POLITICA ROMÂNĂ DE OCUPAȚIE PE TERITORIILE SOVIETICE ÎN ANII CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (III)

Primind semnale numeroase despre jefuirea averii evreilor și a altora, I. Antonescu, care se aștepta să completeze haznaua epuizată a statului din contul bunurilor luate, a numit o comisie alcătuiată din mari demnitari pentru a cerceta abuzurile administrației ghetoului din Chișinău. Astfel au apărut două rapoarte ale acestei comisii, în care sînt prezentate fapte revoltătoare de jaf și nimicire în masă a oamenilor[ Extrase din aceste rapoarte sînt reproduse în culegerea de documente: “Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. II, с. 88—95. Pe 4 decembrie 1941 I. Antonescu a organizat o discuție despre concluziile comisiei. El reproșa subalternilor săi nu nimicirea în masă a oamenilor, ci faptul că ei n-au putut preîntîmpina delapidarea bunurilor, luate de la victimele terorii fasciste. Adresîndu-se către guvernatorul Basarabiei, I. Antonescu a spus: ”Este trist, d-le general Voiculescu, că sub ochii dumneavoastră s-au petrecut fapte mai groaznice decît în 1918”. Șeful statului român de fapt a recunoscut, că în 1918, ca și în 1941, venirea armatelor regale a fost însoțită de jaf și violență asupra populației locale. Guvernatorii se justificau, că în aceste acte de jefuire și violență ”sînt amestecați mulți militari și funcționari importanți”. Guvernatorul Bucovinei, generalul Calotescu a declarat, că el a fost nevoit să închidă ochii, deoarece printre cei vinovați era și un ofițer, cavaler al ordinului Mihai Viteazul( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 23, fila 87—88)]. În unul din ele, de pildă, se spune, că pe 1 august în ghetoul din Chișinău s-a prezentat un ofițer german, care a ales, chipurile, pentru muncă 250 de bărbați și 200 de femei și pe care în aceiaș zi i-a împușcat la stația Visterniceni. Peste 6 zile într-un mod asemănător au fost împușcați 500 de bărbați și 25 de femei la stația Ghidighici. Printre aceste documente se află și un ”act”, semnat de căpitanul român G. Vetu, comandantul lagărului de la Tatarbunar regiunea Ismail și de locotenentul inferior al trupelor SS Heinrich Frelich, despre împușcarea a 451 de oameni. Ucigașii și-au însușit lucrurile executaților.
Prin astfel de metode se pregăteau peste tot condițiile pentru înfăptuirea ”românizării”. În pădurea satului Cosăuți, raionul Soroca, conform datelor comisiei pentru cercetarea crimelor ocupanților germano-români pe teritoriul RSS Moldovenești, au fost împușcați 6000 de oameni, la Kirpicinaia Slobodca, raionul Tiraspol – peste 500 de oameni, ș. a. m. d.( ANRM, F. 1026, inv. 2, d. 18, fila 67; d. 33, fila 78).
Torturile și omorurile, violența și batjocura asupra cetățenilor sovetici erau inimaginabil de feroce: copiii erau bătuți și împușcați în fața părinților, părinții – în fața copiilor, sute de oameni erau îngropați de vii. Numai într-o singură zi – pe 12 septembrie 1941 – la Dubăsari, în ograda fabricii de tutun, au fost nimiciți 2500 de oameni( Arhiva partidului al institutuli de istorie al partidului pe lîngă CC al PC al Moldovei, F. 51, inv. 11, d. 1, fila 132).
