POPULAȚIA MOLDOVEI DE EST ȘI ADMINISTRAȚIA MILITARĂ ROMÂNĂ DUPĂ 22 IUNIE 1941. PARTEA I

Pe data de 22 iunie 1941, forțele armate ale Germaniei și ale României au declanșat operațiunile militare împotriva URSS. Moldova a devenit zonă din imediată apropiere a frontului. Către sfîrșitul lunii iulie partea de vest, dintre Prut și Nistru, a RSS Moldovenești a fost în întregime ocupată de către trupele româno-germane.
Opinia precum că regimul de ocupație instaurat în Basarabia de către România regală a fost, întîi de toate, de esență anticomunistă, nu poate servi ca justificare a invaziei armatelor române asupra statului vecin( Petrencu A. ”România și Basarabia în anii celui de-al doilea război mondial”. Chișinău. 1999. P.93). Această cotropire nu putea fi îndreptățită oricum. Anticomunismul era o sperietoare sub acoperirea căreia Bucureștiul încerca să-și justifice scopurile de acapărare. ”Sarcina cardinală” a politicii de ocupație, formulată de I. Antonescu la 8 iulie 1941, consta în ”românizarea populației și a teritoriului”( “Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах”. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. 2. C. 262). Această sarcină presupunea: provocarea evadării spre răsărit a populației din regiunile ce urmau să fie anexate; intimidarea celor rămași, cum a demonstrat politica ulterioară, să asigure reducerea populației Moldovei și a regiunilor Ucrainei ocupate de armatele române.
Atitudinea populației față de armatele române și germane era clară: băștinașii vedeau în aceste hoarde nu doar trupe străine, ci armate de represalii. ”Aproape toate centrele importante, – raporta la 7 august 1941 la București împuternicitul pentru administrarea Basarabiei generalul C. Voiculescu, – sînt lipsite de populație, care s-a retras odată cu bolșevicii sau au fugit în păduri și în vii”( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 519. Fila 1). Cele mai oribile așteptări ale populației s-au îndreptățit din plin. După ocuparea Moldovei, pe teritoriul ei s-a rostogolit un val de asasinări fără judecată. Pentru împușcarea oricărui băștinaș era suficient doar ordinul unui ofițer, dar, de fapt, putea omorî din propriul hatîr orice soldat sau jandarm. Laolaltă cu evreii, despre care vom vorbi în continuare, ocupanții împușcau învățătorii, membrii sovietelor, comuniștii, comsomoliștii, funcționarii instituțiilor de stat. La Chișinău în dimineața zilei de 17 iulie a fost organizată o razie, însoțită de verificarea documentelor, de percheziții totale, de bătăi și jafuri. După cum au mărturisit chiar autoritățile românești, razia s-a transformat în pogrom care a durat 8-10 zile. Pentru pierderile suferite în lupta nocturnă, 160 de bărbați, înhățați în cartierele centrale ale orașului, au fost împușcați de soldații diviziei a 72-a de infanterie germană în ograda consulatului Italiei( ANRM. F. 680. Inv. 1. D. 4483. Fila 10, 11; ”Unirea”. 1941. 23 iulie).
Omoruri și execuții erau comise și la sate. Întrînd în Nisporeni, jandarmii au arestat 9 evrei din localitate și patru moldoveni. Evreii au fost împușcați în drum spre Chișinău, iar moldovenii au fost omorîți la Chișinău, la siguranță, după interogări și torturi. În satul Ciolacovca Veche soldații români au împușcat 5 țărani, în Tomai – alți 5, la Stepanovca – 11; în satul Pîrjota au fost omorîți 11 locuitori, în Otaci în case și în străzi au fost uciși 43 de oameni, la Rezeni – 25, în satul Puhoi – 21, în satele din raionul Dubăsari au fost împușcați 85 de oameni, în Olănești ocupanții români au împușcat un grup de cetățeni în centrul localității ș. a.( “Молдавская ССР в Великой Отечественной войне Советского Союза. 1941—1945 гг. Сборник документов и материалов в 2-х томах”. Кишинёв: Штиинца, 1975. T. 2. C. 34, 35, 45, 46, 47, 49 и т. д.).
