CONSECINȚELE OCUPAȚIEI NAZISTE PENTRU POPULAȚIA MOLDOVEI ȘI A REGIUNILOR LIMITROFE ALE UCRAINEI

p1110860

Astfel, încheind prezentul studiu, ajungem la concluzia certă că în anii ocupației Moldovei (1941-1944) naziștii româno-germani au săvîrșit crime odioase. Pentru acestea și alte fapte crunte, după război, au fost condamnați la moarte însuși Ion Antonescu, M. Antonescu, guvernatorul Bucovinei, generalul Calotescu, șeful lagărului din Bogdanovka, colonelul Isopescu, ajutorul acestuia, Malinescu, călăii din Odesa, colonelul Niculescu și generalul Trestioreanu, generalii Macici, Neacșu etc( Сушон Л. Транснистрия: евреи в аду. Одесса, 1998. С. 84-85). De aceea,în lumina faptelor enumerate, adresarea unor politicieni de orientare naționalistă la începutul anilor 90 de-a instala la Chișinău monumentul lui Antonescu și a numi una din străzile centrale ale orașului în cinstea lui este un sacrilegiu.
Considerăm că în contextul celor expuse, există o necesitate stringentă de-a realiza o ”denazificare a creierilor” unei anumite părți a ”intelectualilor” republicii noastre, care ”este bolnavă de naționalism”. În Germania s-au pocăit pentru crimele hitleriștilor, în Rusia au recunoscut drept criminale acțiunile regimului stalinist, în România au declarat guvernarea antonesciană drept criminală, iar în Moldova și astăzi mai sînt încă mulți ”gînditori” care, considerîndu-se democrați și umaniști și tinzînd să domine spiritual, tind să-i insufle opiniei publice, și în primul rînd tineretului, ideea despre ”martirul neamului” și ”eroul național” Ion Antonescu, care a fost în realitate un canibal și un călău fascist.
În context, cunoscutul publicist și om politic român E. Mezincescu menționează: ”O civilizație a jafului, a deportărilor și asasinatelor organizate, iată la ce visează cei care pledează azi pentru reabilitarea lui Ion Antonescu și pentru trecerea lui în rîndul eroilor și martirilor neamului!… Dacă anumită presă și anumite foruri civice, care militează pentru reabilitarea și canonizarea lui Antonescu vor avea, în final, cîștig de cauză, succesul acesta va trebui să devină punctul de plecare pentru reabilitarea în bloc a lui Hitler și Himmler, …pentru anularea verdictului Tribunalului de la Nurnberg. Pentru parlamentarii, care împărtășesc aceste orientări, ar fi o ocazie unică să-și facă întrarea în Parlamentul european… cu un proiect în sensul celor de mai sus, …în pasul triumfal al batalioanelor de asalt naziste și al legionarilor autohtoni, îmbrăcați în odioasele cămăși verzi ale jafului, dezmățului și asasinatului organizat”( Mezincescu E. Mareșalul Antonescu și catastrofa Romîniei.București, 1993. P. 116, 123).
Însă trebuie să stabilim totuși cîți cetățeni de origine evreiască au exterminat, în anii ocupației fasciste a țării noastre, ”eliberatorii români și germani”( Vezi: Petrencu A. România și Basarabia în anii celui de-Al doilea război mondial.Chișinău, 1999. P. 56, 57, 58, 60, 64, 84, 95; Petrencu A. Basarabia în Al doilea război mondial. 1940-1944. Chișinău, 1997. P. 49, 87, 88, 92, 111, 159, 162, 175 etc). Dar trebuie să menționăm de la bun început că e imposibil să dăm o cifră exactă. Naziștii nu alcătuiau listele persoanelor pe care le ucideau. De asemenea fizic e imposibil (ba chiar și din considerente etice) să determini numărul celor uciși prin exhumarea lor. De aceea, orice calcule vor fi considerate relative.
Diverși cercetători au estimat în mod diferit numărul evreilor români, moldoveni și ucraineni uciși sub administrația românească în timpul Holocaustului. Comisia specială, organizată în Românai în scopul elucidării acestei probleme, a ajuns la concluzia că numărul total al evreilor români, moldoveni și ucraineni care au pierit pe teritoriile aflate sub administrația românească a fost între 280000 și 300000( Raport final. Comisia internațională pentru studierea Holocaustului în România).
