DIPLOMAȚII FRANCEZI ȘI CHESTIUNEA BASARABEANĂ ÎN TIMPUL DICTATURII REGELUI CAROL AL II-LEA (1938-1940)

Fragment din discursul lui Vincent Boulet, profesor de istorie la universitatea Sorbona la conferința științifică internațională ”Identitatea civică și integrarea europeană – factori ai consolidării statalității moldovenești” (Chișinău, 5-6 octombrie 2011)

Ideile despre politica românească în Basarabia.

Pe toată perioada cercetată de noi Basarabia a început să intereseze reprezentanța franceză la București doar din septembrie 1939. Atunci această regiune a fost menționată în două lungi telegrame trimise la Paris. Pe 26 septembrie 1939 ambasadorul Adrien Thierry astfel înțelegea starea de spirit a locuitorilor Basarabiei în privința posibilei prezențe sovietice pe teritoriul lor: ”Reacția a fost diferită, în funcție de mediul și apartenența socială a oamenilor[…]. Populația de origine rusă, de pildă, în general are o atitudine negativă față de Polonia, îi învinuiește pe polonezi de faptul că aceia au ocupat teritorii rusești, și apreciază pozitiv acțiunile sovieticilor în Polonia. Dar cît privește presiunea exercitată de URSS asupra Basarabiei părerile lor nu sînt unanime. Unii, de obicei, marii proprietari de pămînt, se tem de aceste evenimente, deoarece ca urmare își vor pierde proprietățile […]. Iar masa proletariatului rus și reprezentanții clasei medii nu se împotrivesc campaniei sovietice. Printre izraeliți situația este cam la fel. În timp ce proprietarii de imobile și capitaluri sînt precauți și par a fi neliniștiți, majoritatea locuitorilor din ghetouri au o atitudine foarte prietenoasă față de Soviete. Iar intensificarea antisemitismului în România actuală doar întărește aceste preferințe. Mai mult ca atît, am fost informat, că unii izraeliți din Vechiul Regat s-au mutat cu traiul în Basarabia, cu speranța că această regiune în curînd va trece în mînile Sovietelor. Cauza unei asemenea migrațiuni a devenit, de multe ori, frica față de Germania. Așa se comportă, în general, locuitorii satelor, și aceasta creează, la momentul dat, o atmosferă nefavorabilă. Cît privește revoluția rusă, trebuie să ne amintim, că bolșevismul deja a avut loc odată în Basarabia, și, probabil, țăranii vor primi trupele sovietice fără a se împotrivi( Documents diplomatiques français. / 1939, 3 septembre-31 décembre, p. 248-249).
În afară de aceasta, în raportul de la 30 decembrie 1939 a fost analizată politica de românizare a Basarabiei efectuată de București. Vorba mergea, în primul rînd, despre derusificarea provinciei: ”Pînă în 1936-1937 guvernul a înfăptuit în Basarabaia politica românizării, interzicînd folosirea și predarea limbii ruse, interzicînd formarea școlilor rusești – într-un cuvînt, stăruindu-se prin toate mijloacele să înnăbușe totul ce ar putea aminti populației despre puterea precedentă”. În raport se menționa că generalul Nicolae Ciupercă ”era cunoscut prin entuziasmul său manifestat în politica românizării”, pînă la numirea lui în serviciu la București în 1938. În opinia diplomaților francezi, din 1938 politica de românizare a fost oarecum limitată, însă această reducere nu a fost ”atît de profundă”. În raport sînt, de pildă, asemenea cuvinte: ”cît privește cărțile rusești, care se găsesc în mare număr în bibliotecile din Chișinău, aceste fonduri sînt închise pentru public și nici o carte din ele nu se eliberează vizitatorilor. De asemenea au fost lichidate și bibliotecile private, unde se puteau împrumuta cărți în limba rusă. În Chișinău se pot găsi doar cîteva cărți, tipărite peste hotare și aduse aici din București, trecînd preventiv cenzura  în capitala română”( Documents diplomatiques français. / 1939, 3 septembre-31 décembre, p. 904-910).