Un nou val de împușcări a început în legătură cu ”evacuarea” evreilor din Basarabia și Bucovina în ”Transnistria”. În această privință în provincii a fost trimis un ordin-instrucție special. În el se indica, că oamenii trebuiau mînați în coloane, cîte 1500-1600 de oameni, dar la Nistru ”trebuie să ajungă cît mai puțini”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 69, file 19, 66). ”Și de aceea, – se spunea mai departe în ordin, – pe tot parcursul trebuiesc pregătite din timp gropi mari pentru 100 de persoane și împușcați pe toți cei ce rămîn în urmă de coloană”, adică în primul rînd pe copii, femei, bătrîni, bolnavi. A fost poruncit să se sape gropi la o distanță nu mai puțin de 5 km de la sate, ca populația să nu audă stigătele sfîșietoare ale executaților. Locotenenții români Roșca și Popovici, care printre mulți alții realizau în practică ”evacuarea” deținuților, au împușcat pe șoseaua Edineț-Cosăuți și Edineț-Secureni cîte 500-600 de oameni fiecare. În memoriul său locotenentul Roșca a povesti că în prima groapă el a îngropat 50-60 de oameni, în celelalte – cîte 120, iar mulți din ei erau încă vii( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 69, fila 65). Chiar și acest jandarm fascist antrenat a recunoscut, că ”în timpul executării ordinelor primite aveau loc momente dramatice, care s-au întipărit pe mult timp în memoria participanților”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 69, fil 58). După datele comisiei menționate pînă la Nistru au ajuns 55 de mii, circa 25 de mii au murit.
Pe 18 noembrie 1941 guvernatorul Basarabiei a raportat în București că pe teritoriul de competența sa ”chestiunea evreiască este rezolvată”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 10, fila 536). Din guvernămîntul Bucovinei au fost mînați în ”Transnistria”, conform notei de la 14 martie 1942 a generalului Calotescu, 75 de mii de cetățeni de naționalitate evreiască( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 11, fila 24. Mînarea a continuat și în lunile succesive. Reprezentantul Crucii Roșii internaționale Colbu, care a vizitat în decembrie 1942 lagărele ”Transnistriei” în raportul său scria, că în ele lîncezeau 240 de mii de cetățeni de naționalitate evreiască, adunați din regiunile ocupate ale RSS Ucrainene și RSS Moldovenești ( ANRM, F. 766, inv. 1, d. 50, fila 159).
În unul din rapoartele autorităților de ocupație românești se spunea: ”Trecerea evreilor peste Nistru poate fi rezumată prin cuvintele: jaf organizat”. În document se menționează, că hitleriștii ”luau bagajele, iar pe evrei îi împușcau. Ai noștri ( autoritățile române de ocupație – I. L.) procedau altfel: cîteva camioane ajungeau din urmă convoaiele și îi încărcau pe toți în mașini, iar căruțele cu bagaje le lăsau pe loc. În mașini erau aduși la Nistru, unde banca națională lua restul, iar apoi erau trecuți de partea cealaltă…”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 23, file 104—105).
Rezolvînd în acest mod ”chestiunea” evreiască în Basarabia și Bucovina, fasciștii români s-au apucat de rezolvarea ei în guvernămîntul ”Transnistriei”. Pe 16 decembrie 1941 la ședința guvernului cu participarea guvernatorilor I. Antonescu, adresîndu-se lui Alexianu, a cerut de la el să curățe de evri Odesa și raioanele din împrejurimile ei, fără să aștepte pînă cînd la Berlin vor lua o hotărîre specială în privința chestiunii evreiești. ”Bagă-i în catacombe, bagă-i în Marea Neagra, – a spus conducătorul. – Nu vreau să știu nimic. Poate să moară o sută, poate să moară o mie, pot să moară toți”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 560, fila 211). Punînd în practică aceste indicații, numai într-o lună – de la 12 ianuarie pînă la 12 februarie 1942, ocupanții au trimis din Odesa și împrejurimile ei în lagărele județului Berezovca 30 714 oameni( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 12, fila 22).
