TOPONIMIA BASARABIEI ȘI MĂRTURIA EI DESPRE PROCESUL COLONIZĂRII TERITORIULUI (II)

moldova-1916-harta-etnografica-a-basarabiei-realizata-de-catre-alexis-nour

Acum dacă ne îndreptăm privirea spre denumirile localităților Basarabiei, vom vedea următorul tablou. În ținutul Hotin toate denumirile pot fi împărțite în două grupuri: unele, evident, sînt est-slave, altele la prima vedere par a fi moldovenești( Denumirile prezentate mai jos au fost preluate de noi din cartea lui A. Artemiev ”Бессарабская область. Список населённых мест по сведениям 1859 г.”, СПб., 1861. În această listă lipsește ținutul Ismail, care pe atunci nu aparținea Rusiei).

Însă după o cercetare mai amănunțită marea majoritate a lor se dovedesc a fi formate de la rădăcini slave, și, probabil, doar mai tîrziu au luat o înfățișare moldovenească. La primul grup aparțin asemenea denumiri, ca Aristovka, Babin, Balamutovka, Balkovți, Berestia, Berlinți, Belevinți, Vitreanka, Vladîcina, Voloșkov, Volcineț, Voronovița, Grozinți, Grubna, Grușovți, Dovjok, Edineți, Elenovka, Zaluga, Kaplevka, Kirstinți, Klokușna, Kobolcin, Komarov, Konovka, Kotelna, Kotilev, Kriva, Kruglik, Kulișovka, Levinți, Lomacinți, Lopatina, Makarovka, Malinți, Medveja, Mihalkova, Mihailovka, Mlinki, Neporotov, Novoselița, Ojogov, Onuta, Pelivanov-Iar, Perebîlovți, Pererîta, Perkovți, Plitova, Poliana, Prigorodoc, Pricepa, Rașkov, Rjavinți, Rokitna, Rospopinți, Rukșin, Ruhotin, Selișce, Șilovți.

Cum lesne se poate observa, o parte din aceste denumiri și-au primit numele de la condițiile geografice locale (de pildă, Poliana – poiană, Rokitna, de la sl. rakita – salcie, Grușovți, de la sl. grușa – pară), altele mătrurisesc despre apartenența lor unor sau altor proprietari (Aristovka, Vladîna, Pelivanov-Iar și în genere cele numite după numele proprietarilor sau întemeietorilor), unele indică la condițiile apariției sale (Selișce, Novoselița, Prigorodok, Pricepa, Mlinki).
Cît privește al doilea grup de denumiri, – numeric mai puține, următoarele pot fi recunoscute fără îndoială moldovenești: Bogdănești, Bulboaca, Briceni, Buzdujeni, Burlănești, Bîrnova, Viișoara, Hîjdeu, Hîncăuți, Gordinești, Dărăbani, Drîngăuți, Dumeni, Cotijeni, Cormani, Larga, Mămăliga, Negrinți, Ocnița, Poiana, Rotunda, Resteu, Secureni, Serbiceni, Sîngera, Taban, Tulbureni, Chițcani, Trestieni, Tîrnova, Fetești, Șendreni, Șerbinți, Șobutinți, Șirăuții de Sus, Șirăuții de Jos, Ceponos.

