peste Prut un cuvînt care să exprime ce înţeleg ruşii prin „sabaka”? Cred că au avut. La noi, moldovenii dintre Prut şi Carpaţi folosesc de cînd lumea cuvîntul „câne”, echivalent cu „cane” din italiană, latină sau alte limbi neolatine. Iată de ce limba pe care o vorbesc unii basarabeni sună a păsărească. Pentru că ei introduc cuvinte pe care limba le avea înainte. Noi am împrumutat cuvinte noi (neo-logisme), neexistente pînă atunci în limba noastră, dintr-o limbă latină, uneori şi din germană, de acolo de unde sau format oamenii noştri de cultură şi ştiinţă. Dar nu numai cei şcoliţi în occident au adoptat aceeaşi metodă. De ex. Bogdan Petriceicu Hasdeu născut în satul Cristineşti jud. Hotin s-a format ca om de cultură în imperiul ţarist. Iată, el a fost cel mai mare lingvist şi enciclopedist al vremii sale care a pus bazele lingvisticii în România, a condus reviste şi a creat dicţionare, dar, deşi ştia limba rusească foarte bine nu a impus nici un neologism provenit din această limbă. Fiindcă cuvintele de origine latină se potrivesc mai bine limbii noastre. De asemenea, structura limbii, modul de declinare a substantivelor şi de conjugare a verbelor se potrivesc foarte bine cu cel din limbile neolatine, italiană,spaniolă franceză. Ceea ce nu se întîmplă cu cele din limba rusă sau engleză, de ex. Eu am învăţat limba rusă în şcoală 10 ani şi s-a prins de mine limba rusă, ca apa de pana gîştei. Franceza am învăţat-o 3 ani şi eram capabil să port discuţii destul de uşor cu cunoscătorii de franceză, deşi n-aş putea spune că o posedam la perfecţie.
        Nici translatoarele de pe internet nu pot traduce bine din rusă în română, din cauza structurii diferite a limbii. Am tradus cîndva cu Google în limba rusă şi a ieşit o aiureală, de te apuca rîsul. A trebuit să intervin eu drastic în text ca să se poată înţelege ceva. Limba română este cea mai unitară limbă din ţările Europei. Orice moldovean se poate înţelege perfect cu oricare cetăţean din orice colţ al României şi invers orice ceăţean din Ardeal, Banat, Ardeal, Dobrogea, Muntenia, Oltenia se poate înţelege perfect cu altul de unde ar fi el, deşi unele diferenţe de grai se observă între dînşii.
        Deci reţine domnule, neologismele trebuiesc introduse acolo unde nu există echivalenţe în limbă.
        Un exemplu curios, celebrul vostru teoretician în limbă, Vasili Stati, care militează pentru „limba moldovinească curată, fără franţuzisme”, cînd e pus să se exprime în „limba moldovinească” în scris, foloseşte aceleaşi cuvinte care se folosesc în publicaţiile de la Bucureşti sau Iaşi. Întrebat de ce nu foloseşte limba lui pe care a consemnat-o în aşa numitul lui „dicţionar român moldovenesc”, i-a venit şi lui să rîdă, pentru că dacă s-ar fi exprimat aşa, ar fi ajuns de pomină. Adică subiect de comedie.

  2. Judex, am sa-ti dovedesc cu mare usurinta ca in limba celor de peste Prut in secolul 19 a fost introdusa din limba franceza o gramada de SINONIME pentru notiuni demult existente si bine cunoscute.

    EXEMPLU (pilda)
    A INSULTA (a jigni)
    LANTERNA (lampa, felinar)
    ORIENT (Rasarit)
    OCCIDENT (Apus)
    A ORDONA (a porunci, a comanda)
    ORDONANTA (hotarire)
    A OPRIMA (a asupri)
    OMAGIU, OFRANDA (prinos)
    A OFICIALIZA (a consfinti)
    AMANTA, AMOREZA (iubita, draguta, ibovnica)
    OCULT (ascuns, tainic)
    NOVICE (incepator)
    NOTORIETATE (faima)
    NEPOTISM (nanasism) :)))
    A NEGOCIA (a trata, a mijloci)
    NEGLIJENT (nepasator)
    A NEGLIJA (a omite)
    MUSCAT (tamiios)
    MUABIL (schimbator)
    MONSTRUOS (urit, hidos)
    A MIZA (a ponta, a pontarisi)
    MILITANT (luptator)
    GAJ (zalog)
    A FUZIONA (a se contopi)
    FUNCIAR (de mosie)
    FRONTIERA (granita, hotar)
    FRUCTIFER (roditor)
    FRAPANT (batator la ochi, izbitor)
    FRANC (cinstit)
    ………si multe, multe altele.