În lagrele ”Transnistriei” fasciștii au dus la capăt nimicirea oamenilor. Însuși guvernatorul scria la București, că ”repartizarea evreilor e înfăptuită în cel mai rău mod, ei sînt ticsiți în diferite grajduri colhoznice cîte 200-300 de oameni în fiecare, iar prin case – cîte 20-30 de oameni. Murdăria împrejurul acelor locuri este strașnică. Lipsa condițiilor de igienă, alimentelor, frigul au provocat o epidemie, care amenință să se răspîndească și în țară. Din cauza foametei evreii fug din lagăre și ghetouri, prin împrejurimi își vînd hainele… Lipsesc spitale și medicamente. Cei morți zac împreună cu viii”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 12, fila 22). În aceste condiții a supravețuit numai un procent mic dintre deținuți. Unul din ei – R. M. Baron – a povestit în 1944 despre soarta apropiaților săi: ”Noi ne-am pornit în 14 oameni, s-au întors doi, au murit părinții, frații, surorile, noi toți sufeream de foame… ne-am întors acasă datorită Armatei Roșii, care ne-a eliberat din mînile fasciștilor”( Arhiva de stat a regiunii Cernăuți, F. Р-653, d. 63, file 46—47).
În acelaș spirit rezolvau fasciștii și ”chestiunea” romilor. Încă la 2 august ministerului afacerilor interne au fost date indicații ”să studieze și să înceapă de urgență hotărîrea chestiunii țiganilor nomazi prin deportarea lor peste hotarele țării”, precum și de pe teritoriul guvernămîntelor Basarabiei și Bucovinei( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 10, fila 341). Peste un an colonelul Helen din ministerul de interne raporta Consiliului de Miniștri că ”evacuarea” romilor în ”Transnistria”, ”sub paza jandarmilor, în baza planului elaborat și conform rutelor stabilite” este în toi( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 20, fila 210). După datele CBBT, pînă la sfîrșitul anului 1942 în lagărele de lîngă Bug au fost mînați peste 12 mii de romi nomazi și 13,1 mii de romi staționari, dinte care 7856 de bărbați, 7266 de femei și 10 161 de copii. Cum se menționează în acest document, toți sînt ”dezbrăcați și desculți”. Oamenii mureau de frig și foame, iar cînd I. Antonescu a fost informat despre fuga romilor din aceste lagăre ale morții, el a ordinat ca acei prinși să fie judecați și întorși ”în cătușe împreună cu familiile lor în Transnistria”( Procesul marii trădări naționale (Stenograma desbaterilor de la tribunalul poporului asupra lui Antonescu). București, 1946, p. 42). În 1943 se planifica deportarea în aceste lagăre a 18 mii de romi staționari din România și de pe alte teritorii sovetice ocupate.
În noembrie 1942 departamentul românizării și colonizării i-a prezentat lui I. Antonescu proectele sale în privința înfăptuirii românizării și colonizării. La ele erau anexate note explicative. Conducătorul a scris pe ele: ”Aprob. 27.XI 1942”
Coloniști putea deveni ”români aduși de peste hotare”, ”dar cu precădere acei, – se spunea în proect, – care s-au distins pe front în războiul actual, în ordinea stabilită de statul-major”. Se recomanda gruparea oamenilor luînd în considerație unitățile în care au luptat, pentru a forma din ei ”regimente de frontieră”, care vor purta semne distinctive( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1123, fila 378 verso).
După datele departamentului românizării și colonizării, valoarea bunurilor materiale, puse deja la dispoziția lui, pe Basarabia constituia 9,4 mlrd de lei. Pe guvernămînt în fondul colonizării și românizării au întrat 399 mii ha de pămînt, 823 întreprinderi industriale, 35 mii de edificii diferite ș. a. Pe guvernămîntul Bucovinei acest fond era evaluat la 7,4 mlrd de lei, el cuprindea circa 50 de mii ha de pămînturi arabile și 56,1 mii ha de alte pămînturi (păduri, pășuni, ș. a. m. d.), 11,1 mii de case în orașe și 11,8 mii de gospodării în localitățile rurale, 34 de întreprinderi pentru prelucrarea lemnului, 225 de întreprinderi alimentare, 35 – textile, 11 – de prelucrare a ferului, 135 de alte fabrici și ateliere, 2260 de întreprinderi comerciale( Microfilme ale documentelor române. Bunurile întrate în patrimoniul statului).
