POLITICA ROMÂNĂ DE OCUPAȚIE PE TERITORIILE SOVIETICE ÎN ANII CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (II)

Bătăile și maltratările au devenit o normă de comportare pentru autoritățile de ocupație. Un funcționar român scria către București, că ”locuitorii Basarabiei sînt bătuți și obijduiți de jandarmi, care sînt dictatori pe la sate…”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 12, fila 650 verso). În unul din rapoartele sale emigrantul albgardist Smochină, care nu poate fi bănuit de parțialitate față de administrația română, menționa: ”Jandarmii și poliția supun populația pedepselor corporale în văzul tuturor. Această metodă în cea mai mare măsură trezește nemulțumirea populației”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 11, fila 722).
Alt ”călător” prin raioanele moldovenești din stînga Nistrului profesorul Mehedinți scrie în raportul său confidențial, că vice-prefectul județului Rîbnița l-a bătut pe țăranul Bulanu 3 ore în șir, iar primarul Dănilă Mamei, bătînd fără cruțare pe sătenii săi, în acelaș timp spunea: ”Așa-i obiceiul în România: cu bătaia se face treaba”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 19, fila 49, 53). Din cauza bătăilor primite de la jandarmi a murit în iunie 1942 pădurarul ocolului silvic Grigoriopol L. Solomonenco( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 11, fila 207).
Pe 27 februarie 1942 maiorul Enescu din departamentul propagandei o. Odesa raporta funcționarilor CBBT (Cabinetului militar-civic pentru administrarea Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei): ”Polițiștii noștri se comportă cît nu se mai poate de rău cu populația, ne compromit, reduc la zero toată munca propagandistă. Agenții și comisarii poliției bat și insultă oamenii pentru cea mai neînsemnată greșeală. Cu ei vorbesc grosolan, cu ură. Lumea se plînge că agenții, comisarii poliției sub pretextul percheziției întră în case și iau fețe de masă, aparate radio, aparate fotografice, obiecte de preț, etc. Confiscă lucruri fără să lase chitanțe… iar cînd li se adresează pentru a primi lămuriri, sînt întîmpinați cu sudalme, înjurați… Este de ajuns denunțul cuiva, și un om devine suprasuspectat și supus la orice feluri de fărădelegi. Dacă un comisar de poliție vrea să violeze o femeie, ea trebuie să cedeze, căci altfel fiul, soțul sau fratele ei vor fi acuzați pe procomunism”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 11, fila 5). În continuare Enescu povestea despre acțiunile jandarmilor: ”Motînga D. N. a fost strașnic bătut de jandarmi …În s. Vasilievca județul Ovidiopol oamenii au fost mînați să curețe șoseaua de zăpadă, un plutonier-major bătea oamenii (despre înjurături nici nu mai pomenesc). Într-un cuvînt, s-a instaurat practica de maltratare a oamenilor…”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 11, fila 7). Trebue de spus că ocupanții români nu-i cruțau deloc pe ”frații” lor moldoveni, ”desrobitori” și ”apărători” ai cărora se declarau. Enescu spunea: ”Îmi permit să raportez, că într-un șir de sate moldovenești, ca, de pildă, Maiaki, Iaski, etc., jandarmii se poartă foarte rău cu populația, bat și bărbații, și femeile. Lumea este foarte nemulțumită. Ei la fel sînt înjosiți, iar aceasta lasă populației cea mai proastă impresie, cu atît mai mult că sub bolșevici ei s-au dezvățat de înjosiri”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 11, fila 11).

În unul din rapoartele oficiale ale CBBT se spune: ”…sarcina cardinală al politicii guvernului este românizarea teritoriilor recucerite”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 566, fila 54). Elementul principal al ei trebuia să devină colonizarea, înfăptuirea căreia conducătorii României și-o închipuiau în spititul hitleriștilor, adică prin deportarea și nimicirea unei părți a populației locale și colonizarea teritoriului curățat cu români. La ședința guvernului român de la 8 iulie 1941 M. Antonescu spunea: ”…eu sunt pentru migrarea forțată a întregului element evreu din Basarabia și Bucovina… De asemenea susțin migrarea forțată a elementului ucrainean, care la momentul dat nu are ce căuta acolo. Îmi este indiferent dacă vom întra în istorie ca barbari.. Nu știu peste cîte veacuri neamul românesc se va mai întîlni cu libertatea de acțiune totală, de posibilitatea de purificare totală și revizuire națională. Dacă este nevoie, să trageți cu mitraliera”( Procesul marii trădări naționale (Stenograma desbaterilor de la tribunalul poporului asupra lui Antonescu). București, 1946, p. 35).