Cîteva denumiri pot fi menționate ca turcești sau tătare, și anume Anadoli (din tur. Anadoli – Anatolia), probabil Otaci (din tur. atak – îndrăzneț), Bezede (din tur. beyzade – fiu de bei, principe), Caracușeni (din tur. karakuș – vultur), Karlîksu (din tur. karlik – vas pentru omăt, su – apă), Kișla-Zamji, Kișla-Sali, Kișla-Zelena, Kișla-Nejim (din tur. kișla – cazarmă sau kișlak – pășune de iarnă).
Însă un șir de denumiri pot fi recunoscute drept slave, ca, de pildă, Belouți (probabil, de la început Belovți), Buzna și Buzovița (din sl. buzina – boz, soc), Bocicăuți, Vancicăuți (probabil, de la numele Ivan), Vasilăuți (Vasilevți), Vascăuți (Vasicovți), Varticăuți, Voroniceni, Gvozdăuți, Gulișevca (probabil, din Bilișebca, cu pronunțarea moldovenească ”b” înaintea ”i” ca ”g”), Glinaia și Glinaia de Sus, Gordeuți (Gordievți), Gremești, Grinăuți (Grinevți), Grinești, Gromădeni (din ucr. gromada), Dancăuți (Dancovți), Dinăuți, Dolineni, Zarojani, Colencăuți (Colencovți), Colinăuți, Cozîreni-Ciubrevskie (lîngă valea Cozîri), Corjeuți (din slav. korm – localitatea este cunoscută din documentele sec. XVII), Coristăuți (din sl. korîsti – cîștig, folos), Cosăuți (din sl. kosoi – strîmb), Coșuleni (de la sl. koș, koșeli – coș), Lipcani (cu numele ”lipken” erau numiți în sec. XVI-XVII tătarii lituanieini, așezați de către turci în ținutul Hotin. De la ei, evident, își au începutul și puținele denumiri turco-tătare, care se întîlnesc în nordul Basarabiei), Lucăceni, Mălinești, Marcăuți (Marcovți), Mihaileni, Mihălășeni, Moldava, Moșaneț, Nagoreni, Nedăbăuți, Nisvoi, Nicorești (de la Nekora), Paladia ( Pelaghia cu pronunțarea moldovenească ”g” ca ”d”), Racovăț, Revcăuți (vezi mai sus), Romancăuți, Rosoșani (de la Rossoși), Stăuceni, Stălinești (de la Stănilești, vezi mai sus), Stroienți (Stroiești), Tarasăuți, Tolmaceia, Hodorăuți (de le numele Fiodor), Șișcăuți, Ianăuți, Cerlena (de la cervlenîi – roșu).
Un anumit număr de denumiri rămîne fără o potrivire precisă, și anume Badrajul (Nou și Vechi), Bălăsinești, Bîrlădeni (Bîrladul din România are o origine incertă, Vezi: Drăganu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimicii, București, 1933. P. 583), Galagori (Halahori), Grimancăuți, Klișcăuți, Lencăuți, Marșinți, Medîncăuți, Rîngaci, Sancăuți, Tribăsăuți, Trinca, Forosna, Cerbev, Cepeleuți.
În ținutul Soroca denumirile slave și moldovenești sînt reprezentate aproximativ egal. Cel curat slave sînt Anfisovca, Ataki, Balinți, Braicov, Bujarobca, Varvarievca, Vasilcov, Volova, Volovița, Volcineț, Voroncov, Vîsoca, Gvozdova, Golovcini, Horodiște, Dementievskoie, Dimitrievca, Dubna; Egorovca, Jabca, Zagorna, Zastînna, Casovca, Cobîlna Nouă și Veche, Cotovca, Coșelevca, Coșmirca de Jos și de Sus, Cremenciug, Lipnic, Liublin (Nemerov), Macarievca, Maramonovca, Mereșevca, Năpadova, Nemerovca, Ocolina, Paustov, Pogorna, Pocrovca Nouă, Pravila, Racovăț, Rașcov, Rublenița, Rulinița, Savca, Samoilovca, Senatovca, Sivirova, Slaveanca, Socol, Starovca, Stepanovca, Sudarca, Tatarevca Veche și Nouă, Teleșevca, Tîrnova, Țipilova, Cerepcov, Cerlina, Cernolevca, Ciornița, Iarova, la fel ca și denumirea orașului Soroca.

