DESPRE ”PURIFICAREA ETNICĂ A NEAMULUI ROMÂNESC” ÎN ANII CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

 800px-După_trecerea_unui_convoi_între_Brizula_şi_Grozdovca
După trecerea unui convoi între Brizula şi Grozdovca

Exterminarea cetățenilor pașnici ai Moldovei, fără deosebire de apartenența lor națională se realiza, în cadrul politicii de ”românizare și colonizare”. Cum se menționa într-un raport oficial al Cabinetului militar-civil pentru administrarea Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei, ”drept sarcină cardinală a politicii guvernului constituie românizarea provinciilor recucerite”( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 566. Fila 54; Афтенюк С., Елин Д., и др. Молдавская СССР в Великой Отечественной войне Советского Союза 1941-1945. Кишинёв, 1970. C. 158). I. Antonescu la deja menționata ședință de guvern din 26 februarie 1942, spunea: ”Interesul țării și al meu este ca toți cei care vor să plece, să-i las să se ducă, pentru că vreau să reconstitui masa curată a neamului românesc și să scot cu pieptenele des pe toți străinii din Țara Românească”( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 566. Fila 51).
Violența și batjocura, schinguirile și asasinările cetățenilor pașnici au fost atroce( Vezi: Обвинительное заключение по делу о зверствах и злодеяниях немецко-румынских захватчиков на территории Молдавской СССР// Советская Молдавия, 7 декабря 1947 г.; ANRM. F. 1026. Inv. 2. D. 21, file 7, 16, 39; ANRM. F. 1026. Inv. 2. D. 25, file 10-11 (v.), 12, 14, 43, 59, 67-69, 1199-121, 150-150 (v), 162-162 (v), 169, 176-176 (v.); ANRM. F. 1026. Inv. 2. D. 31. fila 2; AOSPRM (Arhiva organizațiilor social-politice din Republica Moldova). F. 51. Inv. 2. D. 49, file 76, 128; AOSPRM, F. 3. Inv. 1. D. 718, file 13, 19, 22; Procesul lui Ion Antonescu. București, 1995. P. 38-39, 41, 42, 43, 44, 45-50, 67, 82, 189, 191, 322, 323, 365, 368-370, 372-390; Arhiva SIS RM. D. 020940; Круглов А. И. Уничтожение еврейского населения Украины в 1941-1944 гг. Хроника событий. Могилёв-Подольск, 1997; Сушон Л. Транснистрия: евреи в аду. Одесса, 1998. С. 19-26, 30-33, 71-89, 91-118, 212-281 etc). Neobișnuit de monstruos era comportamentul ocupanților cu evreii. Venind pe 17 iulie 1941 la Bălți, I. Antonescu a dat dispoziție ca cea mai neînsemnată rezistență din partea populației să fie pedepsită cu moartea, numele celor împușcați să fie date publicității, populația Basarabiei să fie supusă unui control, iar cei suspecți și cei care critică autoritățile române să fie exterminați( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 523. Fila 41; ANRM. F. 112. Inv. 1. D. 445. Fila 14). În aceiași zi el a ordonat să-i ”adune” pe toți evreii în lagăre și să-i ducă pe malul stîng al Nistrului pentru a-i folosi la munci fără plată( ANRM. F. 112. Inv. 1. D. 445. Fila 15; Пилат И. Н. Из истории еврейства Молдовы. Кишинёв, 1990. С. 56; Афтенюк С., Елин Д., и др. Молдавская СССР в Великой Отечественной войне Советского Союза 1941-1945. Кишинёв, 1970. C. 172). În iulie 1941 numai în Bălți au fost uciși 1788 de oameni, iar circa 10-12 mii deportați în Transnistria unde au și murit( Память бессмертна. Кишинёв, 2000. С. 165). Aceste omoruri în masă și-au găsit și un nume: ”purificare etnică”. ”Conducătorul” a explicat esența acestui proces la ședința Comitetului pentru aprovizionare( Exterminarea evreilor români și ucraineni în perioada antonesciană. București, 2002. P. 37).