Pe 12 iulie 1941 Mihai Antonescu a adunat reprezentanții presei și le-a expus ”principiile”, în baza cărora se va înfăptui ”reconstruirea națională a teritoriilor recucerite”. El a precizat că colonizarea ”în aceste provincii va fi efectuată cu elemente din Vechiul Regat”, în primul rînd cu participanți la război. Această ”reformă”, a spus vice-premierul, urmărește concomitent ”scopuri naționale, economice și sociale”, în primul rînd ”întărirea elementului românesc” pe acest teritoriu, precum și ”nivelarea socială”. M. Antonescu a promis, că loturile de împroprietărire a familiilor coloniștilor ”nu vor fi mici”, că ”noua proprietate este un cadou al statului”( Timpul,14.VII 1941). Peste o lună, într-un interviu acordat corespondentului ziarului german ”Niederdeutsche Beobachter” vice-premierul român a subliniat, că colonizarea Basarabiei și Bucovinei va duce la ”crearea țăranului înstărit” și va fi înfăptuită ”pe seama celor mai vitale forțe ale rasei române”, ceea ce va fi și ”o contribuție la Europa nouă” . Îngrijorat, că aceste declarații ar putea crea complicații autorităților de ocupație în Basarabia și Bucovina de Nord, în următorul interviu acordat presei M. Antonescu s-a grăbit să declare, că ”împroprietărirea nu va fi înfăptuită în paguba basarabenilor și bucovinenilor” și că ”interesele și drepturile localnicilor nu vor fi lezate”( Timpul, 27.VII 1941). Aceasta, cum vom arăta în continuare, era înșelăciune curată.
În noembrie 1941 la ședința guvernului conducătorul a declarat că ”chestiunea colonizării se pune și în privința Transnistriei, și nu doar a Basarabiei și Bucovinei”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1208, fila 319). În scopul ”cercetării” condițiilor colonizării ”Transnistriei”, la sfîrșitul anului 1941 – începutul anului 1942 în județele Dubăsari, Rîbnița, Balta, Ananiev, Iampol și Movilău au fost trimise comisii speciale( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 564, fila 27).
La 16 decembrie 1941 la ședința guvernului cu participarea guvernatorilor I. Antonescu a expus planurile sale în privința colonizării pămînturilor sovetice. El a declarat: ”Noi vom înfăptui colonizarea cu plugari aleși… Noi nu vom realiza colonizarea gratis… Fiecare va trebui să plătească pentru proprietatea sa…”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 560, file 201, 204). Deci, vorbăria pompoasă a propagandei fasciste despre faptul, că colonizarea se efectuează pentru ”binele” țăranilor români și că ei vor primi loturi mari de pămînt în dar, nu erau altceva decît demagogie pură.
Pentru înfăptuirea românizării și colonizării conducătorul a hotărît să folosească ca element de bază ofițerii, decorați cu ordenele superioare (Mihai Viteazul, Virtutea militară ș. a.)( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 566, fila 95; d. 1208, file 318—319). El a poruncit ca acestora să le fie alocate cîte 50 ha în satele bogate din sudul Basarabiei, ocupate în trecut de coloniștii germani. Pentru coloniștii mai puțin distinși se propunea alocarea loturilor de 25 ha pe pămînturile din sudul Basarabiei, de 15 ha – în partea ei centrală și de 10 ha – la nordul ei( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 560, fila 205).
Pentru înfăptuirea colonizării sudului Basarabiei, pe 11 decembrie 1941 secretariatul de stat al românizării, colonizării și inventarizării l-a informat pe guvernator că, conform dispozițiilor lui I. Antonescu, ”găgăuzii trebue să fie mutați, folosind diferite măsuri economice”, iar locul lor trebue ocupat de coloniști-români din Dobrogea de sud și Macedonia. Guvernatorului i-a fost propus ca în decurs de 1-2 luni să prezinte ”elaborările și planurile sale în privința acestei chestiuni”( ANRM, F. 112, inv. 2, d. 47, fila 7). O muncă analogică, precum reiese din corespondența între ministerul afacerilor interne român și CBBT, se ducea asupra elaborării ”planului evacuării populației bulgare din sudul Basarabiei”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 14, file 420—421).
Pe 26 februarie la ședința guvernului conducătorul a amintit încă o dată, că ”trebue să scăpăm și de alți ( adică în afară de evrei și romi) minoritari – ruși, ucraineni, polonezi, bulgari, găgăuzi”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 566, fila 51). Reieșind din acese indicații, departamentul românizării și colonizării, precum raporta directorul lui T. Dragoș, ”muncește cu intensitate la alcătuirea notelor informative și a hărților mutărilor… minoritarilor Basarabiei” și ”menținînd precauția cuvenită pentru rezolvarea unor asemenea chestiuni”, adună date despre ”repartizarea proprietății mobile și imobile pe naționalități”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 14, fila 423 verso).
Realizarea în practică a programului de românizare a teritoriilor ocupate a început cu rezolvarea într-un spirit nazist al ”chestiunii” evreești. Numai în Basarabia, după datele autorităților fasciste, au fost mînați în ghetouri și lagăre circa 75-80 de mii de oameni( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 69, fila 50). Majoritatea lor o constituiau femei, bătrîni, copii. Astfel, în getoul din Chișinău, din 11 525 de deținuți, erau 4476 de femei, 2290 de copii și 3206 de bărbați în vîrstă de peste 50 de ani( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 14, fila 16).
