”OPERAȚIUNEA 1111” – ”EVACUAREA” BUNURILOR MATERIALE ȘI RESURSELOR UMANE DIN BASARABIA ÎN ROMÂNIA (1943-1944)

Un aspect important al politicii de ocupație îl prezintă campania de jefuire a economiei ținutului, nimicirea sau strămutarea resurselor umane, distrugerea fondului locativ, destrămarea sistemului de comunicații, a infrastructurii sociale.
Burghezia românească se grăbea să tragă foloase din aventura militară a lui Ion Antonescu. De acum în septembrie/octombrie 1941, cînd trupele române se înecau în propriul sînge în preajma Odesei, întreprinzătorii șmecheri pe preț de metal uzat au ”cumpărat” și au cărat în România utilajul fabricilor de vinuri din Chișinău, a fabricii de grăsimi topite ”Stearin” și al altor întreprinderi. Rolul principal în această operațiune de pricopsire pe contul RSS Moldovenești l-a jucat societatea ”Reșița”. Generalul C. Voiculescu, guvernator al Basarabiei, de acum la 15 decembrie raporta CBBT: ”Colectorii de metal uzat au luat din clădirile și întreprinderile avariate sau distruse, pentru topire la uzinele metalurgice ”Reșița”, toate obiectele de metal: mașini, acoperișuri, detalii de mașini, fontă bune de restabilit”( Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах”. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. 2. C. 545). În realitate, era vorba de jefuirea utilajului în folosință. Luînd blocuri energetice, demontînd liniile de producere, ocupanții români de acum către sfîrșitul anului 1941 au majorat numărul întreprinderilor ”distruse în vremea operațiunilor de război” pînă la 145. Acestea au fost, în temei, mari fabrici și uzine, ce constituiau 50% din fondul industrial al Basarabiei( Buletinul oficial al provinciei Basarabia. 1942. Nr. 7. P. 76).
Conducătorul nu modera poftele burgheziei române. La 13 noiembrie 1941 el a ordonat să se scoată din ”Transnistria” și să fie transportate în România toate întreprinderile, care la fața locului nu sînt strict necesare pentru aprovizionarea armatei și a administrației de ocupație( ANRM [Arhiva Națională a Republicii Moldova]. F. 706. Inv. 1. D. 574. Fila 259). Eșuarea blitzkrieg-ului a dictat schimbări operative în politica ocupaționistă a României. La 3 decembrie 1941 guvernul a creat ”Serviciul de capturi Odesa”. La 23 ianuarie 1942 a urmat dispoziția panicardă a lui I. Antonescu de a căra din Transnistria, Basarabia și Bucovina în România toate rezervele de cereale, cu excepția celor necesare pentru aprovizionarea armatei( Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах”. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. 2. C. 100). Trebuiu cărate în România și semințele eterouleioase, întîi de toate răsărita.
Șeful Departamentului pentru ”românizare” a guvernămîntului Basarabiei Dumitru Giurgiuveanu, responsabil de capturarea de către Regatul român a întreprinderilor industriale, a raportat CBBT, că pentru transportarea uleiului vegetal în România este nevoie de cinci ori mai puțin transport decît pentru transportarea răsăritei( ANRM. F. 706.Inv. 1.D. 633. Fila 250, 251). Trebuia de pus în funcțiune fabricile de ulei. Au început să lucreze două din cele 3 ( cele mai mari) fabrici de uleiuri vegetale din Bălți, a început reparația fabricilor de zahăr din Bălți și Rîbnița. Dar pentru inițiativa ce contravenea intereselor întreprinzătorilor români, D. Giurgiuveanu a fost destituit și închis în lagărul de concentrare de la Oneștii Noi. În România a fost cărat utilajul fabricilor de vinuri din raionul Grigoriopol; un șir de întreprinderi din județele Rîbnița, Dubăsari și Tiraspol au fost incluse în lista fabricilor și uzinelor care urmau să fie ”transferate” în România în primul rînd.
Încercările administrației de ocupație de a reanima procesul de producere n-a încetinit căratul utilajului industrial în România. În atmosfera nesigură, provocată de nimicirea armatelor germano-fasciste lîngă Moscova în iarna 1941-42, întreprinzătorii români, mituind funcționarii din administrația ocupantă, au obținut să fie incluse în categoria celor ”distruse” mai mult de 30 de fabrici și uzine din Basarabia( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 517. Fila 41; D. 519. Fila 206). Utilajul lor a fost cumpărat pe preț de metal uzat și transportat în România. Printre altele, a fost cărat peste Prut utilajul fabricii de tutun din Chișinău, a fabricii de ulei din Călăraș. În vara anului 1942,în ajunul culesului poamei și a prelucrării ei, a fost dus în România utilajul fabricilor de vinuri din Tiraspol, a vestitului sovhoz ”A. I. Mikoian” (raionul Camenca), a întreprinderilor de vinificație din Glinaia, Rezeni, Leontievo( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 517. Fila 41; D. 519. Fila 206). Din regiunea Bugo-Nistreană au fost duse în România 50000 de tone de ”fier uzat”( ”Economia română”.Buletinul Ministerului Economiei naționale, publicat de Oficiul de studii București. 1943. Nr.2-3. P.75).
Cotitura radicală în război n-a îndemnat Bucureștiul să se domolească în pragul răsplatei, ci, din contra, l-a împins la intensificarea jefuirii. În ianuarie 1943 la Chișinău, Cernăuți și Odesa ș-au desfășurat activitatea instituțiile specializate de jefuire – ”Birouri de capturi”( Левит И. „Крах полтики агрессии диктатуры Антонеску (19.XI.1942-23.VIII.1944). Кишинёв. Штиинца. 1983. С. 164, 165). La 4 februarie, la două zile după capitularea trupelor germane la Stalingrad,guvernul român a luat în dezbatere chestiuni privind ”evacuarea Transnistriei”, ca cea mai dezvoltată din punct de vedere economic din cele trei guvernămînte, și cea mai apropiată de front. Campania de jefuire a fost planificată ca o operațiune comună a armatei și a administrației românești de ocupație a Basarabiei, Transnistriei și Bucovinei. Însă guvernul a stabilit, că marele stat major este ”singurul organ care emite ordine” cu privire la pregătirea și desfășurarea evacuării( Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах”. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. 2. C. 182). De demontarea întreprinderilor era responsabil ”serviciul militar de capturi”. Colonelul Mosiu de la marele stat major a fost însărcinat să coordoneze activitatea de evacuare a organelor militare și civile în vederea pregătirii și realizării ”Operațiunii 1111-B” în Basarabia. La înfăptuirea ei a fost implicată și Uniunea industriașilor din România. La 21 iunuarie 1943 Departamentul românizării și colonizării a guvernămîntului Basarabiei a adoptat Hotărîrea cu privire la accelerarea vînzării întreprinzătorilor români a proprietății ”românizate” de statul român în teritoriile ocupate( Левит И. „Крах полтики агрессии диктатуры Антонеску (19.XI.1942-23.VIII.1944). Кишинёв. Штиинца. 1983. С. 169).