Încă la 8 iulie 1941, la ședința Guvernului român, cea mai apropiată persoană de dictatorul fascist a declarat că el, ”profesorul” Mihai Antonescu, pledează pentru mitigarea forțată a tuturor evreilor: ”Cu riscul de-a nu fi înțeleși de unii tradiționaliști care mai pot fi între dvs., eu sunt pentru migrațiunea forțată a întregului element evreiesc din Basarabia și Bucovina, care trebuie azvîrlit peste graniță”. Confom opiniei lui, aceasta era unica cale spre soluționarea problemei evreiești. ”De asemenea sunt pentru migrațiunea forțată a elementului ucrainean, care nu are ce căuta aici în momentul acesta… Îmi este indiferent dacă în istorie vom trece ca barbari… Dacă e nevoie să trageți cu mitraliera”( Procesul Marii Trădări Naționale. București, 1946. P. 35; Procesul lui Ion Antonescu. București, 1995. P. 42). Acestui ”bespredelșcik” i se părea că-i este permis totul: ”Nu știu peste cîte veacuri neamul românesc se va mai întîlni cu libertatea de acțiune totală, cu posibilitatea de purificare etnică… Nu există pentru istoria noastră un moment mai favorabil, mai lung, mai liber, pentru o totală descătușare etnică, pentru o revizuire națională și pentru o purificare a neamului nostru”( Evreii din România între anii 1940-1944. Vol. 2. Problema evreiască în stenogramele Consiliului de Miniștri. București, 1996. P. 266-267).
”Savantul profesor” nu și-a expus doar opinia proprie. Aceasta era și poziția lui Ion Antonescu, care exprimă orientarea strategică a politicii sale interne și externe. La ședința guvernului din 6 octombrie 1941, ”conducătorull” sublinia că i-a ”exclus pe jidani și încet, încet, îi scot pe ceilalți străini… Tendința mea este să fac o politică de purificare a rasei românești și nu voi da înapoi în fața niciunei piedici ca să realizez acest deziderat istoric al neamului nostru. Dacă nu profităm de situația care se prezintă azi pe planul internațional și european, pentru a purifica neamul românesc, scăpăm ultima ocazie pe care istoria ne-o pune la dispoziție. Și eu nu vreau s-o scap, pentru că, dacă aș scăpa-o, desigur că generațiile viitoare mă vor blama. Pot aduce și Basarabia înapoi, și Transilvania, [dar] dacă nu purific neamul românesc, n-am făcut nimic, căci nu frontierele fac tăria unui neam, ci omogenitatea și puritatea rasei lui. Și aceasta urmăresc, în primul rînd”( Evreii din România între anii 1940-1944. Vol. 2. Problema evreiască în stenogramele Consiliului de Miniștri. București, 1996. P. 326-327). Anume ”purificarea etnică” și constituia esența soluționării tuturor problemelor, inclusiv a celei basarabene, în înțelegerea lui Ion Antonescu( Să nu uităm că naziștii români, familiarizați cu practica confraților germani, au preluat de la aceștia din urmă și maniera de-a eufemiza. În documentele hitleriștilor se utilizează un argou eufemistic special. De exemplu, destul de rar este întîlnit cuvîntul ”lichidare”, se vorbea despre un ”tratament special”. Nu veți găsi expresia ”să fie toți împușcați”, în schimb veți da de noțiunea savantă ”a pacifica” (a potoli, a liniști). Diverse instanțe ale celui de-al treilea Reich au progresat destul în a găsi termeni de cancelarie pentru a ascunde esența procesului de lichidare a oamenilor. Doar în documentele strict secrete se utilizau așa verbe ca ”a lichida” sau ”a executa”. Raportînd despre execuții, comenduirile se exprimau astfel: ”au fost strămutați” sau ”au fost tratați conform directivelor” un număr oarecare de oameni. Comenduirea germană din or. Tiraspol, executînd în perioada 29 septembrie – 3 octombrie 1941 682 de persoane, a scris în raport: ”au fost îndeplinite formele pentru 682 de persoane civile”. Vezi: Безыменский Л. А. Разгаданные тайны Третьего рейха: 1933-1941. М., 1981. С. 260).
Politica ”mareșalului” era susținută integral și de clica conducătoare a României. Astfel, în scrisoarea din 12 decembrie 1942 adresată lui Antonescu, conducătorul Departamentului românizare și colonizare al României scria că ”din punctul de vedere al intereseor naționale” este necesară în primul rînd izgonirea populației ucrainene( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 1123. Fila 388). Guvernatorul Alexianu avea și el un plan propriu de colonizare a așa-zisei ”Transnistrii”, constînd în ”curățarea” satelor transnistrene de ”elementele străine” pentru primirea coloniștilor din rîndurile combatanților( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 564. Fila 27). Mihai Antonescu, după cum am văzut mai sus, de asemenea se vedea ”salvator al neamului românesc” pe contul exterminării altor popoare.