În satul Ghirova jandarmii au prins un ofițer al Armatei Roșii, l-au bătut sălbatic și l-au predat nemților. Aceștia i-au legat mîinile de un automobil și l-au tîrît prin sat. Apoi jandarmii au arestat 27 de moldoveni învinuiți de colaborare cu autoritățile sovietice. Pe aceștia de asemenea i-au bătut crunt, i-au aruncat într-un beci, iar pe patru dintre ei, inclusiv președintele sovietului sătesc și directorul școlii, i-au împușcat în fața primăriei( Назария С. „Холокост: Страницы истории (На территории Молдовы и в прилегающих областях Украины, 1941-1944). Кишинёв. 2005. С. 120). Pentru a-i intimida pe moldoveni, ruși și ucraineni, se organizau asasinări publice ale evreilor. La Dubăsari jandarmii forțau băștinașii să asiste la execuția în masă a evreilor și a activiștilor sovietici( Холокост на территории СССР. Энциклопедия. Гл. ред. И. А. Альтман. Москва. РОССПЭН. 2009. C. 239, 284, 285). În fața mulțimilor de alte naționalități, strînse cu forța, ocupanții au împușcat evrei la Chișinău, Bălți, Camenca și în alte localități, îi împușcau și în sate, în timpul escortării.
Din toamna 1941 teroarea politică se desfășura în forme oricum reglamentate. Pe parcursul primului an de ocupare a Basarabiei au fost depistați 14579 de ”comuniști”( inclusiv în județele Moldovei 8585), 12400 de soldați, care au părăsit armata română în iunie 1940, și 6285 de ”suspecți”( ANRM. F. 680. Inv. 1. D. 4669. Fila 234; Левит И. Э. „Участие фашистской Румынии в агрессии против СССР. Истоки, планы, реализация ( 1.IX 1939 -19.XI 1942). Кишинёв. Штиинца. 1981. C. 260). În același timp, poliția a arestat 18359 de persoane( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 483. Fila 747). Cei arestați au fost aruncați în închisori, în lagăre de concentrare sau au fost împușcați.
La ședința guvernului român din 30 aprilie 1942 s-a menționat că în teritoriile sovietice au fost închiși în lagărele de concentrare ”toți acei care au colaborat cu bolșevicii și au avut funcții pe vremea lor”( Левит И. Э. „Участие фашистской Румынии в агрессии против СССР. Истоки, планы, реализация ( 1.IX 1939 -19.XI 1942). Кишинёв. Штиинца. 1981. C. 256). Către 1 august 1942 rămăsese sub supravegherea poliției doar 11785 de ”comuniști”( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 483. Fila 745). Astfel numărul celor bănuiți ”comuniști” și aflați sub supraveghere, cu toate că se descopereau noi ”suspectați”, s-a redus aproape cu 3000 de oameni. În aprilie 1942 I. Antonescu a recunoscut public, că în Basarabia a fost întrodus un sistem de pedeapsă ”mult mai aspru” (pentru ”crimele împotriva ordinii și a intereselor existente”) decît în Vechiul Regat( ANRM. F. 339. Inv. 1. D. 2664. Fila 6 verso). În interfluviul Nistru-Bug în primii doi ani de ocupație au fost depistați 19381 de ”comuniști”, inclusiv 1046 de ”conducători” și 1655 de ”comuniști”, trecuți în categoria ”celor periculoși”( ANRM. F. 706. Inv. 1. D. 518. Fila 31).