O parte semnificativă a acestor denumiri provine, se poate crede, de la numele proprietarilor localnici, iar unele repetă denumirile prezente și în alte ținuturi. Curat moldovenești trebuiesc recunoscute Bădiceni, Bălășești, Bodești, Bulbuci, Briceni, Bîrnova, Vădeni, Valea Țarigradului, Vancina, Harbuzeni, Hîrtop, Ghindești, Hîrbova, Gura Căinarilor și Gura Camenița, Drăgănești, Drochia, Dumbrăveni, Dumeni, Domoljeni, Zgurița, Izvoare, Iorginița, Căinarii Vechi și Căinarii Noi (din tătară Kainar – ferbinte), Călărășăuca, Căprești, Chetrosu de Sus, Codreni, Conăceni, Corbul, Cot, Cotiujenii Mari și Mici, Cucuieți, Coșernița, Lunga, Moșeni, Nădușita, Niorcani, Plopi, Pepeni, Popeștii de Sus și de Jos, Poiana-Cunici, Prepelița, Prodănești, Putinești, Pîrliți, Răduleni, Rediu Mare, Recești, Rezelea, Rogojeni, Roșietici, Ruda de Sus și de Jos, Salcia, Sîrbești, Scăieni, Sobari, Ștefănești, Stîneni, Stîrceni, Temeleuți, Trifănești, Unguri, Unchitești, Florești, Frumușica, Frasîni, Frăteștii de Sus și de Jos, Țiplești, Țîra de Sus și de Jos, Iutulești, Șalviri, Șeptelici, Șestaci, Șura.
Printre denumirile moldovenești se evidențiază un mic grup, care poate fi atribuit la denumirile slave, care au căpătat un aspect moldovenesc. De acest fel sînt, de pildă, Bagrinești, Bobulești, Borodniceni, Boroseni (denumiri asemănătoare Boroseni, Borosești, Borosodia se întîlnesc și în regiunile române, se crede că ar proveni de la numele Boris, vezi Drăganu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimicii, București, 1933. P. 550), Văscăuți, Verejani, Vertiujeni, Gorodici, Grinăuți, Denjanii de Sus și de Jos, Dercăuți, Zăluceni, Climăuți, Cosăuți, Cremina, Cricicăuți, Cureșnița, Mălăcăuți, Mărculești, Ruseni, Slobozia-Boroncov, Slonina, Telenești, Trifăuți, Hristici.
Fără o etimologie precizată rămîn Arionești, Asnășeni, Bacșani, Bezeni, Briciova, Golia, Cubolta, Cuhurești, Mîndîc (tătară?), Namalova, Naslavcea, Oclanda, Parcani, Rondășeni, Stoicani, Țipordei.
Aproximativ același tablou se repetă și în denumirile ținutului Bălți, unde curat slave sau slave cu aspect moldovenesc pot fi recunoscute Beșeni (probabil, de la numele pecenegilor, vezi în România Beșinău (ung. Besenyo) din sec XIV, Beșenova, vezi Drăganu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimicii, București, 1933. P. 515-516), Biliceni (de la belîi – alb), Balatina, Borosenii Noi (vezi mai sus), Brătușeni, Bleșenăuți, Vasiliuți, Volodeni, Vrănești, Gherman, Ghiliceni (adică aceiași Biliceni cu pronunțarea moldovenească ”b” înaintea lui ”i” ca ”g” moale), Glinoșeni, Glodeni, Gheorghești, Gorodințe, Drunjeni, Dubrovița, Ezereni, Elenovca, Elizavetovca, Zagorancea, Zozuleni, Camenca, Chirjovca, Chirileni, Condrătești, Copăceanca, Costești, Cuzmini, Cupcini, Cuhnești, Leonardovca, Lucăceni, Mihaileni, Naverneia, Năpădeni, Nicoreni, Obreja, Proscureni, Simeni, Sinești, Slobozia, Stolniceni, Terebna, Ustia, Celacovca, Ciuguzna, Iablona.
Curat moldovenești pot fi considerate Abramena, Alexăndreni, Aluniș, Albineț, Baraboi, Bahmut, Berești, Bălți, Bisericani, Blîndești, Bogdănești, Bocșa, Bogheni, Bumbăta, Bolan, Butești, Buciumeni, Bursuceni, Brînzeni, Valea lui Vlad, Valea Mare, Valea Rusului, Văratic, Vulpești, Hecii Noi și Vechi, Hîjdieni, Hîrcești, Danul, Dumbrăveni, Duruitoarea, Dușmani, Zăbriceni, Izvoare, Cajba, Chetriș, Cîrpița, Chetroșica Veche, Chișcăreni, Cornești, Corpaci, Coșeni-Țiriga, Cuconești, Cucuieți, Lata, Mălăiești, Mănoilești, Măgura și Măgurele, Medeleni, Mînzătești, Mircești, Moreni, Moșeni, Musteața, Mîndrești, Negureni, Ochiu Alb, Păscăuți, Pelinei, Pîrlița, Petrești, Petrușeni, Petroasa, Popornița, Pociumbeni, Pravila, Pînzăreni, Pîrjota, Rădeni, Rădoaia, Risipeni, Rezina și Răzoaia, Recea, Rîteni, Sărata, Singureni, Sîngerei, Scumpia, Sculeni, Strîmba, Sturzeni, Stîngăceni, Stînjineni, Stîncăuți, Todirești, Tomești, Turta, Ungheni, Untești, Fălești, Flămînzeni, Florești, Florițoaia, Floceni, Fîntîna Albă și Fîntîna Nouă, Funduri, Țeplițești, Ciuciulea, Șerbanca, Șofrancani, Cioropcani.
Pentru următoarele denumiri este greu de a stabili originea, și anume pentru Asnășenii de Jos, Bachir, Bobletici, Bocani, Burghelea, Galata, Gălășeni, Hîncești, Greseni, Domașcani, Dănuțeni, Zagaicani, Zgărdești, Ișcaleț, Chișlodelnița, Cobani, Cozești, Coșcodeni, Coiuceni, Cucioi, Limbeni, Moravineț, Mikleușeni, Parcov, Părciuleanca, Racarîia, Smărăndeni, Teșcureni, Tacsobeni, Hîncăuți, Holiuți, Citireni, Ciulucani, Șoltoia.

