NOBILII RUȘI DE ORIGINE MOLDOVENEASCĂ (II)

După 1812 au devenit supuși ai Rusiei și prinții Dabija, unul din reprezentanții acestui neam, Eustratie Dabija a fost domnitor al Moldovei în 1661-1665. În imperiul Rus rangul principesc diferitor urmași ai acestei seminții a fost confirmat de patru ori: în 1892, 1895, 1900 și 1906. Dintre prinții Dabija cel mai cunoscut este Aristid Dabija (d. 1899) – diplomat rus și istoric-diletant, lucrările științifice ale căruia se publicau în revista ”Kievskaia starina”.
Дабижа
Stema neamului Dabija

După 1821 în Rusia a sosit împreună cu copiii văduva cneazului Dimitrie Moruzi. Însuși cneazul ajuta în taină Rusia în timpul întocmirii tratatului de la București, transmițîndu-i lui N. P. Rumeanțev informații din instrucția secretă de la Istanbul primită de delegația turcească, fapt pentru care a și fost căznit de turci. Moruzi era o familie de tîrgoveți din Constantinopol de origine grecească, cunoscută de la începutul secolului al XVIII-lea. Ea la fel făcea parte din familiile fanariote. Cneazul Constantin Moruzi a ocupat tronul domnesc al Moldovei în 1777-1782, iar fiul său, Alexandru, la începutul secolului al XIX-lea, de asemenea a fost domnitor al Moldovei și Valahiei. Titlul principesc al neamului Moruzi a fost recunoscut în imperiul Rus în 1893 și 1905. Moruzii au slujit cît pe tărîmul militar, atît și pe cel civil. Cneazul Alexandr Alexandrovici (1872-1954), absolvent al Corpului de paji, general-maior, participant la războiul ruso-japonez și la primul mondial, șef al școlii de aviație din Sevastopol, a luptat în războiul civil, apoi a plecat în emigrație. Fratele lui, Constantin (1875-1932), a fost un diplomat, a tradus operele lui Tolstoi în limba franceză; la rîndul lui, fiul său, Pavel (Paul Mourousy) (1915-2002) a fost un scriitor și istoric, cărțile căruia în genul beletristicii istorice au început să fie editate activ în ultimii ani în Rusia.
În același an 1821 în Rusia s-au mutat și cnejii Hangerli. Această familie fanariotă de asemenea nu se distingea prin vechimea genealogiei sale. Strămoșul prinților Hangerli, armurier, a trăit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. El era slăvit îndeosebi pentru fabricarea hangerelor, de la care a și provenit numele de familie Hangerli (mai tîrziu hangerele au înfrumusețat și blazonul lor). Fiul lui Ioan, Gheorghe Hangerli a fost medicul de curte al sultanului turc, iar alt fiu, Samuil, în 1763 chiar a fost ales patriarh al Constantinopolului. Fiul lui Gheorghe, Constantin Hangerli, a ocupat funcții înalte în administrația turcească a principatelor: mare cămăraș al Moldovei (1788), mare spătar al Valahiei (1791), mare dragoman al flotei (1795). În 1797 Constantin a fost numit domn al Valahiei (Constantin al V-lea), dar deja peste 14 luni a fost ucis din porunca sultanului. Familia lui Constantin s-a înrudit cu alte familii domnești: Ghica, Mavrocordat, Calimah. Unul din fiii lui Constantin – cneazul Alexandru, a fugit în Rusia după începutul răscoalei grecești din 1821, și s-a stabilit la Odesa. Fiul acestuia, cneazul Grigorii Alexandrovici (1791-1847), a participat la răscoala grecească, a slujit în Colegiul afacerilor externe, a fost sfetnic titular de stat, după retragerea din viața publică a locuit la Moscova, ocupîndu-se de cercetări filologice. Fiul său, Nicolai, a trecut în supușenie prusacă și a fost șambelan al curții prusace. Împreună cu el s-a terminat și neamul Hangerliilor. Titlul de cneaz pentru Hangerli nu a fost recunoscut oficial în Rusia, însă Nicolai Telemahovici a reușit să obțină recunoașterea lui în Prusia. Acum despre acest neam amintește doar soiul de arțari ”Prinz Handjery”.
La începutul secolului al XIX-lea pe o scurtă perioadă și-au legat soarta lor de Rusia și reprezentanții neamului de prinți fanarioți Ipsilanti, genealogia cărora începe în secolul al XV-lea. În anul 1807, după ce a fost executat de către turci Alexandru Ipsilanti (1726-1807), fost domnitor al Valahiei (1774-1782, 1796-1797) și al Moldovei (1786-1788), fiul acestuia, Constantin (1760-1816), și el domnitor al Moldovei (1799-1801) și al Valahiei (1802-1806, 1806-1807), a emigrat în Rusia. Fii lui au intrat în serviciu militar rus. Alexandru (mezinul) (1792-1828) a participat la războiul pentru apărarea Patriei din anul 1812, a fost adjutant al lui Alexandru I, iar în 1817 a devenit general-maior. El s-a aflat în fruntea societății secrete a eteriștilor și împreună cu frații săi și cu alți tovarăși de arme a început în 1821 în Moldova o răscoală împotriva turcilor, care mai tîrziu s-a transformat în Războiul de Independență al Greciei. Alexandru Ipsilanti (necătînd la faptul că nu a fost susținut de cercurile oficiale ale Rusiei) a devenit un adevărat erou al tineretului rus și una dintre cele mai renumite personalități al primei jumătăți ai secolului al XIX-lea.
image100
Alexandru Ipsilanti, conducătorul revoluției grecești.

