ÎN BASARABIA N-A EXISTAT MIȘCARE ROMÂNEASCĂ

”Atît de-a lungul sec. XIX, cît și începutul secolului XX, mișcarea românească în Basarabia n-a existat. Moldovenii cereau dreptul de a studia în școli, de a utiliza în biserici și instituțiile statului limba moldovenească. În 1906, ziarul ”Basarabia” menționa: ”Numai o gazetă în limba moldovenească va deschide ochii moldovanului”. Ziarul ”Viața Basarabiei”, în 1907, scria că ziarul ”Basarabia” a fost prima gazetă în limba moldovenească, care s-a învrednicit să-și spună cuvîntul său despre viața moldovenilor din Rusia și despre nevoile și neajunsurile poporului moldovenesc din Basarabia în limba strămoșească, în limba noastră moldovenească…”
În 1907, ziarul ”Moldovanul” publică articolul lui Gheorghe Madan întitulat ”Dreptul firesc al moldovenilor” în care scria: ”Avem dreptul să cerem ca în școlile de la țară să se învețe, pe lîngă limba rusă, și cea moldovenească: acesta este dreptul cel mai sfînt și cel mai firesc al oricărui popor, fiindcă limba moldovenească este pentru un neam ceea ce este pentru un om tatăl sau maică-sa. Și cînd părinții noștri au fost din neamul moldovenesc și au vorbit limba moldovenească, cînd maicele noastre ne-au învățat să ne închinăm și să ne rugăm lui Dumnezeu în limba moldovenească, noi n-avem dreptul, nu ne lasă inima să ne lepădăm de ea, căci lepădîndu-ne de limba părintească, de neamul nostru ne lepădăm…”
În 1908, revista ”Luminătorul” își propunea să publice ”voroave, învățături, cuvinte și cuvîntări în limba moldovenească de-a preoților parohi, traduceri… Răspîndirea în norodul moldovenesc a documentelor de istoria vieții obștești din eparhia Chișinăului. S-a hotărît ca în fiecare lună să se scrie cîte o carte în limba moldovenească cu scopul să lumineze pe cei care vorbesc moldovenește”.
În 1912, redacția revistei ”Făclia Țării” ruga pe vei învățați, preoți, învățători a lumina poporul, deoarece aceasta este datoria lor. ”…Nu uitați de neamul moldovenesc… Scriți moldovenește… Nu vă lepădați de blîndul norodul vostru”.
În 1913, redacția ziarului ”Glasului Basarabiei”, în adresarea către cititori, amintea că popoarele mai luminate ”se jertfesc pînă la lepădare de sine (cu prețul vieții) pentru păstrarea graiului lor strămoșesc, pe care îl iubesc, ca pe cea mai scumpă moștenire rămasă de la strămoși… pentru că numai prin graiul strămoșesc, prin limba noastră cea dulce moldovenească se păstrează la noi iubirea de neam, într-însa se oglindește înțelepciunea neamului nostru”.
În 1913, revista ”Cuvînt Moldovenesc” informează cititorii că ”Vrem să dăm moldovenilor din Basarabia în fiecare lună cîte o carte moldovenească… Socotim cuvîntul moldovenesc tipărit drept unul din cele mai bune mijloace pentru deșteptarea moldovenilor din Basarabia. Nu rîvnim de la cititor alt nume decît acela de slujitori ai cuvîntului moldovenesc tipărit”. În 1915, redacția acestei reviste anunța cititorii că va edita și o gazetă săptămînală. ”Hotărîrea noastră a întîlnit în scurtă vreme un viu răsunet în mulțimea moldovenilor din Basarabia și din întreaga Rusie. Moldovenimea setoasă de cuvînt moldovenesc tipărit a început să se adune în jurul nostru, aducîndu-ne obolul ei ca sprijin și ca răsplată pentru munca noastră îndreptată spre luminarea norodului moldovenesc și pentru apărarea intereselor lui de toate zilele…”