În ținutul Orhei la grupul denumirilor slave aparțin Berezlojka, Bușevka, Văsieni, Verejani, Voinovka, Voroteț, Viprova, Vîșcăuți (probabil, de la Vișcovți), Gavrilovca, Gherbovța, Ghetilovca, Horilcani, Horodiște, Hrușovca, Derenev, Dobrușa, Dolina, Duma, Dușca, Dîșcova, Echimăuți (de la Echimovți), Joloboc, Zagoreni, Ivancea, Isacova, Camincea, Clișova, Chipeșca, Chirianca, Cobîleni, Cobîlca, Cornova, Corobceni, Crasnășeni, Cotelnici, Cruglic, Cunzovca, Curchi, Lalova, Lopatna, Lucacevca, Mana, Mărcăuți (de la Marcovți), Martinești, Mateuți (de la Matveievți), Mașcăuți (Mașcovți), Morovaia, Morozeni, Nicolaievca, Ocsentia, Palanca, Peresecina, Pogrebeni, Popăuți (de la Popovchi), Rîșca, Rîșcova, Saharna, Seliște, Sîrcova, Solonceni, Stețcani, Stodolna, Suhuluceni (de la Suhaia Luca?), Sîrota, Tarasovca, Telenești, Teleșeu, Ustie, Fuzovca, Țariovca, Cinișeuți, Ciorna, Șibca.

Ca fiind moldovenești trebuiesc recunoscute denumirile: Bănești, Bologan, Boșcani, Brănești, Brînzeni, Budăi, Butuceni, Buciușca, Vădulica, Valea Popii, Vărzărești, Vlădeni, Ghermănești, Gordinești, Hîrtopul Mare și Hîrtopul Mic, Hîjdieni, Hirișeni, Hirova, Greblești, Hulboaca, Dealulnalt, Jăvreni, Jora de Sus, Jora de Mijloc și Jora de Jos, Ignăței, Izbești, Izvoare, Îndărăpnici, Inești, Călărași, Călător, Chiperceni, Chițcani, Cogîlniceni, Coșernița, Chiștelnița, Leușeni, Lipceni, Lupa, Mălăiești, Mincenii de Jos și Mincenii de Sus, Mîrzești, Mitoc, Mihălași, Mișeni, Mîndra, Negureni, Nișcani, Nistruieni, Ocnița, Ohrincea, Păulești, Pașcani, Pistruieni, Pitușca, Chișcăreni, Păhărniceni, Poiana, Pripeceni, Piatra, Rădeni, Răculești, Rezina, Răspopeni, Răciula, Săseni, Sărăteni, Scorțeni, Scurta, Stanca, Tabăra, Tătărești, Tîrzieni, Făurești, Frumoasa, Furceni, Hirova, Țibirica, Țuțuntei, Țăgănești, Țînțăreni, Cișmea, Ciugureni, Șoldănești.

Neclare după etimologie rămîn Alcedar, Bălășești, Biești, Bogzești, Boșernița, Bravicea și Brăviceni, Breanova, Bulăiești, Bularga, Vahnăuți, Gălești, Găuzeni, Glinjeni, Hoginești, Ghiduleni, Zagaicani, Zubrești, Ișnovăț, Căzănești, Cucuruzeni, Curleni, Meleșeni, Miguleni, Miclești, Molovata, Onești, Orhei, Onițcani, Olișcani, Ordășei, Parcani, Peciște, Pocșești, Samonanca, Samașcanii de Jos și Samașcanii de Sus, Tucnoia, Tusleni, Tereni, Tîrșiței, Trebujeni, Trifești, Tuzora, Ciocompeni, Șarcani.

În ținutul Chișinău denumirile slave sînt Brătuleni, Văsieni, Volcineț, Horodiște, Horodca, Horești, Dolna, Drăsliceni, Isăicani, Chirca, Cojușna, Colonița, Constantinovca, Costești, Cricova, Lozova, Sadova, Seliște, Cebanca, Ialoveni. Dar în genere aici denumirile moldovenești predomină, și noi găsim acolo Bălăbănești, Bălănești, Bălăurești, Balta Mare, Bălțata, Bărboieni, Brăila, Broasca, Bubuiuj, Buda, Budăi, Budești, Vadul lui Vodă, Valea Trestieni, Vărzărești, Visterniceni, Vorniceni, Vînători, Găureni, Grozești, Gîrla, Grătiești, Hluboaca, Goian, Dănceni, Zîmbreni, Călimănești, Chetrosu, Chicera, Cîrlani, Cornești, Măcărești, Malcoci, Mănuilești, Mereni, Mereșeni, Milești, Mitoc, Muncești, Negrești, Nemțeni, Nistoreni, Novaci, Odaia Delariului, Pănășești, Pașcani, Pîrjolteni, Peticeni, Petricani, Revaca, Rădeni, Rediu lui Ciocan, Recea, Roșcani, Ruseștii Noi și Ruseștii Vechi, Sîngera, Sipoteni, Sireți, Schinoasa, Soltănești, Suruceni, Spărieți, Strășeni, Tînjălești, Temeleuți, Ulmu, Frăsinești, Fundul Galbenei, Țîpala, Ciorești, Ciopleni, Ciutești, Șendreni, Iurceni.

