SLAVII ÎN ȚINUTURILE DE PE DUNĂRE (III)

East_Slavic_tribes_peoples_8th_9th_century

Tiverții și ulicii

…Ulicii și tiverții, sălășuit-au de-a lungul Nistrului și înspre părțile Dunării. Fost-au ei mulți la număr, și dacă erau așezați pe la Nistru, ajungeau tocmai la mare, de-au rămas și pînă astăzi tîrgurile lor” (Povestirea vremurilor de demult)

Despre triburile tiverților și ulicilor s-au păstrat, de asemenea, puține date autentice. Timp îndelungat chiar nici nu era clar faptul dacă ei se referă la istoria slavilor sau la istoria poporului moldovenesc. În literatura istorică chestiunea organizării politice și aparteneței etnice a acestor triburi a devenit obiectul unei îndelungate discuții. Cercetările arheologilor au clarificat într-o mare măsură această problemă.
În secolele IX-XII triburile tiverților și ulicilor au trăit în teritoriile dintre Prut și Bugul de Sud. Tribul ulicilor popula mai ales teritoriul de pe rîul Bugul de Sud, iar tribul tiverților – ținuturile dintre Nistru și Prut. Unele știri despre ei s-au păstrat în cronicile ruse și în însemnările scurte ale autorilor bizantini și ale unei serii de autori europeni. În fragmentul din cronica rusă, folosit ca epigraf, se menționează că așezările lor se răspîndeau la sud pînă la Dunăre, iar vestigiile orașelor lor au existat și în secolul XII (”de-au rămas și pînă astăzi tîrgurile lor”). Aceste ținuturi se aflau în apropierea marii căi ”de la varegi la greci”. Desigur, cnejii kieveni căutau să-și întărească aici puterea. În secolul X puterea lor era destul de trainică.
Autorul ”Povestirii vremurilor de demult” ne comunică, cum Sveatoslav, ocupînd orașul Pereiaslaveț pe Dunăre, a vrut să-l facă capitală a sa. Cronicarul pune în gura cneazului următoarele cuvinte: ”…vreau să trăiesc la Pereiaslaveț pe Dunăre, deoarece acest oraș este așezat în centrul pămînturilor mele, că încoace se scurg toate averile: de la greci – aur, țesături, vinuri și diferite legume, din Cehia și Ungaria – argint și cai, din Rusia – blănuri și ceară, miere și robi”. Sveatoslav putea să spună acest lucru numai în cazul cînd puterea Statului Kievean se extindea pînă la Dunăre și chiar mai la sud. Prin anul 885 cneazul kievean Oleg a purtat războaie cu tiverții și ulicii, și chiar i-a supus. În anul 907 detașamente de tiverți împreună cu detașamentele de alte triburi slave au fost la Constatninopol în componența drujinei lui Oleg, iar în anul 944 împreună cu cneazul Igor. Cînd puterea cnejilor kieveni a slăbit, aceste ținuturi au ieșit, însă, de sub supușenia Kievului. Vladimir Monomahul, care a consolidat din nou la Kiev puterea marelui cneaz, în anul 1116 a trimis dregători ai săi în orașele de pe Dunăre (”și-a așezat dregătorii (posadnicii) pe Dunăre”), și aceste triburi au întrat din nou în componența Statului Kievean.
Săpăturile efectuate pe locurile grădiștilor și seliștilor de pe teritoriul Republicii Moldova (cînd aceasta era încă RSS Moldovenească) au demonstart în mod incontestabil, că acestea au fost triburi slave, care au făcut parte din Statul Rus vechi. Pe teritoriul R. Moldova au fost desoperite peste o sută de seliști și grădiști ruse vechi. Materiale deosebit de bogate ne-au oferit săpăturile arheologice efectuate în grădiștile de la Echimăuți și Alcedar (raionul Rezina). Acestea erau niște fortificații nu prea mari ca suprafață (cu un diametru de 60-80 metri), dar foarte puternice, împrejmuite de valuri, pe care se înălțau fortificații de lemn, iar din afară erau împrejmuite cu șanțuri adînci. Săpăturile efectuate pe locul grădiștilor au scos la iveală multe obiecte ale traiului, unelte de muncă, arme ș. a., tipice pentru Statul Rus vechi. Aceste grădiști au fost distruse în timpul luptelor ruse împotriva pecenegilor și polovțienilor.
După destrămarea Statului Kievean ținuturile tiverților și ulicilor au întrat în componența Cnezatului Halici-Volînia (puterea lui n-a fost aici, însă, trainică). Autorul poemului ”Cîntec despre oastea lui Igor” scrie, că cneazul halician ”era stăpîn pînă la Dunăre”.
În regiunile de stepă puțin populate ale Cnezatului Halici-Volînia, salvîndu-se de asuprirea boierilor, fugeau țăranii care au fost numiți de populația Rusiei Haliciene ”bejenari”. În anul 1223, cînd oastea rusă a plecat în campanie împotriva invaziei tătaro-mongolilor, detașamente de ”bejenari”, după cum ne comunică cronicarul, ”pe luntri au coborît pe Nistru, au ajuns la mare și au pornit în sus pe Nipru… și s-au oprit lîngă rîul Hortița”, nu departe de actualul oraș Zaporojie. Lîngă Hortița ele s-au unit cu detașamentele care au venit pe uscat și au pornit mai departe spre rîul Kalka, unde a avut loc bătălia cu tătaro-mongolii.
În ce privește economia și orînduirea social-politică aceste monumente se referă în întregime la istoria Statului Rus vechi (Kievean)