Ocupanții au întreprins acțiuni speciale cu scopul de a descoperi și a aresta pe partecipanții la evenimentele din iunie 1940. Aceasta, pe de o parte, era o răzbunare pe adversarii politici, pe de alta, era o tentativă de a înlătura persoanele capabile la acțiuni civice. De la 10 iulie 1941 pînă la 31 iulie 1942 au fost trimiși tribunalelor românești și dați în judecată 1189 de partecipanți la evenimentele 28 iunie-3 iulie 1940, au fost pronunțate sentințe pe 1082 de ”dosare”. Au fost osîndiți 604; au fost achitați din lipsă de probe – 437; au fost grațiate 41 de persoane( ANRM. F. 680. Inv. 1. D. 4481. Fila 277). Mai tîrziu, pentru ”trădarea” statului românesc în iunie 1940 au fost lipsiți de certificate privind ”orignea etnică românească” 860 de locuitori ai Basarabiei și 682 – ai Bucovinei.
În Moldova pentru ”trădarea” statului român săvîrșită la 28 iunie 1940 au fost supuși represiunilor cu precădere molodvenii. ”Dacă în Bucovina cei care au fost lipsiți de naționalitate – erau în majoritate evrei și ucraineni, – comenta această situație șeful direcției de administrare a guvernămîntului Basarabiei, – în provincia noastră majoritatea celor represați o alcătuiau moldovenii locali”. În ianuarie 1943, în urma dispoziției personale a lui I. Antonescu, acești oameni au fost închiși în lagărele de concentrare din ”Transnistria”. Din această partidă de deținuți n-a supraviețuit nici unul( ANRM. F. 1894. Inv. 1. 18. Fila 7-10). Printre aceștia a fost și participantul la revoluția din 1905-1907, locuitorul orașului Comrat Pavel Nicolaev, băgat în lagărul de concentrare împreună cu soția. De acum în anii 1941-1942 au fost arestați, osîndiți și au murit în închisori participanții de vază ai evenimentelor din iunie 1940: secretarul general al primăriei Chișinău Alexei Drugan, feroviarul din Chișinău Dumitru Cojocaru, șeful gării Bălți Nicolai Iovanovici( ANRM. F. 680. Inv.1. D. 4232. Fila 134; F. 706. Inv. 1. D. 555. Fila 336). Pe secretarul general al primăriei Chișinău Alexei Drugan, fost membru al Comitetului Revoluționar Provizoriu din Basarabia, l-a trădat fostul rezident regal în ținutul Nistru Gr. Cazacliu, pe care la 28 iunie 1940 Drugan l-a eliberat de sub arest. Al. Drugan a fost închis în lagărul de muncă forțată de la Oneștii Noi, unde a și pierit.
Teroarea era îndreptată împotriva întregii populații. La Chișinău raziile erau organizate în fiecare săptămînă și chiar mai des, iar numărul celor reținuți era de obicei, 100-150 de oameni. De la 1 aprilie 1942 pînă la 1 aprilie 1943 trupele și poliția române au efectuat în oraș 64 de razii, în timpul cărora au fost reținuți 5512 cetățeni, inclusiv 475 de copii( ANRM. F. 680. Inv. 1. D. 4667. Fila 82, 83). În timpul interogărilor cei reținuți erau supuși unor bătăi ”calificate”, vătămîndu-le organele interne. Din 10,3 mii de locuitori ai orașului, supuși în anii de ocupație la torturi și schingiuiri, 7923 au murit în urma unor chinuiri( ANRM. F. 1026. Inv. 1. D. 322. Fila 83). În conformitate cu informațiile necomplete ale Comisiei sovietice pentru cercetarea crimelor ocupanților fasciști au fost supuși la torturi și schingiuiri fiecare al zecelea locuitor al Moldovei – 207000 de oameni. De toți, în rezultatul torturilor bestiale sau în închisori au murit nu mai puțin de 120000 de locuitori ai republicii( Шорников П. М. „Цена войны. Кризис системы здравоохранения и демографические потери Молдавии в период Великой Отечественной войны. Кишинёв. 1994. C.92-95). Scopul principal al teroarei politice era asigurarea funcționării regimului de exploatare și jefuire.

din cartea istoricului Petru Șornicov  ”Moldova în anii celui de-al doilea război mondial”. Chișinău, 2013.

Anunțuri

2 gânduri despre „POPULAȚIA MOLDOVEI DE EST ȘI ADMINISTRAȚIA MILITARĂ ROMÂNĂ DUPĂ 22 IUNIE 1941. PARTEA I

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s