Acest ”umanist” vocifera următoarele rețete ”salvatoare”: ”Omenia siropoasă, vaporoasă, filosofică, n-are ce căuta aici. Prin urmare, s-a folosit acest moment istoric și să curățim pămîntul românesc și națiunea noastră de toate nenorocirile pe care le-au abătut veacurile asupra acestui pămînt. Chiar românii care au ajuns să fie rătăciți și au întrat în valurile de anarhie, vor fi nimiciți fără cruțare. Veți fi fără milă cu ei.Îmi iau răspunderea în mod formal… Și spun că nu există lege. Deci fără forme, cu libertate completă”( Procesul lui Ion Antonescu. București, 1995. P. 387). După cum vedem, cel de-al doilea Antonescu era și el amator de ”a trage cu mitraliera”. Ce-i asta dacă nu ură rasială?! Mai ales că acestea n-au fost doar niște fraze iresponsabile, aruncate din întîmplare de niște persoane particulare aflate într-un pansion pentru handicapați.Aceasta a fost temelia politicii statului român între anii 1941 și 1944 și a costat sute de mii de vieți omenești.
Obținerea omogenității etnice a țării – prin ”transferul” în afară al minoritarilor și aducerea în țară a românilor din țările vecine – a fost o preocupație permanentă a guvernului român de atunci. Au fost luate măsuri efective în acest sens și au fost elaborate materialele referitoare la această problemă. Cel mai important a fost proiectul lui Sabin Manuilă, directorul general al Institutului Central de Statistică, redactat sub forma unui memoriu adresat mareșalului Ion Antonescu la 15 octombrie 1941. Memoriul viza toate minoritățile etnice din România. Acestea urmau să facă obiectul unor acorduri de transfer sau de schimb de populație între România și diferite state. Pentru evrei și romi, care nu aveau un stat al lor, soluția preconizată era ”transferul unilateral”, ceea ce, practic, însemna trimiterea peste graniță(Achim V. The Romanian Population Exchange Project Elaborated by Sabin Manuilă in October 1941.// Annali dell’Istituto storico italo-germanico in Trento, XXVII, 2001. P. 593-617). Teritoriul unde guvernul român putea face acest lucru era Transnistria. Măsurile de deportare a evreilor și romilor în Transnistria în anii 1941 și 1942 pot fi privite ca un element al acestei politici de ”purificare etnică”. Însă realizarea acestor proiecte inumane a fost precedată de uciderea în masă a populației evreiești, care a început odată cu ocuparea ținutului.
Vom aduce cîteva exemple cum ”eliberatorii” … ”eliberau”. În prezent, începînd cu perioada Tribunalului de la Nurnberg, pentru astfel de ”fapte nobile”, numite ”epurări etnice”, se pedepsește ca pentru crime de război și împotriva umanității( Нюрнбергский процесс. Сборник материалов в семи томах. T. 4. M., 1959. C. 655-733; T. 7. M., 1961. C. 307-541). Astfel, vicepreședintele Consiliului de Miniștri Mihai Antonescu la 2 iulie 1941, într-o consfătuire cu viitorii guvernatori ai Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei, a declarat că aceste provincii ”vor fi supuse unui regim cu totul nou de eliberare de toate infiltrațiile străine…, fiindcă ceea ce trebuie să știți că faza întîi a acestei politici și acestei reorganizări este purificarea acestor provincii. Ele trebuie să fie și să rămînă provincii românești… într-o biologie sănătoasă… prin realitatea etnică a populației care locuiește aceste provincii. Prin urmare, prima fază este o fază de purificare radicală”( Evreii din România între anii 1940-1944. Vol. 2. Problema evreiască în stenogramele Consiliului de Miniștri. București, 1996. P. 326-327).
Iar ministrul agriculturii, generalul I. Sichitiu, a declarat că ”nu există decît un singur remediu ca să scăpăm de ploșnițele acestea, foc pînă la pămînt”( Evreii din România între anii 1940-1944. Vol. 2. Problema evreiască în stenogramele Consiliului de Miniștri. București, 1996. P. 265). Și guvernatorii n-au pierdut timpul – pe parcursul unui an au ”curățit” de sute de mii de ”litfe” (cum le spunea I. Antonescu minorităților naționale) și ”ploșnițe” teritoriile încredințate ”grijii” lor. Chiar și ”proprietățile vacante” (devenite ”vacante” după exterminarea ”ploșnițelor”) trebuiau ”completate” numai ”după criterii naționale, după criterii etnice”, a declarat la ședința guvernului din 3 iulie M. Antonescu( Evreii din România între anii 1940-1944. Vol. 2. Problema evreiască în stenogramele Consiliului de Miniștri. București, 1996. P. 260).

Sursa: Nazaria Sergiu. O istorie contra miturilor: relațiile internaționale în epoca războaielor mondiale (1914 – 1945/1947). Chișinău, 2012.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s