Conform recensămîntului din 29 decembrie 1930, în Basarabia trăiau 207 mii de evrei, în Bucovina – 108 mii( Evreii din România între anii 1940-1944. Vol. 2. Problema evreiască în stenogramele Consiliului de Miniștri. București, 1996. P.73, 90). În următorii zece ani numărul acestora, evident, a crescut, inclusiv grație sporului natural. Pe parcursul unui an de putere sovietică numărul evreilor de pe aceste teritorii a mai crescut și pe contul celor ce s-au repatriat din Vechiul Regat( Фингурт И. Обречённые. Кишинёв, 1994. С. 14). După cum scrie profesorul Levit, ”conform informațiilor speciale din perioada sovietică”, numărul lor constituia ”149.974 oameni”, inclusiv, probabil, pe contul refugiaților din Polonia( Левит И. Пепел прошлого стучит в наши сердца. Холокост. Кишинёв, 1997. С. 4). De asemenea ziarul ”Odesskie korni” menționează în paginile sale cifra de 150 000 de evrei repatriați din România după 28 iunie 1940( Одесские корни. 2004 г. №38. С. 7). Astfel, către 22 iunie pe teritoriile care au trecut de la România la URSS trăiau nu mai puțin de 350-360 mii de evrei. Această cifră – 350-400 mii – o confirmă chiar și A. Petrenco( Petrencu A. Basarabia în Al doilea război mondial. 1940-1944. Chișinău, 1997. P. 62).
Numărul evreilor basarabeni mobilizați în Armata Roșie și a celor evacuați în spatele frontului sovietic era nu mai mare de 40 de mii( Фингурт И. Обречённые. Кишинёв, 1994. С. 15). În conformitate cu informația lui W. Filderman în adîncul URSS au fost evacuați 100 000 de evrei( Manuilă S., Filderman W. Populația evreiască din România în timpul celui de-Al doilea război mondial. Iași, 1994. P. 36). În opinia noastră, autorul exagerează această cifră de 2-2,5 ori, fără însă a aduce vreun argument. În continuare facem din nou referință la cercetarea lui I. Levit: ”Conform recensămîntului din 1926, numai în Odesa locuiau 153 194 d evrei, iar în Transnistria – în jur de 300 000. Cele mai modeste calcule indică faptul că în ajunul războiului erau 350 000, inclusiv 180 000 în Odesa… În perioada ocupației de către armata inamicului, în Transnistria au rămas 185 000 de evrei, majoritatea din ei – în Odesa”( Левит И. Пепел прошлого стучит в наши сердца. Холокост. Кишинёв, 1997. С. 4, 5).
După I. Fingurt, ”în două luni (iulie-august 1941) de stăpînire germano-română a acestor teritorii au fost exterminați sau au murit mai mult de 150 mii de evrei basarabeni și bucovineni”( Фингурт И. Обречённые. Кишинёв, 1994. С. 15). În total, conform unor estimări foarte exacte ale lui I. Levit, în Transnistria, Basarabia și Bucovina au fost exterminați de către naziști aproximativ 330-350 mii de evrei( Calvarul… Chișinău, 1998. P. 9-10).În calculele noastre sîntem tentați să acordăm credibilitate concluziilor lui Izeaslav Levit, dar cu următoarea rezervă: acestea sînt cifrele minime ce indică volumul pierderilor concetățenilor de naționalitete evreiască. Totalurile date sînt confirmate indirect și prin cifrele prezentate la Tribunalul de la București referitor la numărul evreilor români deportați la ordinul lui I. Antonescu, adică, în primul rînd, al celor basarabeni și bucovineni. ”În total au fost deportați de pe pămîntul țării românești 315 641 cetățeni români, dintre care au fost exterminați 270 641”( Procesul lui Ion Antonescu. București, 1995. P. 390). În orice caz, în ianuarie 1944, pe teritoriul dintre Bug și Nistru rămăseseră încă aproximativ 75 000 de evrei( Evreii din România între anii 1940-1944. Vol. 2. Problema evreiască în stenogramele Consiliului de Miniștri. București, 1996. P. 542).