Frontul era încă departe și jefuirea s-a dovedit a fi prematură și negîndită. Zădărnicind semănatul de primăvară, ocupanții de acum în ianuarie 1943 au dus din ”Transnistria” în cîmpia dunăreană 2505 de tractoare.Se prevedea strămutarea forțată în România a personalului tehnic: 400 de ingineri, șefi de ateliere, maiștri, mecanici, precum și – în campania de însămînțare – a 1000 de tractoriști( Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах”. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. 2. C. 180). Jefuirea tehnici și transportarea ei în România s-a soldat cu pierderi mari în producția agricolă din regiunea Bugo-Nistreană. Presupunînd că odată cu apropierea frontului administrația de ocupație va reduce prețurile inițiale la utilaj – și așa foarte mici- întreprinzătorii români se tîrguiau cu înverșunare, dădeau mită funcționarilor, dar tărăgănau achiziționarea.
Calculele CBBT privind vînzarea întreprinderilor din teritoriile ocupate proprietarilor români nu s-au îndreptățit. Către mijlocul lui aprilie în ”Transnistria”, unde se aflau mii de întreprinderi, s-a început demontarea doar a 8 fabrici și uzine( ANRM. F. 706.Inv. 1. D. 890. Fila 32, 33). Sprijinul armatei române a contribuit la desfășurarea operativă a campaniei de jefuire. Muncitorii povesteau că la uzina mecanică ”S: M. Kirov” din Tiraspol au venit ”militari români, circa o sută de inși cu ofițeri, camioane și au început a căra la stația de cale ferată rezervele de fontă turnată, cărînd-o toată, vreo 450-470 de tone le-au încărcat în vagoane și le-au trimis în România”( Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах”. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. 2. C. 574).
După Stalingrad nu mai credeau în biruința Germaniei chiar și persoanele cele mai apropiate de dictator. Gh.Alexianu a propus camuflarea jafului. ”Dacă întreaga lume va afla căte fabrici am dus noi de aici, cîte vite am trimis noi în țară, – mărturisea guvernatorul Transnistriei într-un raport pe numele dictatorului, – apoi cîndva toată această [jefuire] se va întoarce împotriva țării”, adică împotriva României. Din interese de conspirație guvernatorul a propus să fie anulate ”formalitățile” de frontieră de la Prut( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 890. Fila 5). I. Antonescu, care nutrea aceleași gînduri, a acceptat. După înfrîngerea armatelor române în bătălia de la Kursk, dictatorul a ordonat luarea la evidență la hotarul de pe Prut a bunurilor jefuite și cărate din teritoriile ocupate, iar documentele stocate la vamă,în care erau fixate bunurile duse în România – să fie distruse( ANRM. F. 706. Inv. 1.D. 809. Fila 8, 9). De la guvernatori el cerea ”să ia cît mai mult, dar să nu lase nici un document, astfel ca mîne rușii să nu poată să le scoată și să ni le prezinte la masa rotundă”( Афтенюк. А., Елин Д., Коренев А., Левит И., „Молдавская СССР в Великой Отечественной войне Советского Союза 1941-1945 гг.”. Кишинёв. Картя Молдовеняскэ. 1970. С. 204).
Demontarea utilajului industrial a fost accelerată. La 13 iunie 1943 Gh. Alexianu și-a exprimat satisfacția de ritmul ”evacuării”( ANRM. F. 706. Inv. 1.D. 890. Fila 4). Procesul jefuirii s-a intensificat și în interfluviul Nistru-Prut. Se demonta și se trimitea peste Prut chiar utilajul întreprinderilor care funcționau. De acum în primăvara 1943 suma costului total al utilajului industrial folosit în Basarabia s-a redis cu 11%( „История народного хозяйства Молдавской СССР. 1917-1959”. Кишинёв. Штиинца. 1974. С. 199). În septembrie-octombrie cu titlul de metal uzat au fost expediate în România încă 50 de vagoane de utilaj industrial și mașini agricole( ANRM. F. 706.Inv. 1.D. 542. Fila 79-81). Nemulțumindu-se cu aceasta ocupanții le-au permis să se care peste Prut întreprinderi nu numai proprietarilor, ci și arendașilor( ”Cuvînt Moldovenesc”. 1943. 5-12 septembrie).
Campania de jefuire a căpătat un caracter total în toamna anului 1943. Scopul ei de acum nu mai era ”întărirea” industriei românești, ci pustiirea teritoriilor Moldovei și ale Ucrainei, pierderea cărora a devenirt inevitabilă. La 22 septembrie 1943, cînd armatele sovietice au ieșit la Nipru, guvernul român a adoptat o hotărîre cu privire la o cît mai posibilă încheiere a jefuirii rapide a economiei teritoriilor ocupate( Афтенюк. А., Елин Д., Коренев А., Левит И., „Молдавская СССР в Великой Отечественной войне Советского Союза 1941-1945 гг.”. Кишинёв. Картя Молдовеняскэ. 1970. С. 203). Colectorilor de ”metal uzat” li s-a dat frîu liber. La 21 octombrie CBBT a trimis guvernămintelor dispoziția, potrivit căreia societatea ”Reșița” era împuternicită să colecteze ”metal uzat” la ”întreprinderile distruse” și la cele care staționează( ANRM. F. 1658. Inv. 1. D. 2. Fila 14). De fapt aceasta a fost o licență de a jefui și a căra utilajul în folosință. După această dispoziție la uzina mecanică ”S. M. Kirov” din Tiraspol ocupanții au demontat și cărat strungurile, blocurile energetice, motoarele și alt utilaj( Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах”. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. 2. C. 574). La 4 noiembrie 8 vagoane cu utilaj industrial au fost trimise din Tiraspol, dar nu la topire la uzinele ”Reșița”, ci la Turnu Severin( ANRM. F. 1658. Inv. 1. Fila 7).
Guvernatorul Transnistriei Gh. Alexianu a încercat să înfiripeze un sistem de jefuire la comandă. La 2 noiembrie dînsul a raportat ”conducătorului”, că după fiecare județ din ”Transnistria” a fost întărit un județ sau chiar două din Regat. Prefecții județelor regățene au fost împuterniciți să ceară de la administrația de ocupație să le trimită întreprinderi de profilul respectiv în dependență de necesitățile locale. Guvernatorul promitea să asigure județele românești cu întreprinderi alimentare, de reparație, cu tehnică agricolă. Potrivit schemei guvernatorului, bunurile tehnico-economice din județul Tiraspol puteau fi trimise județelor românești Ilfov și Ialomița, cele din Dubăsari – județului Timiș, cele din Rîbnița – județelor Vlașca și Dîmbovița, cele din Movilău – județului Mehedinți( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 545.Fila 79-81, 100-103).
Cu toate că nu ajungeau vagoane pentru asigurarea transporturilor militare, conducerea căilor ferate românești a sclipuit ceva vagoane pentru a căra în România utilaj și tehnică jefuite din Moldova. Campania de jefuire a dezorganizat și mai mult viața economică. Comerțul și activitatea de întreprinzători, se menționa în darea de seamă a guvernatorului pentru decembrie 1943, ”sînt paralizate în urma evenimentelor de pe front și a acțiunilor partizanilor. Producerea a scăzut în urma evacuării multor întreprinderi peste Prut”( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 540. Fila 15).