Bîrladnicii și brodnicii

Tot în aceste ținuturi au existat pînă la invaziile tătaro-mongole formațiile statale ale bîrladnicilor și brodnicilor. Organizațiile lor politice, la fel ca și organizațiile tiverților și ulicilor, sînt predecesori direcți ai Statului Moldovenesc.
În secolul XII bîrladnicii ocupau teritoriul actualei Moldove. În literatura istorică despre ei se vorbește, de obicei, în legătură cu diploma din anul 1134 a cneazului de Bîrlad Ivan Rostislavici Bîrladnic, care a fost publicată de B. P. Hașdeu în 1860. În această diplomă cneazul le acordă privilegii negustorilor bulgari, ungari, cehi și ruși în comerțul lor din orașele Bîrlad, Haliciul Mic și din Tecuci. Potrivit acestei diplome cneazul de Bîrlad se considera vasal al cneazului de Halici (”…eu, Ivan Rostislavici, cneaz al Bîrladului, vasal al tronului de Halici…”). Această diplomă ne dovedește despre nivelul înalt de dezvoltare a cnezatului și despre marele prestigiu de care se bucura cneazul lui. Însă studierea acestei diplome a trezit îndoială în ce privește autenticitatea ei. Unele greșeli în scrierea cuvintelor și însuși conținutul textului dovedeau originea ei tîrzie. Originalul diplomei, după cum a comunicat B. P. Hașdeu, a fost perdut încă de tatăl lui. S-a enunțat ideea că din considerente patriotice B. P. Hașdeu a alcătuit-o el însuși, pentru a îmbogăți istoria Cnezatului Moldovenesc, anticipînd formarea lui cu două sute și ceva de ani.
Datorită discuției de mai mulți ani a istoricilor ruși și români asupra autenticității diplomei s-a constatat că ea a fost ticluită de B. P. Hașdeu. Istoricul român P. Panaitescu așa și scrie sub titlul unui articol special despre diploma respectivă: ”Falsurile patriotice ale lui B. P. Hașdeu”.
În timpul discuției asupra diplomei, chestiunea dacă e falsă sau nu, a umbrit problema principală: ce prezintă Cnezatul Bîrlad ca predecesor al Statului Moldovenesc. Prin ticluirea acestei diplome B. P. Hașdeu a vrut să îmbogățească istoria cnezatului, dar s-a întîmplat astfel, că el a pus la îndoială în general toate datele despre Cnezatul Bîrlad. El, însă, a existat și a jucat un rol considerabil în viața politică a regiunii subcarpatice. Despre el se menționează în repetate rînduri în cronicile ruse. S-a formulat ipoteza că orașul Bîrlad, capitala cnezatului, există și în zilele noastre (orașul Bîrlad din România). La est de rîul Nistru curge rîul Bîrladnic, a cărui denumire reamintește, de asemenea, despre denumirea Țării Bîrladului. În cronica rusă a lui Ipatie se vorbește despre războiul din anul 1159 purtat de Iaroslav din Halici împotriva nepotului său Ivan Bîrladnic, despre aceea că ultimul a plecat ”…la polovțieni și s-a așezat în orașele de pe Dunăre… Și au venit la el mulțime de polovțieni și bîrladnici, adunîndu-se la el 6000”. De aici ei împiedicau comerțul pe Nistru. În anul 1161 bîrladnicii au ocupat portul Oleșie (actualmente orașul Țuriupinsk, la gurile rîului Nipru), pricinuind prin aceasta mari pagube comerțului maritim al negustorilor halicieni.
După cum se vede din descrierile cronicii din anul 1174, Țara Bîrladului nu se considera de fapt un ținut rusesc. În anul acela cneazul Andrei Bogoliubskii, izgonindu-l pe David Rostislavici, i-a zis ”…du-e la Bîrlad, iar în Rusia n-ai ce căuta…”. Prin urmare, orașul Bîrlad nu era considerat de Andrei Bogoliubskii ”ținut rusesc” (în sensul îngust al cuvîntului).
Numele cneazului Ivan Rostislavici Bîrladnic se menționează în repetate rînduri în cronicile ruse între 1144 și 1162. El apărea și acționa în multe orașe ale Statului Rus, inclusiv la Halici, pe țărmurile Mării Negre, și avea legături cu polovțienii.