Însă să revenim la subiectul ce ține de numărul total al evreilor uciși pe teritoriile ocupate ale Moldovei și Ucrainei, precum și al celor din România însăși. Ca o confirmare a cifrei pe care am prezentat-o deja referitor la numărul evreilor nimiciți, I. Levit scrie: ”În unul dun rapoartele semnate de viceministrul afacerilor interne al României, generalul corpului de armată C. Vasiliu, ce menționează că în lagărele din Transnistria au rămas, conform unor surse, 78 000, iar conform altor susrse – 50. 741 de evrei dintre cei deportați din Basarabia, Bucovina de Nord și din unele județe ale României. Aceasta înseamnă că în decurs de doi ani de viață în lagăre au murit 120-140 mii de evrei. Dintre evreii locuitori ai Transnistriei au supraviețuit aproximativ 15 000 de oameni. Adică, în anii dominației fasciste, în Transnistria au pierit mai mult de 300 000 de evrei. Iar în total, luîndu-se în calcul și pe cei nimiciți în vara-toamna 1941 pe teritoriul Basarabiei și Bucovinei, numărul evreilor căzuți jertfe ale genocidului nazist a constituit 330-350 mii de oameni( Левит И. Пепел прошлого стучит в наши сердца. Холокост. Кишинёв, 1997. С. 9). Acceptînd în întregime evaluările autorului referitoare la evreii nimiciți în Transnistria, dar, bazîndu-ne pe materialele de arhivă și pe informațiile prezentate de alți cercetători, tindem să credem că respectabilul savant se înșeală în privința numărului de evrei uciși de fasciști pe teritoriul Basarabiei și Bucovinei.
Bazîndu-ne pe cercetările doctorului Kotik și ale lui L. Kuperstein, cunoscutul specialist în această problemă D. Doron menționează că în Basarabia au fost nimicite circa 80-90% din toată populația evreiască a regiunii( Дорон Д. Кишинёвское гетто – последний погром. Кишинёв, 1993. С. 101). În ansamblu, în întreaga României în 1930 trăiau circa 757 mii de evrei, iar la data de 20 mai 1942 numărul lor s-a redus la 292 mii, adică s-a micșorat cu peste 450 de mii!( Evreii din România între anii 1940-1944. Vol. 2. Problema evreiască în stenogramele Consiliului de Miniștri. București, 1996. P. XVIII, 70, 79). Însă numărul acesta include și evreii (circa 150 mii) nimiciți de regimul hortist, prin deportarea acestora în Oswiecim în mai iunie 1944( Шафран А. Сопротивление нацистскому урагану. 1940-1944. Мемуары. Одесса, 2003. С. 72). E adevărat că, dacă am ține cont de faptul că spre anul 1940 numărul evreilor s-a mărit datorită emigrării lor din Germania, Austria, Polonia, Ungaria, lucru remarcat la ședința Consiliului de Miniștri de însuși regele Carol și confirmat peste cîteva zile de către ministrul afacerilor externe I. Micescu, atunci numărul celor nimiciți în anii Holocaustului este considerabil mai mare. Astfel, în februarie 1938, conform statisticii judiciare a Ministerului Justiției din România, în țară locuiau 962 mii de evrei( Холокост в „Истории румын”// Коммунист, 5 декабря 2003. С. 13). Adică, posibil că au fost exterminați peste 600 000 de oameni de naționalitate evreiască, iar în total cu cei uciși de alte naționalități – circa 700 000 de oameni!