Celelalte denumiri, greu determinabile după aparteneța lor lingvistică, se întîlnesc într-un număr nu prea mare: Băcioi, Băcșeni, Boldurești, Bardăr, Biliești, Buțeni, Hansca, Glodighil, Ghelauza, Durlești, Dulejeni, Zamgoj, Zberoaia, Căbăiești, Cartîș, Chișinău, Condrița, Corluceni, Costuleni, Cruzești, Logănești, Molotohașeni, Mărinici, Micăuți, Micleușeni, Modval, Nimoreni, Pojăreni, Selegeni, Scoreni, Sociteni, Tohatin, Trușeni, Fîrlădeni, Cighirleni, Cimișeni. Însă pentru toate denumirile este caracteristic aspectul tipic moldovenesc, oricare ar fi etimologia rădăcinilor înseși.

Absolut un alt tablou este reprezentat în ținuturile de sud ale Basarabiei, și anume în Bender, Akkerman și Ismail. În primul din ele masa principală o alcătuiesc denumirile turcești: Abaclia, Avdarma, Acui, Arsa, Baimaclia, Bahcialia, Batîr, Baurci, Bașcalia, Bender, Beș-Alma, Beș-Ghioz, Beștîmac, Jenan-Abad, Joltai, Dizghingea, Căinari, Cazaclia, Calfa, Caracui, Chirsova (Baș-Chioi), Chiriutne, Comrat, Coșcalia, Sagaidac, Sadaclia, Saca, Selemet, Taraclia, Tocuz, Tomai, Topal (Murza), Ceadîr-Lunga, Ceara-Murza, Cepac, Ciucur-Mingir, Cimișlia, Cioc-Maidan, Ialpugel.

Un număr oarecare îl compun denumirile curat rusești, evident de origine nouă, sau în genere denumiri noi după numele proprietarilor. Asemenea sînt, de pildă, Alexeievca, Andreievca, Bogdanovca, Bulatovca, Burzovca, Varenița, Gherbovți, Colacevca, Copanca, Corjevo, Curujeica, Lascarievca, Leontievo, Manzîr, Mihailovca, Petrovca, Romanenco, Scrivanovca, Tvardița, Telița, Troițcoie, Ferapontovca, Delacău (Bilachev).

Denumiri proprii moldovenești pot fi recunoscute doar Bulboaca, Botnărești, Valea Perjei, Grădești, Gura Bîcului, Gura Galbenei, Gura Sărățica, Cărbuna, Căușeni Noi și Vechi, Chircăiești, Cîrnățeni, Chițcani, Colbăriș, Minciuna, Molești, Opaci, Podiș, Roșcanii Noi și Vechi, Sălcuța și Salcia, Sărățica, Sărata Galbenă, Schinoasa, Solzi, Speia, Sturzeni, Todirești, Florești, Țînțăreni, Șerpeni.

Au o etimologie incertă: Borogani, Bujoi, Gaidar (sat bulgăresc), Gancura, Dubăsarii Vechi, Javgur, Chiriet-Lunga (sat bulgăresc), Cobusca Veche și Nouă, Puhoi și Puhăceni, Tănătari, Fîrlădeni, Hadonimus (Hagimus).

În ținutul Akekrman în genere marea majoritate a localităților sînt absolut noi, ca, în special numeroasele colonii, formate aici deja după anul 1812 și care portă denumiri caracteristice ca Berezino, Borodino, Brienne, Gnadental, Hoffnungstal, Dennewitz (Hamburg), Klostitz, Crasnîi, Kulm, Leipzig, Lichtental, Maloiaroslaveț, Paris, Tarutino, Teplitz, Fere-Champenoise, Friedenstal (foste colonii nemțești). Din numărul total de 170 de denumiri din ținutul Akkerman, doar 13 sînt moldovenești, și anume Văratic, Gura Roșie, Cantemir, Catarga, Moldavca, Moruzeni, Olănești, Păpușoi, Purcari, Sărata, Slobozia-Hăneasa, Feștelița, Frumușica. Toate celelalte poartă denumiri turcești, rusești, bulgărești. Aceiași imagine o reprezintă și localitățile ținutului Ismail.