Din aceste știri fragmentare se poate conchide, că ținuturile bîrladnice erau bine cunoscute în Rusia, că bîrladnicii întrețineau legături strînse cu orașele de pe Dunăre, participau la certurile dintre cnejii halicieni. Cu acestea se epuizează cunoștințele noastre despre cnezat. Încercările întreprinse de arheologii din România de a găsi vechiul Bîrlad nu s-au încununat de succes, au fost descoperit doar urme de așezări din acea perioadă.
Noi nu dispunem de date privind componența etnică a populației Cnezatului Bîrlad, dar nu încape îndoială că ea era formată din slavi, polovțieni. În aceste ținuturi polovțienii sînt menționați atît pînă în secolul XII, cît și în secolele următoare. Probabil că aici trăiau și volohi. Țara Bîrladului trebuie să fie considerată unul din predecesorii direcți ai Statului Moldovenesc.
La fel de modeste sînt și datele de care dispunem privind ”Țara Brodnicilor”. La expunerea evenimentelor din secolul XIII se vorbește de cîteva ori despre brodnici în cronicile ruse, menționîndu-se că ei au acționat în diferite regiuni ale Statului Rus. Se știe că în timpul bătăliei împotriva tătaro-mongolilor din anul 1223 de pe rîul Kalka conducătorul lor Ploskinea i-a trădat pe ruși și a trecut de partea mongolilor. Despre ”Țara brodnicilor”, care se mărginea cu polovțienii (cumanii), rușii și bulgarii, se menționează în repetate rînduri în documentele vest-europene. În anul 1222 regele ungar a dat Ordinului Teuton pămînturile din sud-estul Carpaților ”pînă la hotarele brodnicilor”. În 1227 papa de la Roma a numit un episcop pentru Cumania și ”Țara brodnicilor”. În 1250 regele ungar Bella IV îl informa pe papă că tătarii au cucerit pe vecinii Ungariei, totodată numind care erau aceste pămînturi: ale rușilor, cumanilor, brodnicilor și bulgarilor. Probabil, brodnicii ocupau o oarecare parte din teritoriul Moldovei de azi.
Noi nu știm care era componența etnică a ”Țării brodnicilor”. De asemenea nu avem destule informații ca să putem spune care a fost rolul acestei formațiuni politice în istoria formării Statului Moldovenesc. În orice caz, ea a existat în secolul XIII pe teritoriul actualei Moldove și nu a putut să nu influențeze procesul formării Statului Moldovenesc.
Încă și mai puține date s-au păstrat despre rolul țării bolohovenilor. Teritoriile lor se aflau pe malul stîng al cursului superior al Nistrului (mai la nord de Camenița) înspre Kiev. Se știe că ei plăteau tribut tătaro-mongolilor, le dădeau grîne. Unii istorici români, sub pretextul că denumirea ”bolohoveni” se aseamănă cu ”volohi”, îi considerau strămoșii moldovenilor, însă săpăturile arheologice în acest teritoriu au dat materiale numai despre populație rusă veche, dar chiar și însăși denumirea ”Bolohov” sau este legată de cuvintele ruse vechi волхвы (volhvî), rîul Volhov, satul Bolohov, sau înseamnă ”болото” (mlaștină) și se întîlnește în alte părți din teritoriile ruse.
Toate aceste formațiuni statale care au existat în preajma apariției Statului Moldovenesc, în întregime sau în parte pe teritoriul lui, sau lîngă el, nu au putut să nu aibă o anumită influență asupra formării noului stat.

 

De asemenea materiale interesante despre populația slavă pe teritoriul Moldovei găsiți pe blogul lui Vasile Roibu:

http://moldovapentrumoldoveni.wordpress.com/2012/07/02/istoria-uitata-neamul-brodnicilor/

http://moldovapentrumoldoveni.wordpress.com/2012/07/17/istoria-uitata-bolohovenii/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s