Problema numărului de evrei nimiciți de autoritățile românești fasciste este analizată, în baza diferitelor surse, și de către Rubin Udler( Удлер Р. Годы бедствий. Воспоминания узника гетто. Pittsburgh – Chișinău, 2003. C. 186-200). Conform datelor sale, în Transnistria au fost nimiciți aproximativ un sfert de milion de evrei( Удлер Р. Годы бедствий. Воспоминания узника гетто. Pittsburgh – Chișinău, 2003. C. 191, 193, 194). Conform datelor lui A. Șacean, pe teritoriile sus-indicate nemții și românii au omorît aproximativ 700 000 de oameni. Calculele sale confirmă faptul că pînă la război în Basarabia trăiau circa 300 000 de evrei, iar în Bucovina – 110 000.După eliberarea Transnistriei, dintre aceștia au rămas în viață vreo 14 000 de evrei basarabeni și vreo 30 000 de evrei bucovineni. În Vechiul Regat au fost omorîți vreo 20 000 de evrei. Astfel, numărul total al victimelor se ridică la cifra de 390 000. La aceasta A. Șacean mai adaugă 310 000 de evrei de baștină din Transnistria( Удлер Р. Годы бедствий. Воспоминания узника гетто. Pittsburgh – Chișinău, 2003. C. 195). Cifra respectivă pare destul de veridică, deoarece înainte de război în regiunea Odesa trăiau 272 000 de evrei, iar în regiunea Vinnița – circa 142 000( Круглов А. И. Уничтожение еврейского населения Украины в 1941-1944 гг. Хроника событий. Могилёв-Подольск, 1997. С. 7). Cu toate acestea, în opinia noastră, cifra de 700 000 este exagerată. În primul rînd, din Basarabia au reușit să se evacueze departe în spatele frontului sau au fost mobilizați în Armata Sovietică aproximativ 40 000 de evrei. Un anumit număr de evrei, probabil vreo 100 000, s-au evacuat, desigur, și din Bucovina, Transnistria și Odesa, ceea ce înseamnă că numărul maxim al jertfelor genocidului fascist pe aceste teritorii constituie aproximativ 550-600 mii de persoane. La această concluzie ajunge însuși R. Udler( Удлер Р. Годы бедствий. Воспоминания узника гетто. Pittsburgh – Chișinău, 2003. C. 194).
După asemenea ”curățări etnice” cutremurătoare, numărul populației evreiești din țara naostră s-a redus enorm. Orașe întregi și localități populate pînă la război în cea mai mare parte de evrei au rămas pustii. Identică a fost situația și în capitala țării. În decursul celor trei ani de ocupație a Chișinăului, mulți oameni au părăsit orașul pentru a scăpa cu viață, dar și mai mulți au murit sau au fost exterminați( ANRM, F. 1026. Inv. 2. D. 9. Fila 54). De aceea, în momentul eliberării, în oraș rămăsese doar a șasea parte din populația care trăise ocolo pînă la război( OSPRM. F. 51. Inv. 2. D. 49. File 76, 128).
Nazismul a venit pe meleagul nostru pentre a etala chintesența răului, a celui mai înfricoșător mostru lăsat în libertate. ”Realizarea” de seamă a statului fascist a fost masacrarea zecilor de milioane de oameni întru satisfacerea rasismului fanatic, al cărui imperativ absolut era exterminarea evreilor. Puterea național-socialistă din toate țările coaliției hitleriste, cu abilitățile sale de-a organiza masacre pe bază de antisemitism rasist, a fost și va rămîne un avertisment universal, deoarece ea constituie o pată oribilă în istoria umanității.
De aceea noi purtăm răspundere pentru ca adevărul istoric să iasă la suprafață și să fie transmis fiecărui cetățean astfel, încît astăzi și în viitor să fie exclusă orice posibilitate de săvîrșire a crimelor împotriva umanității, de persecutare din considerente rasiste, etnice, politice, de renaștere a unei mișcări fasciste sub orice formă – antisemitism, extremism etc. După cum a spus Karl Jaspers, ”faptele pe care oamenii le săvîrșesc astăzi devin surse ale acțiunilor lor ulterioare. Nimic, în afară de cea mai clară conștientizare a coșmarului care a avut loc, nu ne va ajuta să-l evităm pe viitor. Ceea ce s-a întîmplat a fost ca un avertisment. Să uităm aceasta e un păcat. Trebuie mereu să ținem cont de acest lucru. Aceasta s-a putut întîmpla și e posibil să se mai repete. Numai prin conștientizare îl vom putea evita”( Jaspers K. Origin and Goal of History. New Haven, Yale University Press, 1953. P. 149).