  3. Nu te contrazic. Ele au devenit sinonime şi le folosesc mai ales cei ce vor să-şi arate o preţiozitate discuţiei lor, sau că ele au pătruns atît de mult în limbă încît nici nu-ţi mai dai seama că mai au sau nu sinonime. Dar ele de obicei sunt substantive ce exprimă noţiuni teoretice, iar nu concrete, de ex. independenţă în loc de neatîrnare. Cine mai foloseşte azi cuvîntul neatîrnare? Adunarea naţională din august 1991 ar fi trebuit să proclame „Declaraţia de neatîrnare” a RSSM faţă de URSS. Nu ar fi fost haios? Chiar şi tătuca Stalin pe care îl venereată moldovenizatorii de profesie recunoştea că limba este un organism viu, care se modifică în funcţie de evoluţia societăţii. Numai că unii vor să modifice limba către direcţia de involuţie. (Apropo, cum si zice în maldavnească „evoluţie”?, dar „involuţie”?
    Iată că pînă şi Dimitre Cantemir, un bun prieten al lui Piotr Velikii, (care le-a spus turcilor că mai bine le dă Rusia pînă la Riazan decît să-l dea pe mîna turcilor pe Cantemir), zicea că limba moldovenească e o limbă latină, romanească, iar nu rusască. Voi de ce vreţi s-o faceţi rusască?
    La voi sunt înlocuite substantive concrete, cum ar fi „pulia” în loc de glonţ, „sabaka” în loc de „câne”, „pulemiot” în loc de „mitralieră” ş.a. Păi, ce e asta bre? O bătaie de joc!

  4. În continuare, aruncîndu-mi o privire asupra cuvintelor pe care mi le-ai dat ca exemplu ca neologisme, avînd sinonime perfecte în limba română sunt unele care au sensuri speciale faţă de cuvîntul de bază. Iată: lanternă, nu e acelaşi lucru cu lampă. Lanterna este o lampă electrică portabilă, de o anumită formă şi utilizare (folosire). Amantă, amoreză, au sensuri peiorative (insultătoare), ca şi muiere în raport cu femeie. A negocia, a trata, a mijloci, au sensuri specifice şi nu sunt sinonime. A mijloci înseamnă mai degrabă a intermedia, a arbitra. A neglija nu înseamnă acelaşi lucru cu a omite. A neglija înseamnă a nu băga în seamă cu bună ştiinţă, în timp ce a omite înseamnă de multe ori şi a scăpa din vedere, fără intenţie. Funciar înseamnă agricol, sau ceva în legătură cu agricultura, în timp ce moşie se referă la o suprafaţă agricolă dar şi la avere. Şi aş putea continua cu fiecare cuvînt pe care l-ai specificat căruia i se pot găsi specificul şi nuanţa lui aparte. A renunţa la ele, înseamnă să complicăm limba, să o sărăcim, să exprimăm cu mai multe cuvinte aceeaşi noţiune pe care o exprimăm cu un singur cuvînt, format din cîteva litere, împrumutat din altă limbă. De exemplu „sputnic” nu înseamnă simplu „satelit”, el înseamnă un satelit sovietic. Am spus toate astea nu pentru a mă arăta deştept faţă de dumneata, dar pentru a-ţi arăta că cuvintele cu sensuri apropiate nu sunt perfect sinonime. Şi deci nu se poate renunţa la ele. Cuvintele pe care mi le-ai arătat ca sinonime se utilizează concomitent, numeni nu a renunţat la ele. Despre unele nici nu am auzit, cum ar fi de pildă, „nanasism”, şi, crede-mă, sunt un bun cunoscător al limbii (sau linghii, cum ziceţi voi, moldoveniştii).
    Să fii sănătos! Budi zdarovîi!

  5. Tot ce provine din lătinie și franțuzie este sacru și preafrumos, iar tot ce provine de la slavi, și, Doamne ferește, de la ruși, este păcătos și hîios: iată o dogmă a românismului pe care românii nici nu o pun în discuție.

