GRANIȚA ETNICĂ ÎNTRE MOLDOVENI ȘI NOGAI ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTREAN ÎN SEC. XVIII

Pe parcursul sec. XVIII în interfluviul pruto-nistrean se pot evidenția două regiuni etnice care se deosebeau una de alta. Prima este partea centrală a interfluviului; aici majoritatea etnică o alcătuiau moldovenii. A doua este Bugeacul, unde trăiau tătari nogai, precum și turci; moldovenii locuiau doar în cîteva locuri. În afară de ei, în ambele regiuni locuiau și reprezentanții altor grupuri etnice.
Regiunile de stabilire a grupurilor etnice principale în mare măsură erau determinate de configurația granițelor teritorial-administrative și de stat. Interfluviul pruto-nistrean era despărțit de granița instalată în jurul anului 1666, care separa teritoriul care se afla sub jurisdicția domnitorului moldav, unde locuiau în general moldoveni, de teritoriul locuit mai ales de populație nomadă și seminomadă, și anume nogaii așa numitei hoarde din Bugeac, care era supusă hanului din Crimeea. Această graniță, care purta denumirea convențională ”hotarul lui Halil-pașa”, se întindea de la locul vărsării rîulețului Ialpug în limanul Ialpug, mergea către nord de-a lungul rîulețului Ialpug pînă la intersecția lui cu anticul zid de pămînt, cunoscut sub denumirea Valul de Sus al lui Traian și mai departe se întindea de la vest spre est de-a lungul acestui val pînă la punctul de intersecție al acestuia cu rîulețul Botna; mai spre est se afla teritoriul raialei Bender( Documente turcești privind istoria României. Vol I. Ed. M. Mehmet. București, 1976. P. 270-285; Nastase Gh. Hotarul lui Halil pașa și cele 2 ceasuri. Buletinul societății regale române de geografie. V.L. 1931. Chisinau, 1932. P. 208-214).
Mai mult decît atît, în partea de sud a interfluviului, adică în regiunea numită, începînd cu sec. XVIII, Bugeac, existau unități administrative aparte numite cadiat și regiuni, așa-numitele ”raiele”, pe lîngă cetăți, care se aflau sub conducerea nemijlocită a autorităților turcești – Chilia, Akkerman, Bender și Ismail( Cronici turcești privind țările române. VIII. Ed. M. Mehmet. București, 1980. P. 203-206). Componența etnică a populației în aici era destul de pestriță. De-a lungul malului drept al Nistrului, mai jos de raiaua Benderului, se aflau așa-numitele ”satele hanului” (Ciobruciu, Răscăieți, Malcoci ș. a.) locuite preponderent de moldoveni, care se aflau sub jurisdicția hanului Crimeii( Ляскоронский Т. Гильом Левассер де Боплан и его историко-географические труды относительно Южной России, Киев, 1901). Cîteva sate moldovenești se aflau și în raiaua Akkerman (Purcari, Olănești, Palanca ș. a.)( Calatori straini despre tarile romane. V. 5. București, 1973. P. 448).
Granițele existente la începutul secolului trebuiau, după idee, să oglindească și stuația etnografică din ținut. Însă în realitate granița etnică între moldoveni și nogai suferea pe parcursul perioadei cercetate schimbări semnificative. Cauza acestora era presiunea permanentă exercitată de hoardele de nogai asupra graniței de sud-est a principatului Moldovei, care înfăptuiau aici, în esență, o politică de expansiune demografică și rupeau din Moldova întinderi mari de pămînt. Nogaii au elaborat o tactică de cucerire originală. Cînd situația era prielnică (în timpul războaielor sau răscoalelor hoardelor de nogai) ei mai întîi se năpusteau asupra regiunilor de lîngă graniță, le jefuiau, iar pe o parte din locuitori îi duceau în robie. Cei ce reușeau să se salveze plecau spre nord. După aceea nogaiii făceau demersuri pe lîngă Poartă despre alipirea teritoriilor pustiite deei la proprietățile lor, sub motivul că nu le ajunge pămînt, iar în vecinătate se află mari spații nelocuite.