Anunțuri

3 gânduri despre „CONSECINȚELE OCUPAȚIEI NAZISTE PENTRU POPULAȚIA MOLDOVEI ȘI A REGIUNILOR LIMITROFE ALE UCRAINEI

  1. „Adică, posibil că au fost exterminați peste 600 000 de oameni de naționalitate evreiască, iar în total cu cei uciși de alte naționalități – circa 700 000 de oameni!”

    Ma voi sunteti sanatosi la cap? De unde naiba scoateti cifrele astea? Voi ganditi un pic?

    Daca in cazul masacrul de la Katyń unde au fost omorati aproximativ 22.500 de catateni polonezi (majoritatea ofiteri, ca deh asa ii place rusului, sa omoare elita ca apoi sa inrobeasca usor prostimea) au fost gasite cele 3 gropi comune, unde naiba sunt ingropati acesti 700.000 de evrei?

    Oare chiar nu a supravietuit niciunul sa indice clar aceste locuri, sa se gaseasca dovezi clare, inscrisuri, gropi comune etc?
    Daca toate lagarele nazite aveau documentatiile lor cu numarul de prizonieri, numar de morti zilnic, numar total de everi omorati, la romani nu exista nimic? Doar niste pareri iudeice, pe asta va bazati voi cand aruncati asemena ipoteze?

  2. „Un alt caz tipic de asasinate petrecute în Basarabia a fost acela al „prizonierilor” evrei. Era vorba de un numar foarte mare de evrei, aproximativ 13 000, care încercasera sa se retraga odata cu trupele sovietice si fusesera capturati de trupele române sau germane. Statutul acestor evrei este foarte controversat, ei fiind considerati drept colaborationisti, aderenti si adepti ai comunismului care, prin fuga împreuna cu sovieticii, îsi dezvaluiau apartenenta. Conform legilor internationale ale razboiului ei trebuiau anchetati, judecati de tribunale militare de urgenta si, dupa caz, daca erau dovediti drept agresori din 1940 sau partizani, executati. Lucrul asta nu s-a facut. în schimb, aducerea lor de catre subunitati germane înapoi, la Chisinâu, le-a permis germanilor sa omoare pe drum aproximativ l 800 de evrei.

    Comisia a stabilit ca au fost trecuti peste Nistru 101 405 evrei. Statul-Major General da o cifra aproximativa de 106 000 de evrei, iar Banca Nationala una de aproximativ 126 000 de evrei. Aceste cifre, chiar cu diferentele dintre ele, sunt importante pentru 3 demonstra, în primul rînd, ca n-au fost omorîti o suta, doua sute sau trei sute de mii de evrei în Basarabia, asa cum afirma unii istorici evrei extremisti, împotriva acestei teze de propaganda antiromâ-neascâ se ridica matematica. Recensâmîntul facut în Basarabia de sovietici dupa ocuparea ei în 1940, arata un numar de aproximativ 230 000 de evrei. stim ca URSS a deportat din Basarabia peste 100 000 de evrei si daca îi mai adunam pe cei 101 000 sau 126 000 de evrei deportati, pe baza de acte oficiale, cu date personale si semnaturi, este evident ca matematica nu poate admite decît disparitia a cîteva zeci de mii de evrei sub regimul românesc.