    Domnilor români, voi ați îmbogățit limba cu cuvinte franceze și italiene, noi o îmbogățim cu cuvinte rusești.

    Și noi înmulțim bagajul lingvistic și creștem forța expresivă a limbii, adăugăm noi nuanțe… așa cum ați făcut voi.

    Unde-i problema? Că l. romănă/moldovenească este o limbă neolatină? Păi atunci de ce ne eliminați din ea toate cuvintele slave, dacă vă supără?

    • Obidine tată,
      Mie-mi place să discut cu oameni serioşi şi inteligenţi, chiar dacă pe undeva mă contrazic. Nu le port pică pentru că au alte păreri. Dar părerile lor trebuiesc argumentatete iar nu ţinute aşa cum ţine boul jugul în gît. Cine a zis că nu admitem şi cuvinte ruseşti? Iată, tocmai ţi-am dat exemplu cu sputnic. Dar cuvintele noastre se potrivesc mai bine cu cele latine. Îmi pare rău că nu ai înţeles. Ţi-am explicat pe larg ca să fii convins de ce se petrece în limbă un lucru şi nu altul. Dacă te-ai uita pe un dicţionar românesc ai putea vedea că românii folosesc multe cuvinte de origine slavă, fără să le elimine, fiindcă sunt utilizate de toată suflarea românească. Pînă şi denumirile de localităţi şi rîuri din ţară le-am păstrat şi nu le-am eliminat din limbă. Pentru că poporul nostru a trăit mult timp în pace şi bună înţelegere cu slavii care acum sunt în sud, spre Bulgaria, Macedonia, etc. De la ei am păstrat în limbă foarte multe cuvinte de origine slavă. În special substantive.
      Nu e nici o problemă dacă voi vreţi să vă creaţi o limbă aparte, moldo-rusă. Rusia e mare, puteţi să vă faceţi o republică prin Kamciatka sau oriunde în Siberia. Ruşii sunt bucuroşi să ducă cît mai multă populaţie acolo, căci populaţia e rară. Cu vreun secol-două în urmă ruşii îi duceau forţat pe moldoveni, pahod na Sibiri. În Basarabia în schimb, nu cred că veţi avea succes cu limba asta moldo-rusă. Acolo deja lumea a început să se deştepte şi să vorbească o limbă curat românească, cizelată, pe care s-o înţeleagă vreo 30-40 de milioane de români din toată lumea. Admir Academia de Ştiinţe din Chişinău care se ocupă de cultivarea unei limbi româneşti literare curate. La fel şi şcolaa din Chişinău, tot o limbă curată cultivă în sufletul elevilor. Pînă şi Vasili Stati tot într-o limbă românească literară îşi publică inepţiile, iar nu în păsăreasca lui Moshe Garbus.

  6. Judex, tata, si eu sunt roman, dar nu pot sa nu observ ca compatriotii (scuze pentru cacofonie) din dreapta Prutului practica dubla masura. Ce este bun la noi, automat la moldoveni este rau. Pai, fratele meu, cum se cheama asta? Nu este dubla masura? Si mai departe, de ce nationalismul romanest ar fi bun si cel moldovenesc ar fi rau? De ce proiectul national al unora ar fi bun, iar altora rau? Nu convigem pe nimeni cu astfel de complexe de superioritate, care in fapt le ascund pe cele de inferioritate. O, da, si cate avem…