Bucureștiul a ignorat realitatea crudă, că jefuirea totală a industriei aduce populația din teritoriile ocupate în pragul pieirii. La 11 noiembrie 1943, la 5 zile după eliberarea Kievului, CBBT a expediat guvernămintelor instrucția specială Nr. 660500 care dispunea: ”Să fie transportată în România toată industria, toată averea, toate bunurile mobile și imobile, tot ce este legat de viața materială, astfel ca inamicul să găsească un teritoriu pustiu, ca să fie nevoit să aducă din spatele frontului toate cele necesare pentru operațiunile militare”( ANRM. F. 706.Inv. 1. D. 516. Fila 18).
La 20 noiembrie guvernul român și Marele Stat major al armatei române au trimis instrucțiuni cu privire la înfăptuirea ”Operațiunii 1111” autorităților de ocupație a Basarabiei( Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах”. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. 2. C. 190). Zece zile mai tîrziu a urmat dispoziția de a transmite societății ”Reșița” nu numai a metalului uzat, dar și a utilajului în folosință, ceea ce era numai o legalizare a practicii existente( ANRM. F. 1588. Inv. 1. D. 2. Fila 6). Administrația de ocupație expedia utilaj și tehnică agricolă la comanda prefecților din Regat( Шорников П. М. “Промышленность и рабочий класс Молдавской СССР в годы Великой Отечественной войны. Кишинёв. 1984. С. 135). Înfăptuirea acestor măsuri a făcut ca producția să scadă la un nivel mai jos decît cel necesar pentru supraviețuirea populației. Scăderea catastrofală a volumului cerealelor măcinate și a producției uleiurilo vegetale semnaliza apariția premizelor foametei( Шорников П. М. “Промышленность и рабочий класс Молдавской СССР в годы Великой Отечественной войны. Кишинёв. 1984. С. 49-50).
Transportarea în România a utilajului unor întregi întreprinderi și a tehnicii agricole punea pe ordinea de zi și chestiunea evacuării specialiștilor și funcționarilor. La 17 noiembrie guvernul român a examinat această chestiune și a hotărît ca nici într-un caz să nu dea drumul moldovenilor de peste Nistru în România, adică în dreapta Prutului. În ținutul Nistru-Bug, unde în instituțiile, organizațiile românești, întîi de toate, la căile ferate, lucrau 29,1 mii de muncitori locali, guvernul, ”după o selecție cu totul deosebită”, a dat voie să fie evacuați în România vreo 5-6 mii de ruși – tehnicieni, medici, învățători și alți specialiști.În scopul redresării potențialului demografic al României se presupunea și evacuarea copiilor. ”Dacă vor, – se dea de înțeles în dispoziția către ministrul afacerilor externe, – pot fi aduși din Transnistria vreo 20-30 mii de copii”. Se presupunea că vor fi trimiși la lucru pe moșii( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 545. Fila 136-138).
Pe primarii și polițiștii, care puteau fi pedepsiți pentru colaborare cu ocupanții, guvernul i-a lăsat în voia soartei. Administrația germană de ocupație din Ucraina de asemenea nu s-a grăbit să salveze pe slugile sale din localnici. La 21 februarie 1944 reprezentantul administrației germane generalul Auleb i-a comunicat guvernatorului Basarabiei despre intenția comandamentului german de a evacua din Ucraina vreo 70000 de persoane de tot( ANRM. F. 680. Inv. 1. D. 4666. Fila 636). Aceștia erau, în temei, coloniști nemți. În martie-aprilie coloane întregi de acești bejenari au trecut prin Moldova. Îndependent de cotele, stabilite de guvernul român, din raioanele din stînga Nistrului au fost duși în Germania vreo 10000 de nemți, inclusiv 7493 de nemți din raionul Grigoriopol( Государственный архив Одесской области. F. 2249. Inv. 1. D. 760. Fila 88). Cu evacuarea acestui grup etnic, Hitler a lichidat diaspora germană din regiunea Nistru-Bug.
În Basarabia, menționa guvernatorul O. Stavrat, la momentul primirii ordinului de desfășuarare a ”Operațiunii 1111” ”campania de evacuare era compet pregătită”( Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах”. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. 2. C. 191). Guvernămîntul dispunea de schemele proprii în această privință. La 27 noiembrie guvernatorul a expediat o instrucțiune, în care se stabilea ordinea în care trebuia să fiecărate utilajele și întreprinderile. Ocupanții români nu doreau evacuarea în masă a populației Basarabiei și Bucovinei. Guvernatorul a dat ordin ca listele funcționarilor evacuați să fie făcute în taină. La 21 iunuarie 1944 Consiliul de securitate internă de pe lîngă ”conducător” a interzis categoric evacuarea în România a populației din Basarabia și Bucovina( ANRM. F. 2067. Inv. 1. D. 210. Fila 3). La 8 februarie O. Stavrat a interzis să treacă cineva din Basarabia peste Prut, în afară de funcționarii statului român. Doar doctorii, învățătorii și preoții trebuiau evacuați, plecarea lor fiind sub controlul poliției.
Cea mai mare problemă pentru ocupanți o constituia folosirea în interese militare a resurselor umane ale Moldovei. La momentul năvălirii asupra URSS îm armata română erau înrolați 7,8 mii de basarabeni, mobilizați înainte de 28 iunie 1940. Deoarece nu aveau încredere politică într-înșii, comandamentul considera că ei puteau fi folosiți în unitățile de deservire și în cele de ocupație. Către sfîrșitul anului 1941, luînd la evidență în Basarabia ocupată 84,8 mii de tineri în vîrstă de 17-21 de ani, administrația românească de ocupație îi folosea ca pe o forță de muncă neremunerată.( ANRM, fond 2067, inv.1, d. 495, fila 11)
După catastrofa de la Stalingrad 8,8 mii de tineri, a zecea parte din acest contingent, au fost totuși mobilizați. La 27 martie 1943 1.000 de premilitari au fost încolonați în fața clădirii episcopiei. I. Antonescu avea de gînd să-i inspecteze. Însă în ultimul moment ”conducătorul” n-a riscat să apară în fața formației moldovene. Propunerea unui grup de colaboraționiști de a forma din moldovenii din ”Transnistria” un ”corp de voluntari” pentru lupta cu Armata Roșie a fost considerată de guvernatorul Gh. Alexianu ca provocatoare. El își dădea seama care-i starea moral-politică adevărată a populației moldovenești, iar pe inițiatori a poruncit să fie expulzați în Basarabia. (ANRM, f. 706, inv. 1, dos. 837, file 910-913).
În ajunul eliberării RSS Moldovenești Marele stat-major al armatei române, cu scopul de a lipsi Armata Roșie de posibilitatea de completare a rîndurilor sale, a ordonat ”evacuarea” din Basarabia a premilitarilor și a bărbaților la vîrsta de recrutare. La 10 ianuarie 1944 prin ordinul circular Nr. 70.804/944 MSM a cerut administrației de ocupaație de urgență, pînă la 19 ianuarie, să evacueze premilitarii, care urmau să fie înrolați în 1945-1948, rezerviștii în etate și pe tinerii de 16-20 de ani. (ANRM, fond 680, inv. 1, dos. 4666, fila 572).