După alipirea Basarabiei la Rusia primul guvernator al acestui ținut (ce-i drept, pe un timp scurt) a fost numit sfetnicul titular de stat Scarlat Sturza, care s-a mutat în Rusia după Tratatul de la Iași din 1791. Istoria acestui neam boieresc își are începutul în primii ani ai secolului al XV-lea. Reprezentanții lui ocupau funcții înalte în conducerea statului, iar în 1822, după sfîrșitul epocii fanariote, au ajuns să fie și domnitori. Din neamul Sturzilor au fost doi domnitori ai Moldovei: Ion (Ioan) – în 1822-1828 și fiul său, Mihail, – în 1834-1849, urmașii acestei ramuri au rămas în România. Nepoata domnitorului Ioan, prințesa Pulheria Sturza, după numele de familie al soțului – Keșko,a fost mama reginei sîrbe Natalia (1859-1934) [ fiica colonelului aflat în serviciu rusesc Petru Keșko, care în 1875 s-a căsătorit cu cneazul sîrb Milan Obrenovici (1854-1901), care mai tîrziu s-a urcat pe tronul regal sîrb (1882-1889)].
Ramura rusească a neamului (care nu avea titlu) nu a durat multă vreme. La ea au aparținut fiul lui Scarlat și al prințesei Sultana Moruzi Alexandru Sturza (1791-1854). El a slujit în minsterul afacerilor externe și a devenit cunoscut datorită operelor sale cu caracter politico-religios. În 1818 Sturza a fost însărcinat de Alexandru I să scrie pentu congresul de la Aachen nota ”Mémoire sur l’état actuel de l’Allemagne”, în care s-a năpustit cu o critică vehementă asupra universităților germane, care, erau, în opinia lui, un focar din care se răspîndeau ateismul și ideile revoluționare. Această lucrare a provocat un val de indignare, iar numele lui Sturza a devenit sinonim cu ”reacționar”. Alte opere scrise de el sînt ”Considérations sur la doctrine et l’esprit de l’Eglise orthodoxe”, ”Credință sau cunoștință”, ”Ideal și imitare în artele plastice” ș. a. Sturza îl cunoștea pe Pușkin, care ne-a lăsat despre el două epigrame cunoscute. Sora lui Alexandru, Ruxanda Edling era pasionată de mistică și era una din figurile cela mai cunoscute ale societății de atunci.
strudza-a-s
Alexandru Sturza, scriitor, diplomat, cercetător al religiei.

Deoarece ramura rusă a neamului s-a întrerupt, numel de familie Sturza a fost transmisă neamului Gagarin. Fiica lui Alexandru Scarlatovici, Maria (1820-1854), în 1838 s-a căsătorit cu cneazul Evghenii Grigorievici Gagarin (1820-1854). Fiului din această căsătorie cneazului Evghenii Grigorievici (1840-1921) și urmașilor lui ”care vor stăpîni moșia Mansîr (în Basarabia) înființată de bunelul său, sfetnicul de taină Alexandru Scarlatovici Sturza”, li s-a permis în martie 1848 să se numească prinții Gagarin-Sturza și să ”primească stema unită ale ambelor familii”.
În 1983 unul din urmașii neamului Sturza a publicat la Paris o carte cu denumirea ”Marile dinastii ale Greciei, Albaniei și ale Constantinopolului. Dicționar istoric și genealogic”.
Urmașii domnitorilor moldoveni și valahi din neamul Ghica (de origine albaneză, este cunoscut din secolul al XVII-lea) la fel s-au pomenit a fi legați de Rusia. Prințesa Elena Mihailovna Ghica (1828-1888), nepoată a domnitorului Grigore Ghica, a fost soția general-locotenentului prințului Alexandr Alexandrovici Kolițov-Masalskii (a locuit în Europa). Cu pseudonimul Comtesse Dora d’Istria ea a devenit cunoscută ca scriitoare (mai ales în limba franceză). Ea a scris, printre altele, cartea ”Gli albanesi in Rumenia”, care povestește despre istoria neamului prinților Ghica.
elena_ghica
Elena Ghica-Kolițova-Massalskaia, ”Dora d’Istria”

