CURTEA CONSTITUȚIONALĂ NU A DECLARAT LIMBA ROMÂNĂ LIMBĂ DE STAT

Un articol foarte reușit de Ion Grosu despre ”hotărîrea” Curții Constituționale de pe 5 decembrie 2013, care, chipurile, recunoaște limba română limbă oficială în Republica Moldova:

Azi o mulțime de resurse mediatice au titrat „Limba română declarată limbă de stat”, cu o unanimitate atît de uimitoare, încît chiar și premierul român Ponta a crezut și a salutat decizia curții.

Decizie care sună în felul următor:

„Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a hotărât că, în sensul Preambulului Constituţiei, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate. De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează. Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.”

(textul pe pagina CC)

Nicăieri în text Curtea Constituțională nu stabilește că „limba română este limbă de stat”, ci doar include textul Declarației de Independență la textul Constituției (ceea ce în sine e bizar, dar despre asta voi scrie, poate, cu altă ocazie).

Purcedem în căutarea limbii române în Declarația de Independență a Republicii Moldova, care menționează o singură dată limba română, și nu în partea de proclamație, ci în preambul, în fraza:

„REAMINTIND că în ultimii ani mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotarîrile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;”

Nici Declarația de Independență, prin formularea sa nu obligă decretarea limbii române ca limbă de stat, ci doar REAMINTEȘTE că la 31 august 1989 aceasta a fost decretată limbă de stat, ceea ce conduce semnatarii Declarației la afirmațiile conținute în proclamație.

Dar cum arăta legea privind decretarea limbii române ca limbă de stat din 31 august 1989 despre care ne REAMINTEȘTE Declarația de Independență.

Iată cum (sursa:istoria.md)

Este evident că pentru semnatarii Declarației de Independență nu există diferență între limba română și limba moldovenească. Este evident că nici Declarația de Independență și nici Hotărîrea Curții nu obligă Parlamentul să modifice Constituția și să includă sintagma „limba română este limbă de stat”.

Nicăieri textul Constituției nu neagă expresia „REAMINTIND că…”. Peste tot Constituția e în concordanță cu faptul că Declarația de Independență reamintește că la 31 august limba moldovenească a revenit la grafia latină.

Aceste remarci sunt necesare pentru că decizia (din nou politică) a Curții Constituționale s-a dorit să rezolve prin metoda nodului gordian, nedemocratic, fără consultări, o problemă majoră a acestei țări, care ne divizează de 22 de ani. Prin metoda asului din mînecă.

Anunțuri

3 gânduri despre „CURTEA CONSTITUȚIONALĂ NU A DECLARAT LIMBA ROMÂNĂ LIMBĂ DE STAT

  1. „Măcară dară că şi la istorii şi la graiul şi streinilor şi înde sine cu vréme, cu vacuri, cu primenéle au şi dobândescŭ şi alte numere, iară acela carile ieste vechiŭ nume stă întemeiat şi înrădăcinat: RUMÂN. Cum vedem că, măcară că ne răspundem acum moldovéni, iară nu întrebăm: ştii moldovenéşte?, ce ştii românéşte?, adecă râmlenéşte, puţin nu zicem: „sţis romaniţe?” pre limba latinească. Stă dară numele cel vechiŭ ca un teméi neclătit, deşi adaog ori vrémile îndelungate, ori streini adaog şi alte numere, iară CELA DIN RĂDĂCINA NU SĂ MUTĂ. Şi aşa ieste acestor ţări şi ţărâi noastre, Moldovei şi Ţărâi Munteneşti numele cel direptŭ de moşie, ieste RUMÂN, cum să răspundŭ şi acum toţi acéia din Ţările Ungureşti lăcuitori şi munténii ţara lor şi scriu şi răspundŭ cu graiul: Ţara Românească”. (Miron Costin – „De neamul moldovenilor”).

    • Tot acolo M.Costin mai scrie și asemenea lucruri:
      ”După așezarea cu râmléni pre acéste țări, Traian-împăratŭ au purces pre Dunăre în jos cu oștile sale, de care s-au pomenitŭ de vechi istorici că 600.000 de oșténi numai de războiŭ au avutŭ. Și trecând apa Sirétiului, apoi Prutul, Nistrul, Buhul, Niprul, Donul, care ape acéstea toate pre atuncea cu alt nume au fostŭ, nu cu acéstea de acum”

      ”Că de au fostŭ aicea țara discălicată des de Traian, cum ieste între acéste ape, Prutul și Nistrul, dară de la Nistru pănă la Nipru și de la Niprul pănă la apa Donului și Traian-împăratul prin pustii au mersŭ.”

      Cînd a trecut Traian prin actualele Ucraina și Rusia? Hai ș-om crede în tot ce-a scris Costin!

      Un capitol din ”Cronica polonă” Costin îl numește:
      ”DESPRE LIMBA MOLDOVENEASCĂ SAU RUMÎNEASCĂ”. Notați, mai întîi MOLDOVENEASCĂ.