Cea mai mare parte a acestor bunuri materiale aparținea pînă la 28 iunie 1940 coloniștilor germani și burgheziei evreiești. Departamentului românizării și colonizării i-a fost predat și patrimoniul fără stăpîn. Însă el nu se gîndea să se limiteze cu posibilitățile deja existente pentru efectuarea planurilor de colonizare. ”Aceste posibilități, – se spune în nota anexată la proectele menționate, – se vor mări semnificativ pe calea înlăturării populației naționalităților străine”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1123, fila 388).
În scrisoarea de la 12 decembrie 1942 pe numele lui I. Antonescu directorul departamentului românizării și colonizării, referindu-se la problemele colonizării Bucovinei, scria: ”Din punctul de vedere al intereselor naționale este necesară în primul rînd înlăturarea populației ucrainene și rutene”, ca cea mai ”numeroasă”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1123, fila 445). După datele aduse în scrisoare, în 1942 ea constituia în regiunea Cernăuți 406,5 mii de oameni( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1123, fila 444 verso). Din contul ”evacuării” populației ucrainene conducătorii fasciști își propuneau să obțină în regiune 216 mii ha de terenuri arabile și 98,6 mii ha de alte pămînturi, iar în total, adică după deportarea de asemenea și a rușilor, polonezilor, huțulilor, – respectiv 247,7 mii ha și 128,7 mii ha. Organele române de ocupație aveau de gînd să adauge nu mai puțin de 300 mii ha de pămînturi adăugătoare în fondul de colonizare în rezultatul deportării din Basarabia a populației de ”naționalitate străină”, în primul rînd din ținuturile Cetatea Albă, Chilia Nouă, Ismail, Cahul, Tighina, Bălți, în total a 702,1 mii de oameni, dintre care ucraineni – 250,7 mii, ruși – 158,1 mii, bulgari – 117,6 mii, găgăuzi – 115,7 mii de oameni( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1123, fila 388). Conform raportului guvernămîntului Basarabiei, tot patrimoniul mobil și imobil al așa-numiților ”minoritari” în localitățile rurale era evaluat la 24,1 mlrd de lei, în orașe – la 2,6 mlrd de lei( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 520, fila 86).
(va urma)
Sursă, pag. 267-273

Anunțuri

2 gânduri despre „POLITICA ROMÂNĂ DE OCUPAȚIE PE TERITORIILE SOVIETICE ÎN ANII CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (III)

  1. Romania nu a fost nici fascista nici nazista iar romanii nu au fost nici fascisti nici nazisti. Mai trebuie studiata un pic istoria si nu numai din manuale comuniste. In rest despre morti numai de bine …

  2. Reiese că românii (în orice caz, cel puțin guvernul român), vroia să deporteze din Basarabia și Bucovina, dar poate și din Transnistria, pe toți ”minoritarii”. Dacă cîștigau în război nemții și românii, cred că rușii și haholii, împreună cu ceilalți, aveau să aibă soarta evreilor. Spun asta pentru că mai sînt pe la noi prostălani chiar din rîndul rușilor, care sînt convinși, că dacă biruiau nemții cu aliații lor, aveam să bem cu toții acum bere bavareză…
    Iar acest I. Levit a făcut cercetări riguroase de istorie, bazate pe sute și mii de surse, nu manuale comuniste. Da, au fost scrise pe timpurile comuniștilor, însă nimeni din istoricii români și romînoizi de la noi nu a putut pînă acum contesta ce a scris el. Și neputîndu-l contesta, au ales să-l ignore, iar cărțile lui să le treacă sub tăcere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s