Totodată în regiune s-a desfășurat mobilizarea în armata română. Concomitent cu căratul în România a utilajului întreprinderilor, în mod forțat erau trimiși peste Prut țăranii și muncitorii declarați ”mobilizați” sau ”rechiziționați”. Ocupanții intenționau să trimită din Basarabia peste Prut 250.000 de bărbați. (ANRM, fond 2067, inv. 1, dos. 210, fila 327).
Ilegalitatea chema populația să se împotrivească jefuirii și mobilizărilor. Ilegaliștii din Camenca au tipărit într-un tiraj de masă și au răspîndit o foaie volantă, în care se înștiința: ”Armata germană în Caucaz este nimicită. Dușmanul se retrage în panică. Nu dați dușmanilor pîne, vite, haine. Distrugeți podurile, legătura. Moarte ocupanților germani! Toță la luptă cu fascismul!”( Елин Д. „Партизаны Молдавии”. Кишинёв. Картя Молдовеняскэ. 1974. С. 146). ”Tovarăși muncitori și țărani ai Basarabiei, – se spunea în foaia volantă a ilegaliștilor din Chișinău, emisă în octombrie 1943, – ofensiva Armatei Roșii a făcut haos în toată armata fascistă. Armata Roșie este în ofensivă, în fiecare zi eliberînd noi teritorii. Tovarăși! Peste tot de unde se retrag armatele fasciste, ocupanții jefuiesc și iau cu sila averea oamenilor. Regiuni întregi din stînga Nistrului sînt pustiite. Au dus în România oi, vaci, cai, porci, chiar și păsări de casă au luat din ogrăzile oamenilor, au încărcat vagoane întregi și le-au dus în România, iar din România în Germania. Tovarăși, armata fascistă nimicește totul în calea ei. Populația este alungată sau lăsată pe drumuri fără căpătîi, fără adăpost, fără ajutor. Mii de femei și copii mor de foame pe drumuri. Tovarăși basarabeni.., nu dați vitele și oile voastre în cirezi și turme, pentru că armata română are ordine să le ia de-a dreptul din cîmp. Țineți vitele acasă și nu dați voie ca armata ocupantă să vi le ia.Nu vindeți pînea. Tovarăși muncitori de la uzine, fabrici și ateliere, nu lăsați ca fabricile să fie minate, nu lăsați să se care mașinile de la uzine și fabrici”. Exprimînd atitudinea populației față de funcționarii românești, ilegaliștii îi preveneau de responsabilitatea ce-i așteaptă: ”Tovarăși muncitori și țărani, noi vedem cum funcționarii, veniți din România cu o legăturică subsuoară, astăzi cară cu vagoanele lucrurile furate. Îi sfătuim pe toți care pleacă în România sau în alte părți, să se ducă așa cum au venit, să binevoiască să lase pe loc bunurile și averea Basarabiei, pentru că noi știm cum și cu ce au venit; cum și oriunde s-or duce, noi îi vom găsi și-i vom judeca după meritele și faptele lor”( Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах”. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. 2. C. 340-341).
Ocupanții, drapîndu-și banditismul politic și economic cu lozinci ”creștinești”, au avut grijă și de jefuirea bunurilor bisericești. Instrucțiunea privind evacuarea, elaborată de guvernămîntul Basarabiei întru executarea instrucțiunii Nr. 660500, cuprindea și punctul ”Biserica” – adevărată îndrumare de jecmănire, în care slujitorii sînt puși în rînd cu policandrele, sfeșnicele și alte lucruri. Acest ”punct” stabilea: ”Se evacuează preoții, dascălii cu familiile lor. Precum și lucrurile de preț, întîi de toate cele confecționate din materiale prețioase, cărțile bisericești, începînd cu cele care au valoare istorică”( ANRM. F. 2067. Inv. 1. D. 210. Fila 2). Aceste indicații se executau cu strictețe.
”Ocupanții româno-germani, – constata după eliberarea Chișinăului general-maiorul Anoșin, – retrăgîndu-se din oraș, au jefuit vestita catedrală din Chișinău… Starostele comunității bisericești David Corostoianov, care a slujit la catedrală 40 de ani, a declarat că românii și nemții au furat din hram toate lucrurile scumpe, inclusiv marea cruce de argint, cupa de argint, odăjdii de brocart ale preoților, au jecmănit și au dus cu dînșii un mare complet de evanghelii în ferecătură de argint, au scos monturile de argint de la icoane, au jupuiat și au revopsit frescele pictate de zugravul rus Zorin”( Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах”. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. 1. C. 463). De la mănăstirea Noul Neamț (Chițcani) au jefuit și au dus la mănăstirea Căldăruș (lîngă București) icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Noul Neamț cu ferecătură de aur și cu pietre scumpe, ce costa în 1940 120 de milioane de ruble, montura ei, cusută cu aur și pietre scumpe de 50 de milioane de ruble; alte 73 de icoane, odăjdii arhierești, alte obiecte de mare valoare istorică și materială( Иеромонах Иреней (Тафуня). История Свято-Вознесенского Ново-Нямецкого Кицканского монастыря. Ново-Нямецкий монастырь. 2004. С. 83,84. Bunurile materiale n-au fost restituite mănăstirii Chițcani pînă în prezent).
Și din alte mănăstiri și biserici au fost jecmănite și duse în România obiecte bisericești, odăjdii ale preoților, cărți de slujbă.Valori bisericești dintr-un șir de sate din nordul Moldovei au fost furate și duse în satul Olteni (comuna Bujoreni, județul Vîlcea) din România. În 1945 reprezentanții sovietici au descoperit acolo un chiot argintat, un potir de argint cu chenar de aur, diferite obiecte de argint, furate din biserica din satul Plopi; din biserica din satul Mîndîc a fost furată și dusă în România o veche evanghelie în limba slavonă cu ramă de argint, o carte în limba moldovenească cu caractere chirilice – Învățăturile lui Simion, episcop de Salonik; din biserica din satul Țarigrad au fost furate de ocupanți și duse în România un chiot de argint cu chenar de aur în formă de biserică cu cinci cupole, o cruce de argint cu suport, două complete de veșminte preoțești, unul cusut cu fir de aur, altul- cu fir de argint; din biserica din satul Grinăuți au fost furate și duse în România un potir de argint, o cruce de argint, alte lucruri de valoare( ANRM. F. 1577. Inv. 4. D. 64. Fila 4-6). Armatele române și germane au jefuit rezervele de cereale ale mănăstirilor, alte produse alimentare.
Țăranii, cum puteau, se împotriveau rechiziționării, adică jecmănirii vitelor, se străduiau să dosească roada; muncitorii sabotau demontarea utilajului… Dar, cu toate acestea, în iarna 1943-1944 ocupanții au mînat în România zeci de mii de capete de vite mari cornute, de oi; au cărat aproape toate întreprinderile mari și mijlocii, inclusiv mori, uleinițe, trebuincioase pentru asigurarea populației( История народного хозяйства Молдавской СССР. 1917-1959. Кишинёв. Штиинца. 1974. С.210, 211; Шорников П. М. “Промышленность и рабочий класс Молдавской СССР в годы Великой Отечественной войны. Кишинёв. 1984. С. 47-50, 81, 82). La 1 iunie 1944 guvernămîntul Basarabiei a raportat că tot ce urma să fie ”evacuat”, conform ”Operațiunii 1111-B”, cu excepția județelor Bălți și Soroca, de unde ocupanții au fost izgoniți, s-a cărat în România aproape tot.