În rezultatul analizei denumirilor localităților Basarabiei noi putem trage concluzia, că în partea ei de sud elementul moldovenesc lipsea chiar de la început și în genere acest teritoriu a fost puțin populat de atunci cînd a fost cucerit de turci la sfîrșitul sec. XV și apoi timp de cîteva secole a rămas o regiune străbătută de hoardele tătare nomade.

Ce-i drept, Akermanul a aparținut Moldovei în sec. XV, purtînd denumirea de Cetatea Albă – de aici și numele turcesc anterior Ak (alb) – Kirmon (cetate), însă el a fost cucerit de turci încă din anul 1484 și de facto a încetat să aparțină Moldovei.

Nordul Basarabiei, păstrînd pînă în rezent majorotatea slavă a populației, prin denumirile sale arată la predominarea de la bun început a acestei populații asupra celei moldovenești, cu toate că multe denumiri slave au căpătat mai tîrziu o formă moldovenească. Această împrejurare poate fi luată în considerație ca o confirmare a faptului, că aici populația slavă din vechime a fost reprezentată mult mai semnificativ și doar în procesul traiului comun cu moldoveni au fost asimilați de ultimii. Asemenea procese de asimilare ne sînt bine cunoscute și pe malul stîng al Nistrului.

Apropo, vom menționa, că datele statistice despre populația Basarabiei de la sfîrșitul sec. XIX coincid absolut cu acele pe care le-am obținut în baza studierii toponimiei. Potrivit datelor recensămîntului din 1897, procentul maximal al moldovenilor era concentrat anume în ținutul Chișinău, unde ajungea (fără oraș) cifra de 86. În ținutul Orhei (fără oraș) această cifră scade pînă la 80,9%, în Bălți (fără oraș) – pînă la 71%, în Soroca (fără oraș) – pînă la 66,4%, în Bender – pînă la 52,5%, în Hotin deja pînă la 25% și în Akkerman – pînă la 18,2%.

Respectiv, în ordine inversă crește procentul populației slave: în ținutul Orhei el atinge doar 7% (de ruși și ucraineni), în Bălți – 17%, în Soroca – 21% și în Hotin – 59,8%. În ținuturile din sud populația nouă era alcătuită cum din ruși și ucraineni, așa și din bulgari, nemți, evrei și alte naționalități, reprezentate în număr nu prea mare( Vezi, Берг Л. С., Население Бессарабии. П., 1923).

Dacă observăm atent însuși caracterul denumirilor moldovenești ale Basarabiei, atunci putem constata caracterul lor diferit în raport cu modul de formare a denumirilor înseși. În primul rînd se observă un grup mare de denumiri, provenite de la numele proprii ale primilor stăpînitori sau coloniști, iar multe din aceste nume sînt cum moldovenești, așa și slave cu un aspect moldovenesc, iar unele pot fi atribuite cît unui, atît și celuilalt grup.

Astfel, tipice moldovenești sînt denumirile Băcseni și Băcșeni, Buciumeni, Bălănești, Berești, Vancina, Hîjdău, Hincăuți, Danul, Dănceni, Drochia, Drăgănești, Jora, Cogîlniceni, Mihălași, Nistoreni, Prodănești, Răduleni, Ștefănești, Todirești, Tomești, Șerbaca, pe cînd Avrămeni, Alexăndreni, Ghermănești, Ignăței, Ohrincea, Trifănești, Mănuilești, Măcărești, Pricești aparțin celui de-al doilea grup.

Unel din aceste denumiri provin de la nume de familie, precum Valea Delariului, Sturzeni, Mircești, Rezina și Rezoaia, Hijdieni, Călimănești, Milești, Iorginița, Pașcani, Păulești, precum și de la denumirile rîurilor, ca Nistruieni, Sireți, Ciugureni. Fără a înșira pînă la ultima aceste denumiri, se poate spune, că ponderea lor nu este prea mare în numărul total al denumirilor, unde predomină cele formate de la condițiile topografice ale împrejurimilor.
De acest fel sînt, de pildă, Vădeni, Văduleuca, Valea lui Vlad, Valea Popii, Valea Mare ș. a. m. d., Izvoare, Poiana, Redi, Redeni, Rădoaia, Bulboaca, Bulbuci, Balta Mare, Bălți, Dumbrăveni, Dealul Nalt, Măgura, Piatra, Chetrosu, Chetriș, Chetroșica, Hîrtop, Viișoara, Gîrla, Gura Camencea.

În alte cazuri un indicator caracteristic, folosit pentru a denumi localitatea, a fost vegetația din locurile colonizării, de la care provin așa denumiri, ca Aluniș, Baraboi, Harbuzeni, Gordinești, Inești, Chiperceni, Mereni, Mălăiești, Pelinia, Pepeni, Plopi, Rogojeni, Scăieni, Salcia, Sîngerei, Sîngera, Trestieni, Tîrnava, Ulmu, Frăsinești, Florești și Florițoaia, Ceponos, Ciuciulea, Șafrancani.

