DESPRE POLITICA MOLDOVENILOR PE LA 1812

harta basarabiei

Politica moldovenilor înainte de pacea de la București

Politica de apropiere de pravoslavnica Rusie, inaugurată de Dimitrie Cantemir, cu tot dezastrul de la Stănileşti, a fost continuată în secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea de o parte a boierimii moldovene, mai cu deosebire de clerul înalt al Moldovei( Bibliografia românească veche. Tomul II, fasc. III, pag. 201; «milostiva Doamnă şi Imperatriţa noastră», pag. 202; «augusta Doamnă şi stăpîna noastră, după cum cu celelalte săvîrşiri a slăvitelor biruinţe şi a apărării patriei noastre…»).
Urmaşii marelui ţar Petru I n-au renunţat nici ei de a se socoti ca protectori ai creştinilor ortodocşi din imperiul otoman; iar războaiele purtate de ruşi, în vederea înfăptuirii visului ţarului Petru ce] Mare, erau justificate de dorinţa mîntuirii creştinilor de sub «jugul tiranicesc».
Atitudinea aceasta binevoitoare a politicii ruseşti faţă de popoarele ortodoxe a deşteptat speranţe mari. Unii din ortodocşi, ca să poată contribui şi ei cu armele alături de oştirile ruseşti, se aşezară în masă pe teritoriul imperiului rus( Plasarea sîrbilor veniţi în Rusia în Colecţia complectă a legilor imperiului rus. Vol. XIII, art. 9961, pag. 570—571; idem art. 9967: «despre colonizarea sîrbilor şi altor popoare ortodoxe în Rusia).
Se ştie, de altfel, că armatele ruseşti ce luptau cu turcii în secolul XVIII erau pline de moldoveni; iar în ultimul pătrar al acestui secol se formară chiar unităţi distincte cu conducătorii naţionali. Aceşti ostaşi moldoveni, adevăraţi cruciați, au înscris pagini pline de vitejie în istoria războaielor ruso-turce, fiind mînaţi de sincera credinţă, că luptă pentru ideea creştinătăţii, care pe atunci se confunda cu aceea a libertăţii.
Din mulţimea acestor eroi, să pomenim de rîndul acesta pe maiorul Vizireanu şi sublocotenentul Vasile Barcaru, lăsînd ca pentru ei să vorbească înseşi mărturiile străine:
«S-a eliberat prezentul atestat sublocotenentului Vasile Barcaru, fost în detaşamentul comandat de mine, precum ca să se ştie, că numitul a fost în serviciul M. S. Impărătese în războiul actual cu poarta otomană. El a luat parte în luptele contra inamicului, cănd au fost atacate posturile înaintate, la 1 aprilie 1788 lângă Iarovăţ; la 6 aprilie lângă Bârlad; la 16 aprilie lângă satul Măxineni, când a fost prins Iacub paşa; la 20 aprilie la Galaţi, unde au fost distruse bateriile inamice şi prinşi de trupele M. S. Impărătese 1600 turci, capturate 14 tunuri şi 37 drapele. Apoi a luat parte la luptele de la 20 şi 21 iulie, când în alianţă cu trupele cesaro-crăeşti, inamicul a fost înfrânt lângă Putna şi Focşani şi capturată întreaga tabără. La 12 septembrie 1789, de asemenea în alianţă cu trupele cesaro-craieşti, a luat parte la bătălia generală de lângă Râmnic, care a durat toată ziua, cu care prilej au fost înfrânte trupele turceşti comandate de marele vizir. De asemenea a luat parte la lupta de peste Dunăre, la 28 martie 1791, sub conducerea generalului-locotenent şi cavaler al diferitelor ordine principele Serghei Feodorovici, când au fost capturaţi un paşă şi mai mulţi funcţionari, câteva tunuri şi cinci «sangeacuri» iar la 28 iunie acelaşi an, sub comanda generalului-şef şi cavaler al diferitelor ordine, principele Nicolae Vasiliev Repnin a luat parte la lupta de la Macin, peste Dunăre, unde a fost înfrânt marele vizir cu armata lui, capturându-se 35 tunuri. Numitul a luptat cu vitejie şi bărbăţie, în sus-arătatele bătălii, ca un ostaş credincios şi neînfricat.
Atestatul de faţă s-a eliberat sublocotenentului Vasile Barcaru sau cu semnătura mea şi punerea sigiliului la 2 iulie 1791 în tabăra de lângă Galaţi».
Maior Vizirean( Atestatul acesta este în original rusesc, se păstrează la Arhivele Statului din Chişinău).
Ostaşii aceştia moldoveni ce luptau însufleţiţi în contra turcilor, reprezentau o politică creştină a timpului.
Aceeaşi politică pravoslavnică o găsim şi în secolul al XIX-lea cînd ruşii continuînd războaiele de «eliberare a ortodoxilor», o parte a boierimii moldovene se identifică cu această politică a Rusiei.
Numai aşa ne putem explica şi atitudinea acestei boierimi la 1812, manifestată cu prilejul păcii de la Bucureşti, pe baza căreia Moldova de la răsăritul Prutului trecea sub «ocrotirea prea milostivului împărat».
Ca un semn caracteristic al acestei politici pravoslavnice din acea vreme, să arătăm cum a fost întîmpinaiă de divanul Moldovei la 1812 pacea de la Bucureşti.
«Facându-să mai întăi în oraşul Eşii cunoscută (Pacea de la Bucureşti – L. B.), s-au umplut de negrăită bucurie sufletele celor adevăraţi şi credincioşi patrioţi a Moldaviei pentru această nouă încununare a slavei Rosiei pravoslavnicei şi apărătoarei înpărăţii, cu mărime hotarâlor stăpânirii sale. Şi aşa, aducându cătră prea puternicul Dumnezău rugile de umilinţă şi sămnile veseliei, s-au făcut publicaţie în toată ţara, trimiţăndu-să copie întocmai de pe aciastă poroncă a strălucirii sale, spre împărtăşire obşteştii bucurii.
Din tot sufletul, pământul Moldovei striga cătră ceriu, ca să arate nebiruite şi proslăvite armele cele credincioase şi mântuitoare a înpărăteştii măriri a Rosiei, spre bucurie şi veselie credincioşilor pravoslavnici»( Arhivele Statului Chişinău. Secţia senatorilor, dosar nr. 4056, fila 5).