Aceste demersuri deseori se încununau cu succes. Evenimente de asemenea caracter au avut loc în regiune în timpul războaielor antiturcești ale țărilor europene, petrecute în 1672-1676, 1683-1699, 1710-1711, 1735-1739, precum și ale răscoalelor nogailor din 1699-1703, 1727-1728, 1758. Răscoalele menționate ale hoardelor de nogai de obicei erau provocate anume de încercările autorităților moldovenești de a-i alunga pe nogai de pe teritoriile ocupate de ei peste limitele ”hotarului lui Halil pașa”, adică în Bugeac. Dar ce reprezentau aceste teritorii cucerite de nogai, care erau obiectul discuției pe parcursul sec. XVIII?
În acestă privință s-au dovedit a fi hotărîtoare evenimentele militar-politice din 1711, cînd după campania de la Prut a lui Petru I nogaii au pustiit Principatul Moldovei și au cucerit așa-numitul teritoriu ”două ceasuri” cu suprafața de peste 1600 de km pătrați din compnența ținuturilor moldovenești Lăpușna, Orhei și Tigheci( Ghibanescu Gh. Hrisov din 1754. Arhiva. Iași, 1897. Nr. 5-6. P. 364). Încercările domnitorilor moldoveni din 1719 și 1727 de a-i da afară pe nogai de pe teritoriile cucerite de ei au provocat o răscoală a hoardei nogailor și mai apoi tarataive diplomatice îndelungate( Cronica Ghiculeștilor. Istoria Moldovei (1695-1754). Ed. Camariano N., Camariano-Cioran A. București, 1965. P. 231-233; Cronici turcești privind țările române. VIII. București, 1980. P. 249, Архив внешней политики Российской империи (АВПРИ). Ф. 89, Оп. 1. Д. 2/1727. Л. 17, 17 об). În urma acestor tratative, care s-au încheiat la Istanbul în 1731 (iar arbitru a fost marele vizir al imperiului) a fost recunoscut dreptul juridic formal al domnitorului moldovan să posede ”zona două ceasuri”, însă de fapt ea a rămas sub stăpînirea nogailor, care și-au asumat angajamentul să plătească domnitorului doar o anumită compensație pentru folosirea pămînturilor( Cronica Ghiculeștilor. Istoria Moldovei (1695-1754). Ed. Camariano N., Camariano-Cioran A. București, 1965. P. 331-335). Nogaii înfăptuiau aici o politică de colonizare activă, înlocuind treptat cu totul de acolo populația moldovenească și întemeind aici un șir de sate. Dintre ele în documente sînt menționate așa localități ca Congaz, Copceac, Ciumai, Cemișli, Baurci ș. a.( Российский Государственный военно-исторический архив (РГВИА), Ф.14209. Оп. 5/165. Д.29. Л. 3 об).