”Au fost evacuate, – se arăta în raport, – familiile funcționarilor, arhivele, documentația și obiectele de preț din toate instituțiile”. Au fost cărate ”toate întreprinderile industriale, cu excepția celor din județele Bălți și Soroca, de unde s-a dovedit să se care doar o parte din atelierele mecanice. Din toată producția agricolă disponibilă a fost transportată aproape 40%, este un procent însemnat, dacă vom avea în vedere că popușoiul aproape că nu poate fi cărat pentru că este încă umed. Din cereale s-a cărat de fapt vreo 55%. Partea de producție agricolă rămasă în Basarabia este repartizată aproape deopotrivă pe tot teritoriul ținutului, și se achiziționează în prezent de organele de intendență ale armatei. A fost cărat în întregime inventarul viu și mort al școlilor agricole și al gospodăriilor de stat. Au fost cărate cărțile scumpe din școli, utilajul laboratoarelor. Toate spitalele au fost evacuate( Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах”. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. 1. C. 191). Aceasta înseamnă că populația Moldovei, ”frații basarabeni” completamente au fost lăsați fără ocrotire medicală( Шорников П. М. “Цена войны. Кризис системы здравоохранения и демографические потери Молдавии в период Великой Отечественной войны”. Кишинёв. 1994. С. 61, 62).
Funcționarii de asemenea s-au supus și au executat ordinul de evacuare. Dar încercarea de a mîna în România bărbații la vîrsta înrolării și tineretul și, mai ales, mobilizarea în armata română s-au ciocnit de o împotrivire dîrză. La 23 martie 1944 generalul O. Stavrat în ordinul său privind desfășurarea etapei a doua a ”Operațiunii 1111” în județele Bălți și Orhei a fost nevoit să ceară din nou ”evacuarea” contingentului de premilitari. (ANRM, fond 2067, inv. 1, dos. 210, fila 327).
Dar în acele zile în raioanele de răsărit și de nord ale Moldovei pătrundeau unitățile Armatei Roșii. Adminisrația de ocupație își rărise rîndurile în urma evadării funcționarilor în România. Astfel că de îndeplinirea ordinului de ”evacuare” a premilitarilor și de ”mobilizare” a rezerviștilor n-avea cine să răspundă. În mai 1944 armatele germane și-au mobilizat rezervele și frontul s-a stabilit vremelnic pe linia Nistru-Dubăsari-Orhei-Cornești. În județele de centru și de sud ale Moldovei armata română și poliția au întreprins razii de masă asupra celor ce se eschivau de la ”mobilizare”. Cu toate aceste acțiuni, ocupanții au reușit ”să prindă cu arcanul la oaste” la sfîrșit de mai mai puțin de jumătate din contingentul celor care erau sortiți să se ”evacueze” cu sila. ”Din rapoartele primite despre situația cum a răspuns populația Basarabiei la chemarea de a apăra țara, – nu fără ironie raporta la 1 iunie O. Stavrat, – reiese: s-au prezentat la punctul de mobilizare de bună voie de la 2 pînă la 10%; au fost prinși de jandarmi și trimiși în unități 36-38%; din premilitari s-au prezentat și au fost trimiși peste Prut de la 20 pînă la 30%; au fost prinși și trimiși de jandarmi de la 40 pînă la 50%; la rechiziție s-au prezentat 40-45%; au fost rechiziționați cu forța de jandarmi 30-35%. ( Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза 1941–1945. Сборник документов и материалов в двух томах. — Кишинёв: Штиинца, 1975-76. T. 2, C. 192-193).
Bărbații, flăcăii din Basarabia prinși astfel, erau duși în România sub escorta jandarmilor, ca niște deținuți. Nici ei, nici soldații moldoveni, mobilizați anterior în armata română, nu vroiau să lupte împotriva Armatei Roșii. În august 1944, după ce trupele sovetice au realizat Operațiunea Iași-Chișinău, 14.100 de moldoveni s-au predat. Prin ordinul generalului F. I. Tolbuhin ei au fost eliberați, iar apoi recrutați în Armata Roșie. Aproape toți moldovenii, rămași în armata română, după trecerea României de partea coaliției antihitleriste, au depus cereri de a fi înrolați în Armata Roșie. (Cașu I. ”Politica națională” în Moldova Sovietică (1944-1989). Chișinău, 2000, pag. 128.)
În loialitatea lor față de Uniunea Sovietică nu se îndoia chiar nici I. V. Stalin. Nedorind însă să slăbească armata, care a devenit aliată, Comandantul Suprem a depus rezoluția: ”Avem nevoe de oamenii noștri și în armata română”.
Forțele patriotice au reușit să zădărnicească folosirea de către ocupanți a resurselor umane ale Moldovei. Încercarea de a duce în România bărbații de vîrsta recrutării – 250.000 de oameni a eșuat. (Шорников П. М. Цена войны. С. 58).
Ei au putut include în componența armatelor române doar a zecea parte din contingentul planificat. După eliberarea RSS Moldovenești, în rîndurile Armatei Roșii s-au înrolat 256,8 mii de locuitori ai Moldovei. (История Республики Молдова с древнейших времён до наших дней,«Elan-Poligraf», Кишинёв, 2002, стр. 240).
Încă vreo 36.000 au completat unitățile frontului de muncă. Așadar, dacă punem la socotelă pe cei mobilizați la începutul războiului, mai mult de 90% din contingentul de recrutare din Moldova a luptat în componența Forțelor Armate ale URSS. Muncitorii moldoveni, duși în România odată cu utilajul, de acum în primăvara anului 1944 au început să se întoarcă în Moldova ilegal. ( Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза 1941–1945. Сборник документов и материалов в двух томах. — Кишинёв: Штиинца, 1975-76. T. 2, C. 192).
Și numărul bejenarilor a fost mic. Către sfîrșit de mai 1944 în România se aflau 19.370 de bejenari din Basarabia, dar la biroul refugiaților s-au înregistrat numai 13.463 din aceștia, ceilalți fiind români, care și-au găsit adăpost la rude sau aveau peste Prut spațiu locativ. Ce-i drept, în vara anului 1944, în urma unor razii și ”rechiziții” a forțelor de muncă șa altor măsuri, autoritățile de ocupație au reușit să majoreze numărul celor ”evacuați” în România pînă la vreo 50.000 de oameni.” (ANRM, fond 1.577, inv. 4, dos. 18, file 99-100).
Ocupanții români au reușit, în temei, să înfăptuiască ”Operațiunea 1111”. Fondurile de bază ale industriei Moldovei au fost cărate în România, agricultura a fost ruinată. ”Operațiunea 1111”- acțiune de jefuire totală după scopul ei, a fost, totodată, și una de genocid,îndreptat împotriva populației Moldovei, întîi de toate , împotriva majorității etnice – împotriva moldovenilor. Ruinarea economiei a provocat foametea și răspîndirea, în urma subnutriției, a bolilor sociale. Dar ocupanții n-au reușit să mobilizeze, să pună sub arme și să îndrepte împotriva URSS resursele umane ale Moldovei.

