DIN NOU DESPRE POLITICA AUTORITĂȚILOR ROMÂNE ÎN TERITORIUL SOVIETIC OCUPAT

0001-2
Pentru o mai bună înțelegere a problemei, vom aminti că în plan administrativ Moldova și unele regiuni ocupate ale Ucrainei, aflate sub control românesc, au fost divizate în trei provincii: Basarabia, Bucovina și Transnistria: ”Țin să vă înștiințez, a declarat M. Antonescu în cadrul ședinței Guvernului din 3 iulie 1941 că dl general Antonescu consideră că purificarea națională, care trebuie îndeplinită în Basarabia, ne impune o perioadă de totală izolare a Basarabiei și Bucovinei de restul Regatului… Din această pricină, regimul juridic al Basarabiei și Bucovinei va fi un regim cu totul specific”( Evreii din România între anii 1940-1944. Vol. 2. Problema evreiască în stenogramele Consiliului de Miniștri. București, 1996. P. 260).
Astfel, Republica Moldovenească a fost scindată în două părți izolate artificial una de alta de-un hotar păzit de grăniceri români( Moraru A. Istoria românilor. Basarabia și Transnistria (1812-1993). Chișinău, 1995. P. 367). Pe teritoriul ocupat a fost interzisă comunicarea în orice limbă în afară de cea română( “Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. 2. C. 82). La 19 august 1941, prin decretul nr. 1 al lui Ion Antonescu, teritoriul dintre Nistru și Bug a trecut în posesiunea administrației românești cu Alexianu în frunte( Verenca O. Administrația civilă română în Transnistria 1941-1944. București, 2000. P. 57). Iată ce scrie despre acest călău unul din apologeții fascismului român O. Verenca: ”G. Alexianu a reprezentat în chip strălucit virtuțile neamului nostru, cu o putere de muncă neobișnuită, spirit de organizare și atitudini deosebite de conducere, generozitate și bunătate omenească față de nevoile populației locale… Din toate măsurile administrative și economice concepute și aplicate în teritoriul de dincolo de Nistru, rezultă concepția și atitudinea plină de omenie a prof. G. Alexianu în orice împrejurare față de populația autohtonă”( Verenca O. Administrația civilă română în Transnistria 1941-1944. București, 2000. P. 165-166). Probabil, faptul că în teritoriul subordonat lui au fost exterminați circa 300 mii de oameni deloc nu-i minimalizează ”umanismul și generozitatea”…
Spre deosebire de Basarabia și Bucovina de Nord, Transnistria formal nu întra în componența statului român. Însă în timpul războilui contra URSS anexarea ei a devenit unul din principalele scopuri ale politicii clicii fasciste în frunte cu I. Antonescu. E drept că în prezent există mai mulți istorici care încearcă să demonstreze contrariul, precum că ”statul român nu intenționa să anexeze Transnistraia”, scopul acestuia fiind asigurarea ”pazei, ordinii și siguranței în teritoriul dintre Nistru și Nipru”, ”că nu i se poate atribui Mareșalului Antonescu calitatea de ”cuceritor”, atîta vreme cît i-a lipsit intenția reală de-a conferi Transnistriei statutul de ”cucerire definitivă” la sfîrșitul războiului. Documentele… demonstrează, dimpotrivă că organizarea și administrarea acestui teritoriu au… [avut], în planul conducătorului statului, doar un caracter temporar”( Dobrinescu V.-Fl., Constantin I. Basarabia în anii celui de-Al doilea război mondial (1939-1947). Iași, 1991. P. 246, 247, 252). ”Din punct de vedere politic, scrie O.Verenca, nimeni nu s-a gîndit vreodată la anexarea acestui teritoriu României, Transnistria rămînînd doar o regiune vremelnic ocupată”( Verenca O. Administrația civilă română în Transnistria 1941-1944. București, 2000. P. 89). De fapt, dacă acestă regiune a ”rămas vremelnic ocupată”, meritul îi aparține numai … Armatei Roșii.
Însă, dacă autorii ne trimit la documente, să încercăm să le urmărim sfatul. Iată opinia lui I.Antonescu din perioada cînd era absolut sigur de victoria asupra URSS: ”Nu este un secret, a menționat dictatorul la ședința Guvernului din 26 februarie 1942, că eu nu sunt dispus să mai dau din mînă ce am luat. Transnistria va deveni o provincie românească și vom scoate de acolo pe toți străinii… Noi trebuie să deschidem spațiu pentru români, pentru că românii nu se pot hrăni”( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 568. Fila 166). Oare cuvintele mareșalilului nu sînt o dovadă incontestabilă că unii istorici contemporani încearcă să ne convingă de niște neadevăruri?
Iar în timpul procesului împotriva lui Ion Antonescu acuzatorul public l-a întrebat pe acuzat, dacă a ”dat ordin lui Alexianu să pregătească exploatarea Transnistriei pentru 2 milioane de ani”, la care Antonescu a răspuns că ”se poate să fi dat acest ordin”( Procesul lui Ion Antonescu. București, 1995. P. 69; vezi de asemenea: Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. 2. C. 97-98). Important în acest răspuns al fostului dictator era, desigur, nu faptul că peste ”2 milioane de ani” nu vor mai exista actualele formațiuni statale și chiar specia umană se va schimba atît de mult în acest răstimp (cu condiția că pînă atunci nu se vor găsi ”amatori” de-alde Hitler, Antonescu & K care vor mai încerca o dată s-o nimicească în numele ”ideilor” lor aberante despre superioritatea sau inferioritatea raselor omenești), încît Antonescu va fi în acel moment mai aproape de pitecantropi decît de urmașii noștri.