Însă nici granița ”zonei două ceasuri” nu reprezenta limita răspîndirii nogailor. Specificul natural al teritoriului aflat la nord de stepa Bugeacului le convenea nogailor. Ei pătrundeau din Bugeac în inima Codrilor prin văile rîulețelor Sărata, Ialpug, Cogîlnic, Botna, Botnișoara, Bîc și Ișnoveț( Архив внешней политики Российской империи. Ф. 112. Оп. 1. Дела Едисанских, Ембулуцких и др. татар. Д. 1/ 1761. Л. 1. 1 об., 2). Ca urmare, lîngă granița externă a ”zonei două ceasuri” apăreau regiuni unde erau amestecați moldovenii și nogaii. Structura demografică a acestei regiuni era determinată de rare sate moldovenești, care au rămas întregi, sau care au fost din nou întemeiate lîngă masivele păduroase, precum și de locuințele nogailor prin văile bogate în iarbă. Aproape întreg teritoriul, pînă la rîul Prut la vest și doar puțin neajungînd împrejurimile localității Chișinău la nord, făcea parte din zona de expansiune demografică a nogailor( ”Tătarii nogai s-au mutat cu vitele lor lîngă Prut. Raportul din 23 ianuarie 1739”. Архив внешней политики Российской империи. Ф. 112. Оп. 1. Д. 19/1739. Л.155; ”Iar Orak-oglu cu Membet-oglu și unii nogai care se află lîngă Prut în număr de patru mii. Raportul din 10 ianuarie 1739”. Архив внешней политики Российской империи. Ф. 112. Оп. 1. Д. 19/1739. Л. 75 об.; ”Nogaii în februarie se află lîngă Prut”. Архив внешней политики Российской империи. Ф. 112. Оп. 1. Д. 19/1739. Л. 360 об). Toponimia teritoriilor învecinate cu localitățile Leova, Cantemir, Cahul și Vulcănești conține elemente turcice. În calitate de așezări ale nogailor, dintre cele mai însemnate, au fost atestate de nogai înșiși, precum reiese din documentele ruseșri ale acelor timpuri, satele Cazangic, Tomai, Ciobalaccia, Tartaul (Tarta-Oglu) lîngă actualul Cantemir( Российский Государственный военно-исторический архив, Ф. 14209. Оп. 5/165. Д. 29. Л. 2 об.-3 об). Aceste sate, locuite de nogai, se aflau la vest de ”zona două ceasuri”. În așa mod, în regiune continua procesul de înlocuire a populației moldovenești de către elementul etnic nogai.
Nu se știe, cît de departe ar fi ajuns astfel de procese în limitele interfluviului pruto-nistrean dacă în regiune s-ar fi păstrat controlul politic al osmanilor. Un punct de cotitură în evoluția acestor procese au fost războaiele ruso-turce din 1768-1774 și 1787-1791. Din august 1770 comandantul trupelor rusești contele F. Panin începe mutarea nogailor din Bugeac spre est – în Crimeea și Kuban( Архив внешней политики Российской империи. Ф. 112. Оп. 2. Д. 1/1768, 1775, «Дела четырех орд: Едисанской, Буджакской, Джамбуйлуцкой, Едичкульской». Л. 22 об., 32, 67 об.). O mare parte a nogailor au emigrat peste Dunăre – în Dobrogea și mai departe spre Turcia. Micșorarea densității populației nogailor în sudul interfluviului Pruto-Nistrean au permis autorităților moldovenești să purceadă la alungarea nogailor de pe teritoriile contestate. Cel mai mare succes a fost obținut în 1774, cînd nogaii au fost alungați din partea de nord a ”zonei două ceasuri”, unde a fost format așa-numitul ținut Hotărniceni( adică de la hotar)( Năstase Gh. «Hotarul lui Halil pașa și cele 2 ceasuri». Buletinul societății regale române de geografie, V.L, 1932. Chișinău, 1933. P. 207-214).
În linii generale aceste granițe și astăzi determină limitele etnografice a locurii compacte a populației moldovenești la sudul interfluviului Pruto-Nistrean. Micșorarea densității populației nogailor a deschis posibilități largi pentru valorificarea întinselor teritorii din centrul și sudul interfluviului de către reprezentanții popoarelor sedentare, ceea ce, de la sine înțeles, a fost un fenomen progresiv. Ultimii nogai în număr de 6353 de persoane de ambele sexe au fost mutate de către comandamentul rus din Bugeac pentru a fi așezate în Crimeea și guberniile Ecaterinoslav și Herson în anul 1807( Скальковский А.А. Хронологическое об.озрение истории Новороссийского края. 1730-1823. Ч.2. Одесса, 1838. С. 126).

 

Dan Haidarlî, doctor în istorie, cercetător științific al Institutului de cercetări interetnice al AȘM.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s