În unele circumstanțe cauza denumirii se dovedea a fi un oarecare epitet, corespunzător aprecierii locului din punct de vedere al proprietăților lui naturale specifice sau ale impesiilor făcute de el celor ce locuiau acolo. Din acestea fac parte, de exemplu, Albineț, Bălan, Lunga, Larga, Lata, Mîndra și Mîndrești, Medeleni, Negrești și Negureni, Recea și Reciuța, Rotunda, Roșcani și Roșietic, Scurta, Scumpia, Schinoasa, Strîmba, Sărata, Tulbureni, Cerești, Șerbinți. Uneori drept motiv pentru asemenea denumiri putea servi o oarecare asemănare exterioară cu calitățile omului, atribuite și locului, de unde, de pildă, Blîndești, Domoleni, Ghirova, Îndărăpnici, Cucuieți, Nădușita, Tîrzieni, sau aprecierea calităților lui – Frumoasa, Frumușica, Cerești, Văratic.

Caracteristice sînt denumirile care-și au originea de la unele sau altele animale, care ori se găseau în abundență în locul dat sau au servit ca motiv întîmplător pentru asemenea denumiri, precum, de pildă, Bahmut, Bogheni, Bursuceni, Broasca, Vulpești, Dumeni, Chițcani, Corbu, Cîrlan, Căprești, Chișcăreni, Mînzătești, Prepelița, Răculești, Stanca, Stîrceni, Țînțăreni, Șoldănești.

Destul de interesante sînt denumirile, care mărturisesc despre apartenența națională sau socială a coloniștilor. Printre primele se întîlnesc puține: Rusești, Nemțeni, Săseni, Serbiceni și Sîrbești, Tătărești, Unguri și Țigănești, care, în sine, sînt destul de clare. Mult mai multe sînt denumirile din cealalaltă categorie, ca Bisericani, Văzărești, Vînători, Dărăbani, Călărași, Călărășăuca, Călători, Codreni, Pînzăreni, Chișcăreni, Răspopeni, Sobari, Făurești, Tabăra, Șalviri.

Unele din ele menționează apartenența primilor coloniști la anumite categorii de proprietari, cum ar fi Bisericani, Mitoc, Visterniceni, Vorniceni, Păhărniceni, Cuconești, Mîrzești, Soltănești. Altele mărturisesc despre oarecare legături de rubedenie ale proprietarilor, care trăiau în anumite localități, de unde avem Moșenii, Ruda, Unchiteștii, Feteștii, Frăteștii.

Într-un șir de denumiri se resimte aprecierea socială a locuitorilor din partea vecinilor sau careva amintiri – de cele mai multe ori de caracter negativ, – legate de unii sau alți locuitori, ca, de pildă, Dușmani, Pîrlița și Pîrliți, Cîrpaci, Izbești, Minciuna, Pripiceni, Flămînzeni, Strășeni, Sperieți, Stîngăceni, Siroteni, Ciutulești și Ciutești.

Un grup foarte specific este alcătuit din denumiri, provenite de la nume de produse alimentare (Brînzeni, Mămăliga, Păscăuți, Pitușca, Turta, Untești), și mai ales de diferite obiecte de uz casnic sau gospodărești, fără a le exclude pe cele mai neînsemnate. De acestea sînt Briceni, Burlănești, Bîrnova, Drengăuți, Cotiujeni, Cormani, Ocnița, Resteu, Secureni, Toban, Șendreni, Șiubotari, Ghizdita, Hîrbova, Zgurița, Zăbriceni, Cîrpița, Papornița, Sculeni, Scorțeni, Furceni, Țibirica, Cișmea, Grătiești, Peticeni, Tînjelești, Cioropcani, Șura ș. a. Probabil, și în acest caz și-au jucat rolul impresiile unei oarecare asemănări ale locului cu unele obiecte sau denumirea a provenit de la primele construcții făcute acolo (Buda, Șura, Ghizdita, Cișmea) sau de la meșteșugurile pentru fabricarea obiectelor (Budăi, Putinești, Butești, Boșcani, Funduri, Greblești, Sipoteni, Țîplești, Țeplițești, Țipala).

Unora cu greu li se găsește vre-o explicație, numai dacă numele nu provine de la fantezia individuală în a denumi, probabil, așa localități ca Negureni, Ochiu Alb, Leușeni, Pistruieni, Bocșa, Hîrcești, Cot, Ghindești, Musteața, Butuceni, Floceni, Buciușca, Găureni, Peticeni, Pociumbeni, ș. a. m. d.