  7. Nu cred că există pe undeva o atitudine de superioritate a cuiva faţă de altcineva. Există totuşi o tendinţă de uşoară rezistenţă la anticultură sau la primitivism care li se poate imputa românilor din dreapta Prutului. Sau, mai bine zis, o luare în rîs mai ales de către tineri, a acelora din fostul spaţiu sovietic care folosesc cuvinte sau expresii amestecate cu cele ruseşti sau care au schimbat accentul propoziţiei după cel rusesc, ceea ce dă o anumită coloratură ciudată limbii vorbite de ei. Această atitudine a tinerilor din România – pe care eu personal o dezaprob – are efecte contrare apropierii dintre noi şi cei de peste Prut care se simt stingheriţi de o astfel de atitudine. Acest fenomen s-a întîmplat la început şi cu ardelenii, după 1920, dar între timp s-a estompat şi practic nu prea mai există.
    Aici nu cred că cineva din România îi judecă pentru nişte fapte concrete ale lor, ale basarabenilor. Îi judecă pe drept pe unii dintre dînşii pentru nişte concepţii ce sunt de-a dreptul ilare, care sunt combătute cu argumente ştiinţifice de netăgăduit. Şi nu numai noi ridicăm astfel de probleme, dar şi Academia de ştiinţe a R.M., şi instituţiile de cultură ale lor le semnalează şi le combat. Fiindcă aici nu este vorba de „complexe de superioritate” – expresie contradictorie în termeni – complexul fiind un ansamblu de tendinţe inconştiente formate în copilărie, cum ar fi compleul de inferioritate, deci cu conotaţie de deficienţă iar nu de superioritate. Poate doreaţi să spuneţi îngîmfare, trufie, fudulie, iar nu de un complex. Oricum, dacă cineva îţi spune că există „naţiune moldovenească” sau „limbă moldovenească”, aşa cum vor să le prezinte cei ce doresc să dezbine România, expresiile trebuiesc analizezate în sine, iar dacă sunt găsite drept trăsnăi, pot fi calificate ca atare cu epitetul ce li se potrivesc, ca o tîmpenii, aiureli, bazaconii, bîzdîcuri sau bîiguieli, cum spunea Dimitrie Cantemir cîndva. Pentru tîmpenii cum să nu te înfurii sau să te revolţi? – zi şi d-ta!
    Comisia pentru formarea unei limbi literare unitare pentru tot neamul românesc creată în sec.XIX cu personalităţi de pe întreg teritoriul locuit de români a avut în vedere crearea unor norme de limbă şi de scriere, iar nu pentru eliminarea unor cuvinte din limbă. Aproape toate cuvintele existente atunci au rămas şi în ziua de azi, dovadă dicţionarele explicative ale limbii române. Dar comisia nu s-a opus niciodată la îmbogăţirea limbii române cu utilizarea unor termeni noi împrumutaţi din limbile străine, dacă aceşti termeni definesc un sens specific nou unui lucru sau unui fenomen, pentru a evita folosirea mai multor cuvinte care să definească acel lucru sau acel fenomen. De ex., la început se propusese să definim noile cuvinte necesare a defini lucruri şi fenomene noi, folosindu-ne de cuvintele de bază ale limbii române fără a recurge la împrumuturi din limbile stăine. De ex., pentru batistă, s-a propus cuvîntul „nasufletă”, pentru cravată (un franţuzism, evident), s-a propus „gîtlegău”. S-a renunţat, unele devenind complet caraghioase. Au avut cîştig de cauză acele cuvinte folosite cîndva de elitele noastre intelectuale ce-şi făceau studiile în străinătate, în special la Paris. Era acel fenomen cunoscut atunci ca „bonjurism”, criticat copios şi în ţară, aşa cum o arată presa vremii. Au rezistat totuşi acele neologisme aduse de ei instalîndu-se temeinic în limbă de sunt utilizate şi azi de toată lumea.
    Evident, nimeni nu se opune creării unui nou dialect moldo-rus care să fie utilizat pe un spaţiu din Siberia, de ex., in Mordvinia, Ciuvaşia, Irkuţk, Kamceatka etc, dar să nu-i zică dialect (sau grai) moldovenesc, pentru că el există deja în Moldova atît la vest de Prut, cît şi în cea mai mare parte la est de Prut, cu excepţia „republicii” lui Vasili Stati unde persistă maldavnismul primitiv.
    Nu aţi spus totuşi d-le Roman, care ar fi acele „complexe” de superioritate. Aşa, ca să fiţi concret, să vă pot aproba sau reproba.

    • ”Fiindcă aici nu este vorba de “complexe de superioritate” – expresie contradictorie în termeni complexul fiind un ansamblu de tendinţe inconştiente formate în copilărie, cum ar fi compleul de inferioritate, deci cu conotaţie de deficienţă iar nu de superioritate”

      Așa noțiune ca ”complex de superioritate” există:
      http://en.wikipedia.org/wiki/Superiority_complex

