VASILE ERNU DESPRE PERIOADA SOVETICĂ A ISTORIEI REPUBLICII MOLDOVA

Reproduc un fragment din interviul acordat de către probabil cel mai cunoscut scriitor din RM al zilelor noastre  Vasile Ernu saitului enews.md.

Republica Moldova a fost și a rămas un stat agrar, fără mari șanse pentru apariția unei industrii moderne. Poate agricultura moldovenească, astăzi una neperformantă, să devină competitivă și interesantă pentru piața europeană?

Recent, vorbeam cu un bun amic din Chişinău, scriitorul si traducătorul Oleg Panfil (Interviul cu el poate fi citit în noua mea carte Intelighenţia rusă azi). El susţinea, pe bună dreptate, ca nivelul de industrializare atins în anii 60-80 din perioada sovietică este unul fără precedent şi care, din păcate, nu va mai putea fi atins niciodată. Oleg îmi spune ceva de genul: „cînd călătoresc pe lîngă fosta uzină MEZON, unde în anii’ 70 se asamblau microcipuri pentru computere, valabile ca model şi azi în Japonia, sau Mikroprovod – care producea cabluri pentru industria aeronatică, pe care acum îl produce doar o singură uzină din lume, înţeleg că la un astfel de nivel tehnologic, Moldova nu va mai ajunge NICIODATĂ, pentru că astfel de tehnologii sȋnt la cheremul a doar cinci state din această lume. Niciodată, Moldova nu va mai avea acces la acele sume colosale, necesare elaborării unor astfel de tehnologii, nici la acea elaborare ştiinţifică, ce presupune decenii de cercetare şi investiţii astronomice”.

Perioada aceea este foarte importantă şi din păcate nimeni nu vrea sa o discute serios, căci nu-i aşa, acum ne ocupam să prindem vrăjitoarele comuniste şi orice încerci să discuţi depre perioada sovietică a RM trebuie neapărat să fie redus la GULAG. DA, a fost multă suferinţă şi foarte multă represiune, dar trebuie analizate toate sectoarele sociale. De ce e important să discutăm şi despre tipul de industrializare, nivel de educaţie, structurare socială a anilor 60-70? E important să înţelegem ce fel de infrastructură şi ce fel de munci presta o bună parte a populaţiei în diversele ei sectoare. Pentru că atunci, pentru prima data în Basarabia, a apărut o pătură socială educată, nu doar în sectorul umanist, ci şi medical, tehnic etc. E un caz fără precedent cînd în spaţiul nostru predominat agrar, în doar o generaţie, s-a creat o întreagă clasă de medici, ingineri, agronomi etc foarte bine educată, care mai tîrziu avea sa joace un rol hotărâtor în procesul de creare a statului RM. Crezi că întîmplător are loc explozia culturală fără precedent în acei ani? Vezi realizările extraordinare în muzică, literatură, film, dans, operă şi teatru etc. Acel nivel de deschidere entuziastă, universalism cultural şi intelectual, precum şi nivel educaţional tehnic, nu cred că-l vom mai atinge curînd în RM. In anii aceea a fost o deschidere în RM mult mai universalistă (poate şi din cauză că la Moscova se întîmpla acelaşi fenomen, iar spaţiul sovietic avea alt tip de circuit) decît în România acelor ani. Asta e o temă foarte interesantă, însa din păcate, lăsată în uitare.

Să vă spun ceva şi despre sat? Păi haideţi să facem o statistică cu cîte cinematografe, librării, dispensare medicale, parcuri auto deţineau satele moldoveneşti în anii 70-80 şi cîte mai sînt funcţionale astăzi. Rezultatul e catastrofal. Eu nu idealizez trecutul, ci vreau să trag un semnal de alarmă faţă de catastrofa în care ne aflăm.

După anii 90 am intrat într-un regres teribil faţă de anii 60-70 şi în domeniul cultural şi industrial şi fireşte agricol. Pot sa demonstrez oricînd asta. In acest moment tipul de agricultură, ca să revin la problemă, care se face în RM (cu mici excepţii) este sub nivelul colhoazelor din anilor 70-80 care de bine de rău erau cît de cît organizate, tehnologizate şi irigate. Dar acestea sînt teme tabu în RM ca şi în RO. Repet, eu nu idealizez acea perioada, ci doar constat regresul faţă de un timp pe care acum îl diabolizam. Agricultura de subzistenţă care se face în RM, dar şi în România, este falimentară, iar cele doua state nu fac nimic să găsească soluţii. Din păcate, cei mai năpăstuiţi din această perioadă de tranziţie spre capitalismul glorios au fost muncitorii şi ţăranii. Muncitorii din fabricile şi uzinele care s-au închis au fost aruncaţi primii la coşul de gunoi al istoriei, căci nu mai erau profitabili, iar ţăranii chiar dacă au fost aruncaţi si ei la coşul de gunoi al istoriei, ei încă se încăpăţinează să reziste. Cît vor mai rezista, e greu de spus. Însă satele noastre trăiesc cea mai mare tragedie de la al doilea război mondial încoace.

Din ce în ce tot mai mult îmi place acest Ernu, iată aici (pentru cei care cunosc rusește) un articol foarte interesant scris de el.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s