Sursă:
Petru Șornicov  ”Moldova în anii celui de-al doilea război mondial”. Chișinău, 2013. P. 298-308

Anunțuri

22 de gânduri despre „”OPERAȚIUNEA 1111” – ”EVACUAREA” BUNURILOR MATERIALE ȘI RESURSELOR UMANE DIN BASARABIA ÎN ROMÂNIA (1943-1944)

  1. Traiasca poporul rus, care pace ne-a adus!….Davai ceas, davai sotie, haraso tovarasie!….
    A, si am uitat sa va amintesc ca in 1945-1947, populatia Basarabiei era exterminata prin foame de catre marele popor prieten de la rasarit. Dar, evident, in opinia harnicului si impartialului autor al acestui blog, care vrea sa prezinte istoria nefalsificata, de vina au fost tot „imperialistii” romani!…

    • hai nu plinge rominash, nu fii trist ca pentru noi si voi si rusii ati fost unii si aceeasi ocupanti. E buna vorba aia din batrini, ce bine a fost cind au plecat rominii si inca nu au venit rusii.

      • La români ca cînd le dai cu leuca în cap cînd le arăți că nu au fost chiar așa de ”ocrotitori ai văduvelor și orfanilor”, cum se cred ei.
        Încă nu se știe, din urma cui au avut moldovenii de tras mai multe, din urma rușilor sau a românilor. Cu deosebirea că dacă de la ruși am mai văzut și ceva bun, nu prea putem spune acelaș lucru și despre români.

    • Una din cauzele foametei ( însă nu unica cauză), au fost și consecințele ocupației RSSM de către români și germani.
      Taman adun materiale despre foametea din 1946-47, mă voi ocupa de ea ceva mai tîrziu.

      • Ei, lasati domnule Obidin, nu trebuie sa va mai obositi cu diverse materiale!… Noi anticipam inca de pe acum concluziile dvs. si ne declaram convinsi – romanii aia rai au fost de vina! Tot din cauza lor, rusii au fost nevoiti sa-i deporteze in Siberia pe moldoveni. Si daca moldovenii o duc rau astazi in tara lor tot romanii din dreapta Prutului sunt de vina. Numai rusii ar putea sa-i salveze pe moldoveni, evident in cadrul CSI sau prin refacerea sovietelor.