      Nu știu ce avea în vedere Ion Roman, dar am să spun și eu ale mele 5 capici în legătură cu asta.
      Nu toți românii, dar marea majoritate a românilor care scriu și comentează pe forumuri, IMHO, se socot superiori moldovenilor (numiți cu dispreț ”maldavani”), care îndrăznesc să nu se considere români, dar și a celor ce spun că-s români.
      Aceștia din urmă trebuie să meargă ca pe sîrmă, să încuviințeze cu desăvîrșire tot ce li se spune de la ”frații români”, Doamne ferește să tragă cu vreo-un centimetru în stînga sau dreapta, imediat li se amintește că au fost rusificați și corciți, trebuie să asculte fără a pune multe întrebări pe ”moldovenii adevărați”, ”autentici”, care-s români și ”știu mai bine”.
      Despre atitudinea față de ”maldafani” nici nu mai vorbesc, pentru ei nu există așa ceva ca ”maldafan”=om.
      Repet, in my humble opinion, așa văd eu situația.

      Iată și Dvs, Dle Judex, arătați o pildă de ”superioritate” și neîngăduință românească:

      ”nimeni nu se opune creării unui nou dialect moldo-rus care să fie utilizat pe un spaţiu din Siberia, de ex., in Mordvinia, Ciuvaşia, Irkuţk, Kamceatka etc, dar să nu-i zică dialect (sau grai) moldovenesc, pentru că el există deja în Moldova atît la vest de Prut, cît şi în cea mai mare parte la est de Prut, cu excepţia “republicii” lui Vasili Stati unde persistă maldavnismul primitiv.”

      Aveți cumva vreun monopol asupra limbii? Lăsați oamenii să vorbească și să o numească cum vor. Vreți să vie și să ceară învoire de la voi?

      • Cu privire la „complexul de superioritate”, citind integral textul pe care mi l-ai dat, mărturisesc sincer că nu ştiam că englezii au un astfel de termen pentru cuvîntul românesc „vanitate”, pe care îl cunoaşte toată lumea. În DEX nostru este definit numai „complexul de inferioritate. Văd că psihologi precum Adler consideră că vanitatea ascunde în ea un complex de inferioritate, adică în aceeaşi persoană coexistă şi vanitatea dar şi complexul de inferioritate, vanitatea ascunzînd de fapt complexul de inferioritate. Dar, dacă citeşti mai jos găseşti titlul „Interpretări în psihologia modernă” unde se arată că prin vanitatea (superiority complex) pe care o manifestă în societate, individul nu ascunde un complex de inferioritate, ci el crede, fiind convins că într-adevăr este superior altora şi se manifestă ca atare. (Other authors have argued that it is a mistake to believe that both the superiority and inferiority complex can be found together as different expressions of the same pathology and that both complexes can exist within the same individual since an individual with a superiority complex truly believes they are superior to others)

        În ceea ce mă priveşte, eu nu mă consider superior altora, ci eu consider că sunt mai instruit decît alţii. Sunt în consonanţă cu toţi filologii români ca şi cu cei ai Academiei de Ştiinţe de la Chişinău, care consideră că există o singură limbă în R.M., limba română. Limbă, care are mai multe dialecte, mai mult sau mai puţin depărtate de limba literară convenită de lingvişti încă de pe timpul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, anume: muntenesc (cu graiul oltenesc), moldovenesc, ardelenesc (cu graiurile maramureşan şi bănăţean), aromân (cuţovlah), istroromân şi meglenoromân. Ultimele trei sunt mai depărtate de limba română literară, pentru că în ele au intrat multe cuvinte sud-slave şi greceşti, dat structura acestor dialecte, conjugările verbelor, declinările substantivelor, adjectivelor şi pronumelor sunt practic aceleaşi. E ceva similar cu dialectul moldo-rus (după mine), pe care l-am constatat în textul prezentat de d-ta în urmă cu vreo două săptămâni, acel grai pe care nu-l înţelegeau (chipurile) agenţii români angajaţi în străinătate ca să urmărească „răcheţii” voştri.

        Ceea ce numiţi voi, moldoruşii, „limbă moldovenească”, este de fapt un dialect al limbii române. Aserţiunea este susţinută şi de academicienii lingvişti din Basarabia: Mihai Cimpoi, Prof. Bejan, Ion Constantin Ciobanu ( care înainte de 1988 susţinea şi el corul sovietic cu rădăcini la Moscova), Eugeniu Coşeriu şi alţii pe care nu mi-i mai amintesc (Petrencu ?).
        De la un basarabean pe care l-am întîlnit la „podul de flori” am aflat definiţia limbii moldoveneşti care m-a distrat copios: „limba moldovenească este limba română vorbită stîlcit, neîngrijit, ca la coada vacii”.