Analiza alipirii Basarabiei la URSS.

După alipirea Basarabiei la URSS, ambasadorul Adrien Thierry a trimis un raport, scris la 2 iulie 1940 și adresat noului ministru de externe din cabinetul mareșalului Petain Paul Baudouin. În opinia lui, alipirea Basarabiei la URSS a fost o lovitură îndreptată direct împotriva Germaniei, și nu împotriva României, pe care o interesa puțin această regiune:
”Românii nu sînt interesați de Basarabia, în primul rînd, pentru că nu au cu această provincie așa legături strînse ca cu Transilvania, de exemplu. În afară de aceasta, ei, după cum se pare, se tem că această regiune va face concurență economică altor regiuni ale țării, deoarece posedă resurse naturale care au fost folosite puțin pînă acum. A fost nevoie de invaziunea Germaniei și folosirea de către ea a metodelor colonialiste de dezvoltare a culturilor agricole oleaginoase, ca Basarabia să devină din nou obiect al atenției. Din acest punct de vedere acest teritoriu trebuia să fie obiect de interese serioase ale economiei Reichului. Aceiași economiști trebuie să fie îngrijorați despre alipirea Cernăuțului la Rusia, deoarece prin acest oraș se efectua tranzitul mărfurilor basarabene și moldovenești și în el sînt concentrate jumătate din căile feroviare care duc din România în Germania (în afară de petrol). La încheiere vreau să spun că economia României nu ar trebui să sufere mult din cauza pierderii acestei provincii, alipite de Soviete, necătînd la dimensiunile acestui teritoriu și bogățiile naturale aflate acolo. Însă acțiunile rușilor provoacă o daună Germaniei, care consideră Basarabia și Bucovina ca teritorii rezervate exclusiv pentru expansiunea economică germană […] și care a investit acolo mijloace financiare semnificative”( Documents diplomatiques français. 1940. Tome 1. 1er janvier – 10 juillet, p. 901-902).
Ambasadorul Franței Adrien Thierry a fost scos din funcție cîteva zile mai tîrziu din ordinul lui Petain, însă Henri Spitzmuller a deținut funcția de prim-secretar al ambasadei la București pînă în 1944, adică pe toată durata regimului lui Petain și a dictaturii lui Antonescu.
Deci, noi putem vedea că Franța fiind pînă în 1939 aliata României, menționa, că opinia publică în Basarabia nu era unanimă în privința alipirii ei la România. Ce-i drept, scopurile diplomatice au prevalat asupra necesității analizării politicii interne românești. De aceea, spre exemplu, caracterul antisemit și naționalist al conducerii lui Carol al II-lea, precum și politica de românizare înfăptuită în Basarabia, nu erau pentru Franța un motiv pentru a refuza o alianță diplomatică. Ea chiar considera faptul că guvernul lui Carol al II-lea însușundu-și direcțiile principale ale ”Gărzii de Fer” în privința politicii interne, evita venirea la putere a ”Gărzii de Fer” înseși. Franța era îngrijorată mai mult de germanofilia ”Gărzii de Fer”, decît de acțiunile înăuntrul țării. În opinia ei, chestiunea basarabeană se înscria în această linie diplomatică. În vara lui 1940, după cotitura progermană din luna mai, Franța a abandonat România. Această schimbare a devenit evidentă încă pînă la declarația oficială din noiembrie 1939 cînd între Germania și România a fost semnat un tratat militar secret. În iunie – începutul lui iulie 1940 diplomații francezi nu s-au exprimat împotriva alipirii Basarabiei la URSS. Desigur, Basarabia pe atunci nu era problema principală a politicii franceze, cînd trupele germane se aflau în împrejurimile Parisului. Dar documentul sus-pomenit din 2 iulie 1940 de asemenea se înclude în tendința generală de apropiere a Franței de URSS, care se putea observa în mediul diplomatic francez în mai-iunie 1940.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s