Politica moldovenilor după 1812

Astfel de politică pravoslavnică tradiţională moşteniră şi moldovenii, rămaşi în Moldova dintre Prut şi Nistru, după anul 1812.
O vedem manifestată în toate împrejurările. Cînd la 1814 boierii moldoveni dintre Prut şi Nistru cerură de la înduratul monarh privilegii, nu uitară să amintească această tradiţională atitudine creştinească a moldovenilor: «adu-ţi aminte de neclintită supunere a moldovenilor, încă de la strămoşul tău Petru cel Mare»( Arh. St. Ch. Secţia guvernatorului civil, dosar nr. 52, fila 10). Iar altă dată nu-şi ascundeau nădejdea unei «eliberări» şi a restului creştinilor. «Tu ne-ai scos din giugul otomanicesc, sângele oştirilor tale şi a strămoşilor voştri s-au vărsat pentru noi. Tu ştii, noi nu cunoaştem cele ce trebuiesc noă, pentru buna vieţuire şi pentru temeinică năzuire a neamului creştinesc cătră voi, până să va face o turmă
creştinătatea, si păstorul împărat şi părinte a creştinilor»( Idem, fila 11 verso. Sublinierile din text sînt ale noastre).
Credinţa aceasta oarbă în misiunea Rusiei întru eliberarea tuturor pravoslavnicilor creştini, capătă uneori un caracter mistic: «Moldovenii în otomanicească tiranie vieţuind, s-au jărtvit răbdării, pentru ca să ajungă în soarta acestii norociri să fie supuşi ai tăi, ca să cunoască un Dumnezeu în cer, şi un înpărat al pravoslaviei pre pământ»( Ibidem, Secţia deplin împuternicitului namestnic, dosarul nr. 45, fila 4 verso).