        Eu nu-i iau în rîs pe cei din Basarabia care vorbesc în dialectul moldovenesc vorbit în R.M. şi mă deranjează cumplit atunci cînd constat că unii tineri din România vînează expresii inexistente la noi în limbajul moldovenilor de peste Prut, ironizîndu-i, vrînd în acest fel, în mod tîmpit, să-şi arate superioritatea. Eu consider asta o copilărie şi o atitudine de prost gust la adresa conaţionalilor noştri înstrăinaţi fără voia lor, care-şi folosesc graiul aşa cum se vorbeşte la ei acasă.

        În ultimul pasaj pe care mi l-ai reprodus am făcut o eroare, asupra dialectului moldo-rus, anume că el există deja, nu mai trebuie creat şi, în fond, poate fi utilizat nu numai în Ciuvaşia, Mordvinia, Irkuţk, Kamceatka, Vorkuta, sau oriunde în Rusia, dar şi într-un spaţiu aparte, să zicem Republika Vasili Stati, ca un nou Baştan al R.M. Asta nu e o ironie, e credinţa mea sinceră, fiindcă am observat că marea majoritate a tinerilor moldoveni din R.M. înţeleg să vorbească o limbă literară curată, în timp ce o parte vor să vorbească în zona lor altceva, graiul moldo-rus, putînd să-l definească cum vor, de ex. „limba moldo-rusă”. Nimeni nu-i obligă să nu vorbească în ce grai vor ei. Deşi, după cum am văzut la manifestaţia lui Moshe Garbus nimeni nu vorbea decît ruseşte, doar Garbus îngăima ceva într-o română stricată. Pot să-şi vorbească oriunde graiul pe care-l vor ei, tot aşa precum eu, cînd îmi trăiau părinţii vorbeam în grai moldovenesc cînd veneam în vacanţă. Dar limba literară, e limba literară, limba română, aşa precum a hotărît Curtea Constituţională a R.M. şi trebuie însuşită conform legii. Asta nu înseamnă că eu sau altcineva ar putea să vă impună să vorbiţi altfel de cum doriţi. Eu mi-am exprimat numai o opinie. Dar se pare că opiniile contrare deranjează pe undeva pe la Moscova ţarului Putin.

      • „DE CE ROMÂNII NU POT FI MOLDOVENI?”, întrebaţi dvs.
        Răspunsul e simplu: Pentru că românii îi cuprind pe toţi cei ce vorbesc româneşte (limba literară stabilită de lingviştii vremii, atît munteni, cît şi moldoveni dar şi ardeleni), inclusiv îi cuprind şi pe moldoveni, în timp ce reciproca nu mai este valabilă fiindcă MOLDOVENII SUNT ROMÂNI, dar nu-i cuprind şi pe ardeleni, şi pe munteni, şi pe olteni, şi pe, şi pe…
        Mai e un lucru pe care unora cu mintea îngustă le scapă: NAŢIUNEA ROMÂNĂ AU FORMAT-O ŞI DENUMIT-O ÎMPREUNĂ ATÎT MOLDOVENII CÎT ŞI MUNTENII, imediat după Unirea Principatelor la 1859 cînd noului stat creat i-au dat numele de ROMÂNIA. Eu cred că nu e atît de greu de înţeles.
        Era oprit cumva ca moldovenii şi muntenii să-şi denumească noul stat unificat cum au dorit dînşii? Nu înţeleg de ce unii le neagă acest drept altora în timp ce ei clamează pe toate căile revendicîndu-şi dreptul de a avea voie să-şi numească limba lor cu un alt termen diferit de cel pe care îl cunoaşte o lume? În acest din urmă caz, eu consider că e o dublare a denumirii unui aceluiaşi lucru, în timp ce apariţia denumirii de România şi Român pentru noi moldovenii nu înseamnă o dublare, ci o revenire asupra unei noţiuni preexistente. Pentru noi moldovenii cei dintre Dunăre şi Carpaţi erau consideraţi de noi MUNTENI, dar şi ROMÂNI – după neam, precum noi ne-am considerat MOLDOVENI dar şi ROMÂNI, ca neam. Dimitrie Cantemir o explică mai pe larg în HRONICUL VECHIMII MOLDO-VALAHILOR.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s