      • Ei, lăsați domnule Bajenaru Marian, nu trebuie să vă mai obosiți cu ironizarea ieftină, însă fără conținut.
        Și românii au deportat moldoveni, și să vă mai spun ceva, au făcut și ei încă multe alte din exact aceleași lucruri de care le place atît de mult să-i învinovățească pe ”ruși”.

        ”Si daca moldovenii o duc rau astazi in tara lor tot romanii din dreapta Prutului sunt de vina”

        Că o ducem rău, nimeni nu-i vinovat în afară de noi înșine, dar, fapt ciudat, 😆 degradarea economică, socială, culturală, demografică ș. a.m. d. a noastră, a început odată cu deschiderea graniței pe Prut, cu ”podurile de flori”, cu ”renașterea națională”, evident, cea ”românească”, și alte ”accesorii” de acest fel ale politicii post-1991 a Moldovei.

  2. Pai, ce mai asteptati! Inchideti granita cu Romania si veti trai ca in basme!…Deschideti portile Rusiei! Sau, asa cum vad ca incerci sa sugerezi, traiti singuri inchisi, ca intr-un bantustan! Ce, va poate impiedica Romania sa faceti asa ceva?
    Unde nu este cap, este vai de picioare!…
    Dar la tine este altceva – tu eti prorus (se vede de la o posta) si, cel mai probabil, esti si platit sa faci campanie antiromanesca. Iti pierzi vremea!…

  3. autorul acestui articol are evident o tulburare psihica din moment ce IGNORA TOTAL REALITATEA si TRAIESTE IN LUMEA LUI.. cred ca doar un control PSIHIATRIC te-ar mai putea ajuta !!

    Numai bine !!!

    • Realitatea e data de documente, nu de aberatiile rominilor isterici.

      Ce prezinta aici autorul sint documente, deci realitatea.

      Si foarte bine face. M-am saturat de propaganda romineasca. Era si vremea sa existe un raspuns moldovenesc la propaganda asta.

    • @moldovean
      Din nou bla-bla-bla, fără vre-un argument concret…
      Mai este un istoric, din punctul meu de vedere, cel mai puternic și mai serios din R. Moldova, care a cercetat amănunțit perioada celui de-al doilea război mondial, specializîndu-se mai ales pe România și RSS Moldovenească, și anume I. Levit.
      Petru Șornicov a fost un elev de-al dumnealui.
      I. E. Levit a scris două cărți bine documentate despre Moldova în timpul războiului, din care în curînd voi prezenta cîteva fragmente, pentru a completa cu noi detalii cele expuse de Șornicov.

    • Autorul acestui blog nu este bolnav psihic, cred ca este un agent al intereselor rusesti in Republica Moldova. Actioneaza la ordin, este platit sa ne spuna ca albu este negru si negrul alb. Este ca in bancul cu Gheorghe. Gheorghe vine acasa mai devreme si o gaseste pe nevasta sa, Maria, in pat cu amantul. Maria insa nu se pierde cu firea si ia initiativa: „Gheorghe, spune-mi rogu-te, crezi ceea ce vezi sau ceea ce iti voi spune eu?!…”
      Cred ca n-ar trebui sa ne pierdem vremea cu astfel de oameni, le facem publicitate gratuita!… Si ei asta doresc.

      • Apropo despre negru și despre alb, iată ce scrie negru pe alb în cartea istoricului Nicolae Popovschi ”Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi”, pag. 26 și 33, apărută în 1931 la Chișinău, deci cînd Basarabia era sub români, deci la ea Stalin, Balta, RASSM, 1940 ș. a. m. d., care, cică, au ”inventat” identitatea moldovenească, nu au nici o atribuție. Autorul povestește despre starea bisericii înainte de 1812:
        ”Starea preoţîmii din Basarabia era în toate privinţele la fel cu acea a preoţimii din întreaga Moldovă.
        Din numărul total al preoţilor nu mai puţin de jumătate erau fii de părinţii laici, mai mulţi — ţărani, „mazili”, „mireni”, dintre fruntaşii satelor. Majoritatea covîrşitoare a acestor preoţi era „de neam moldovan”, cu toate că Basarabia se afla la marginea ţării în megieşie cu ţările străine.
        În Basarabia din 1274 de clerici [la 1812 – y. o.], 992 erau „de neam moldovean” (doi „de neam unguresc”, adică din
        Transilvania) ; pe urmă vin ruşii („de neam rosăian”, „rosăian”, „de soi rusesc” — „porodî ruscoi”) — 215, ucraineni („de neam malorosăian”) — 38, sîrbi — 9, „Ieşi — 9, bulgari — 2, „rusnac” — 1. Majoritatea ruşilor se aflau în jud. Hotin („ocolul de sus”), Soroca şi foarte puţini în jud. Orhei. Ucrainenii erau în jud. Tomarovei, Ismail, Chilia, Căuşeni, Tighina şi Soroca.
        — Arhiva Consistorului din Chişinău. „Condica înştiinţărilor”, citate.
        Unde erau cei de ”neam rumânesc”? Preoții, care reprezentau pătura cărturară a populației părții de răsărit a Moldovei nu știau de ce neam erau? Acest istoric român, aducînd date din arhive, confirmă încă odată ceea ce spuneam – nu exista la noi conștiința de sine românească, așa cum nu este nici acum.

  4. Domnulle Obidin, vad ca scrieti foarte bine in limba romana si cred ca si vorbiti la fel de bine romaneste. In perioada dintre cele 2 razboaie mondiale cum au dus-o romanii din Basarabia ? Chiar au fost si atunci asupriti de burghezia roamaneasca de dincoace de Prut ? Daca au fost excese in timpul celui de-al doilea razboi mondial sunt de condamnat. Toti ostasii fie ca au fost germani, romani si mai ales rusi au facut excese pe unde au trecut dar asta nu va da dreptul sa aruncati cu noroi asupra unei intregi natii. Nu cred ca stiti dar si dvs. sunteti roman ca Moldova una este – de la Nistru la Carpati. Ocupantii vremelnici au rupt-o in doua. Nu credeti ca a sosit vremea ca cele 2 jumatati sa formeze iar un intreg, in cadrul unei singure tari cum este si firesc, Romania ? sau poate va convine mai mult sa gfiti sluga la altii? Cred ca voievodul Stefan se intoarce in mormant la acuzatiile pe care le spunet la adresa poporului roman. Ati fost vreodata la mormantul lui Stefan ? Daca nu, va rog sa o faceti . Sa stiti ca e mai aproape camasa de corp decat haina iar camasa o reprezinta fratii romani pe care ii detestati. Stiti prea bine ca nu exista nici limba moldoveneasca nici popor moldovean. Toti suntem o natie si un popor- poporul roman. S-au implinit de curand 200 de ani de cand Moldova a fost rupta in doua la 1812. Credeti ca trebuie sa mai treaca alti 200 de ani ca sa se refaca in intregime cum a fost de la inceputuri ? Este de condamnat lancezeala autoritatilor de dupa 1990. dar speram ca Dumnezeu le va da intelepciunea necesara si sa faca intr-un final, cat mai apropiat speram, Marea Unire. Ganditi-va , va rog si la Dumnezeu cand faceti asemenea afirmatii , daca sunteti un bun crestin.
    Dupa 1990 Basarabia a primit cele mai multe ajutoare de la fratii romani.
    Doamne ajuta-i pe romanii de pretutindeni !