      În afară de aceasta mai scrie:

      ”Eu m-am străduit mult întru aceasta, în aceste vremi, care, după cum vedem, sînt ultimele ale noastre, şi fie că poporul moldovean va citi mai întîi cronica mea…”

      ”Cel mai nou nume al moldovenilor noştri este moldovan, iar al muntenilor, muntan”

      ”…ţinutul Tighina; ţinutul Chilia, în care este oraşul Ismail, pe moldoveneşte Smilul…”

      Alt lucru curios, scris de Costin, despre munteni de data asta:

      ”Lucru de mirare că acel popor, deşi se trage din aceeaşi viţă ca moldovenii, este însă un popor negru. De aceea şi turcii, văzînd aceasta, îi numesc caravlahi, adică vlahi negri, căci şi acel domn dintîi, despre a cărui poveste s-a scris că a pornit din principatul Transilvaniei, se numea Negrul- vodă (căci pe limba noastră se zice negru, iar pe latineşte nigrum). Ar fi însă o concluzie greşită dacă am spune că pe acel domn dintîi al lor l-au numit negru din această pricină, deşi poate şi el de la fire a fost negru, dar ce legătură este cu faptul că tot poporul său ar fi negru? Sigur este că la ei sînt rari oamenii — dintre cei mai de seamă sau din popor — care să nu fie negricioşi, iar părul lor e foarte negru, deşi unii au părinţi greci, alţii sîrbi, alţii unguri, şi poloni ce se găsesc acolo din vremea domnului Simion şi a lui Matei, iar, după vechiul obicei, fiii sînt negri. Eu socot că pricina este aceasta, că toată ţara, de la un cap la altul, toată este aşezată spre miazăzi; între munţi şi între Dunăre, este foarte strîmtă, căci unde este cea mai largă abia e nevoie de o zi şi jumătate de călărit de la Dunăre pînă la munţi, însă este lungă de douăsprezece zile de călărie de-a lungul munţilor şi a Dunării; munţii şi însuşi pămîntul ţării privesc spre miazăzi, şi oriunde se îndreaptă omul, îl loveşte soarele în faţă, şi căldura este cu mult mai mare decît aici, în ţara noastră. Le socot pricină unii că şi de aceea sînt negri, pentru că la fiecare boier mai de seamă este întotdeauna obiceiu ca doicele să fie ţigănci, ceea ce este o glumă. Eu nu le dau această pricină, ca unor rude şi fraţi ai noştri, aflători în aceeaşi soartă şi suferinţe cu noi”

  2. ”Lucru de mirare că acel popor, deşi se trage din aceeaşi viţă ca moldovenii, este însă un popor negru. De aceea şi turcii, văzînd aceasta, îi numesc caravlahi, adică vlahi negri, căci şi acel domn dintîi, despre a cărui poveste s-a scris că a pornit din principatul Transilvaniei, ( … ) Le socot pricină unii că şi de aceea sînt negri, pentru că la fiecare boier mai de seamă este întotdeauna obiceiu ca doicele să fie ţigănci, ceea ce este o glumă. Eu nu le dau această pricină, ca unor rude şi fraţi ai noştri, aflători în aceeaşi soartă şi suferinţe cu noi”
    Acest text pe care l-ai citat şi a cărui conţinut nu vreau să-l discut, în afară de o construcţie gramaticală mai aparte, ESTE LIMBĂ ROMÂNĂ PURĂ! pe care scriitori de început în limba moldovenilor, scrisă cu alfabet chirilic, au definit-o „limbă rumânească”. El nu poate fi „tradus” în „limba maldav’nească” a lui Vasili Stati decăt tot cu aceleaşi cuvinte pe care le-a folosit şi Cantemir.
    Iată ce scrie sub titlul Cazaniei lui Varlaam, Mitropolitul Ţării Moldovei, pe timpul domnitorului Vasile Lupu: „C A Z A N I A – Carte rumânească de învăţătură”. Mai mult, în preambulul acestei lucrări, se referă explicit la faptul că această aceasta a fost scrisă „în limba rumânească”, iar nu în moldovenească. Sigur în unele documente de cancelarie, scrise de unii scribi mai mult sau mai puţin cultivaţi apare şi expresia de „limbă moldovenească”, ca o ilustrare a locului geografic unde se folosea această limbă, dar asta nu modifică cu nimic esenţa problemei. Marea majoritate a oamenilor cultivaţi din Moldova consideră că limba aşazisă „moldovenească” este o limbă românească. Iată ce spune Dimitrie Cantemir, a cărei autoritate culturală şi ştiinţifică numai un prost o poate pune la îndoială, în „Hronicul vechimei a românilor-moldo-vlahilor” Cartea I, Capul II :
    „… şi (mai) ales trăitorii despre (dinspre) Nistru, carii fără samă multe rusăşti cuvinte în limba românească amestecă, precum şi astăzi să veade”
    Numai un orb nu vede că însuşi Dimitrie Cantemir zicea la vremea sa că limba pe care o vorbeau moldovenii „despre (dinspre) Nistru era numită „LIMBĂ ROMÂNEASCĂ”, chiar dacă şi Cantemir de multe ori uzează termenul de „limbă moldovenească”
    Dacă unii vor să-şi numească limba pe care o vorbesc cu termenul de „moldovenească”, „rusască”, „ucrainescă” E TREABA LOR! Nimeni nu-i opreşte. Numai că în mod corect, limba aceasta ce o vorbesc marea majoritate a trăitorilor dintre Tisa şi Nistru, chiar şi mai departe, se numeşte ştiinţificeşte, LIMBA ROMÂNĂ! Punct!
    Nu ştiu de ce d-le Obidin unii moldoveni primitivi de dincolo de Prut umblă cu cioara vopsită zicînd că-i porumbel, cînd toată lumea ştia de foarte mult timp că pe meleagurile bazinului Carpato-Danubiano-Pontic, de la Tisa şi pînă mult dincolo de Nistru se vorbea o „LIMBĂ ROMÂNEASCĂ”, indiferent dacă unii o mai şi numeau moldovenească. Chiar că nu pot să înţeleg, zău aşa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s