Ideea de neam, patrie şi limbă a moldovenilor

Dacă sub raportul politic şi religios moldovenii dintre Prut şi Nistru îşi îndreptară toată nădejdea de scăpare în Rusia şi monarhul ei( Ar. St. Secţia guv. civil. Dos. nr. 52, f. 8 «a fi agiutorul pravoslaviei; izbăvitorul feţii uscatului, mântuitorul Evropei şi a toată creştinătatea»), conştiinţa că Moldova este patria lor, că ei formează un neam, distinct cu limbă proprie, se manifesta tot atît de puternic.
Aceasta se vedea şi înainte de pacea de la Bucureşti, dar mai ales după ce Prutul deveni hotar( Bibl. rom. veche. Т. II, fasc. III, p. 202: «sau să măresc liniştea, odihna şi pacinica petrecere a tuturor de obştie în vreme de război şi celelalte nenumărate faceri de bine cu care s-au îndestulat de prisosit mai vîrtos patria noastră, după înalta a Ei măriri buna voinţă»).
Într-adevăr, abia după ce moldovenii se simţiră despărţiţi unii de alţii, la cei de pe malul stîng al Prutului se contura mai luminos icoana patriei, se aprinse mai vie dragostea de neam şi limbă.
Fiindcă numai acum văzură moldovenii de dincoace de Prut, că «mult milostivul monarh, care cu pajura puterii sale ni-au scos de supt jugul celor de alt neam, şi ni-au primit subt umbrirea schiptrului său … pentru o fericire ce s-au aşteptat de cătră norodul Moldaviei în curgire de un întreg veac, şi care ni-au învrednicit noi acum a o câştiga», le pregătia o soartă nouă, pe care ei n-au bănuit-o «în curgire de un întreg veac»( Ar. Si. Ch. Secţia deplin împuternicitul namestnic, d. nr. 45, f. 12).
Şi după pilda din trecut a Moldovei, care înţelegea să trăiască «întru starea legiuirilor vechi», moldovenii dintre Prut şi Nistru neîntrerupt afirmau că «norodul Moldaviei din învechita vreme până acum au avut legiuire a se judeca de cătră ocârmuitori, după obiceiurile şi împrejurările patriei lor»( Ar. Si. Ch. Secţia deplin împuternicitul namestnic, d. nr. 45, fila 12 verso).
Moldova rămase patria tuturora.
Moldovenii din Basarabia o clipă n-au încetat a se socoti fii ai patriei lor, Moldova: «ne-au îndemnat de a ne lăsa casăle, părinţii şi rudeniile noastre, şi a năzui în pământul acesta alăturat către Rosie, într-o sângură nădejde, că a noastră patrie fiind şi aceasta, ne vom odihni lăcuind într-însa, aducând răvnitoare noastră supunere schiptrului monarhului Rosiei»( Arh. St. Ch. Raportul nr. 1010 din 27 noiembrie 1813 a sărdarilor de Orhei, Iordachi Milu şi Matfei Crupenachi).
Cînd guvernatorul Harting uneltea la Petersburg ca să umilească pe boierii moldoveni, acestea cer de la monarh: «ca mitropolitul arhipăstorul nostru, precum au fost de la începutul Moldaviei, să fie şi acum, după cum cap al legii, asămine şi întâiul şăzător şi lucrător al divanului, pentru că această este fire şi lege Moldaviei»( Arh. St. Ch. Secţia deplin împuternicitului namestnic, dos. nr. 45, fila 4 verso).
Iar în locul guvernatorului uneltitor, boierii pretindeau pe un pămîntean al Moldaviei, din cele mai «întăi familii, cu ispitită ştiinţă şi creştinătate… excelenţie sa domnul gheneral maior Ilie Filipovici Catargiu», pentru că acest «pământean al Moldaviei», susţin boierii, «ştie firea, credinţa şi legiuirile noastre»…(Arh. St. Ch. Secţia deplin împuternicitului namestnic, dos. nr. 45, fila 26 verso).
Prin numirea acestui «pământean al Moldaviei» ca guvernator boierii nu numai că şi-ar fi văzut satisfăcută mîndria prea des zdrobită, dar ei nădăjduiau «ca să poată trage inimile şi a fraţilor noştri, cu înmulţirea lăcuinţii şi a năzuirii cei neîncetate»… de bună seamă spre pravoslavnicul prestol al Rusiei( Arh. St. Ch. Secţia deplin împ. nam. dos. 45, fila 4 verso: «asăminea şi cele ce să ating prin ţănut de a lor îndatorire a să lucra ne fiind iarăş în limba naţii sale aduc ostanovcă la săvârşire lor»).
Deci din mărturiile vremii rezultă că la cei rămaşi în Basarabia exista luminoasă conştiinţa unei patrii, Moldova, a unui norod, moldovenesc, a unei naţii moldoveneşti, a unui neam moldovenesc, şi mai presus decît toate a unei limbi moldoveneşti( Arh. St. Ch. Secţia deplin împ. nam. dos. 45, fila 1; «că din vechime au socotit a avea ca protector al naţiei»; Secţia înaltul stat al Bas., dos. 178; Ibidem, fila 8: «spre defăimarea neamului moldovenesc», fila 9; «aceasta este acum a obştiei din partea neamului rugăciune»).

Sursa: Leon T. Boga, Lupta pentru limba românească şi ideea unirii la românii din Basarabia după 1812, Chişinău, 1993.

Comentariul meu: Deși cartea acestui Leon T. Boga, care, dacă îmi aduc bine aminte, a fost șeful arhivelor din Basarabia în perioada interbelică, se numește ”Lupta pentru limba românească şi ideea unirii la românii din Basarabia după 1812”, el, prezentînd documente vechi, nu arată nici unul, unde moldovenii se prezintă ca ”români”, iar limba lor ca ”română”. Autorul a răscolit toate arhivele în căutare de materiale pentru cartea sa, și dacă ar fi găsit vre-un document unde se spune despre ”români”, l-ar fi întrodus cu mare bucurie în lucrarea sa. Însă nu a găsit nici unul, și nici nu avea cum să găsească, deoarece băștinașii dintre Prut și Nistru întotdeauna s-au considerat moldoveni, și nicidecum nu români.
De asemenea sînt foarte interesante și documentele ce privesc atitudinea moldovenilor față de alipirea Basarabiei la Rusia în 1812, care absolut nu corespunde cu ceea ce ne povestește nouă cursul de ”Istoria românilor”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s