    • @Petre H.
      În 1812 am fost rupți din trupul Moldovei, și nu din trupul României. Conștiință ”românească” nu exista pe atunci nici în Moldova dintre Carpați și Prut, cu atît mai mult nu era nici pomină de ea la noi, în stînga Prutului. În schimb despre popor moldovenesc și limbă moldovenească se pomenește în toate secolele, începînd cu ”Letopisețele….”. Aceste fapte nu pot fi negate, dacă vrea cineva să se informeze cîtuș de puțin.
      O unire cu moldovenii din Moldova de vest este imposibilă, între timp, în 200 de ani ei, pe lîngă ”moldoveni” au început a se numi și români, pe cînd noi practic am rămas tot moldovenii de pînă la 1859. Simțirea românească ne este străină, identitaea românească nu o putem accepta, românismul nu prinde rădăcini la noi, așa că pe moldovenii de dincolo de Prut lumea de la noi îi vede ca pe niște străini. Nu demult am fost la pescuit pe malul Prutului, am stat acolo o zi și o noate, pe ”naciovcă”, și am stat de vorbă cu oamenii de pe loc, pentru ei, moldovenii de pe malul celălalt al rîului sînt ”români” și nicidecum nu ”moldoveni”, iar opțiunea vre-o unei ”uniri” cu ”românii” nici nu este luată de ei în considerație.
      Eu însumi sînt moldovan, și toți străbuneii mei, din cîte am aflat, au fost moldoveni. Am cutreerat România, am fost aproape în toate regiunile ei, și dacă, cînd mă aflu în Moldova românească într-adevăr simt un freamăt la inimă, apoi Ardealul sau Bucureștiul mă lasă absolut indiferent, nu am ce face, nu simt ceva atracție sau simpatie către Transilvania sau Muntenia, cum nu simt față de Ungaria sau Bulgaria.
      Cît privește fărădelegile românilor aici la noi, prezentate de mine pe blog, ele au avut loc și sînt nevoit să spun, că aceea ce am postat pînă acum a fost doar aperitivul, prînzul și cina vor veni mai tîrziu, căci multe sînt încă de spus… din păcate. Însă nu știu de ce domnii Pavlicenco sau Ghimpu sau Chirtoacă etc nu vorbesc nimic de ele, ei organizează comisii numai pentru studierea crimelor ”totalitarismului comunist”. Cînd vor face o comisie și pentru studierea crimelor ”totalitarismului român” în Basarabia? Nu o fac, pentru că știu că odată cu dezvăluirea acestor crime riscă să-i piardă și pe acei puțini adepți ai românismului care mai sînt azi în Republica Moldova.

  5. Rominii vad ca inteleg greu niste chestii.
    Dle H., noi moldovenii nu sintem romini, indiferent ca dvs si conationalii dvs ne etichetati asa. Noi sintem moldoveni. Cercetati mai cu atentie materialele de pe acest site, sint foarte educative.

  6. Domnule Obidin,vezi te rog vechile granite ale moldovei,informeazate despre modul cum a ajuns Basarabia teritoriu romanesc,si apoi iesi pe piata cu prostiile pe care le debiezi ,poate vor fi cumparate de creduli ca dumneata.Sant nascut in Romania din parinti basarabeni si cunosc toate tertipurile folosite de oameni ca dumneata,pentru a insela cu nesimtire pe cei mai putin informati.Sa-ti fie rusine!!!!!!! APROPO ,fratele bunicului meu,a fost impuscat de un soldat al armatei de ocupatie ruse ,in timp ce mulgea vaca.TOTI intelectualii fugeau din calea armatei ruse pentru ca ar fi avut aceiasi soarta .Toti moldovenii sunt ROMANI!!! Afirm acest lucru cu toata stima si respectul pentru locuitorii din Basarabia!!

  7. NU toti moldovenii sint romini! Atita timp cit exista intre Prut si Nistru o masa de oameni care se numesc cu numele „moldovean” si nu romin, inseamna ca exista acest popor si aceasta etnie. Asa cum inainte sa existe Rominia ca tara, se vorbea de „neamul moldovenilor” asa la fel de bine se poate vorbi si azi.

  8. Intemeietorul acestei regiuni a fost domnitorul Basarab la inceputul sec.xiv-lea. Documentele slovace numeau acest teritoriu „Basarabskaia Zemlea ,pe scurt BASARABIA. Domnitorul Basarab ,pentru cine nu stie, era ROMAN.Asa ca dragi basarabeni ,sunteti mult mai romani de cat sunt eu , cel care va scrie aceste randuri.

    • „ocumentele slovace numeau acest teritoriu ”

      😆 😆 😆 ….care teritoriul……….a treea parte din Moldova?

      „dragi basarabeni ,sunteti mult mai romani de cat sunt eu”

      😆 Yaka na!

  9. Am uitat sa va spun ca frumosul vostru grai ,este pur romanesc si ca asa cum exista -olteni ,dobrogeni transilvaneni, exista si moldoveni care vorbesc aceiasi limba indiferent de ce parte a Prutului se gasesc.Va salut cu respect .

    • „Am uitat sa va spun ca frumosul vostru grai ,este pur romanesc ”

      Inc-o noutate 😆 … dala-n dracu de adevar tot pe pamint este rumean…nici romanii nu erau atit de pretentiosi ca rumeanii…

      „olteni ,dobrogeni transilvaneni, exista si moldoveni ”

      …tara olteneasca?…..n-am auzit………tara dobrogeneasc?………n-am auzit….si cu transilvaniea este pre incurcat….da am auzit de Tara Moldovei!…….concluziea?…..este tara,este si un neam….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s