    Raportul special contine o evidenta a asasinatelor împotriva evreilor, marea majoritate facute de germani, dar si cu analiza unui caz de asasinat facut de români. Asa cum aratam, el este singurul caz care poate fi demonstrat cu probe, toate celelalte crime facute de români în Basarabia, invocate de propaganda comunista de ieri si de azi, fiind speculatii sau expresii ale unei atitudini de rea-vointa. Acest caz se sprijina pe declaratia data în fata Comisiei de catre locotenentul Augustin Rosea din Legiunea de Jandarmi Roman, care a precizat ca a primit de la superiorul sau un „consemn special” pentru operatiunea de deportare a evreilor pe traseul Secureni-Cosauti. Conform acestui „consemn special”, „evreii care nu se vor putea tine de convoaie, fie A’ti neputinta, fie din boala, sa fie executati, în acest scop, i-a donat sa trimita, cu doua zile înainte de plecarea fiecarui ojivoi, cîte un reangajat pe traseu, care cu ajutorul posturilor de „andarmi din localitatile pe unde urmau sa treaca evrei sa faca din 10 în 10 kilometri cîte o groapa pentru circa 100 persoane, unde vor fi adunati acei râmasi de coloane, împuscati si înhumati”. Conform Raportului special al Comisiei magistraturii române instituite de maresalul Antonescu, locotenentul Rosea „a executat întocmai dispozitiunile date, care au avut drept rezultat împuscarea a circa 500 evrei”.
    Evreii executati de locotenentul Rosea faceau parte dintr-un convoi de aproximativ l 500 de evrei deportati din Chisinau.

    De altfel, raportul Comisiei arata ca între numarul evreilor internati si cel al evreilor deportati „este diferenta de circa 25 000 evrei, care au murit de moarte naturala, au evadat sau au fost împuscati.

    Pentru pogromul de la Iasi, organizat de serviciile secrete germane, lucrurile s-au mai clarificat: Antonescu nu a avut nici o legatura cu organizarea lui si, mai mult, exista probe ca el este cel care l-a oprit. Nu a putut opri însa moartea tragica a peste 3 000 de evrei în „trenurile mortii”.”

    sursa http://www.scritube.com/istorie/CEA-Din-URMA-GAFA-Lovitura-de-35814322.php

    Am fost cat se poate de obiectiv, am prezentat abuzri facute atat de partea germana cat si de partea romana. Ca or mai fi fost cazuri nestiute de abuzuri nimeni nu are de unde sa le stie, dar ca sa ajungi de la 25.000 la gogornita ta comunista cu „circa 700 000 de oameni” omorati, mi se pare pur si simplu rautate, spalare pe creier comunista.

    • ” …stim ca URSS a deportat din Basarabia peste 100 000 de evrei”

      Fals chiar de la bun început. 100 000 de oameni n-au fost deportați în total pe toată perioada sovietică, ce fel de 100 000 de evrei deportați doar înainte de război? Ia vedeți ce scrie wikipedia românească. Lor le place să umfle cifrele, cînd au nevoie, dar nici ei nu și-au permis să înșire așa minciuni gogonate ca dvs:

      ”Operațiunea de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2.30) și a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940.

      Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane – deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate și 14.542 persoane deportate din RSS Moldovenească).

      Estimarea numărului de victime

      Numărul celor deportați se ridică la peste 22.000 de persoane[3]. După alte surse, numărul deportaților ar fi fost de 24.360 [6] , sau chiar de 30.000 de persoane.[7]”
      http://ro.wikipedia.org/wiki/Deport%C4%83rile_din_Basarabia_%C8%99i_Nordul_Bucovinei

      Ș-apoi autorul induce lumea în eroare: e drept că exterminarea evreilor nu a avut loc în Basarabia, însă ea a avut loc în Transnistria.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s