Deja am menționat că împreună cu Dimitrie Cantemir în Rusia au plecat cîteva mii de moldoveni. Acesta a fost primul mare val al ”pătrunderii” în nobilimea rusă. Printre urmașii acestui ”contingent” la fel sînt foarte multe personalități remarcabile.
Heraskovii – Andrei Herescu, din boieri valahi, și socrul său, prințul Matvei Fomici Cantacuzen, s-au mutat în Rusia în 1711. Numele de familie ”Herescu” s-a transformat în ”Heraskov”. Fiul lui Andrei, Matvei Andreevici Heraskov a fost căpitan în gardă, iar fiul său (unul din trei) avut cu prințesa Druțkaia-Sokolinskaia (urmașă a vechiului neam rus al seminției lui Daniil din Halici) Mihail Matveevici Heraskov (1733-1807), sfetnic titular de taină, mare poet, editor, director al Universității din Moscova, mason, a rămas în cultura rusă nu atît pentru uitata sa epopee poetică ”Rossiada”, care povestește despre faptele lui Petru cel Mare, cît pentru imnul spiritual rus ”Коль славен наш господь в Сионе” (”Preamărit este Domnul nostru la Sion” și întroducerea limbii ruse în calitate de limbă de predare în Universitatea din Moscova (pentru prima dată în istoria școlilor superioare din Rusia).
heraskov
Mihail Matveevici Heraskov, poet și dramaturg.

Abaza (cuvînt turcesc, care înseamnă ”buștean”) – în 1711 boierul moldovan Ilie Abaza a trecut în supușenie rusească în orașul polonez Yavorov și a trecut în serviciu rusesc avînd rangul de polcovnic. Strănepotul lui, Alexandr Agheevici (1821-1895), hofmeister, sfetnic titular de taină, membru al Consiliului de Stat (în care a fost de două ori președinte al departamentului economiei naționale), în 1871-1874 a ocupat funcția de controlor de Stat, iar în 1880-1881 a fost ministrul finanțelor; el a susținut activ proiectul ”constituției” lui M. T. Loris-Melikov. Sora lui, Paraskovia Ageevna în 1836 s-a căsătorit cu comozitorul Alexei Fiodorovici Livov (1799-1870), autorul imnului ”Боже, Царя храни!” (”Doamne, ocrotește-l pe Țar!”). Vărul lui Alexandr Agheevici, Nicolai Savvici (1837-1901), sfetnic titular de taină, membru al Consiliului de Stat, senator, vice-guvernator al guberniei Tambov (1868-1871), guvernator al guberniei Ryazan (1874-1880), împuternicit principal al Crucii Roșii și direcor al secției sanitare a Armatei de pe Dunăre în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878 (el a absolvit facultatea de medicină a universității din Harkov).
Glikeria Maximovna Abaza a fost mama vestitului scriitor ucrainean Mihail Mihailovici Koțiubinskii (1864-1913) și, respectiv, bunica activistului revoluționar Yurii Mihaiovici Koțiubinskii (1896-1937) și a Oxanei Koțiubinskaia, soția comandantului de corp V. M. Primakov (1897-1937).
Bantîș – în 1711 s-au mutat în Rusia și urmașii boierilor moldoveni Bantîș, care erau rude cu Cantemirii: mama lui Dimitrie Cantemir a fost Ana Bantîș (d. 1677). Nicolae Bantîș (1703-1739) a fost adus în Rusia de către mama sa, aici el s-a căsătorit cu Anna Stepanovna Zertis-Kamemskaia (d. 1770). ”Ea era fiica lui Stepan Konstantinovici Zertis-Kamenskii, originar din Moldova, care a fost tălmaci din limbile orientale pe vremurile ghetmanului Mazepa, și soră dreaptă cu arhiepiscopul Moscovei Amvrosii (din botez Andrei), ucis în Moscova, în timpul ciumei, la 16 septembrie 1771”. Nikolai Konstantinovici a adăugat la numele său de familie și numele soției și de la el a pornit neamul Bantîș-Kamenskii. Acest neam a dat Rusiei doi istorici remarcabili: fiul lui Nikolai Konstantinovici, Nikolai Nikolaevici (1738-1814), sfetnic titular de stat, director al arhivei principale al ministerului de externe (vestiul МГАМИД); și nepotul Dmitrii Nikolaevici (1788-1850), guvernator al guberniilor Tobolsk și Wilno, sfetnic de taină, autor al unui șir întreg de opere istorice, printre care ”Dicționar al oamenilor memorabili ai statului rusesc”.
Gheorghe Ștefan Spătarul, care a sosit împreună cu Cantemir în Rusia, a devenit Iurii Stepanovici Mecinikov (traducere cuvînt cu cuvînt a numelui și dregătoriei). Un urmaș al lui a fost marele învățat, laureat al premiului Nobel Ilia Ilici Mecinikov (1845-1916), care după mamă provenea din neamul evreiesc Nevahovici.
441px-Elie_Metchnikoff_-_Between_ca._1910_and_ca._1915_-_LOC
Ilia Ilici Mecinikov, biolog, laureat al premiului Nobel.