Este foarte probabil, că un mare număr de denumiri provin de la numele sau poreclele primilor stăpîni sau locuitori și deaceea nu necesită nici un fel de interpretări. Este interesant să menționăm, că metodele numirilor examinate mai sus, puțin se deosebesc de acelea, pe care le întîlnim în toponimia slavă, și, în particular, în cea rusă, unde masa principală a denumirilor provin de la nume proprii sau porecle, de la categoriile proprietarilor (Cneazevo, Voievodina, Diacova ș. a. m. d.), de la ocupația locuitorilor (Socolnichi, Rîbachi, Crasilnichi, Bronnițî), de la tipul așezării (Selițî, Usadișce, Vîșelchi), de la apartenența economică a locuitorilor, de la landșaft (Gorchi, Poleana, Podol, Porecie, Pesocinea, Zabolotie), de la vegetație (Ramenie, Dubrovca, Dubița, Veazovoie ș. a. m. d.), de la fîntîni, drumuri ș. a. m. d.( Vezi Селищев А. Из старой и новой топонимии (Труды Московского ин-та истории, философии и литературы Т. V, M., 1939).

Putem doar menționa diversitatea mai mare a toponimiei rusești privind metodele gramaticale de formare a denumirilor în comparație cu cea moldovenească, în care predomină mai ales sufixele -ești sau -ani, -eni. În Basarabia se întîlnește destul de rar sufixul -ăuți (din sl. -ovța) și doar în denumirile cele mai vechi ce au o etimologie greu de stabilit, ca, de pildă, Grimancăuți, Clișcăuți, Lencăuți, Măndîcăuți, Trebisăuți, în care, probabil, trebuiesc văzute nume slave vechi alterate.

Prin exemple unice sînt reprezentate alte sufixe, ca -iuți (Cepeliuți, Hiliuți), -eu, -ău, -ei (Resteu, Chișinău, Orhei), iar adeseori cuvîntul inițial rămîne în forma sa neschimbată, de pildă, Mitoc, Ruda, Ochiu Alb, Valea lui Vlad, Poiana, Rediu, Dealunant, Gîrla, Hîrtop, Măgura ș. a. m. d.

În aceasta se poate vedea o trăsătură caracteristică propriu toponimiei moldovenești, o cercetare mai minuțioasă a căreia va putea explica multe aspecte specifice, precum și va lămuri denumirile rămase încă incerte( Vezi Jordan J., Rumanische Toponomastik, I-III, Bonn, 1924-1926, unde se găsesc multe paralele și explicații interesante). Însă această muncă necesită în primul rînd cercetări istorice despre fiecare localitate, deoarece ea poate fi menționată în documente mai vechi: urice domnești, hrisoave de danie, ș. a. m. d. Însă și acum putem observa trăsăturile cele mai importante a toponimiei basarabene, așa cum aceasta s-a format către începutul sec. XX.

Aici își găsesc oglindirea și condițiile naturale și sociale, în care s-a efectuat mai tîrziu colonizarea. Multe denumiri sînt legate de numele primilor locuitori sau stăpîni ai unei sau altei așezări. Aceste nume reprezintă uneori nume slave antice, care nu pot fi recunoscute ușor, dar care erau destul de răspîndite la timpul lor și s-au păstrat numai în toponimie. Prin aceasta ele mărturisesc despre vechimea posesorilor lor și în același timp pot fi deosebite cu ușurință de denumirile date după numele proprietarilor, apărute încă la începutul sec. XIX. Este foarte probabil, că unele denumiri, atribuite de noi celor moldovenești sau lăsate fără vre-o atribuție certă, numai într-un timp nu prea îndepărtat au căpătat o formă asemănătoare celei moldovenești, iar în trecut aparțineau celor curat slave.

Însă tabloul general, obținut din analiza toponimiei, apare clar: slavii au ocupat din cele mai vechi timpuri toată partea de nord a Basarabiei; centrul și sudul, după pecenegi și polovțieni, au rămas o oarecare vreme pustii. Și doar în centrul regiunii, în jurul Chișinăului, locurile pustii au fost colonizate de moldoveni începînd cu sec. XV, cînd ei s-au alăturat slavilor de est care locuiau în partea de nord a teritoriului.

М.В.Сергиевский/Maxim Serghievskii, ”Топонимия Бессарабии и её свидетельство о процессе заселения территории”. Известия Академии Наук СССР. Отделение литературы и языка. 1946. Т. V, вып. 4/ ”Toponimia Basarabiei și mărturia ei despre procesul colonizării teritoriului”, Buletinul Academiei de Științe a URSS, secția de literatură și lingvistică, 1946, vol. V, broșura 4.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s