Îi ertăm mareșalului necunoașterea elementară a darwinismului. Imporatant este altceva – el nici pentru o clipă nu se îndoia de necesitatea ”românizării Transnistriei”, iar peste un timp s-ar fi găsit ”istorici” care ar fi ”demonstrat” că acest teritoriu ”este pămînt românesc strămoșesc” că și neandertalienii, dacă au trăit pe aici, cunoșteau acest lucru. Probabil că ”2 milioane de ani” însemnau ”în planul conducătorului statului, doar un caracter temporar”. Nu degeaba regele Prusiei Federic al II-lea, idolul lui Hitler, zicea odată că ”dacă vă place o provincie oarecare, luați-o, se vor găsi întotdeauna o mulțime de istorici și juriști gata de-a demonstra că aveți asupra acesteia drepturi istorice”.
Iată ce scrie despre planurile anexioniste ale ”conducătorului” vizavi de Transnistria istoricul român Fl. Constantiniu: I. Antonescu a vrut ”teritoriul dintre Nistru și Bug – Transnistria de mai tîrziu – și a spus-o încă înainte de întrarea României în război și de discuția cu Hitler din 12 iunie 1941. Ministrului României la Berlin, Raoul Bossy, Antonescu îi mărturisise, cu o zi înainte că știa de la generalul Hansen despre iminentul război germano-sovietic și că, în afară de teritoriile răpite de URSS în iunie 1940, putea ”merge cît de departe înspre Răsărit”, ceea ce îi va spune și lui Hitler a doua zi: ”…Bugul trebuie să ne fie frontieră, …pentru a recupera masa românească din fosta republică sovietică moldovenească și pentru a dobîndi marele port al Odesei. Dar, odată curățit acest spațiu de jidovi și ruși, va începe o acțiune diplomatică pentru recîștigarea Ardealului pierdut”. Întrucît fronierele fuseseră puse în mișcare de război, Antonescu și-a reamintit și de promisiunile Antantei făcute lui I. C. Brătianu în privința întregului Banat. Generalul… a plănuit să aibă pînă la urmă Banatul sîrbesc… Mihai Antonescu, lipsit ca întotdeauna de măsură, ar fi vrut ca România să primească Pocuția”( Constantiniu Fl. O istorie sinceră a poporului român. București, 1997. P. 406). Deci, din cele expuse mai sus devine clar că ”mareșalul” intenționa să anexeze nu numai Transnistria, ci și alte teritorii neromânești.
Dacă vorbim despre motivele și scopurile adevărate ale clicii militariste românești, este oportun să cităm numărul din octombrie 1941 al gazetei ”Bucovina”, prima pagină a căruia este dedicată luptelor pentru Odesa: ”Bravii ostași ai regelui merg în lupte cu deviza înțeleaptă a mareșalului și conducătorului țării: ”Cine deține orașul Odesa, deține Marea Neagră”. Un port sudic, care poate concura după frumusețe cu Parisul, iar după importanță cu New York-ul. Englezii ne întreabă la radiou: ”Ce căutați peste Prut și la Odesa, acestea sunt pămînturi străine!” Replicăm, folosind cuvintele mareșalului nostru: ”Căutăm același lucru pe care îl căutau englezii cucerind coloniile africane. Cu singura deosebire că Anglia este o țară semibarbară: nu o interesează decît mîncarea și sclavii( Нам не забыть Вас, ребята! Комсомольско-молодёжное подполье в годы Великой Отечественной войны. М., 1970. С. 120). Ce ar fi avut de spus oare susținătorii de la noi ale valorilor europene și, totodată, admiratorii lui Ion Antonescu?
Evident că pentru atingerea scopurilor de ”românizare” a spațiului bugo-nistrean au fost numiți funcționari români, despre care profesorul Morari scrie: ”Aceștia erau oameni cărturari, buni organizatori, devotați cauzei naționale, democrației și dreptului civic”( Moraru A. Istoria românilor. Basarabia și Transnistria (1812-1993). Chișinău, 1995. P. 368). Cu adevărat limba n-are oase. Însă un profesor ar trebui totuși să-și potă argumenta afirmațiile. Ce înseamnă totuși calificativul ”buni organizatori”: că și-au făcut excelent datoria organizînd lagăre de concentrare și ghetouri pentru sute de mii de oameni pașnici? Pentru asta nu-i nevoie de prea multă carte, copiază ce-au făcut pînă la tine Stalin sau Hitler, și toată truda… Și ce înțelege autorul prin ”devotament cauzei naționale”? De fapt, cum știe toată lumea, aceasta a însemnat exterminarea oamenilor de altă etnie. Nu știu dacă mai face să-l chinuim pe bietul profesor cu întrebări de tipul ce înseamnă ”devotament democrației și dreptului civic”, cuvinte spuse despre cei care planificau și executau genocidul. Mai bine i-am întreba pe domnii ”învățați” Morari și Petrenco cum să înțelegem noi, muritorii de rînd, cuvintele idolului lor despre Anglia ca ”țară semibarbară”?

Sursa: Nazaria Sergiu. O istorie contra miturilor: relațiile internaționale în epoca războaielor mondiale (1914 – 1945/1947). Chișinău, 2012.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s