Emigranților lui Cantemir li s-au dat pămînturi în gubernia Harkov. Astfel Rusia ”a căpătat” originarii din acest ținut, pe profesorul Nikolai Andreevici Gredescul (1864-1930), vice-președinte al Primei Dume de Stat (din fracțiunea cadeților) și pe istoricul antichității, academicianul Vladislav Petrovici Buzescul (1858-1931).
Printre savanții de origine moldovenească trebuie menționat și astronomul Ivan Egorovici Kortazzi (1837-1903, din nobilii guberniei Basarabia). A participat la apărarea Sevastopolului, a fost vice-director al observatorului din Pulkovo, cît pe ce nu a devenit directorul lui, a fost șef al observatorului marin din Nikolaev, a executat un șir de observații astronomice importante, a întocmit un catalog a 5954 de stele în zona de înclinație de la -2° pînă la +1°. Fiul lui I. E. Kortazzi – Gheorghii Ivanovici (1866-1932), general-maior al Marelui Stat Major, participant al războaielor ruso-japonez, primul mondial și civil (de partea albgardiștilor), a murit în emigrație la Paris.
Este moldovenească după origine și familia Apostol, un reprezentant al cărei s-a mutat în Ucraina pe timpurile lui Bogdan Hmelnițkii, și de aceea această familie este considerată ucraineană. Însă ghetmanul Ucrainei (1727-1734) Danilo Pavlovici Apostol era moldovan și după tatăl său, Pavel Apostol, și după mamă, originară din neamul boierilor Catargi. Urmașii ghetmanului au ”transmis” numele lor de familie neamului Muraviov, și astfel a apărut vestitul nume de familie ”Muraviov-Apostol”.
În timpul domniei împărătesei Ana Ioannovna s-au stabilit în Rusia și moldovenii Bulățel. Acest modest neam de moșieri săraci s-a înrudit cu Casa Romanovilor. În 1863 cu Maria Ilinicna Bulățel (1844-1909) s-a căsătorit cu prințul Nikolai Petrovici Oldenburgskii (1840-1886), văr de-al doilea cu Alexandru al III-lea și strănepot al lui Pavel I. Deoarece această căsătorie era morganatică, Maria Ilinicina a primit titlul de contesă Ostenburg.
Pot fi menționate încă multe alte familii moldovenești ai nobilimii ruse, dar la încheiere aș vrea să numesc încă patru reprezentanți, numele cărora sînt legate de istoria politică a Rusiei a celei de-a doua jumătăți al secolului al XIX-lea-începutului secolului al XX-lea. Aceștia sînt Alexandr Nikolaevici Buzni (1860-1933), absolvent al universității din Kiev, membru al organizației clandestine ”Narodnaia Volia”, în 1907 a fost numit sfetnic de curte, a slujit în Departamentul de accize din Tambov. Lev Aristidovici Kasso (1865-1914), doctor în juridică, sfetnic de taină, ministrul învățămîntului public de tristă memorie în anii 1910-1914. Alexandr Alexandrovici Cerven-Vodali (tătăl lui era nobil basarabean, iar mama era englezoaică), membru al CC al partidului cadeților, deputat al Dumei a IV-a de Stat, ministrul afacerilor interne în guvernului lui Kolceak în Omsk, a fost împușcat în 1920 (sora lui, Alexandra Alexandrovna în 1890 s-a căsătorit cu biologul, mai tîrziu academicianul Alexei Nikolaevici Bach). Și, în sfîrșit, renumitul general albgardist Anton Vasilievici Turkul (1892-1957), general-maior, comandant al diviziei Drozdovskaia.
PKF3RYQ7yQ0
Anton Turkul, general rus de origine moldovenească.
Toate aceste exemple ne demonstrează clar principalul: că urmașii domnitorilor și nobililor moldoveni au adus o mare și variată contribuție în toate domeniile istoriei ruse, dar mai ales în cultura rusă, și, totodată, în cultura mondială.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s