Mișcarea națională a moldovenilor evoluează în 1917. Congresul învățătorilor, congresul preoților, congresul țăranilor și mitingurile soldaților moldoveni de pe fronturi cer dreptul utilizării limbii moldovenești în școală, biserică și organele de stat, precum și autonomia Basarabiei în cadrul Republicii Democratice Federative Ruse. Se constituie Partidul Național Moldovenesc. La întrebarea multor politicieni de atunci de ce moldovenii și-au creat partidul lor, ziarul ”Cuvînt Moldovenesc” răspundea: ”Acum ei (moldovenii – n.n.) s-au îcredințat că numai printr-un partid al lor vor putea ajunge la izbîndirea gîndurilor sfinte… Sau ar vrea cineva ca partidul să nu-și bată capul cu moldovenii? Dar atunci cine le va avea de grijă?”. Iar Comitetul ostașilor moldoveni de pe frontul român publica în ziarul ”Cuvînt Moldovenesc” ”Zece porunci ale neamului moldovenesc”: 1) Nu uita că ești Moldovan și că trebuie să rămîi Moldovan. 2) Nu uita că neamul din care faci parte este un neam mare și este înrudit cu cele mai alese neamuri. 3) Nu uita că trebuie să vorbești cu frații tăi numai moldovenește… 6) Nu uita că în unire stă puterea și izbăvirea neamului moldovenesc. Celelate porunci se refera la dobîndirea libertății și autonomiei Basarabiei.
În octombrie 1917 a fost convocat Congresul Ostașilor Moldoveni. Redacția ziarului ”Cuvînt Moldovenesc” publica un apel către congres: ”Ostași moldoveni! Mari sînt nădejdile ce le pune nația noastră în voi și mare este răspunderea noastră în fața istoriei neamului… Să ne punem pe luminarea neamului nostru și să ne luăm soarta în mînile noastre. Destul ne-am dat plecați în mînile străinilor. Să ne aducem aminte, că noi, Moldovenii, sîntem stăpînii țării acestea. Și ca stăpîni să ne punem singuri pe orînduirea trebilor obștești în țara noastră”. În rezoluția ”Despre autonomia Basarabiei” se spune: ”Avînd în vedere cultura națională a neamului moldovenesc și trecutul său și plecînd de la principiul revoluției, că fiecare norod are dreptul singur să hotărască soarta sa, congresul a hotărît să declare autonomia teritorială și politică a Basarabiei”. În următoarea rezoluție congresul a decis: ”Pentru ocîrmuirea Basarabiei în cel mai scurt timp să se alcătuiască Sfatul Țării”, iar după ce s-a determinat numărul deputaților, cota parte a tuturor grupurilor etnice conlucuitoare și structura socială a viitorului organ al puterii de stat, rezoluția precizează un moment foarte important, pe care unii istorici de la noi și politicienii îi ignorează: ”… Sfatul Țării va fi vremelnic și va ființa numai pînă la alcătuirea adunării întemeietoare basarabene”.
Prin urmare, Sfatul Țării era tratat ca un guvern provizoriu pînă la convocarea Adunării Constituante a Basarabiei aleasă prin vot direct, egal, universal și secret și numai aceasta putea să dispună de împuterniciri nelimitate în hotărîrea destinului poporului.
La 21 noiembrie 1917, se deschide prima ședință a Sfatului Țării și care continuă în zilele următoare. Pe 28 noiembrie, ședința a adoptat următoarea decizie: ”Puterea înaltă în Basarabia o are Sfatul Țării, care este cel mai înalt așezămînt de ocîrmuire pînă la chemarea adunării poporane basarabene”. Prin urmare, este al doilea document care stipulează caracterul provizoriu și împuternicirile limitate ale Sfatului Țării pînă la convocarea Adunării Constituante.