Casele și averea părăsite de către deținuții lagărelor și ghetourilor, care au fost declarate proprietate a statului român și înregistrate în fondul românizării, au devenit obiect de jaf nestăvilit din partea militarilor și funcționarilor, începînd cu guvernatorul și terminînd cu polițiștii și jandarmii de rînd. Sus-menționatul D. Popovici în ”memorandumul” său din 15 noembrie 1941 îndreptat lui I. Antonescu, referitor la această problemă scrie, că în Cernăuți în timpul deportării a 50 000 de evrei ”în văzul tuturor aveau loc scene, care lăsau cea mai dezolantă impresie asupra locuitorilor altor naționalități… O gloată întreagă de persoane, din rîndurile, mai ales, a claselor superioare și funcționarilor, – menționa el, – a pătruns în casele părăsite, ca să jefuiască tot ce se putea jefui…”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 23, fila 25).
Despre aceasta scria nu numai obijduitul și nedreptățitul Popovici. În raportul confidențial despre situația în Bucovina, alcătuit de comisia specială la 22 septembrie 1941 după ordinul lui M. Antonescu, se spune: ”Din cauza comportamentului său autoritățile au creat în jurul său o atmosferă grea printre populație… Majorității funcționarilor li de aduc cele mai grave incriminări. Unii din cei mai importanți demnitari și-au asumat lucruri scumpe (covoare persiene, bijuterii, obiecte de aur, veselă etc) și le-au trimis în țară, la ei acasă, sau le-au transportat în casele părăsite ocupate de ei fără nici un drept. Astfel, însuși generalul Voiculescu, care a instaurat autoritățile de administrație în Cernăuți, este învinuit că a încărcat un camion cu lucruri, printre care și covoare persiene scumpe…”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 23, fila 172). În raport sînt menționate și numele altor funcționari responsabili din administrația de ocupație, care s-au ”distins” la jafuri și escrocherii.
În alte rapoarte secrete se menționează, că prefectul județului Bălți Hanciu, care a devenit mai tîrziu secretarul general al guvernămîntului Basarabiei, a trecut pe la Sculeni în moșia sa garnituri de mobilă furate( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 26, fila 19). Locțiitorul lui Hanciu pe județ – Stegărescu – a furat lucruri de preț în valoare de 8 mln de lei, luate de la oamenii sovetici și care se păstrează în primăria o. Bălți( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 26, fila 19). Colonelul Dumitrescu, unul din primii comandanți ai Chișinăului, jefuind deținuții din gheto și casele cetățenilor sovetici evacuați, a trimis acasă la el în România 7 vagoane cu lucruri de preț( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 69, fila 14). Aviatorul-căpitan Pîrvulescu, sosit la Mărculești ca reprezentant al ministerului apărării, a trimis spre București 3 vagoane cu manufactură și obiecte casnice, luate de la deținuții lagărului din localitate( ANRM, F. 706, inv. 1, . 10, file 262, 265). Un oarecare Ștefan Mincă, care a fost numit în funcția de judecător în nordul Basarabiei, îi scria lui I. Antonescu, că ”nici măcar a suta parte din valoarea ei (a averii evreilor – I. L.) nu a întrat în haznaua statului. Funcționarii sosiți, tot bagajul cărora era alcătuit dintr-o geantă sau o valiză mică, astăzi posedă averi de milioane de lei… Deoarece ei au pus mîna pe obiectele de preț, – se menționează mai departe în scrisoare, – ca să dovedească cumva existența unei părți a bunurilor evreiești, întrate în posesia statului, notarii și jandarmii, fără nici un temei legal au început a face percheziții prin casele cetățenilor ( de confesiune creștină – I. L.) și să le ieie lucrurile personale”, fapt despre care, cum scrie Mincă, el ”află în fiecare zi din plîngerile locuitorilor…”( ANRM, F. 706, inv. 1, d. 12, fila 650. În scrisoare se aduc exemple concrete. Subofițerul jandarmeriei Goleanu și-a apropriat 3 mașini de cusut, 3 vaci, 6 oi, 7 porci, 7 saci de ”diferite bunuri”; alt subofițer al jandarmeriei, Vrabie, și-a luat din colhoz și de la cetățeni 7 vaci, 14 porci, 13 căruțe cu lucruri diferite; notarul Gheorghe S. Gheorghe și-a însușit 80 de covoaore ”basarabene”, 50 de plapume, 7-8 vaci, 1,5 vagoane de grîu, 7 aparate radio, 8 mașini de cusut și multe altele; căpitanul-grănicer Serghie a furat 5 saci de săpun, 40 de saci cu răsărită, mulți saci cu zahăr, ”de la localnici a luat porci, de peste Nistru a adus vite”).
(va urma)
Sursă, pag. 260-267

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s