În declarația Sfatului Țării din 2 decembrie 1917, ”Moldoveni și noroade înfrățite ale Basarabiei!”, se declara Basarabia ”Republica Democratică moldovenească, care va intra în alcătuirea republicii federative democratice rusești, ca părtași cu aceleași drepturi”. Prin urmare, utilizarea denumirii Basarabia în raport cu teritoriul dintre Prrut și Nistru, începînd cu această dată, devine juridic incorectă. Din lipsa de cunoștință sau rea voință, unele ziare și unii politicieni folosesc această denumire și în raport cu Republica Moldova. În Sfatul Țării s-au purtat discuții aprinse privind denumirea republicii, dar atunci deputații P. Erhan și I. Pelivan au adus argumente convingătoare în folosul denumirii Republica Moldova. Și, în continuare, declarația menționează că ”pînă la chemarea adunării poporane a Republicii Moldovenești, care va fi aleasă de tot norodul prin glăsuire de-a dreptul, deopotrivă și tăinuită, după sistemul proporțional, cea mai înaltă ocîrmuire a Republicii Democratice Moldovenești este Sfatul Țării”. Convocarea Adunării Constituante a republicii moldovenești este formulată ca prima sarcină a Sfatului Țării, după care urmează problema pămîntului, întroducerea zilei de muncă de 8 ore, organizarea algerilor locale în baza votului direct, egal, universal și secret, apărarea libertăților cîștigate în timpul revoluției, anularea pedepsei cu moartea, naționalizarea școlilor și formarea unităților militare naționale moldovenești.
Documentele dovedesc că politica de românizare în Basarabia a suferit faliment. Un grup de intelectuali români, în frunte cu Onisifor Ghibu, cutreierau satele și orașele Republicii Democratice Moldovenești pentru a-i convinge pe moldoveni că sînt români și că trebuie să se facă unirea ”Basarabiei” cu România, dar fără succes. Iată ce scrie, în anul 1918, unul dintre propagandiștii români mobilizați pentru șase luni la ”muncă patriotică” de ”românizare” a moldovenilor, L. Mrejeru: ”Cei mai mulți dintre moldovenii din Basarabia ne privesc ca pe niște străini și chiar cu ochi dușmănoși, e pe cît de adevărat, pe atît de dureros, basarabenii au ars cărți românești, au bătut învățători etc., pentru că socoteau că astfel vor înlătura pe români”. Ceva mai tîrziu, în 1926, aceleași concluzii le face însuși Onisifor Ghibu: ”În Basarabia, ideea națională – panromânească, evident – era inexistentă în toate straturile populației: țărănime, preoțime, boierime… ”Moldovenii” (ghilimelele lui O. Ghibu – n. n.) din Basarabia, în adevăr nu mai fac parte efectivă din neamul românesc, ei nu simt nici o afecțiune față de acesta și nu caută pe nici o cale să se identifice cu el… În Basarabia avem tot mai mult a face cu un norod a parte, cu o noțiune națională basarabeană”. Cred că alte comentarii sînt de prisos!”

Anatol Dubrovsci, doctor în istorie

Anunțuri

2 gânduri despre „ÎN BASARABIA N-A EXISTAT MIȘCARE ROMÂNEASCĂ

  1. Ar trebui sa vada asta si altii, care cred ca fericirea pentru moldoveni vine de la Bucuresti. Nu, nu vine. Poate veni, prin buna administrative – desi sunt destul de sceptic pe termen scurt – doar din Basarabia, poate din Moldova ce cândva va fi mare. Asa cum a fost, inainte de a fi sfartecata si colonizata de austrieci si de muscali, dar si de a fi ingenuncheata si colonizata de valahi.

  2. Măi Ilarie, tu eşti sănătos la cap? Are populaţia rusofonă şi mancurtizată din RMa voastră curajul să participe la un referendum desfăţurat în întreaga Moldovă ca să hotărască de partea cui este? România ar avea curajul oricînd să facă acest pas fără să-i fie frică de consecinţe. Nu o va face însă niciodată fiindcă nu vrea să legitimeze raptul sovietic din 1940 punînd la mezat dreptul ei istoric asupra acestei părţi de ţară.
    Basarabia este pămînt românesc iar românii nu vor renunţa niciodată la ea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s